luni, 28 decembrie 2009

Dan Popa: Topul declaratiilor din zona bancara, dovedite a fi de Gâgă

* In urma intalnirii din ianuarie dintre ministrul Finantelor Gheorghe Pogea si guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei (BNR), Mugur Isarescu, s-a stabilit ca bugetul pe 2009 trebuie sa asculte de ipoteza unei cresteri economice de 3,5% si de un deficit bugetar, de 1,7-2% din PIB.
Ulterior s-a demonstrat cat de aiuristice calcule au facut atat BNR cat si M. Finantelor. Bugetul, tampit, nu a ascultat nici de Isarescu, nici de Pogea.

*BNR mizeaza pe o crestere economica anul acesta, desi FMI avertizeaza ca va fi recesiune. Economia romaneasca ar trebui sa creasca anul acesta, deoarece este mai putin dependenta de exporturi, potrivit reprezentantilor BNR.Tot un oficial din BNR spunea ca daca vreo tara va avea crestere economia in 2009, Romania va fi. Iara daca noi nu vom creste, nimeni nu va creste! Ei, pe dreaq!

* Guvernul intentioneaza sa grabeasca procesul de adoptare a monedei unice europene, existand chiar o strategie in acest sens, potrivit premierului Emil Boc. “Ar trebui sa grabim aderarea la zona euro. Este si in atentia Guvernului acest lucru si exista o strategie pentru accelerarea intrarii in zona euro inainte de 2014″, a spus Boc. Asta a fost una din muuuultele iesiri ale lui Boc, raul cel mai mic, vorba catavencilor. Omul habar nu are ce e aia adoptare prematura a euro, da`i place sa atraga atentia

*Ghetea, seful bancherilor:” Relansarea creditului imobiliar in Romania ar putea avea loc in maxim un an de zile”. „Intr-o perioada de pana la un an, estimez o revigorare a creditului in sectorul imobiliar, care isi va relua cresterea”, a declarat Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB) si al CEC Bank.Declaratia a fost facuta in februarie. Mai avem putin pana la relansarea ipotecarului. Feriti, ca se relanseaza

*Isarescu:”Nu avem nevoie de credit de la FMI. Avem lichiditate, avem rezerve suficiente” No comment

*”Datele prezentate de ministrul finantelor Gheorghe Pogea privind luna aprilie arata un prim semn al relansarii economice, a declarat ieri vicepremierul Dan Nica, dupa sedinta coalitiei.Pogea probabil se referea la unu aprilie….

* Economia a raspuns „foarte bine” la criza financiara in primele trei luni ale anului, rezultatele fiind cu mult peste asteptari, a declarat guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei (BNR), Mugur Isarescu. „Ce s-a intamplat in primele trei luni din acest an este cu mult mai mult decat ma asteptam. Deci economia a raspuns foarte bine”, a afirmat IsarescuInca un raspuns din asta foarte bun si crapam cu toti

*Guvernul ar putea sa impuna un impozit suplimentar, de tipul “Robin Hood”, bancilor cu actionariat strain, daca nu vor mentine nivelul finantarilor in Romania, a avertizat premierul Emil Boc. La cateva luni dupa declaratia de razboi, Guvernul mergea la cersit bani de la banci ca sa achite salariile si pensiile.

*Vergil Stoenescu, membru in CA al BNR „ Stiti ce probleme sunt la Banca Carpatica. Sa dea Dumnezeu ca sa nu…sa avem probleme cu Banca Feroviara! Problema aceasta a acumularii capitalului este o chestiune fundamentala, fundamentala…”Daca nici astea nu sunt declaratii idioate, tampite, cretine, inseamna ca dl. Stoenescu stie ceva mai mult. Da` daca nu e asa cum graieste el, de ce dracului nu isi da demisia?

*Calculele arata clar ca in 2009 va fi o noua crestere economica in Romania, iar aceasta poate incetini de la 9 la suta in 2008 la 4-5 la suta, insa nu va fi sub zero, a declarat Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Bancii Nationale. La, la, la, la

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Impactul “primei case” asupra evoluţiei soldului creditelor ipotecare

Desi nu a avut succesul scontat, programul Prima Casa a reusit totusi sa dezghete intr-o oarecare masura piata imprumuturilor acordate de banci pentru cumpararea de locuinte, soldul total al acestui tip de credite crescand cu 6.8% in perioada septembrie - noiembrie, de la 22.45 la 23.99 miliarde lei.

In primele 11 luni din 2009, soldul creditelor ipotecare acordate in euro s-a majorat cu 17.4% (60% din aceasta crestere a venit insa in ultimele 3 luni), iar cel al creditelor ipotecare in lei s-a majorat cu 4%, datele complete mai jos, click pe grafic pentru marire.


De remarcat ca garantiile acordate stat pana la sfarsitul lunii noiembrie au totalizat aproximativ 400 de milioane de euro, dar soldul creditelor ipotecare a crescut cu mai putin (~360 mil euro), ceea ce inseamna ca fara acest program, bancile abia ar fi putut sa mentina soldul constant.

Mai mult, cu tot ajutorul programului guvernamental, soldul creditelor acordate in lei a scazut cu 1.3% in ultimele 3 luni, insa in cifre absolute, aceasta scadere este minora daca luam in considerare faptul ca aproape 80% din credite se acorda in euro.

O sa scriu un articol mai amplu despre Prima Casa la inceputul lunii ianuarie

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Economiştii trebuie să se bazeze pe cifre?!

Cu doar câteva zile înainte de intrarea în vacanţă, seara târziu, într-o universitate aproape pustie, îmi întâlneam masteranzii la seminarul de „Economie monetară comparată” (Nu, studenţii nu mă aşteptau fiindcă sunt vreun profesor apreciat în mod particular, ci pentru că doar un maniac ca mine îi putea chema taman atunci, pe viscol, la un debate cu participare obligatorie!) Una dintre studente mi-a spus la un moment dat că găseşte dificil să stăpânească noianul de cifre şi date statistice – presupusă calitate a unui bun economist – dând ca exemplu cartea mea. Ceea ce mi-a oferit un bun prilej pentru o „paranteză” mai lungă despre menirea economistului. I-am replicat că eu însumi mă consider unul dintre cei mai slabi memoratori de cifre (şi nu numai) din lume.

Nu sunt în stare să redau cifrele pe care le prezint la cursurile predate (cine mai ştie care a fost ţinta de inflaţie anul trecut?!) la doar câteva zile după ce am predat cursul respectiv; nu am reuşit să memorez alt număr de telefon decât cel propriu; cu greu am reţinut numărul de înmatriculare al propriei maşini (ţin minte, ca exemplu amuzant, că la un moment dat portarul m-a oprit pentru a-mi cere câteva informaţii necesare permisului de parcare, inclusiv numărul de înmatriculare, iar eu era cât pe-aci să cobor din maşină şi să mă duc în faţa capotei motorului pentru a-l citi!), folosesc aproape acelaşi password pentru toate website-urile care îmi cer acest lucru de frică să nu îl încurc; îmi amintesc un alt fapt amuzant petrecut în facultate, la examenul de istorie economică, când profesorul îmi cerea să precizez anul în care s-au petrecut anumite evenimente predate, iar eu îi răspundeam invariabil „Pe la mijlocul secolului al XVII-lea” sau „În ultima parte a secolului al XIX-lea”; sau că am fost incapabil să învăţ la „Comerţ internaţional”, însă am luat o onorabilă notă 8 graţie doamnei asistente (Gabriela Drăgan, actual Decan al Facultăţii de R.E.I la ASE – Mulţumesc mult!) care i-a şoptit profesorului că scrisesem un eseu deosebit la seminar – Mulţumesc doamnă!; PIN-ul cardurilor este o eternă necunoscută, cu o singură excepţie; codurile de interfon la adresele pe care le frecventez le aflu întotdeauna dând în prealabil un telefon locatarului ş.a.m.d.

Menţionez că am acest defect în ciuda pasiunii pentru matematică, pe care am moştenit-o de la tatăl meu şi pe care mi-a cultivat-o în timpul liceului senzaţionalul profesor D. M. Bătineţu-Giurgiu (l-am redescoperit recent aici).

Însă nu despre mine vreau să vorbesc. Am folosit această lungă introducere pentru a oferi un răspuns celor care cred că economiştii trebuie să ofere cifre; celor care mă întreabă, mai ales după ce au citit ultimul capitol al cărţii mele, pe ce mă bazez în argumentele mele, celor care m-au întrebat dacă am făcut vreo evaluare cantitativă înainte de a susţine, de pildă, reducerea cotei unice la 10%. Tuturor acestora le răspund: Nu.

Nu, economiştii nu trebuie să se bazeze pe cifre. Şi nu, nu am făcut nicio evaluare înainte de a susţine reducerea impozitării. Pur şi simplu nu cred că este important. Credeţi că cei care au introdus impozitul forfetar au făcut vreo analiză cost-beneficiu? Credeţi că că autorităţile care sunt plătite pentru a face prognoze nu se ghidează după principiul „timpul trece, leafa merge, noi muncim (estimăm) cu spor”? Nu, nu am făcut nicio estimare. Uitaţi-vă la estimările „profesioniste”, în orice domeniu, să zicem creştere economică sau deficit bugetar. Anul acesta previziunile referitoare la creşterea economică au fost revizuite de câteva ori, de la +1% la -9%! Şi atunci despre ce vorbim? Ce importanţă au aceste evaluări?

Dar există un motiv mai important în spatele poziţiei mele anti-cantitative. Vă întreb, incriminarea şofatului sub influenţa alcoolului trebuie să se bazeze pe date statistice? Adică trebuie să vedem câţi dintre cei care beau şi se urcă la volan comit accidente şi cum variază gravitatea accidentelor cu magnitudinea alcoolemiei, să comparăm aceste date cu probabilitatea comiterii unui accident fără legătură cu consumul de alcool şi abia pe urmă să decidem vreo măsură în acest domeniu? Este ridicol.

Este la fel de ridicol să ne întrebăm cum vor varia încasările bugetare, numărul de şomeri şi încasările din accize dacă reducem impozitarea profitului sau a venitului personal. Aceasta măsură este benefică din principiu, nicio analiză statistică nu o poate justifica mai mult decât o face logica economică.

Cu cât presiunea fiscală este mai redusă cu atât încurajăm acumularea de capital şi dezvoltarea. Cu cât economia este mai liberă, cu atât resursele sunt alocate mai eficient. Oare interzicerea violului se bazează pe vreun studiu „de impact” asupra bunăstării sociale? (Chiar aşa, nu e nimeni curios?!) Nu, ci pe respectul drepturilor individuale. Atunci de ce trebuie să avem studii care să justifice reducerea exproprierii?! Analize care să estimeze efectele retrocedărilor sau privatizării? Oare respectul drepturilor de proprietate şi libertăţii persoanei trebuie câştigat cu regresii statistice?

Nu avem nevoie de evaluări pentru a solicita desfiinţarea BNR sau a ministerului turismului. În primul caz eliminăm un monopol, iar monopolul este rău, nu-i aşa economişti dumneavoastră? Nu avem nevoie de studii pentru fundamentarea unei ţinte de inflaţie. Emisiunea monetară discreţionară este nocivă prin definiţie, aşa cum o probează cu vârf şi îndesat experienţa recentă. În al doilea caz vorbim despre o instituţie absolut, dar absolut inutilă într-o economie de piaţă. Aşa cum nu există un minister al frizeriilor nu ar trebui să existe nici unul pentru turism. Nu avem nevoie de evaluări pentru a cere desfiinţarea legii salariului minim sau dezincriminarea consumului de droguri. Cei care susţin prohibiţia muncii sau a drogurilor – ei, nu eu – ar face ei bine să îşi găsească măcar un premiant Nobel care să le valideze pretenţiile!

Economiştii trebuie să se bazeze pe puterea raţionamentului. Cifrele nu pot compensa logica. Ce-i drept, o pot ilustra (de asta public grafice pe acest blog).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Creditul guvernamental şi-a reluat creşterea vertiginoasă

După câteva luni în care a stagnat, pentru motivele pe care le-am explicat, creditul guvernamental şi-a reluat, cum era şi firesc, trendul ascendent. În noiembrie a crescut cu un consistent 19% faţă de luna precedentă, ajungând la un nivel cu peste 5% mai mare decât maximul atins în luna iulie.

Credit guv


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Mi-a răspuns fantoma Romtelecom. Upgrade. S-a rezolvat.

Buna ziua,

Numele meu este Irina Ilie si fac parte din echipa de relatii publice a Romtelecom.

Am vazut postarea http://hymerion.wordpress.com/2009/12/25/alta-scrisoare-deschisa-iubitului-si-neasemuitului-romtelecom/ de pe blogul dumneavoastra si ne-am bucura daca ne-ti da ocazia sa rezolvam situatia pe care o descrieti. Pentru a putea investiga, avem nevoie de numarul de fix pe care este instalat ADSL-ul si de un numar de contact al dumneavoastra.

Multumim si va uram sarbatori fericite,

Irina Ilie
Public Relations
PR Specialist
Phone: +40 21 400 41 23
irina.ilie@romtelecom.ro

Grivco Building
1B Garlei Str, District 1
013721, Bucharest

La numarul indicat, la care am sunat, bineinteles ca nu raspunde nimeni. Irina Ilie, daca existi cu adevarat, arata`te. Modemurile cazute vor sa te vada.

Intre timp m`au sunat si oamenii de la Romtelecom si d`soara Irina. S`a rezolvat

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: O mişcare stranie a leului

“Moneda nationala s-a depreciat in ajunul Craciunului catre 4,2085/EUR pierzand aproximativ 100 de puncte. Aceasta a deschis sedinta de joi printr-o miscare de apreciere insa trendul a fost inversat odata ce leul a atins 4,19/EUR. Aceasta miscare nu a fost vizibila si in evolutiile monedelor regionale si pare stranie avand in vedere ca aprobarea in parlament a noului cabinet pare ca ar fi putut avea un impact pozitiv asupra leului.

Astfel, volumele ceva mai reduse ar putea fi motivul acestei evolutii insa nu este exclus ca deprecierea sa fi fost rezultatul unor interventii valutare ce au ca scop recuperarea rezervelor valutare utilizate in trecut la protejarea monedei nationale.
Avand in vedere ca participantii din Londra lipsesc astazi din piata
tranzactionarea va fi probabil dominata de actori locali. Astfel volatilitatea va fi probabil scazuta iar flow-urile comerciale ar putea incetini tendinta de apreciere ce pare probabila avand in vedere evolutia burselor internationale. Din acest motiv credem ca este posibil ca leul sa inregistreze o apreciere modesta astazi.
Ratele de dobanda pe termen scurt au inregistrat o crestere in sedinta de joi deoarece acestea au cuprins si zile din noua perioada de observare a rezervei obligatorii. Acestea continue sa se trazactioneze si astazi in jurul valorilor de 11,5/12% si pare probabil ca tendita de relaxare sa fie lenta in urmatoarele sedinte avand in vedere ca managerii de lichiditate este posibil sa ezite sa plaseze rezervele in exces inainte sarbatorile care urmeaza. MF intentioneaza sa vanda astazi certificate de trezorerie 6M in valoare de 0,5mld RON. Aceasta este ultima licitatie din acest an si pare posibil ca randamentul maxim sa ramana neschimbat la 10%. “, se arata in raportul financiar al ING.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Cum a evoluat bursa în 2009 şi care sunt perspectivele pentru 2010

Dupa dezastrul din 2008, nu existau prea multi analisti care sa spere ca in 2009 vom asista la o intoarcere a trendului de scadere a cotatiilor la BVB, trend inceput la mijlocul lui 2007 si continuat pana in februarie 2009, moment in care indicele BET era cu 82% mai mic fata de maxim, iar BET-FI scazuse cu 92% – cu alte cuvinte, cine a investit 100 de lei in SIF-uri in iulie 2007, in februarie 2009 mai avea doar 8 lei.

Mai mult, capitalizarea burselor din intreaga lume s-a redus de la $63 de mii de miliarde in octombrie 2007 la $28.7 mii de miliarde in februarie 2009, ceea ce inseamna o scadere de 54.4% - valoarea DJIA era cu 53% mai mica fata de maximul din octombrie 2007, indicele londonez FTSE 100 scazuse cu 47%, iar cel german DAX cu 55%.

Luna februarie 2009 insa, a reprezentat punctul de plecare al unuia dintre cele mai semnificative raliuri bursiere din istorie, in urmatoarele 10 luni DJIA castigand 60%, FTSE 54%, DAX 57%, BET 148% iar BET-FI 204%.

Totusi, aceste cresteri trebuie tratate cu moderatie pentru ca procentele sunt inselatoare - in cazul SIF-urilor spre exemplu, castigul de 90% din acest an vine dupa scaderea de 84% din 2008, ceea ce inseamna ca cine a investit 100 de lei in aceste societati in decembrie 2007, mai avea 16 lei in decembrie 2008, iar cresterea de 90% din 2009 a dus suma la 30.4 lei, cu aproape 70% mai mica decat cea investita initial.

Pentru a compensa o scadere de 84%, este necesara o crestere de peste 500%, adica de 6 ori (!!) – scadererile exagerate din 2008 fiind si motivul cresterilor uriase din 2009.

Cine a cumparat in februarie insa, a castigat in 10 luni echivalentul dobanzii bancare pe cel putin 5-6 ani. Mai jos evolutia din ultimii doi ani a bursei de la Bucuresti.


La ce trebuie sa ne asteptam in 2010?

In cazul BET – indicele care cumulaza cele mai reprezentative 10 companii cotate la BVB, este foarte greu de crezut ca performanta din 2009 va fi repetata, insa nu trebuie sa uitam ca desi a crescut cu 60% in acest an, valoarea sa se afla cu 57% sub valoarea maxima inregistrata in 2007, iar o crestere de 25-30% in 2010 este perfect posibila.

Aceasta crestre insa este conditionata atat de situatia sectorului bancar – Banca Transilvania si BRD au o pondere cumulata de 43.9% in BET – cat si de evolutia economica generala a Romaniei, o crestere a PIB de peste 1.3% cat estimeaza guvernul si o tinere sub control a deficitului bugetar, putand aduce cresteri semnificative pe bursa, fara sa egaleze insa performantele din acest an.

In cazul BET-FI – la fel ca in 2009, SIF-urile pot fi revelatia anului viitor cu conditia ca Senatul sa aprobe ridicarea pragului de detinere la 5% fara sa limiteze drepturile de vot la 1%. Daca acest prag va fi ridicat, este posibil ca aceste societati sa isi dubleze valoarea in 2010.

Evolutia bursei de la Bucuresti este in mare masura dependenta si de evolutia burselor de dincolo (in special de cea americana) iar o evolutie mai putin fericita a economiilor dezvoltate poate trage in jos si bursa romaneasca, indiferent de mersul economiei autohtone.

Cine gandeste pe termen lung insa (3-5 ani), poate profita de cotatiile actuale pentru a cumpara ieftin companii cu potential, fiind foarte probabil ca in urmatorii 4-5 ani sa vedem noi maxime la BVB. Atentie insa cum alegeti companiile in care investiti, pentru ca o crestere a indicilor nu inseamna cresterea tuturor actiunilor care intra in componenta acelor indici.

Unde investim in 2010? O sa scriu maine un articol pe aceasta tema.

PS: mai jos, o comparatie 2008 vs 2009 din punctul de vedere al evolutiilor bursiere. Anul trecut am condus in topul scaderilor, iar anul acesta cresterile nu sunt extrem de mari daca le comparam cu cele inregistrate in alte tari. Sursa: MSCI Barra


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Propuneri de reformare a sistemului de sănătate

Scriam astă vară despre intenţiile ministrului sănătăţii de atunci de a reforma sistemul de sănătate, propunând introducerea coplăţii. De atunci, au căzut guverne şi nimeni nu s-a mai ocupat de sistemul de sănătate. Este evident faptul că acest sistem a avut mult de suferit de pe urma deciziilor extrem de proaste ale guvernanţilor. În primul rând, bugetul asigurărilor de sănătate, gestionat în principal de Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate (CNAS), a fost multă vreme un sac fără fund, din care guvernanţii se puteau "împrumuta" ori de câte ori aveau nevoie la bugetul de stat. În al doilea rând, există şi alte case de asigurări de sănătate, care complică lucrurile. În al treilea rând, contribuţiile la sistemul de sănătate sunt făcute pe baza principiului solidarităţii şi nu al contributivităţii. Cu alte cuvinte, nu contează cât ai leafa, toată lumea plăteşte o cotă procentuală aplicată asupra salariului, dar toţi beneficiază de acelaşi nivel de îngrijire medicală. Nivelul asistenţei medicale oferite unui pacient nu are nicio legătură cu nivelul de cotizare.

Ministerul Sănătăţii are un plan stategic pentru perioada 2008-2010, imposibil de aplicat în condiţiile unei instabilităţi politice accentuate. După cum s-a văzut, nici măcar mult trâmbiţata coplată, care ar fi avut rolul teoretic să îmbunătăţească lucrurile într-o oarecare măsură, nu a apucat să fie aplicată.

Îmi permit, în cele de mai jos, să formulez câteva măsuri, care, în opinia mea, ar avea darul de a asigura o reformă a sistemului de sănătate din România.

1. Casele de asigurări de sănătate existente ar trebui comasate, existenţa altor case în afara CNAS reprezentând o perpetuare a privilegiilor pe care actualul premier clamează că le vrea desfiinţate. În acest moment, există unităţi spitaliceşti care au contract cu diferite case de asigurări de sănătate. Există un spital al justiţiei, unul al SRI şi aşa mai departe. Casa de asigurări comasată ar trebui să încaseze o contribuţie procentuală din salariul minim pe economie, care să ofere un minim de servicii medicale oricărui contributor. Casa de asigurări de sănătate trebuie separată complet de stat, pentru evitarea influenţelor politice şi a arbitrariului.

2. Stabilirea pachetului minim de prestaţii medicale care să corespundă contribuţiei minime. Acest lucru este promis demult, dar nu a fost realizat până acum. În prezent, pacientul vine la spital şi solicită să i se facă tot felul de analize, ajungând la tomografie computerizată, rezonanţă magnetică nucleară sau dozări hormonale, toate foarte costisitoare, considerând că i se cuvin. Această atitudine a pacienţilor este dată de lipsa pachetului minim de prestaţii medicale ce i se cuvin pentru plata asigurărilor de sănătate.

3. Înfiinţarea unor case de asigurări de sănătate facultative, administrate privat, care să permită oricărei persoane să contribuie cu cât crede de cuviinţă pentru obţinerea unui supliment de asistenţă medicală faţă de pachetul minimal.

4. Coplata poate fi folosită pentru cazurile în care asigurarea de sănătate acoperă doar parţial prestaţiile medicale necesare. În fond, coplata poate funcţiona pe principiul franşizei folosite în asigurări, pentru a descuraja solicitarea abuzivă a unor prestaţii medicale.

5. Refacerea modului de salarizare a personalului medical, în condiţiile în care în prezent se practică un egalitarism demn de perioada dinainte de 1990. Personalul medical ar trebui plătit în funcţie de felul şi numărul procedurilor medicale aplicate. Egalitarismul salarial din prezent încurajează nemunca, în condiţiile în care cei performanţi sunt plătitţi în mod egal cu cei neperformanţi. Mai mult decât atât, medici şi personal medical mediu se angajează la firme medicale private şi lucrează pentru ele chiar în timpul programului de lucru la unitatea medicală de stat.

6. Informatizarea integrată a sistemului sanitar ar elimina personal şi risipa practicată pe scară largă în unităţile medicale. Activităţile repetitive ale personalului administrativ ar putea fi relativ uşor înlocuite de softuri performante. De asemenea, ar putea fi urmărită cantitatea de medicamente şi materiale sanitare consumată pentru fiecare pacient şi concordanţa ei cu ghidurile terapeutice, care trebuie realzate în conformitate cu ghidurile recomandate de asociaţiile profesionale din diferite ramuri ale medicinei şi cu reglementările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

7. Reconsiderarea principiilor prin care se evaluează performanţa managementului sanitar şi interzicerea cu desăvârşire a numirilor managerilor de spital prin decizie politică. Imediat după câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Traian Băsescu, mulţi manageri de spitale mici din provincie au fost schimbaţi cu reprezentanţi ai clientelei politice.

8. Reglementarea clară a relaţiei cu importatorii şi distribuitorii de medicamente. Aşa cum scriam aici, în alte ţări ale Uniunii Europene, preţurile medicamentelor sunt mult mai mici decât în România. Importatorii şi distribuitorii de medicamente care operează în România preferă să accepte imensele arierate create prin neplata medicamentelor de către spitale în condiţiile în care practică adaosuri comerciale mult mai mari decât în alte ţări.

9. Diminuarea corupţiei din sistemul sanitar ar putea conduce la economii importante. Să ne amintim de cazul lui Şerban Brădişteanu, care a realizat primul transplant cardiac din România, dar care pare a-şi fi însuşit un comision de milioane de euro pentru avizul dat pentru achiziţia unor aparate medicale în sistemul medical penitenciar, în condiţiile în care acest sistem nu avea nevoie de respectivele aparate. Demulte ori, şefii de clinici au ultimul cuvânt în achiziţionarea unor echipamente scumpe, care de multe ori sunt decise în urma primirii unor "comisioane confidenţiale".

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP