vineri, 20 noiembrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Intoxicarea de ieri. Se ascute lupta dintre târgurile imobiliare

În articolul de ieri, am citat, fără comentarii, textele a două e-mail-uri. Unul venea de la adresa de e-mail vlasceanu.vlad@gmail.com şi comunica faptul că următoarea ediţie a târgului imobiliar Timon se amână din cauza condiţiilor de piaţă. Mi s-a părut ciudat faptul că un comunicat al unei companii care are propriul domeniu de internet trimite de pe o adresă de gmail. Cel de-al doilea a e-mail, sosit cu doar o jumătate de oră mai devreme, ridica un alt târg imobiliar care urmează să aibă loc. Mi s-a părut stranie această alăturare şi tocmai de aceea nu am făcut comentarii.

Azi a ieşit la iveală faptul că documentul Word semnat Vlad Vlăsceanu avea în proprietăţi compania Zero Point, organizatoare a celuilalt târg, şi avea drept autor pe Lavinia Dinu.

Vlad Vlăsceanu a declarat pentru Imopedia.ro:

"Cu toţii ştim că dacă salvăm documentul şi dăm click dreapta în properties - details aflăm autorul. Este într-adevăr regretabil ce se întâmplă şi mai ales atunci când documentul este scris de către Lavinia Dinu de la compania Zero Point (nimeni alta decât una dintre companiile organizatoare Project Expo). Cred că la această ultimă dată când scriu aici, pe blog, comentariile sunt de prisos! Pe de altă parte, Admedia Consulta, compania organizatoare a tIMOn - Târgul Imobiliar Naţional se va adresa mâine atât Ministerului Finantelor - departamentul de practici neloiale, cât şi IGP."


Sorin Săraru, organizator Project Expo, a declarat:

"Este o glumă proastă! Am primit şi eu mailul acesta mai devreme. Pot să vă spun sincer că nimeni, nici din firma mea, Project Events, nici din Zero Point Consulting nu ar face ceva de genul acesta. Piaţa târgurilor imobiliare e o piaţă liberă şi anul acesta a demonstrate cel mai bine acest lucru! Cine a făcut asta clar are o problema cu tine Vlad şi s-a folosit de noi. În plus la Zero Point Consulting nu există nicio Lavinia, sunt doar trei băieţi. Îmi pare rău ca numele nostru apare într-un joc unde nu avem ce căuta."


La rândul său, Cosmin Radu, alt organizator Project Expo, adaugă:

"Nicio persoană implicată într-un fel sau altul în organizarea Project Expo nu ar face astfel de afirmaţii/declaraţii/glume vreodată, pentru că la noi se lucrează în baza unor contracte foarte stricte, dar şi pentru că întotdeauna există şi reversul medaliei.Oricine poate creea un cont de gmail (...), oricine poate provoca în mod artificial un astfel de conflict. Ceea ce s-a întâmplat este foarte grav, în contextul în care este afectată imaginea unor companii cel puţin respectabile."


În raport cu toată această situaţie, trebuie spuse câteva lucruri. Aşa cum au apărut site-uri legate de imobiliare cu sutele, dacă nu cu miile, tot aşa unii oameni de afaceri au înţeles că târgurile imobiliare au un potenţial enorm într-o piaţă ca cea a României până la începutul anului 2008. A organiza astfel de târguri imobiliare este o afacere, menită să facă bani şi nu să ajute piaţa. Pe piaţa acestor târguri sunt tot felul de tactici de marketing, unele murdare, ca cea de mai sus. Când aceste tactici sunt dublate de prostie, ies scandaluri ca cel de mai sus.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: În SUA unul din 7 credite ipotecare este neperformant

Anul trecut 1 din 10 americani care contractaseră credit ipotecar avea probleme cu plata ratelor. Astăzi, procentul celor rău-platnici este cu aproape 50% mai mare, conform Mortgage Bankers Association – cel mai înalt nivel de când se realizează aceste statistici (1972). 7,5 milioane de familii sunt în pericol să îşi piardă casa.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Ce explică avuţia naţiunilor? Daron Acemoglu răspunde

Daron Acemoglu de la MIT este unul dintre cei mai importanţi economişti dedicaţi teoriei dezvoltării. Am citit câteva din lucrările sale şi sunt literalmente pline de informaţii şi argumente judicioase. Demonstrează elocvent că persistenţa sărăciei în unele zone ale lumii nu este cauzată nici de condiţiile geografice (aşa cum susţine Jeffrey Sachs, un economist dedicat cheltuirii fondurilor publice şi ajutoarelor internaţionale, prin Banca Mondială şi alte instituţii de acest gen), nici de moştenirea antropologico-tehnologică, nici de lenevia oamenilor sau de alte lucruri de acest gen. Cadrul instituţional determină în mod esenţial dezvoltarea economică, după cum se poate vedea şi din figură. Citiţi şi articolul.

world-poverty-map-GDP-per-capita-esquire


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Dezbaterea candidaţilor, discriminarea şi etica proprietăţii private

Trei persoane sunt invitate la o întâlnire de către un organizator. O a patra persoană se supără că nu a fost invitată, pretinzând că este discriminată în raport cu ceilalţi. Este justificată nemulţumirea sa din punctul de vedere al eticii proprietăţii private? Nu.

Discriminarea, în ciuda opiniei curente, este omniprezentă. Când refuz să cumpăr varză de la vânzătorul din stânga alegând varza cumpărătorului din dreapta nu fac altceva decât o discriminare între vânzători. Când refuz să cumpăr varza pentru a cumpăra salată, fac o altă discriminare. Dacă dau unui student nota 10 şi altuia nota 8 fac o discriminare. Iar diseară, când nu voi viziona dezbaterea, preferând să-mi dedic timpul altei activităţi, voi face fără doar şi poate o discriminare. Discriminarea este implicită în acţiunea umană, pentru că este asociată oricărei alegeri. Aşadar, nu este nimic rău cu discriminarea în sine.

Atunci când organizatorul dezbaterii din această seară dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale a ales să invite trei persoane, el a comis o discriminare. Toti ceilaţi candidaţi au fost discriminaţi, refuzaţi. Este acesta un motiv de supărare, o acţiune injustă? Nu. Este o acţiune perfect legitimă, expresie a libertăţii proprietarului de a organiza întâlnirea aşa cum vrea. Apariţia forţată a unei alte persoane la o întâlnire convenită voluntar de terţi echivalează cu o invazie pe proprietatea organizatorului. (el este cel îndreptăţit să controleze sala în care are loc întâlnirea în spaţiul orar stabilit.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Depăşirea crizei de dreapta sa face prin stânga

Am fost ieri la o conferinta foarte interesanta, la Hilton. Atasez prezentarile sau speech`urile lui Tonny Lybek, Valentin Lazea, Aurelian Dochia, Nicolae Idu, Milena Messori, Ad van Riet, Fabian Zuleeg, Peter Sanfey si Tibor Palankai

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Test comparativ: 6 cărţi de economie

Pentru că tot este la modă testarea automobilelor sau a restaurantelor, m-am gândit că nu ar fi rău să extindem această abordare la cărţile de economie disponibile pe piaţa românească. Aşadar, venind în întâmpinarea doleanţelor studenţilor, vă prezint rezultatele primului test comparativ de lectură economică. Testul a fost realizat de subsemnatul în ultima jumătate de an. Subliniez faptul că nu este vorba de vreun demers ştiinţific, ci de modul în care eu cred (pe baza preferinţelor personale) că aceste cărţi servesc nevoilor discipolilor economiei.

Am decis să ţin cont de 5 criterii:
• Profunzime teoretică – indică densitatea conceptelor, a argumentelor teoretice; dacă nivelul măsurat este ridicat, cartea nu este recomandată studenţilor mari amatori de cluburi şi cafenele; dacă nivelul este scăzut, cartea intră la categoria literatură de cafenea / popularizare a economiei / bună pentru jurnalişti
• Poluare intelectuală – exprimă cantitatea de noxe intelectuale pe care le emite; cu cât nivelul este mai scăzut, cu atât cartea conţine mai multe erori ştiinţifice, sofisme, informaţii greşite
• Confort la citire – arată uşurinţa cu care se citeşte; cu cât nivelul este mai ridicat, cu atât limbajul folosit este mai accesibil
• Relevanţă practică – arată în ce măsură cartea abordează problemele curente ale societăţii; cu cât nivelul este mai redus, cu atât cartea abordează probleme mai abstracte, mai generale sau lipsite de interes pentru studentul român

Pe baza acestor caracteristici am dat fiecărei cărţi un punctaj, de la 1 (minim) la 5 (maxim). Tabelul de mai jos prezintă rezultatele.

Test 3


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Guvernatorul Băncii centrale din Mauritania a delapidat puţin PIB

Fostul guvernator al Bancii Mauritaniei, Sid’El Moctar Ould Nagi, a fost pus sub detentie pentru deturnarea a 45 de milioane de dolari, scrie presa locala, citand surse judiciare. Ould Nagi, care a fost ministru si ambasador, se bucura de o buna reputatie. Pana mai ieri.
Pentru noi, suma nu pare nush cat de mare, dar pentru un stat cum e Mauritania, unde PIBul nu depaseste 1600 de milioane de dolari, treburile stau altfel. Oricum, delapidarea tot delapidare se cheama, fie ca e un euro, fie ca e un milion.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Bancomatul, prietenul omului. Poveşti amuzante cu bănci, credite şi bancomate

“O sucursala Raiffeisen din Galati. Ma duc intr-o dimineata sa scot de la ATM banii de chirie (500 RON). Precizez ca afara erau multe grade cu minus si un vifor de sa nu lasi un caine afara, vorba aia.

Asa ca, in ziua repectiva, tremurand de mama focului, ma prezint la ATM pentru a scoate banii mai sus mentionati. Introduc cardul in bancomat, tastez pinul, selectez suma pentru a fi eliberata, mi se confirma tranzactia, ATM-ul imi scoate cardul (la ATM-urile Raiffeisen asa se intampla, intai ti se da cardul si apoi banii si chitanta)…ei bine in momentul in care trebuia sa imi dea si banii se ia curentul. Stau un minut-doua zic poate isi revine. Dupa vreo 10 minute in care nu s-a intamplat nimic ma hotarasc sa intru in banca sa intreb ce e de facut. Am uitat sa precizez ca in momentul in care a picat curentul functionarele banci au postat frumos in usa o foaie cu “Pana de curent !!! INCHIS” iar acum stateau si isi savurau frumos cafelele la caldurica.

Bat la usa, una dintre ele incepe sa imi faca semne disperate ca sa citesc semnul cu INCHIS, bat in continuare etc. Pana la urma iese, ii povestesc ce s-a intamplat si saraca era foarte nelamurita de ce nu plec. Zic cum sa plec madame, pai eu plec, se rezolva cu pana de curent si incepe ATM-ul sa scuipe milioane. La care ea : Daaaaa, aveti dreptate…pai mai stati langa el poate isi revine..

Dupa inca vreo ora de asteptare (timp in care ma invinetisem de frig) iar bat la usa. Zic « Dati-mi si mie un numar de telefon de la relatii cu clientii sa sun sa intreb ce e de facut pentru ca nu pot sa stau o vesnicie aici ». Cica « Pai daca nu merg calculatoarele nu avem cum sa va dam nici un numar de telefon ».

Pana la urma aflu un numar de telefon, sun, explic iar situatia la care respectivul imi spune « Pai daca s-a intamplat ceva in timpul tranzactiei, ATM-ul trimite automat banii in cont, nu v-au spus fetele de la banca ? » Nu, nu-mi spusese nimeni nimic. M-au lasat sa stau in frig si sa astept ca prostul.
Dupa 4 ore cand s-a rezolvat pana de curent banii erau inapoi in cont….iar tot ce pot eu sa spun e ca in tara asta oamenii, in special functionarii bancari sunt extrem de prost pregatiti”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Cum ne jucăm cu rata dobânzii şi inflaţia

Dan Popa ne îndrumă către un joculeţ simpatic, propus de Banca Angliei. Teoretic, eşti bancher central şi trebuie să păstrezi rata inflaţiei constantă, modificând când în sus când în jos rata dobânzii. Practic, eşti conducătorul unui balon cu aer cald care trebuie menţinut la o altitudine constantă, fie pompând aer cald, fie desumflând-ul. Vă recomand să încercaţi, după care să vă depuneţi CV-ul la viitoarele alegeri ale CA al BNR.

balloon

Acum, marea problemă a jocului este că nu surprinde adecvat realitatea. Să ne înţelegem, el este construit exact după cum funcţionează politica monetară, însă asta nu înseamnă că este realist – pentru că nici politica monetară nu este realistă. Jocul presupune că rata inflaţiei ar rămâne constantă dacă economia nu ar fi afectată de diverse “şocuri”, care fie o “supra-încălzesc”, fie o “răcesc” excesiv. Iar banca centrală trebuie să bage/scoată gaz pentru a menţine echilibrul.

Lucrurile stau un pic diferit. Menţinerea constantă a ratei inflaţiei este în sine nesustenabilă, chiar presupunând că nu ar exista niciun şoc în viitor. Asta deoarece o rată constantă a inflaţiei presupune infuzia de masă monetară (altminteri preţurile ar avea o tendinţă de uşoară scădere – deflaţie, datorită creşterii productivităţii), adică reducerea ratei dobânzii sub nivelul ei natural, ceea ce generează ciclul economic. Este echivalent cu a spune că politica de ţintire a inflaţiei nu previne fluctuaţiile economice, ba chiar le provoacă (ţintirea inflaţiei a fost foarte apreciată în anii 1990, acum a căzut mult în disgraţie).

Pe de altă parte, “şocurile” – adică modificările tehnologice sau de preferinţe ale consumatorilor – nu pot fi atenuate prin politica monetară. Aceasta din urmă este precum alcoolul. Dacă suferi de frig, nu poţi folosi alcoolul pe post de îmbrăcăminte, deşi pentru o vreme poţi trăi cu iluzia asta. Manevrarea ratei dobânzii echivalează cu introducerea unui şoc suplimentar în economie, pentru că agenţii economici trebuie acum să mai anticipeze şi comportamentul discreţionar al băncii centrale (pe lângă celelalte şocuri). Cu cât politica monetară este anticipată mai bine, cu atât efectele acesteia sunt mai mici, fără să dispară însă; cu cât iluzia monetară este mai amplă, cu atât efectele sunt mai mari.

Găsesc foarte nimerită sugestia lui Dan Popa, ca BNR să ne pună la dispoziţie un astfel de joc. Sugerez doar schimbarea obiectivului jocului, din “cum să păstrezi balonul la înălţime constantă” în “cum să duci permanent balonul pe lângă traiectoria prestabilită”. Astfel, politica monetară va fi predată pe înţelesul celor mai mici copii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Un interviu cu Nicolae Cinteză, şeful supravegherii din BNR

Poate fi citit aici.
Am stat ieri cam doua ceasuri de vorba. Despre cum am facut interviul, putin mai incolo.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Fac prelegerile profesorilor obiectul proprietăţii intelectuale?

Din acest articol am aflat cu ce problemă se confruntă mai nou învăţământul american. Profesorii vor să limiteze dreptul studenţilor de a răspândi informaţia preluată din cursuri, prin extinderea dreptului de proprietate intelectuală asupra prelegerilor. Astfel, pentru a fi admis la cursuri, studentii trebuie să accepte un contract prin care sunt înştiinţaţi că prelegerile sunt înregistrate şi constituie operă a vorbitorului, iar studenţii îşi pot lua notiţe fără a putea însă să le înstrăineze, în scop comercial sau nu.

Acum, există o dezbatere interesantă în jurul întrebării dacă dreptul de proprietate intelectuală reprezintă o extensie logică a dreptului de proprietate. Există numeroşi economişti care afirmă că ideile nu pot face obiectul proprietăţii, ele nereprezentând o resursă economică. Tind să accept această abordare. În orice caz, problema dezbătută în universităţi este interesantă şi cu bătaie lungă. Cu cât răspândirea ideilor este controlată mai bine, cu atât scopul nobil originar al universităţilor – promovarea cunoaşterii – este mai afectat. Se pare că celebra Massachussets Institute of Technology (MIT) priveşte favorabil libera răspândire a ideilor, postând pe internet toate materialele predate în timpul cursurilor. Ceea ce înseamnă că rolul taxei de studii este strict de a acoperi interacţiunea profesor-student. Impresia mea este că şi în România se merge în aceeaşi direcţie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Mihai Marcu: Adoptarea Euro - Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta!

Brazilia, Coreea de Sud, Indonezia şi Taiwan au început să introducă restricţii asupra mişcării capitalurilor străine.

Brazilia a început să taxeze cu 2% investiţiile străine; Coreea de Sud descoperă rezervele minime obligatorii iar Taiwan a interzis pur şi simplu depozitele non-rezidenţilor.

Odată depăşit un minim prag de dezvoltare, unele state emergente descoperă că riscul valutar devine greu de gestionat şi îşi permit "luxul" de a taxa capitalurile volatile, în sensul descurajării lor.

BNR a încercat măsuri asemănătoare, cu rate uriaşe de RMO pentru finanţările bancare pe termen scurt. Piaţa locală, avidă de credite, a înghiţit orice cost al creditelor dar s-a şi expus la un risc valutar uriaş, pentru care a fost necesară salvarea de urgenţă via FMI şi CE.

E greu de imaginat că ţările din estul Europei, indiferent cât de greu lovite, îşi vor permite acest lux, de a taxa capitalurile volatile.

Soluţia ar fi ca bunele practici în domeniul creditării (şi anume creditarea în monedă locală) să fie impuse de la Bruxelles.

EURO e o monedă prea sănătoasă pentru o economie ca a României. Dacă aş vedea populaţia, agenţii economici cât şi sectorul public că îşi asumă conştient riscurile euroizarii şi sunt dispuşi sa suporte inclusiv consecinţele nefaste (asumarea riscului valutar), aş spune că un control al capitalurilor este un lucru rău. Dar nu trăim în această lume, ci într-un mic rai socialist - acolo unde leul este DOAR stabil sau se întăreşte cu euro, acolo unde nu scad salariile la stat şi nici nu se dau oamenii afară. Din cauza asta avem nevoie de leu şi de o politică monetară proprie - pentru că încă nu putem părăsi ţarcul de joacă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Este Dinu Patriciu cel mai mare capitalist al României?

Pe baza voturilor cititorilor, Ziarul Financiar l-a desemnat pe Dinu Patriciu drept cel mai mare capitalist roman al ultimilor 20 de ani, in timp ce Ion Tiriac s-a clasat pe locul doi, iar Octavian Radu – fondatorul si principalul actionar al holdingului RTC, a venit pe trei.

Am votat si eu cu cateva zile in urma, iar alegerea mea a fost dl Tiriac, fiind convins la momentul respectiv ca votez cu castigatorul acestui sondaj, insa se pare ca cei mai multi dintre votanti au fost de alta parere.

In principiu, ce merite are castigatorul? A cumparat de la stat cu 50 de milioane de dolari un fost mastodont comunist, a beneficiat de ajutor guvernamental prin transformarea in obligatiuni a unor datorii catre buget (600 de milioane de dolari!!), iar dupa 9 ani a vandut afacerea pentru o suma necunoscuta, dar cel mai probabil cuprinsa intre 1.3 si 2.7 miliarde dolari.

In toti acesti noua ani scandalurile s-au tinut lant, dl Patriciu fiind chiar arestat la un moment dat.

Pe de alta parte, dl Tiriac s-a ferit sa intre in politica, si-a cladit imperiul lucrand aproape in exclusivitate cu mari companii internationale, iar scandalurile de coruptie sau acuzatiile de eludare a legii au lipsit.

Desi il respect pe dl Patriciu pentru ceea ce a reusit sa faca din Petromidia, cred ca realizarile acestuia nu se compara nici pe departe cu cele ale domnului Tiriac.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP