joi, 26 noiembrie 2009

Bogdan Glăvan: Preţul aurului ia cu asalt cota de 1200 dolari

Panica instalată pe pieţe după ce temerile privind insolvabilitatea celui mai mare fond de investiţii din Dubai au luat amploare a reverberat pe piaţa aurului, unde cererea în creştere a împins preţul până la 1195 dolari uncia. Se pare că până şi băncile centrale s-au răzgândit şi, mai nou, ar vrea şi ele să cumpere aur. Ca de obicei, statul se trezeşte la spartul târgului şi începe să imite ceea ce întreprinzătorii talentaţi au făcut demult.
Citiţi şi un raport al Bank of America, conform căruia este iminentă atingerea pragului de 1500 de dolari/uncie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: BNR alimentează datoria externă!

S-a lămurit secretul momentului de respiro în expansiunea datoriei publice, despre care am vorbit acum câteva zile. La începutul acestei luni băncile au refuzat practic să crediteze guvernul în lei, cumpărând bonduri în valoare de doar 900 milioane lei – faţă de suma pe care conta guvernul, 6 miliarde lei. De asemenea, s-a lămurit şi mişcarea BNR de la mijlocul acestei luni, de a reduce rata rezervelor la depozitele în valută. La acel moment am scris că BNR fabrică bani pentru guvern.

Astăzi, vălul a fost dat la o parte când băncile s-au repezit să subscrie bonduri în valoare de 1,4 miliarde euro, faţă de doar 500 de milioane, pe cât conta guvernul. Este evident de ce băncile au ezitat în aceste ultime două luni să mai crediteze guvernul în lei – pentru că aşteptau să îl crediteze în valută, anticipând eliberarea rezervelor de către BNR. Astfel, contribuabilul român este împovărat nu doar cu datoria în sine, ci şi cu riscul valutar (doar vorbim de datorie publică externă).

S-ar putea sugera chiar că BNR a relaxat politica monetară (fix prin reducerea ratei rezervelor la valută) pentru a satisface interesele bancherilor. Interesele guvernului le satisface oricum, la orice oră.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Concursul cu poveşti din bănci s-a încheiat. Câştigatorul este...

...Marin Alina Emilia (wildhoney33@yahoo.com), pentru povestea haioasa cu bancomatul picat din cauza unei pene de curent.
Toate povestile vor fi puse pe site, incepand din zilele urmatoare.
Momentan mi-am adus aminte ca am de predat pentru Dilema veche un text si trebuie sa ma apuc de el.
Multumiri celor care mi-au scris. Zilele urmatoare voi reveni cu precizari legate de actiunea de sprijin a copiilor amarati. Am primit 98 de emailuri de la voluntari, carora le multumesc si pe aceasta cale...
Preaplecat, al Dvs...

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Verificarea monedelor euro - fără comision, potrivit BCE

“Monedele euro improprii circulației trebuie să fie retrase din circulație
pentru a garanta că ele sunt verificate pentru autenticitate și că expunerea lor la falsificare este redusă. În această privință, BCE consideră că rambursarea valorii sau înlocuirea monedelor euro improprii circulației ar trebui să fie, ca regulă generală, scutită de orice comision de procesare. BCE pune la îndoială că reținerea unui comision de procesare de 5 % din valoarea facială a monedelor euro improprii circulației servește scopului regulamentului propus, respectiv acela de a obliga statele membre să retragă din circulație monedele euro improprii”, se arata in cea mai recenta decize a Bancii centrale Europene.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Dubaiul provoacă un cutremur pe pieţele financiare internaţionale

Astăzi, pieţe financiare internaţionale au fost zguduite de un anunţ făcut de Dubai, care a anunţat că este în incapacitate de a refinanţa la timp o parte din datorii. Totodată, obligaţiunile islamice au avut un recul masiv de preţ cu până la 15%.

După o perioadă de înflorire economică, Dubaiul resimte din plin efectele crizei financiare şi economice. S-a anunţat că emiratul vrea să ceară creditorilor grupului Dubai World, cel mai mare şi cel mai îndatorat, ce controlează grupul imobiliar Nakheel, să amâne cu şase luni plata datoriei ajunsă la scadenţă. O reeşalonare a datoriei arată că guvernul este gata să permită unei firme ce se află sub controlul său să nu-şi onoreze obligaţiile", consideră agenţia France Presse.

"Dubai World intenţionează să ceară celor care au de colectat creanţe de la grup şi de la compania Nakheel să amâne cel puţin până pe 30 mai 2010 plata datoriei ce au ajuns la scadenţă", a anunţat într-un comunicat Fondul de susţinere financiară din Dubai. Nakheel trebuie să plătească în decembrie datorii de circa 3,5 miliarde dolari, sub forma unor obligaţiuni islamice.

Marile agenţii de rating au coborât ratingul mai multor companii din Dubai.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Scrisoare din Credit Europe Bank

“…Am lucrat in CEB , aceasi poveste, te cheama iti ofera 3 salarii sau somaj. Ce este trist, raman in banca doar cei fara experienta.Daca te gandesti sa pleci cu acordul partilor nu faci decat sa dai posibilitatea aducerii in locul tau a unei pile careia i se clatina scaunul (asa a fost in cazul meu). Au inchis o sucursala, au pus pe liber o parte din oameni de acolo iar pilosii au fost repartizati in alte sucursale si disponibilizati oameni care aveau experienta, vechime. Cei care sunt chemati sa plece nu au sustinere, nu se tine cont de performante ci de preferintele sefilor, oare turcii din conducere stiu asta? Daca tin la imagine asa cum spun, de ce nu organizeaza o evaluare a angajatilor inainte sa se ia o decizie? S-au facut teste de evaluare a cunostintelor asistate pe calculator on-line la un moment dat, eram speriati de vizitele clientului misterios in sucursala, puteau sa faca acelasi lucru si acum, un supervizor din exteriorul sucursalei trebuia trimis pt astfel de evaluari.Au pastrat oameni care nu aveau experienta in banca de nici un an, fara a avea abilitati de comunicare si relationare cu clientul, care atunci cand se loveau de o situatie careia nu-i faceau fata pasau clientul la un alt birou fara a incerca sa gaseasca singuri o solutie, deci lipsa de interes.Ce sa spun, peste 2 angajati era un sef de origine turca care nu avea habar de nimic, care stia doar sa bata cu pumnul in masa , nu stia romaneste, in engleza intelegea doar ce voia, cheltuielile cu acesta erau mult mai mari decat cele cu salariul a cel putin 4 angajati ca mine. De ce era nevoie de un astfel de sef, doar sa primeasca vizite ale co-nationalilor sai pe care nu era in stare sa-i convinga sa-si deschida cont la aceasta banca sau sa le povesteasca despre produsele de creditare si de economisire, sa iasa la cafea si tigara, sa forwardeze emailuri pe care oricum le primeam de la Centrala iar el nici nu stia ce inseamna, sa acceseze sit-uri pentru cumparaturi on-line, sa vorbeasca continuu in turca la telefonul mobil platit de banca, sa tina telefonul de la birou ocupat cand altii erau presati sa sune clientii restantieri si nu aveau fir liber din cauza convorbirilor sale,sa mearga la birou dupa ora 9..??
La ce serveau camerele de luat vederi amplasate in banca, ma intreb cei din conducere au avut vreodata curiozitatea sa se uite pe ele, sa vada cum lucreaza unii, sa vada ca vestimentatia nu este corespunzatoare modelului business impus, ca nu au atitudinea corespunzatoarea in relatia cu clientii?” Pauzele lungi si dese cheia marilor succese” zice un proverb romanesc valabil in cazul unora ce lucreaza acolo.
Cei din direct sales vor reusi sa-si gaseasca usor de lucru, daca au rezistat in CEB vor face fata si in alta parte, iar ei stiu bine la ce ma refer. Domnilor sefi, acum este momentul ca RMI sa arate ce pot,sa-si deslipeasca scaunele de sub fund si sa iasa in piata asa cum faceau copii astia caci altfel nu se justifica activitatea lor in sucursala si se presupune ca au ramas cei mai buni…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: Graficul zilei - evoluţia şomajului pe sectoare

Pentru a se vedea mai clar ce sector economic s-a restructurat in perioada noiembrie 2008 - octombrie 2009, am facut graficul de mai jos, ce urmareste numarul de someri inregistrati oficial, in sectorul de stat cat si in sectorul public. Rezultatul nu necesita niciun comentariu.



O mentiune merita facuta: niciodata in ultimul deceniu somajul nu a crescut pe timpul verii, asa cum s-a intamplat in 2009, nici macar in timpul caderii economice din 1997 - 1999. Nu am ajuns nici pe departe in cea mai rea situatie, orice efort de restructurare in domeniul public fiind inghetat de alegeri. Indiferent de cifrele vehiculate, cu cresteri microscopice ale PIB, iesirea reala din recesiune va fi marcata de imbunatatirea situatiei pe piata muncii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Creşte gradul de utilizare a capacităţilor de producţie în industrie

Conform ultimului buletin de conjunctura al BNR publicat ieri, gradul mediu de utilizare a capacitatilor de productie in industrie va fi in noiembrie de 77%, in crestere cu 3% fata de octombrie si cu 1% in comparatie cu noiembrie 2008.

In ultimul an, acest indicator a fluctuat extrem de mult, astfel ca dupa ce a atins valoarea de 82% in septembrie 2008, a scazut pana la 64% in ianuarie, moment in care lipsa comenzilor a determinat folosirea la minimum a capacitatilor de productie.

La nivelul anilor 2007 si 2008, procentul mediu a fost de 79%, in timp ce in primele 11 luni ale lui 2009, gradul mediu de utilizare a fost de doar 71% (!!).

Mai jos se poate observa evolutia din ultimii 3 ani, iar pentru comparatie, am adaugat si SUA.


Industria isi revine, insa cererea externa nu poate compensa la nesfarsit lipsa unor politici anticriza coerente pe care autoritatile din RO ar trebui sa le aplice…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Japonia: ghinion de deflaţie

Exact când le era lumea mai dragă şi PIB-ul Japoniei creştea, au început să scadă iarăşi preţurile. Sezonul toamnă-iarnă 2009. Colac peste pupăză, acum aflăm că yenul a ajuns la cea mai înaltă cotaţie în raport cu dolarul din ultimii 14 ani. Interesant este că Banca Japoniei practică o rată a dobânzii apropiată de zero… de decenii am putea spune (de fapt este 0,1%) şi toată lumea se aşteaptă să o menţină aşa şi în 2010. Guvernul, în ceea ce-l priveşte, a stimulat economia până când datoria publică a ajuns de două ori cât PIB. Aşa că nu înţeleg, zău, de ce se încăpăţânează japonezii să nu consume, să nu investească, să nu-i apuce o euforie speculativă, ceva. Propun să exportăm câţiva români în Japonia ca să le arate cum se face.

Japan


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Morgan Stanley şi planificarea “ştiinţifică”

Cercetătorii de la Morgan Stanley susţin că nu este cazul ca autorităţile să impună creşterea ratei capitalului băncilor. Ei spun că o bancă din categoria „grea” (a se citi too big to fail) ar trebui să deţină capital propriu în proporţie de 8%-10% din active, adică mai puţin decât a avut Lehman Brothers înainte să cadă.

Acum, măsura impunerii unui prag minimal al capitalului prezintă toate defectele care caracterizează orice reglementare în general. În primul rând este arbitrară. Ne putem întreba, bunăoară, de ce capitalul minim trebuie să fie 8% şi nu 12%? Fiindcă aşa spun autorităţile birocratice. Însă acestea sunt lipsite de posibilitatea de a calcula economic; tot ce pot face este să realizeze studii „ştiinţifice” care să arate cum trebuie ajustate activele la risc şi să estimeze capitalul necesar. Aceste studii nu ţin însă locul talentului antreprenorial. Dacă aşa ar sta lucrurile, atunci ar trebui să rugăm statul să facă mai multe „studii” şi să ne spună câte case ar trebui construite anul viitor, câtă pâine să mâncăm la micul dejun şi câte maşini cu motor diesel ar trebui să cumpărăm. În general, să ne spună ce este „toxic” şi ce este benefic. În al doilea rând, pentru că autorităţile sunt lipsite de stimulentele necesare pentru a lucra spre binele general. Agenţiile guvernamentale sunt formate din oameni obişnuiţi, care pun (cum este şi firesc) interesul propriu deasupra celui general; guvernul nu este populat cu personalităţi gen Maica Tereza – ba unii filozofi au argumentat consistent motivul pentru care autorităţile politice nu vor străluci deloc la capitolul moralitate. Astfel, foarte probabil, aceste autorităţi vor sfârşi prin a fi „capturate” de „mogulii” pe care teoretic ar trebui să îi reglementeze. Iar rata de 8%, de exemplu, va reflecta interesele private ale băncilor, nu vreun interes-general-determinat-ştiinţific.

Aceasta nu înseamnă că Morgan Stanley are dreptate. Analiştii săi susţin că impunerea unui nivel mai ridicat al capitalului minimal, adică reducerea leverage-ului, va avea drept efect scăderea profitabilităţii băncilor, care nu vor mai putea atrage resurse şi, desigur, nu vor mai putea acorda credite, pentru a reporni economia… astfel încât recesiunea va continua, şomerii se vor înmulţi ş.a.m.d. În condiţiile actualului prag de capital, ROE (return on equity) este de 12%-14%, ceea ce, ni se spune, este exact cât trebuie să fie. Creşterea capitalului ar duce la reducerea rentabilităţii şi la imposibilitatea derulării afacerilor.

Aceste studii care au pretenţia de a calcula ştiinţific cât trebuie să fie ROE „normal” sau „optim” sunt la fel de valoroase ca şi studiile care îşi propun să determine cum să fie reglementate băncile, despre care am vorbit mai sus. Profitabilitatea unei companii este determinată de piaţă: dacă firma răspunde nevoilor clienţilor, atunci are profit; dacă nu, nu. Nu putem planifica ce companii ar trebui să existe, cât trebuie să fie rata profitului în fiecare industrie ş.a.m.d. Doar piaţa ne poate spune acest lucru. Dacă investitorii cred că o companie (bancă) are o rată prea mică a profitului, atunci ei se vor orienta către alte companii sau alte industrii, unde profitul este mai mare. Deoarece toate companiile din economie concurează pentru a servi clienţii şi licitează în acest sens resursele existente.

Şi ce dacă rata profitului pentru băncile mari este prea mică? Poate nu este economic eficient să avem bănci mari (după cum se vede, costurile funcţionării acestora, datorită preluării la datoria publică a activelor lor, este mult subevaluat). Poate nu este eficient să avem atât de multe bănci. Poate nu este eficient să continuăm acordarea de credite, poate deja am exagerat în direcţia asta. Poate nu este eficient ca sectorul financiar să absoarbă o treime din profitul tuturor corporaţiilor. Poate este mai eficient ca o parte din angajaţii acestora să lucreze la mulsul vacilor sau la spălătoriile auto. Nu avem cum să ştim. De aceea avem nevoie de piaţă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Imobiliare: în ultimul an şi jumătate, preţurile apartamentelor au scăzut în medie cu 40%

Portalul Imobiliare.ro a lansat zilele trecute un indice care masoara evolutia pretului pe metru patrat de suprafata utila al apartamentelor scoase la vanzare pe situl respectiv, iar datele arata ca la nivel national, intre martie 2008 si octombrie 2009, pretul mediu pe metru patrat s-a redus de la 2058 euro la 1239 euro, ceea ce inseamna o scadere de 39.8%, in lei scaderea fiind de 30.7%.

Pe orase, cea mai mare scadere a avut loc in Bucuresti – 42% in euro si 33% in lei, pretul mediu ajungand in octombrie la 1316 euro, in timp ce in Timisoara, scaderea a fost de 25% in euro si 14% in lei, pretul pe metru patrat fiind acum de 979 euro, toate datele pot fi gasite aici.

De remarcat ca aceste cifre reprezinta o combinatie intre preturile cerute de proprietari atat pentru apartamentele noi cat si pentru cele vechi si mai mult, nu includ reducerile care se obtin dupa negociere (5-10%). In martie 2008, nu cred ca se gaseau prea multi proprietari dispusi dispusi sa negocieze.


In ultimele luni, preturile au aratat o surprinzatoare stabilitate insa piata este blocata si nu vad niciun motiv care sa determine o crestere a preturilor in urmatorul an. Iar numarul tranzactiilor nu va creste atat timp cat proprietarii vor tine la pret.

Din 2010 vom avea si un indice oficial al pietei imobiliare calculat de Institutul National de Statistica, indice care se va baza nu pe preturile cerute de proprietari, ci pe valoarea efectiva a tranzactiilor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP