joi, 10 decembrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Evoluţia percepţiei creditului ipotecar în T3 2009

BNR a publicat Sondajul privind creditarea companiilor nefinanciare şi a populaţiei, noiembrie 2009. Sondajul se referă la T3 2009. Interesantă este secţiunea privitoare la creditele ipotecare. Astfel, cererea de credite ipotecare a crescut uşor în T3 2009, pe fondul programului "Prima casă", însă sub aşteptările băncilor, care estimează pentru ultimul trimestru al acestui an sporirea cererii faţă de perioada precedentă.

"Principalul catalizator al revenirii se regăseşte în demarare programului guvernamental Prima casă. Posibilii factori care au frânat cererea vizează incertitudinile de pe piaţa imobiliară, aşteptările populaţiei privind situaţia financiară şi şomajul în următoarele 12 luni şi restrângerea ofertei de credit prin înăsprirea standardelor şi a termenilor creditării", se arată în raport.

75% din băncile de pe piaţă au raportat în T3 2009 o scădere a preţului la imobile, tendinţă care va continua şi în T4 2009, conform aşteptărilor a 65% dintre bănci, se mai arată în sondaj.

După mai multe trimestre succesive de creştere a restrictivităţii termenilor din contractele de credit ipotecar, în T3 2009, evoluţia a fost mixtă. Astfel, se înregistrează o uşoară relaxare în ceea ce priveşte: spread-ul ratei medii de dobândă a creditului faţă de ROBOR 1M şi ponderea maximă a creditului în valoarea garanţiei imobiliare (LTV), care a crescut cu 3,5 puncte procentuale în cazul creditului nou acordat în T3 2009. Concomitent, a fost redusă ponderea maximă a serviciului datoriei lunare în venit, iar scadenţa maximă şi celelalte costuri au rămas nemodificate.

Toate aceste date indică o menţinere a factorului cheie pe piaţa creditului ipotecar şi piaţa imobiliară în acest moment: nesiguranţa asociată consecinţelor crizei pe care o traversăm. În esenţă criza se manifestă pe aceste pieţe prin lipsa de încredere. Restabilirea încrederii va fi lentă, de lungă durată. Dată fiind inerţia pieţei imobiliare, estimez că criza pe această piaţă va supravieţui crizei economice, în general. Iar semnul de revigorare a pieţei va fi dat de mărirea numărului de tranzacţii şi nicicum unei creşteri semnificative a preţurilor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Garanţiile în programul "Prima casă" au atins 400 mil.€

În cadrul seminarului EU-Cofile, organizat la Sinaia de BNR, ARB şi Alpha Bank, Rodica Ionescu, consilier al preşedintelui Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM, a declarat că garanţiile acordate în cadrul programului "Prima casă", până la finalul lui noiembrie 2009, au ajuns la 400 mil.€, respectiv 40% din valoarea plafonului aprobat de stat, echivalentul a 9.467 dosare. Media de garantare a fost de 42.252 € pe solicitare.

Din solicitările primite de FNGCIMM pentru programul "Prima casă", cea mai mare parte au vizat locuinţe vechi, iar 28% erau pentru imobile noi, construite după anul 2008, şi doar 3,4% imobile încă nefinalizate.

"Locuinţele vechi au fost preferate din mai multe motive. Aveau cărţi funciare făcute, erau imediat disponibile, cele noi nu puteau fi dezmembrate deoarece cărţile funciare erau acumulate la dezvoltator. În plus, locuinţele noi sunt mult mai scumpe, iar valoarea pe metrul pătrat se calculează la suprafaţa utilă pentru apartamentele vechi, respectiv la cea construită pentru cele noi", a afirmat Rodica Ionescu.

După declaraţiile sforăitoare ale politicienilor, suma de 1 mld.€, pusă la bătaie în acest program, urma să fie acordată până la sfârşitul lui 2009, punându-se chiar problema suplimentării plafonului. Iată că, în acest ritm, nici jumătate din sumă nu va fi utilizată. Asta ca măsură a succesului programului "Prima casă".

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: O propunere pentru viitorul ministru al Finanţelor: introducerea TVA social

Pentru prima oara am scris despre TVA social, aici. Asta era acum doi ani. Intre timp, am mai discutat cu oameni din BNR, cu cativa din Finante, am mai consumat un studiu facut de Banca Frantei.
Cred ca o asemenea masura ar fi interesant de discutat (in ce masura este aplicabila in Romania) sub raportul impactului pe care l`ar avea, daca ar fi asezonata cu o bine dozata inteligenta in materie de fiscalitate.

Pentru cei care vor amanunte, le pot lua de aici, de aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Lucian Davidescu: Până unde ţine minciuna economică. O poveste cu greci

Regula este că excesul se plăteşte, că un deficit de cont curent mare (consum pe datorie) va aduce corecţii dureroase mai târziu: depreciere de curs valutar, scădere economică, inflaţie, şomaj. Excepţia se numeşte Grecia.

rating-tara-fitch-harta-europa

Agenţia de rating Fitch a tăiat ratingul de ţară al Greciei, într-o mişcare aproape surprinzătoare, pentru că noul nivel al ratingului, BBB+, este ruşinos pentru o ţară din zona euro. Şi pentru că mica agenţie Fitch, care de obicei intervine la final pentru a arbitra diferenţele dintre giganţii Standard&Poor’s şi Moody’s, a făcut acum prima mutare.

Avantajul Greciei: o încetare de plăţi externe ale statului este puţin probabilă în zona euro, unde Banca Centrală Europeană are suficiente resurse şi disponibilitate de a ajuta un stat membru.

Dezavantajul: Era deja prea de tot!

Cifrele au arătat, subit, un deficit bugetar real de 12,7% din PIB, într-o ţară unde datoria publică depăşeşte 100% din PIB iar perspectivele sunt să sară de 120% în trei ani. Iar “subit” este, în cazul Greciei, un cuvânt cu notorietate tragi-comică. Ani de zile, nici acum nu se ştie exact câţi, Grecia a falsificat datele despre deficitul bugetar trimise la Uniunea Europeană şi a reuşit astfel să adopte euro de la început. Apoi, a continuat cu falsurile. Însă paguba s-a distribuit uniform, între toate statele membre, “după principiul solidarităţii”. Şi cu câteva puncte de sprijin strategic:

Franţa a acceptat tacit realitatea, pentru că deficitul măturat sub preş reprezenta, în fapt, cheltuieli masive de înarmare, convenabile Franţei atât strategic cât şi economic. Germania a acceptat situaţia pe fondul unei datorii morale istorice. Marea Britanie s-a ţinut departe de zona euro aşa că oricum n-a suportat mai nimic din pagubă. Iar Italia şi Spania sunt ca şi Grecia beneficiari-neţi, chiar dacă în măsură mai mică, ai monedei unice.

Însă armonia începe să se destrame. Deja stabilitatea zonei euro este pusă în pericol de deficitele mari de peste tot şi nimeni nu vrea să lase ţări ca Grecia, Irlanda sau Spania să devină colţurile de rupere ale Tratatului de la Maastricht.

Lecţia pentru România: Din 2011, vin „300 de camioane cu euro” care să pregătească aderarea în 2015. Însă vor rămâne încărcate, cu şofer, cu cheia în contact. UE are deja destule datorii ca să le mai plătească şi pe ale noastre.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Dan Popa: Deprecierea de ieri a venit după ce S&P a modificat perspectiva calificativului acordat Spaniei

“Desi banca centrala a parut ca este activa in piata valutara moneda nationala s-a depreciat pe parcursul sedintei de ieri. Mare parte din aceasta depreciere a avut loc pe finalul sedintei locale dupa ce agentia de rating S&P a schimbat perspectiva calificativului acordat Spaniei. Leul a inregistrat ieri o depreciere de aproximativ 0,5%, in linie cu dinimica regionala.”, se arata in raportul financiar zilnic al ING Bank.
Moneda nationala a inchis sedinta de ieri la 4,2550/EUR iar acum a inregistrat o apreciere usoara catre 4,2475/EUR. In absenta publicarii unor date economice importante la nivel international este posibil ca leul sa ramana relativ la acelasi nivel insa nu trebuie exclusa ipoteza unei aprecieri datorita aparentei prezente active a bancii centrale in piata valutara.

“Ratele de dobanda au continuat sa creasca in sedinta de ieri, cele pe termen scurt ajungand la 10,5/11% in timp ce randamentele implicite ale swap-urilor valutare 1M si 3M au fost tranzactionate la 10,5% si respectiv 10,2%. O tendinta similara este vizibila in cadrul ratelor de dobanda pentru scadente mai lungi pentru monedele regionale insa este posibil ca dinamica recenta sa fie si incurajata de posibililele interventii valtuare din ultimele sedinte. Suntem de parere ca potentialul continuarii acestei tendinte este limitat.
Desi deteriorarea recenta a conditiilor de lichiditate ridica problema posibilitatii organizarii unor operatiuni repo, atasam o probabilitate redusa unui asemenea scenariu deoarece tensiunea din piata monetara ofera un suplimentar monedei nationale in piata valutara”, se mai spune in raport

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Comerţul exterior confirmă trendul pozitiv

In luna octombrie 2009, conform estimarilor preliminare ale Institutului National de Statistica, exporturile FOB au insumat 11568,4 milioane lei (2707,7 milioane euro), iar importurile CIF au insumat 15429,3 milioane lei (3612,5 milioane euro).

Comparativ cu luna octombrie 2008, exporturile au scazut cu 5,4% la valori exprimate în lei (17,1% la valori exprimate in euro), iar importurile au scazut cu 24,5% la valori exprimate în lei (33,8% la valori exprimate în euro).

In ceea ce priveste deficitul comercial, acesta a fost in octombrie de 904.8 milioane euro, in scadere cu 14% fata de septembrie si cu 55% fata de octombrie 2008, datele mai jos, click pe grafic pentru marire.


De remarcat ca fata de septembrie, in octombrie, exporturile calculate in euro au crescut 4,3%, iar importurile au scazut cu 1,7%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Un interviu dat azi dimineaţă de Trichet

..il puteti citi aici, sau in varianta romaneasca, aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Flamingo – întreprinzători păcăliţi de boom

Visul frumos s-a terminat. Flamingo, una dintre cele mai dinamice companii din anii boom-ului economic a ajuns la lichidare. Imperiul Flamingo s-a construit pe credit bancar şi pe anticiparea creşterii vânzărilor – un sentiment niciodată validat de istorie. Cu datorii uriaşe (Mihai Marcu face o analiză detaliată) – doar cele către bănci se cifrează la circa 35 milioane euro – acţionarii Flamingo nu au mai găsit înţelegere pentru continuarea vânătorii unui profit iluzoriu. Pentru că din 2005 compania nu a mai obţinut practic profit; menţionez doar anii de graţie 2006 şi 2008 când pierderile au fost uriaşe: 13, respectiv 10 milioane euro. Şi vorbim de anii boom-ului economic, când românii s-au repezit să-şi cumpere laptopuri, maşini de spălat sau televizoare cu buletinul.

Flamingo a încercat din răsputeri să tragă de timp. Însă creditorii, ei înşişi constrânşi de povara acumulării de creanţe putrede, nu au mai avut răbdare. Acesta poate fi un semnal interesant pentru anul 2010, an în care băncile vor aloca mai puţin timp pisării rău-platnicii pentru plata datoriei restante şi se vor orienta, mai degrabă, către executarea acestora. De când aştept acest moment.

P.S. Acum se vede talentul antreprenorial al “mogulilor” români. Precum cel al lui Dan Adamescu, patronul de la Unirea Shopping Center, care a cumpăra 20% din acţiunile Flamingo chiar înainte de faliment. Nasol. Cât timp trebuie să îţi ia ca să înţelegi că singura investiţie cu adevărat sigură este asfaltarea drumurilor?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Bătrânul (bancher) şi marea (criza). Un exemplu.

Un hotel discret, undeva in Marea Britanie. O conferinta de 5 stele, organizata de bancherii de pe Wall Street.
Un tip de aproape doi metri inaltime, isi poarta cei 82 de ani cu nervozitate. Isi aprinde un trabuc, se aseaza calm intr-un fotoliu din incapere si se rasteste la bancherii prezenti in sala, unii dintre cei mai importanti ai planetei: „Incep sa ma enervez! Treziti`va domnilor! Raspunsul vostru de pana acum nu este la inaltimea asteptarilor, ca sa fiu elegant. Dintre mine si Dumneavoastra, nu stiu exact ce anume ma face sa cred ca eu voi invinge.”. Dupa care isi stinge trabucul si iese calm din incapere.
Batranul este Paul Volcker, fost presedinte al FED si actual consilier al presedintelui SUA. Omul care a recomandat un nou Glass-Steagall Act (adica separarea activitatilor de investitii ale bancilor de cea comerciala).
Dupa cateva minute, deschide usa, isi baga capul prin deschizatura usii si continua:”Vorbiti de inovatiile voastre financiare. Aratati`mi o cat de mica dovada cum ca aceste inovatii au sprijinit cresterea economica. Una cat de mica, domnilor! Daca se poate, inafara ATM-urilor, va rog!” si incepe sa rada. In ciuda vociferarilor din sala, mai arunca o fraza „Daca veti mai trece prin asta, sa fie clar ca nu va vom mai ajuta”. Si pleaca.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: Despre insolvenţa Flamingo

Intr-o tara unde nu exista probleme ci doar solutii, unde tot ce auzim este "Stati la locurili voastre!", "Sigur va platim banii, stati linistiti!" felicit initiativa ING, care cu putin noroc, va fi un pas in directia profesionalizarii mediului de afaceri.

Ce s-a intamplat

Flamingo International (voi prescurta de acum ca "Flamingo") si ING erau intr-o cursa stransa: Flamingo fugea spre insolventa, ING spre executarea garantiilor la credite. Se pare ca ING a castigat.

Insolventa - manual de utilizare

Firmele cu probleme supravietuiesc in doua moduri. Cand sunt ajutate de banci, li se restructureaza creditelor si obtin prelungiri de scadente; bancile nu mai fac provizioane, aparent nu au pierderi si toata lumea e fericita.

Firmele care nu sunt ajutate de banci au la indemana instrumentul insolventei (nu inseamna faliment sau lichidare). Firma cu probleme cere intrarea in procedura insolventei; din acel moment firma in cauza primeste un moratoriu legal asupra datoriilor - mai exact e scutita de la plata datoriilor pana la iesirea din insolventa, fie prin restructurare fie prin faliment.

Asa cum declara Nicolae Cinteza (de la BNR) azi, firmele cu probleme au apelat copios la insolventa ca sa-si amane plata datoriilor, spre disperarea bancilor sau firmelor de leasing care sunt lovite crunt la incasari.

Cazul de fata

Flamingo fugea spre linia de finis a insolventei, care i-ar fi permis amanarea legala a datoriilor. ING i-a luat-o inainte si a pus sechestru pe stocuri inainte ca Flamingo sa-si declare insolventa.

Creditele luate de Flamingo de la ING

La 31 decembrie 2008, ING acordase Flamingo credite cu plafon maxim de 15 milioane de EURO si 16 milioane lei pentru refinantarea imprumuturilor Flamingo de la Banca Transilvania.

ING teoretic poate executa silit stocurile Flamingo Computers SA, Flamingo International SA si Flamingo Distribution Center SRL. De asemenea, tot ce au de incasat aceste firme de la clientii lor, se poate duce direct la ING.

De asemenea, ING mai poate executa si creante ale Flanco International, inclusiv conturile lor de colectare bani din Bancpost si Banca Transilvania.

Cifrele la septembrie 2009

La 30 septembrie 2009, Grupul are stocuri de 77 milioane lei si creante (adica banii care trebuie sa-i primeasca de la clienti) de 36 milioane lei. Banii cash si echivalenti disponibili erau de 8 milioane lei.

Datoriile pe termen scurt erau de 107 milioane lei catre furnizori si 139 milioane catre banci. Practic, daca la 30 septembrie 2009 grupul si-ar fi vandut toate stocurile si ar fi incasat toate creantele, nu si-ar fi putut plati datoriile catre banci si furnizori.

La 30 septembrie 2009, Grupul detine mijloace fixe de 53 milioane lei (cladiri, echipament) si imobilizari necorporale de 134 milioane lei (software, valoarea brandului, fond comercial). La 31 decembrie 2008, valoarea neta contabila brandului Flanco era de 65 milioane lei iar fondul comercial ("goodwill") valora 52 milioane lei. Aceste valori ale brandului si ale fondului comercial trebuie re-estimate.

La 9 luni, Grupul avea un EBITDA de -39 milioane lei iar pierderea celor 3 trimestre era de 62 milioane lei.

Perspectivele Flamingo

Sunt sumbre.

La 9 luni incheiate la 30 septembrie 2009, vanzarile totale erau de 269 milioane lei, cu 48% mai mici decat perioada precedenta a anului trecut.

Practic, indatorarea grupului era prea mare pentru a suporta aceasta scadere brutala de 48% a vanzarilor, si desi a existat o restructurare interna, aceasta nu a fost eficienta: pierderile la 9 luni 2009 erau cam de 4 ori mai mari ca cele pentru perioada similara din 2008.

Desi societatea si-a redus costurile fixe cu chirii, personal, restructurarea a veni prea tarziu si nimic nu a putut contrabalansa scaderea vanzarilor. De notat ca in trimestrul 1 2009, Flamingo a platit chirii mai mari ca in trimestrul 4 2008.

Celelalte banci

Mai sunt doua banci in ecuatie, nu stim daca acestea au restructurat intr-un fel datoriile. La 31 decembrie 2008, BRD mai avea de incasat 4 milioane euro, refinantati pana la 31 decembrie. Garantiile BRD includ printre altele stocurile lui Flanco International, incasarile cu cardul (prin POS) ale Flanco International, Flamingo Computers, incasarile din e-commerce, un teren din satul Nuci (Ilfov), un teren din Sinaia si o cladire din zona libera Giurgiu.

Unicredit Tiriac avea trei linii de credit deschise la 31 decembrie 2008 in favoarea grupului: una de 6.5 milioane euro, una de 1.6 milioane lei si inca una de 2 milioane euro.

Garantiile in favoarea Unicredit includ printre altele: cladirea din Otopeni, sumele de incasat aferente contractelor cu Cetelem, stocul din 12 magazine, incasarile prin POS din Flanco World Bacau, si altele.

Concluzii

Situatia financiara a grupului este trista. Odata ce ING a pornit caruselul sechestrului, ceilalti creditori trebuie sa reactioneze urgent, ca sa nu piarda "trenul".

E un joc clasic de dilema prizonierului, in care bancile nu mai au niciun interes sa coopereze: daca doar o banca executa silit, celelalte pot pierde sume considerabile prin "consumarea" garantiilor.

Iesirea din insolventa a grupului ar fi un miracol; doar o crestere rapida a vanzarilor in perioada urmatoare ar duce la imbunatatiri financiare palpabile.

Ca sa-l citez pe Renderman, nota de plata care vine acum are in spate un lung sir de greseli: Flamingo a crescut din inertie, bazandu-se pe lipsa de concurenta, fara o strategie pe termen lung. Problema a aparut cand cumparatorii au inceput sa aiba de unde alege, iar primele magazine la care au renuntat au fost bineinteles cele in care fusesera umiliti. Falimentul firmelor gen K-Tech, Flamingo este falimentul stilului "romanesc" de a face afaceri, bazat pe castiguri imediate, fara o gandire in perspectiva.

Sursa datelor: raportul CA al Flamingo International la 30 septembrie 2009 si situatiile financiare consolidate la 31 decembrie 2008

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP