vineri, 13 noiembrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Dezvoltatorii imobiliari aflaţi în insolvenţă au puţine şanse de revenire

Presa a vorbit în nenumărate rânduri despre dezvoltatori imobiliari aflaţi în dificultate şi care au ales diverse căi pentru a ieşi din această situaţie. Foarte mulţi au decis să se pună sub protecţia legii insolvenţei, care permite protecţia faţă de creditori, urmărirea debitorilor şi reorganizarea activităţii. Se pune întrebarea cum de s-a ajuns la această situaţie. Schema generică este destul de simplă: pe fondul creşterii preţurilor cu rate considerabile, dezvoltatorii imobiliari nu şi-au făcut niciun fel de scenarii defavorabile şi s-au întins mai mult decât aveau plapuma. Cu alte cuvinte, au cumpărat terenuri pentru dezvoltările viitoare, mizând pe creşterea nedefinită a preţurilor şi menţinerea cererii solvabile la cote impresionante. Nimic nu prevestea criza, cel puţin public. Numai că, dacă ar fi apelat la specialişti în economie, ar fi aflat că furtuna de pe pieţele financiare declanşată în iulie 2007 în SUA avea, cu siguranţă, să aibă consecinţe serioase asupra economiei mondiale. Majoritatea covârşitoare a dezvoltatorilor imobiliari care operează în România nu au un director financiar. Nu au considerat că au nevoie, aşa cum nu au considerat că trebuie să apeleze la alte categorii de consultanţi. Afacerea lor părea simplă şi fără obstacole.

Intrarea în insolvenţă, pentru mulţi dintre dezvoltatorii imobiliari aflaţi în această situaţie, nu este decât o amânare a unui faliment previzibil. Am mai scris despre această situaţie. Iată că şiu alţii gândesc la fel.

"Condiţiile pieţei s-au schimbat, produsele nu mai sunt cerute, dezvoltatorii nu mai duc la finalizare proiectele, iar cel mai des apelează la insolvenţă. Acest procedeu are două părţi: pe de o parte dezvoltatorii sunt puşi la adăpost de creditori şi pot să-şi urmărească debitorii pentru a-şi recupera la rândul lor datoriile, dar de multe ori o asemenea măsură poate fi un eşec şi poate duce la faliment", a spus Adrian Mihăilă, analist la CB Richard Ellis-Eurisko, citat de Mediafax.

"Dezvoltatorii trebuie să-şi asume acum nişte pierderi, pentru că au de ales între a vinde şi a pierde tot. (...) Preţurile au fost mari, iar gradul de îndatorare ridicat. Aceste proiecte sunt foarte expuse", a mai spus Mihăilă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Cum a fost la prima mea şedinţă de coaching

Am fost la o sedinta de coaching. O chestie din aia in care inveti cum sa fii destept in cinci minute, cum sa devii genial in trei si cum sa nu ai rival pe lumea asta, intr`un singur minut.
Coacherul, un tip ok dealtfel. Inalt, elegant, parea ca nu`i pasa de adidasii si de jeansii mei. Discutia a fost cam asa: “Cati angajati aveti in compania Dvs?” Unul singur, zic. Si ala sunt eu, dom` coacher. “Am sa va invat cum sa lucrati la afacerea Dvs, nu in afacerea Dvs”. Zuper, zic. Da` nu prea am vreme, ca singur fiind, stiti…”Ei, asa spun toti ca nu au timp. Dealtfel, timpul, oamenii si banii sunt cele mai importante resurse”, zice. Stati sa notez, zic, ca deja simt cum ma destept.

“Ce rata de conversie aveti la clienti?”, ma intreaba senin, the Coach. Ce sa am??? Rata de…? Dom`ne, zic, singura rata pe care o stiu e aia la creditul ipotecar. Da` nu cred sa fie de conversie, ca`i in euro. La clienti nu am rate. Ala, ca nu, ca se refera la altceva. Ca voia sa intrebe cat la suta dintre cei care ma cauta, imi raman clienti. Dom`ne, zic, inafara de mama, care ma cauta saptamanal, recunosc ca stau prost aici. Din 10 telefoane primite, doua sunt greseli de conexiune, iar din restul, cel mult unul imi ramane client. Cel foarte mult, zic.
Pe restul sunt obligat sa ii resping. Stiti, ii soptesc incet, sunt cam respingator din fire…. Ii povestesc apoi de cel care voia sa imi achite o masa saptamanal, basca niste bani de buzunar, ca sa scriu despre restaurantul lui. Si despre banca aia care dorea sa scriu pe sestache din cand in cand, pentru 600 eur/ luna si pe care am fost nevoit sa o bag undeva pentru asta. Mai e firma aia legata de businessul bancar, care voia sa imi dea bani ca sa scriu indirect despre o banca (client al ei), afacere pe care iar am respins`o.
“Dar de ce vin clientii la Dv si nu se duc la altcineva?” ma intreaba the coach. Pai zic, sa mor daca stiu. Probabil se duc si la altii, da` nu stiu eu. Poate le place naibii cum scriu sau vor sa imi cumpere pur si simplu bunavointa. Oricum, in cazul meu, afacerea sunt eu, ca nu am nici macar secretara. Sunt eu si atat. Dar zic, in cazul Dvs de ce vin clientii si nu ii cauta pe concurenti? Pai zice, cred ca tot din aceleasi motive. Si la mine, afacerea sunt eu.
Iata, zic…
“Care sunt punctele Dvs tari?” ma intreaba coacherul. Imi vine sa`i raspund la misto, ca cel mai tare punct al meu e femurul. Da` zic dom`ne, daca asta`i coachingul, hai sa ma comport frumos. Nu stiu, ii zic. Da` al dumneavoastra care e? Pai faptul ca am ajuns sa fiu contactat de clienti ca sa ii antrenez inseamna ca am cateva puncte tari, nu?, ma intreaba el. Dom`ne, fantastic!, ii raspund. Sa stiti ca si in cazul meu o fi la fel.

(va urma, ca ma grabesc acum….)

PS de prisos sa spun ca nu am devenit nici mai destept, nici mai genial, iar rivalii mei sunt mai puternici decat mine. Am impresia ca sunt trist.:)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: BNR a publicat Regulamentul privind lichiditatea instituţiilor de credit

BNR a publicat spre consultare Regulamentul privind lichiditatea instituţiilor de credit, aplicabil instituţiilor de credit, persoane juridice române, precum şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit străine.

Potrivit documentului, Limita minimă a indicatorului de lichiditate este 1 şi se calculează ca raport între lichiditatea efectivă şi lichiditatea necesară, pe fiecare bandă de scadenţă. Lichiditatea efectivă se determină prin însumarea, pe fiecare bandă de scadenţă, a activelor, a angajamentelor primite evidenţiate în afara bilanţului şi a sumelor de primit aferente instrumentelor financiare derivate.
Instituţiile de credit trebuie să menţină în permanenţă indicatorul de lichiditate cel puţin la nivelul de 1, acestea trebuind sa se încadreze în aceasta limita atât pentru totalitatea operaţiunilor, în echivalent lei, cât şi, distinct, pentru cele în Euro şi pentru cele în lei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Un focus grup bancar. Despre dobânzi, dosare pierdute şi altele

Probabil ca stiti, sunt banci interesate de imaginea lor si mai ales de modul in care isi pot imbunatati serviciile. Si atunci apeleaza la firme specializate, care organizeaza sedinte de focus-grup, in care oameni simpli sunt condusi prin intermediul unor intrebari catre ceea ce vrea sa afle banca. Pe acest drum, de la intrebare la raspuns, oamenii isi dau drumul la gura si vorbesc. Povestesc lucruri carora li s`au intamplat multora dintre noi probabil, dar pe care nu apucam intotdeauna sa le spunem.
Despre cum arata o sedinta de focus-grup, cititi aici

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Un an de criză: în ce domenii s-au pierdut cele mai multe locuri de muncă

In perioada septembrie 2008-septembrie 2009, numarul salariatilor din economie a scazut cu 385,7 mii persoane, de la 4.834,6 mii la 4.448,9 mii, ceea ce reprezinta o scadere de 8%.

Cum efectele crizei nu s-au manifestat cu aceeasi intensitate in toate ramurile economiei, nici pierderile de locuri de munca nu au fost uniforme.

Astfel, de departe cel mai afectat domeniu a fost cel al tranzactiilor imobiliare, unde aproape un sfert dintre angajati si-au pierdut locurile de munca, iar la capatul celalalt avem Sanatatea si Administratia Publica, unde numarul salariatilor a crescut usor, cu 2.4% respectiv 2.3%.

In constructii, scaderea a fost de 15.9%, insa cred ca aceasta cifra este mai mica decat in realitate pentru ca in acest sector, munca la negru a inflorit in ultimii ani, in comert reducerea a fost de 6.5%, iar in domeniul transporturilor, numarul salariatilor s-a redus cu 4.1%, datele in graficul de mai jos.Sursa: INS

Pe scala din stanga se observa numarul locurilor de munca pierdute, iar scala din dreapta (linia galbena) arata scaderea procentuala a numarului salariatilor raportata la totalul salariatilor din domeniul respectiv.


De remarcat ca exista o diferenta foarte mare intre scaderea numarului salariatilor si cresterea numarului somerilor, astfel ca numarul salariatilor a scazut cu 385.700 persoane, dar numarul somerilor a crescut cu doar 272.000 intre septembrie 2008 si septembrie 2009. Evolutia somajului in graficul de mai jos.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: China cumpără lumea – modelul asiatic fără secrete

Sună periculos de cunoscut. Şi nu mă tem pentru cei care sunt cumpăraţi de companiile chineze, ci pentru chinezii înşişi. Ce se întâmplă acum în lume este o copie la indigo a celebrului asalt investiţional asupra lumii, în special asupra SUA, promovat de corporaţiile japoneze în anii 1980.

În acea vreme, investitorii japonezi au pornit la cumpărături peste ocean, achiziţionând tot ce le părea mare şi lucios: de la zgârie-norii din metropolele americane până la studiourile cinematografice de la Hollywood. Unii autori au văzut în acest asalt un veritabil pericol la adresa identităţii economice americane, ajungând să considere Japonia drept a doua Uniune Sovietică. Cei mai mulţi economişti au interpretat acest fenomen drept consecinţa contabilă a competitivităţii exporturilor japoneze: excedentului de cont curent constituie baza pentru exportul net de capital; practic, japonezii nu făceau decât să reinvestească peste hotare banii câştigaţi din cucerirea pieţei auto, a aparaturii electronice şi de telecomunicaţii, ş.a.

De fapt, competitivitatea industriilor japoneze se explica ea însăşi în bună măsură prin sprijinul monetar acordat de stat. Alimentându-se de la pompa monetară a băncii centrale şi profitând de reglementările bancare laxe (în sensul că nivelul minimal al rezervelor şi capitalului era foarte mic), băncile japoneze au ajuns cele mai mari din lume, asigurând corporaţiilor japoneze sursele de finanţare necesare pentru cucerirea pieţei mondiale. În ultima parte a anilor 1980, carry-trade-ul (împrumutul ieftin în yeni şi cumpărarea de active în dolari) a atins proporţii considerabile.

Până la urmă celelalte state au găsit antidotul – Acordul de la Basel, prin care au urmărit „să pună în lanţ” băncile japoneze – iar Japonia a ajuns să suporte povara distorsiunilor create de expansiunea creditului: două decenii de stagnare economică.

China nu este prima care încearcă să imite „modelul de succes” al Japoniei. Coreea de Sud i-a luat-o cu câteva decenii înainte şi, cum era şi firesc, criza a pocnit-o deja în 1997. Dezvoltaţi artificial, cu subvenţii guvernamentale şi credit ieftin, coloşii cu picioare de lut ai industriei coreene au trebuit au trebuit să dea câţiva paşi înapoi, iar ţara a suferit a aterizare dură… pe tărâmul realităţii economice.

Acum, ce să vezi? China cumpără lumea! Cine poate crede că o companie chineză produce celebra marcă Hummer? Cu ce bani? Ca şi în anii 1980, mulţi spun că economia chineză foloseşte profiturile obţinute din exporturile ieftine. Alţii spun că la baza acestui fenomen se află puhoiul de economisiri (savings glut) generat de harnicul şi cumpătatul popor chinez. Aceşti analişti nu văd pădurea din cauza copacilor. China duce de ani buni o masivă politică inflaţionistă. Expansiunea creditului care are loc în China este de departe cea mai importantă dintre toate statele care emit pretenţia de a ocupa un loc la masa bogaţilor (Brazilia, India…)

Mai interesant este faptul că această infuzie de credit ieftin este sortită să înfigă economia în gard. Potrivit unei analize, din 2000 până în 2008 fiecare dolar din PIB-ul Chinei a fost construit cu ajutorul a 1,5 dolari credit. Acum, se pompează 7 dolari credit pentru a se fabrica tot 1 dolar din PIB. Masa monetară a crescut de la începutul acestui an cu 28,5%, un ritm care sfidează încercările statelor dezvoltate de a-şi resuscita monetar economiile şi care este apropiat de ritmul de creştere al masei monetare înregistrat în România în anii 2007 şi 2008, în plin boom.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Mihai Marcu: PIB-ul pe trimestrul III 2009 - cifrele nu au sens

(autor: anonim, pe mail)

Cifrele pe trimestrul III sunt:

-7.1% YoY in loc de -9% YoY cat era prognozat de specialistii contactati de Reuters;
-0.7% QoQ fata de -0.5% QoQ prognozat de aceiasi specialisti.

Va mai aduc aminte ca in trimestrul III 2008 am avut cea mai mare crestere economica (9.2% anualizata), deci plecam deja de la o baza foarte mare.

Este putin credibil ca in conditiile in care am scazut fata de trimestrul II (unde am avut scadere anuala de 7.6%), scaderea din Q3 2009 sa fie mai mica, in conditiile in care trimestrul III 2008 a fost foarte bun (deci efect de baza negativ).

Singurele explicatii posibile sunt fie ajustari masive de date pentru perioadele anterioare, fie folosirea unor deflatori incorecti ai PIB. Sper doar ca INS nu a devenit CNP 2.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Îşi revine economia?

Conform datelor INS, in al treilea trimestru al acestui an, Produsul Intern Brut al Romaniei a scazut cu 0.7% fata de trimestrul anterior si cu 7.1% fata de acelasi trimestru al anului trecut. In primele noua luni, scaderea a fost de 7.4%, comparativ cu 7.6% dupa primul semestru.

O sa revin luni cu un articol mai larg despre posibila evolutie a PIB in trimestrele urmatoare, insa nu ma pot abtine sa nu remarc faptul ca aseara, dl Traian Basescu a spus ca in trimestrul trei, economia a scazut cu doar 7%, iar astazi INS a confirmat cifra de 7.1%. Are Presedintele pile la statistica?



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Jurnalul unui bancher. Bună ideea cu SRL-ul…

*Am facut un calcul. Deci cum ar veni, dau Statului bani cu 10% dobanda si iau prin operatiunile repo ale BNR cu 8 %. Castig netto, 2% pe operatiune. Daca fac 10 operatiuni, castigul e 2% x 10 = 20%. Daca intr-un an fac 30 de operatiuni, castigul e 2% x 30= 60% profit curat. De sunat magarii din Centrala sa le explic sa nu`si mai repatrieze banii, ci sa mi`i dea mie ca`i inmultesc eu.
*Dom`ne, am impresia ca mi`a venit o idee. A vazut vreunul vreo banca centrala care sa crape? N`a vazut! Ia sa adoptam modelul de business al lui BNR, deci!
In primul rand, controale cat mai dese acasa la clienti si amenintari ca daca nu`mi raporteaza cand vrea muschii mei, ceea ce vrea muschii mei, ii omor cu mana mea. P`orma, ies saptamanal in presa si urlu ca o mana de clienti vor sa ma omoare prin speculatii.
Mai greu va fi sa`mi bag sa`mi angajez nepotii prin familiile clientilor, da` tot gasesc o solutie si la asta…

*Dom`ne, tre sa imi schimb contabilul. Omul nu pricepe si pace cum e cu aprovizioanele si n`a vrut sub nicio forma sa imi bage la cheltuielile alea si chitantele nevesti`mii de la shoppping din Milano. Ca nu are voie, cica. Ii explic prostului ca si alea tot provizii sau provizioane sau cum dreaq le zice sunt, ca doar nu a cheltuit saracuta 80.000 de euro pe doua camasute pentru ca nu are ce purta, ci sa isi faca o provizie acolo in dulapiorul ei. E prudenta, cum ar veni. Or, daca nu nici prudenta n`o mai respectam, mai bine inchidem dreaq pravalia si plecam acasa.
PS In final,a inteles si am raportat „cheltuieli cu proviziile” duble fata de anul trecut.
*Ieri am dat un credit imobiliar! Initial, pe dosar scria credit de investitii, da` pe la 3 m`am enervat ca stam prost la capitolul finantari imobiliare si am trecut cu pixul peste „Credit de trezorerie” si am scris „imobiliar”. Mai am de corectat cateva chestii minore la „Depozite” si ma scot cu bilantul si anul asta

*Nu mai pricep frate ce vrea BNR`ul asta. A zis cu gura lui ca prudenta si ca sa nu ne avantam la riscuri? A zis! Acu imi da emailuri ca nu`i normal sa cer avansul pentru „Prima Casa” la 150 % din pretul apartamentului. Ca creditul e garantat de nush ce Fond au inventat ei. Si daca crapa si Fondul ala????? Daca intr`o zi pur si simplu i se face rau si crapa? Cine plateste, eu????? De raspuns BNR sa ma lase in pace sa imi fac politica aia pe care o vreau eu, ca nici eu nu ma bag sa le spun cat de bun e Olteanu la Statistica si Informatica!
*Dom`ne, tot respectul pentru Erste ca si`au trecut BCR pe un SRL. Chiar ii felicit, ca mi`au dat si mie o idee. Mi`am facut un PFA ( e mai ieftin, eu nu`s miliardar sa`mi fac ditai SRL`ul) si imi trec jumatate din banca pe PFA`ul ala. Restul il mut pe un ONG, pe care apoi il desfiintez sau il finantez pe ala de se tot roaga sa`i sprijin campania la prezidentiale. *Dom`ne, am decis sa ne intalnim cativa sefi de banci intr-un soi de „anti G20”. Pai cum sa`i lasam sa asaneze sistemul bancar??? Istoria e plina de asanari celebre. Si acum se intreaba lumea cine l`a asanat pe JFK, de pilda. Sau cati o sa crapea asanati de taxele si impozitele lui Pogea?
*Maine vom lansa un nou produs. „Depozitul minune”. Ideea e urmatoarea: ne da clientul banii, dupa care sta si se minuneaza cat ii ia ca sa si`i vada inapoi. Ca sa`i ametim, dupa alte cateva zile vom lansa „Depozitul cu dobanda progresiva de 40%”. Secretul depozitului asta e ca dobanda aia scade cu 40%, nu creste. Da` ma astept sa se impinga ghertzoii sa`l cumpere.
*Am primit un e-mail de la BNR, care ne spune sa facem bine si sa dam credite, iar alea in lei sa le dam cu dobanda de cel mult 3 % peste dobanda-cheie a lor. Le-am indeplinit dorinta, ca nu`i bine sa te iei in gura cu aia. Normal, a trebuit sa invental 15 comisioane noi si sa le marim pe alea vechi cu 227 %. Abia asteptam sa ne mai recomanda ceva aia din BNR….
*Dom`ne, avem o presa de rahat. Cum cade cate`o banca, cum urla aia ca din gura ca vai de mine, a mai falimentat nu stiu cine. Cand cade cate`un client, nimeni nu spune nimic. Si am calcula, falimentele printre persoanele fizice si juridica care au crapat sunt mai multe ca alea ale bancilor. E deci, corecta presa????
*Azi dimineata am raportat cresterea cu 100 % a depozitelor. Pentru asta insa am fost nevoit sa interzic clientilor sa isi retraga depozitele. Oricum nu le ajungeau prea mult timp, ca erau micutze.
*Restructurare. Din cauza la recesiune a trebuit sa renunt la dansatoarele care imi mai animau cum puteau saracutele, masa de pranz. Cosul cu fructe care (sau „pe care”????) mi`l aducea seful de retail in fiecare dimineata ca sa il tin in functie l`am transformat intr`un singur mar, singura extravaganta daca pot sa ii spun asa este ca mi`l aduce personal din Spania. Am mai taiat din cheltuielile de personal dandu`le afara pe femeile din Comitetul de credite care sii asa comentau toata ziua ca nu`i bine ce fac. In locu lor am mutat dansatoarele, care mi`a multumit cu lacrimi in ochi. Chelnerul care imi masa picioarele si ma servea la masa l`am pus la Trezorerie, ca baietasul care lucra acolo plangea toata ziua ca e volatilitate in piata. Pai ce voia sa fie in piata, smog??? Chelnerul a acceptat bucuros tare si m`a`ntrebat daca pe Forex se da bacşiş.
*Am trimis un mail Directiei Supraveghere casa ii intreb daca ma lasa sa raportez profitul la 9 luni nu fata de cele noua luni din anul trecut, ci fata de profitul facut in luna decembrie, ca sa apara cifre mai mari. Practic, cresterea nu ar fi de 3 %, ci de 133,4 %, exact cum a raportat un coleg…
*Mă sună iar un tampit de ziarist, ca cum cred eu ca vor evolua dobanzile la credite. Bai frate, da` ce intrebari ….De unde sa stiu io cum vor evolua? M`am uitat repede pe saitul BNR de unde n`am inteles nimic. Intrebarea mea e de unde stia colegu ala a meu ca dobanzile se vor misca??????
In slujba cui lucreaza? Incept sa`mi pun intrebari!!!!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Inchiziţia valutară în România

BNR şi ANAF au început vânătoarea după cei care, în loc să fie patrioţi şi să iubească moneda naţională, au trădat idealul stabilităţii monetare preferând să vândă case în valută. Se întâmplă în România anului 2009, când autorităţile se bat în piept trâmbiţând cât de tare vor ele să intrăm în zona euro. Citiţi un interesant articol al Oanei Osman aici, conţine şi comentariile subsemnatului.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Mihai Marcu: O devalorizare reuşită

Am citit cu totii despre "groaznicele chinuri" prin care a trecut Islanda, falimente bancare si diverse grozavii.

Coroana islandeza s-a devalorizat de la 82 coroane pentru 1 eur in iulie 2007 la 185 coroane pentru un 1 eur. Deci o devalorizare drastica, odata cu cresterea rapida a dobanzilor in moneda locala.

Ca urmare a acestei devalorizari, companiile straine au inceput sa devina necompetitive. Astfel, McDonalds s-a retras din Islanda, deoarece nu mai era competitiv la preturi.

Citat din articol: "It just makes no sense. For a kilo of onion, imported from Germany, I'm paying the equivalent of a bottle of good whisky."

Este exact ce ne trebuie si in Romania. Companiile au crescut pe baza finantarilor ieftine in EURO. EUR-ul ieftin a fost o intamplare a vremurilor si nu se mai poate repeta acum. De ce clinicile medicale private cresc preturile din cauza devalorizarii leului? De ce firmele de telefonie exprima tarifele in euro, dar au costuri in lei? Raspunsul este foarte simplu: pentru a avea o siguranta a veniturilor.

De ce costurile sunt pe cat posibil exprimate in lei? Din acelasi motiv - pentru o asigurare ca nu vor creste.

Acest comportament economic nu poate fi vindecat decat intr-un singur fel - printr-un curs liber, care in cazul de fata inseamna devalorizare.

Au existat multe mituri (economice) spulberate in economia romana:

- leul - cea mai tare moneda din lume in 2007 - busted;
- timpurile bune au venit pentru totdeauna - 2008 - busted.
- Romania nu va fi afectata de criza - 2008 - busted.

Acum se vehiculeaza ca revenim la crestere din 2010/2011, terminam cu prostiile cu criza si vom fi re-inundati de euro ieftini si totul va fi cum a fost. Nu cred ca acest scenariu pentru economie in ansamblu.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Productivitatea şi salariile

Una dintre problemele cu care se confrunta economia Romaniei inainte de criza, a fost aceea ca salariile cresteau mai repede decat productivitatea muncii, astfel ca forta de munca devenea tot mai scumpa in raport cu valoarea adaugata pe care o genera.

In ultimele patru luni insa, cresterea de productivitate in industrie a devansat cu mult cresterea salariilor, astfel ca doar in septembrie, productivitatea a fost cu 17.8% mai mare decat in septembrie 2008, in timp ce salariul mediu brut nu a crescut decat cu 8.2%.

In mod normal, aceasta veste ar trebui sa fie una foarte buna, pentru ca un ritm de crestere al productivitatii mai mare decat cel al salariilor imbunatateste competitivitatea companiilor, insa daca intram in detalii, observam ca lucrurile nu mai sunt atat de roz.

Cum s-a obtinut aceasta crestere de productivitate? Din nefericire, nu ca urmare a cresterii productiei cu acelasi numar de angajati, ci ca urmare a concedierilor masive care au avut loc in ultimul an.

In septembrie 2009, numarul salariatilor din industrie a fost de 1322.7 mii, cu 227.000 mai putini decat in septembrie 2008, ceea ce inseamna ca forta de munca s-a redus cu 14.7%, in timp ce productia industriala a scazut cu doar 4%.

In aceste conditii, nu trebuie sa ne mire cresterea spectaculoasa a productivitii muncii, crestere care va deveni si mai mare pe masura ce industria isi va reveni in lunile urmatoare.

Partea buna a lucrurilor este ca pe termen mediu, aceasta crestere de productivitate va genera locuri de munca, pentru ca angajatii au si ei o limita in ceea e priveste volumul de munca pe care il depun.

In ultimele luni, probabil ca multe companii au profitat de criza pentru a isi ajusta numarul angajatilor si de a ii forta pe cei care au ramas sa accepte mai multe responsabilitati, insa aceasta politica nu poate continua la nesfarsit.

Imbucurator este si faptul ca ritmul de scadere al numarului salariatilor din industrie a incetinit vizibil in ultimele luni, astfel ca in septembrie, doar 14700 de persoane si-au pierdut locul de munca, spre deosebire de cele 29.400 de locuri de munca pierdute in decembrie 2008, sau 26.500 in februarie 2009.

In graficul de mai jos se poate observa evolutia productivitatii si a salariului mediu brut in industrie (scala din stanga), respectiv evolutia numarului de angajati din industrie (scala din dreapta). Sursa: INS


Cel putin in acest moment, se pare ca industria se afla pe drumul cel bun.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Un nou Madoff

Politia americana si FBI au anuntat ieri ca ancheteaza o noua escrocherie de tip Madoff, al carui prejudiciu depaseste un miliard de dolari, principalul suspect fiind un avocat din Fort Lauderdale (Florida), Scott Rothstein, in varsta de 47 ani.
Rothstein a recunoscut in aceasta saptamana ca ar fi comis o „mare greseala”, dar nu a fost deocamdata nici arestat si nici inculpat. Oficialii americani incearca inca sa stabileasca amploarea fraudei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Răzvan Pascu: Scrisoarea unui om batjocorit la interviu…

Pentru ca e Casual Friday, am pentru voi o scrisoare cat se poate de reala, plina de umor (negru) trimisa unei companii (din motive evidente nu este precizat numele companiei) de catre o persoana care s-a prezentat la interviu pentru un job. Sunt curios cati dintre voi nu va regasiti in intamplarea aceasta, cati dintre voi nu ati asteptat minute intregi pe la usi, sa vina "recrutorul", sau cati dintre voi nu v-ati simtit la sfarsitul interviului chemati pur si simplu pentru a umple un gol in programul HR-ului.

Merita citit tot, va garantez! :)

Stimate domnule Director,

In 19 septembrie 2009 am participat la un interviu pentru postul de Director de Dezvoltare in cadrul companiei dvs. Conform spuselor doamnei de la Resurse Umane ce m-a intervievat, pe 25 septembrie ar fi trebuit sa primesc un raspuns, raspuns ce nu a sosit pina astazi, dar este predictibil.

Duminica, facind o tetracapilarotomie – adica despicarea firului in patru, am ajuns la concluzia ca nu am fost decit un pion in economia unui interviu cu castigator aprioric cunoscut, interviul avind rolul de a justifica activitatea doamnei de la Resurse Umane si de a va oferi dvs. un simulacru de testare a candidatilor.

Iata cum stau faptele.

Cu citeva zile inainte de 19 septembrie doamna de la Resurse Umane din firma dvs. m-a contactat telefonic intrebindu-ma daca eu din xxxxxxxx sint dispus sa ma relochez in yyyyy si sa merg in deplasari dese in interesul serviciului. Am raspuns afirmativ si de comun acord am stabilit interviul pentru simbata 19 septembrie, urmind ca respectiva doamna sa imi comunice prin e-mail locul, adresa la care va avea loc interviul deoarece in momentul discutie telefonice nu aveam posibilitatea sa o notez. Probabil ca raspunsurile mele au fost neasteptate si au emotionat-o pe distinsa doamna incit a uitat sa imi trimita e-mailul, desi am mai sunat de 2-3 ori cerind acest lucru. In cele din urma, telefonic, am aflat adresa la care sa ma prezint pentru interviu.

Avind in vedere dezinteresul si lipsa de respect a doamnei respective ce reprezinta firma dvs, pentru un raspuns la interviul la care am venit de la xxxxxx, presupun ca nu corespund postului. Principalul motiv pentru acest insucces al meu este, cred eu, faptul ca nu am stiu sa ma comport la un interviu inedit.

Doamna de la resurse umane, al carei nume nu il retin si nu avea o carte de vizita, mi-a testat rezistenta la stress si capacitatea de concentrare aducind si pe fiul dansei, un baietel de altfel foarte reusit si simpatic,in varsta de 3-4 ani, deoarece nu avea cu cine sa il lase. Recunosc ca este prima data cind mi se intimpla sa fiu supus unui astfel de interviu, motiv pentru care va felicit pentru metoda aleasa de doamna si tolerata de dvs. ca director.

Va mai felicit de asemeni si pentru permisivitatea pe care o acordati salariatilor dvs de a-si aduce membrii familiei la serviciu si implicare lor in jobul salariatului. Cred ca ar trebui sa faceti un minim efort si sa brevetati metodele la OSIM, mai ales ca in materie de resurse umane, recruterii inventeaza metode de testare nebanuite, iar imaginea si awarnessul brandului dvs. – ceea ce, teoretic, se reflecta si in vanzarile directe – ar atinge inaltimi abisale, daca ma pot exprima asa si iata ca pot.

Am mai participat la interviuri unde mai erau si alte persoane in incapere, dar scopul acestei situatii era sa verifice capacitatea mea de a ma focusa asupra subiectului discutat in prezenta factorilor perturbatori normali intr-un birou. Ori la dvs. nu am aplicat pentru postul de Director de Dezvoltare – Divizia Gradinita.

Interviul s-a desfasurat aproximativ astfel:

- Imi puteti spune care au fost realizarile dvs. ca director comer… Stefanita, te rog sa stai cuminte!
- Am crescut vanzarile cu …
- Stefanita, nu o mai musca pe mama!
- … 8% in in 5 luni ca urmare a politicii mele de…
- Stefanita, vrei sa desenezi? Uite ai creioanele aici!
- .. vanzari si a strategie …
- Mami, dar domnul de ce e aici?

Il felicit pe Stefanita pentru precocitate si intrebarea existentiala. Chiar, ce cautam eu acolo?

Va scriu pentru ca doresc sa va fac cunoscuta opinia mea despre modul total neprofesionist in care s-a desfasurat interviul la firma dvs, incepind de la stabilirea intilnirii, desfasurarea acesteia si comunicarea rezultatului. Si eu am fost in situatia angajatorului dar intervievatului i-am acordat in timpul interviului atentia si respectul cuvenite unui om ce se prezinta la solicitarea mea, unui posibil coleg. Chiar daca nu corespundea profesional il informam despre rezultat. Respectul aratat altuia este si respectul de sine, face parte din cultura profesionala a fiecarui, desi este in principal o problema de educatie.

Voi mai aplica la joburi disponibile in firma dvs (da, sint perseverent in atingerea scopului) si am rugamintea ca la urmatorul interviu , daca voi mai fi chemat, sa imi permiteti sa imi aduc cainele, deoarece nici eu nu am cu cine sa il las. Este un Beagle de 1 an si 5 luni, brownian (*) in atitudine si nu as vrea sa il las singur de teama ca pune mana pe chibrit si da foc la casa sau se inhaiteaza cu maidanezii din cartier, organizind orgii sexuale insotite de consum de alcool si/sau tras prafuri pe nara. In plus as vrea sa vad capacitatea de concentrare a doamnei de la Resurse Umane cind va simti cainele pe gamba dansei simulind copulatia canina (doggy style – pour les connaisseurs).

Cu retinut respect,
Cxxxx Lxxxx
07.xxxxxxx

PS: pentru doamna de la Resurse Umane: brownian vine la miscarea browniana si nu de la Sandra Brown.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP