duminică, 31 ianuarie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Şomajul în UE, la cel mai înalt nivel din ultimii 12 ani: 9,6%

Eurostat a anunţat că şomajul din Uniunea Europeană a ajuns la cel mai înalt nivel din august 1998: 9,6%, în ciuda unor semne pozitive în economiile unora dintre statele membre. În statele din zona euro, rata şomajului a ajuns la 10%.

Cele mai mici rate ale şomajului au fost înregistrate în decembrie 2009 în Olanda (4,0%) şi Austria (5,4%), în timp ce ratele cele mai mari au fost raportate de Letonia (22,8%) şi Spania (19,5%).

În comparaţie cu situaţia de la sfârşitul anului 2008, cele mai mici creşteri ale ratei şomajului au fost înregistrate de Germania (7,1% la 7,5%), Luxemburg (5,3% la 6,2%) şi Belgia (7,1% la 8,2%). Cele mai mari rate de creştere au fost înregistrate în Letonia (11,3% la 22,8%), Estonia (6,5% la 15,2% între T3 2008 şi T3 2009) şi Lituania (6,5% la 14,6% între T3 2008 şi T3 2009).

În ceea ce priveşte România, anul 2009 s-a încheiat cu o rată 7,8%, nivel neatins din aprilie 2003. Numărul şomerilor a trecut de 700.000, iar în 2010 mulţi români riscă să îşi piardă locurile de muncă. Au fost anunţate disponibilizări la CFR (11.000 de posturi), în administraţie (17.000 de posturi) şi în învăţământ (15.000 de posturi).

Din păcate, România nu raportează date referitoare la evoluţia lunară a ratei şomajului după standardele Biroului Internaţional al Muncii (BIM), ci doar date trimestriale, ultimele date comunicate fiind din T3 2009, când rata şomajului a fost 7,2%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Să adoptăm euro cu actualii politicieni?

Treaba e simpla. Daca adoptam euro, renuntam la parghia politicii monetare. Isarescu va vorbi in soapta si mai mult va citi ceea ce i se dicteaza de la Frankfurt. Daca Romania se bazeaza acum pe politica monetara (facuta de BNR) si pe cea fiscala (facuta de Guvern), dupa adoptarea euro se va putea baza doar pe Ministerul de Finante. Si daca de pilda, odata adoptat euro, la Finante ajunge- numit politic- Becali? Nici nu vreau sa ma gandesc…

Ce ne-a aratat pana acum istoria? Ca in materie de Finante, vorbaraia e multa si eficacitatea, putina. Colectam greu veniturile si preferam sa bagam taxe si impozite mari pentru ca aia putinii cinstiti care sunt cu darile la zi, sa “marce” banul intr`un buget tot mai ciuruit.

Cum sa te bazezi pe un minister care se decide politic? Cum sa ai garantia ca cel desemnat la carma Finantelor va veni cu o strategie de care se vor tine si cei care vor urma dupa el? Ca va sustine o politica fiscala demna de a “bate pasul” cu Franta, Germania samd?

Tanasescu stie toate aceste probleme. Speranta lui este in viitorul Consiliu Fiscal, care ar avea rolul de “Cap Limpede” al Guvernului, indiferent de culoarea politica a guvernantilor. Tac si mi-e greu sa cred.

Nu abordez acum problemele concrete pe care aderarea le presupune si pe care abia daca suntem in stare sa le rezolvam. Pentru majoritatea economiilor emergente, convergenta reala (atingerea unor niveluri de venit si a unor caracteristici economice similare cu normele din zona euro) este cu mult în urma oricarei tari membre a actualei zone euro, iar pentru unele convergenta nominala (inflatia) sau politica (cea fiscala) este mult mai greu de atins decât în cazurile cele mai dificile pre-UEM.
Chiar daca, asa cum se aude, criteriile de la Maastricht vor fi reaxate pentru ca Romania sa poata adera, tot raman niste intrebari.

E ca si cum ai reusi sa intri pe pile, titular intr-o echipa puternica. Daca reusesti sa te mentii in forma, ramai titular. Daca nu, ai mari probleme. Este Romania sa se mentina in forma intr-un joc pe care il intelege cu greu? Teama mi-e ca nu.

Ce ne trebuie pentru o aderare reusita? (idei compilate din studii ale Bancii Centrale Europene)

1. Deficitele fiscale trebuie sa fie scazute si rigiditatile reduse.
Posibila persistenta a volatilitatii cererii si a cresterii productiei fata de standardele din zona euro înseamna ca nivelurile prudente ale datoriilor (al caror serviciu sa nu induca tensiuni în economie) sa nu depaseasca 40% din PIB.

Pentru sustinerea unor astfel de niveluri moderate ale datoriei având în vedere evolutiile probabile ale ratelor dobânzii si cresterea economica potentiala, este nevoie de un excedent initial. Tarile trebuie, de asemenea, sa prevada deficite fiscale care sa atenueze socul limitei de 3% din PIB, pentru a permite functionarea automata a stabilizatorilor fiscali. În acelasi timp, politica fiscala trebuie sa aiba capacitatea de a raspunde unei restrângeri a cererii în eventualitatea cresterii considerabile a volumului si a cererii de credite.
Vi se pare ca avem un Minister de Finante capabil de asemenea performante?

2. flexibilitatea salariilor si a preturilor
trebuie mentinuta în cazul când se afla la un nivel semnificativ si marita în cazul unui nivel scazut

3. supravegherea pietei financiare trebuie sa fie întarita. Cresterea rapida a volumului creditului bancar catre sectorul privat este aproape inevitabila, indiferent de adoptarea euro, de vreme ce intermedierea se îndreapta spre un nivel de echilibru. Efectele adoptarii euro asupra încrederii si a ratelor dobânzii pot însa grabi procesul.
Prezenta masiva a bancilor straine în tarile din Europa Centrala face necesara coordonarea activitatii de supraveghere cu cea din tarile zonei euro

4. trebuie atins un nivel corespunzator de competitivitate la intrarea în uniunea monetara. Acest nivel corespunzator de competitivitate trebuie sa fie reflectat mai întâi în paritatea centrala cu care se intra în ERM2 si mai târziu în rata de conversie stabilita împreuna cu BCE, Comisia Europeana si celelalte tari membre. Rigiditatile la scadere ale preturilor si salariilor ar îngreuna si ar face costisitoare ajustarea unei paritati supraevaluate sub raportul ocuparii fortei de munca si al cresterii economice.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Evoluţia anualizată a PIB-ului: SUA versus România

Vineri, Biroul de Analiza Economica al SUA a dat publicitatii primele estimari privitoare la evolutia PIB-ului in ultimul trimestru al anului trecut, cifra anuntata fiind de +5.7%. Trebuie spus ca americanii sunt mai “altfel” cand vine vorba despre raportarea acestui indicator, astfel ca in loc sa raporteze evolutia fata de aceeasi perioada a anului anterior – T4.09 vs T4.08 – sau evolutia fata de perioada anterioara – T4.09 vs T3.09 -, acestia anualizeaza diferenta dintre trimestrul pentru care se face raportarea si trimestrul anterior acestuia.

Ce intelegem de fapt printr-o crestere economica anualizata de 5.7%, asa cum a fost raportata de americani? Intelegem ca in trimestrul patru al anului trecut, economia a crescut cu 1.4% fata de trimestrul trei, iar aceasta diferenta de 1.4% inmultita cu 4 trimestre, dau cifra de 5.7%.

De curiozitate, am aplicat aceeasi metoda de calcul si pentru a analiza evolutia PIB-ului Romaniei in ultimii 3 ani, iar datele sunt de-a dreptul socante: in primul trimestru al anului 2009, PIB-ul a scazut cu 4.6% fata de trimestrul patru al anului 2008 (serie ajustata), ceea ce anualizat inseamna -18.4%(!!!). In aceeasi perioada, PIB-ul SUA scadea cu 6.4%.

Ma intreb ce impact psihologic ar fi avut o raportare conform standardelor americane si ce reportaje senzationale am fi vazut la TV si in presa scrisa. Sa nu mai vorbesc de campania electorala…

Pe de alta parte, in primul trimestru din 2008, PIB-ul Romaniei a crescut cu un procent anualizat de 14%, datele mai jos, click pe grafic pentru marire. Sursa Eurostat.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Rezolvarea liberală a crizei din Haiti

Este evident că ajutorul guvernamental pentru Haiti eşuează lamentabil. Nu am învăţat nimic din trecut. Ajutoarele publice pentru… dezvoltare, combaterea sărăciei, depăşirea crizei etc. nu au dus niciodată la efectele scontate, producând în schimb haos, violenţă şi perpetuarea sărăciei. Vedem la televizor că ce s-a întâmplat în Somalia în anii ‘90 se întâmplă acum în Haiti (citiţi ce spune o autoritate în domeniu – William Easterly).

Tyler Cowen a oferit, încă de la început, o soluţie mai bună: acordarea de către SUA a “statutului de protecţie temporară”, prin care toţi haitienii aflaţi în SUA primesc drept de muncă – ceea ce le oferă posibilitatea de a câştiga bani legal, de a-i trimite rudelor aflate acasă sau de a-şi vizita patria.

Însă există o soluţie încă şi mai bună. Ceva ce guvernele, dacă le-ar păsa cu adevărat de soarta haitienilor, ar trebui să facă imediat: anularea obligativităţii vizelor şi acordarea dreptului de muncă pentru toţi haitienii care doresc să părăsească insula. Practic, vorbesc de libera migraţie – un drept fundamental al omului. Fiecare haitian ar trebui să fie liber să circule, să muncească şi să încerce să îşi croiască o nouă viaţă în SUA, Franţa sau România, unde consideră potrivit.

Nu am simţit nevoia să abordez subiectul Haiti, acesta neintrând în categoria problemelor „economice” de care mă ocup cu predilecţie. Până azi, când am aflat că forţele militare americane îi întorc din drum pe cei care vor să părăsească insula pentru a intra în SUA. Ce spirit umanitar! Paraşutarea de mâncare în imensul lagăr de pe insula morţii nu înseamnă însă compasiune, ci condamnare.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Povestea celor 3-4 porcuşori, “citită” de şeful ATE Bank

Articol de Aris Kallipolitis, director ATE Bank.
“Cei trei porcuşori din cunoscuta poveste pentru copii au devenit patru. “Porcuşori” (P.I.G.S.) îi numesc anglosaxonii în dispoziţia lor satirică folosind iniţialele celor patru ţări (Portugalia, Irlanda, Grecia, Spania) care sunt cei mai răi şcolari din zona euro, protagonistă fiind Grecia.
Pe de altă parte, şcolarii bun, prima fiind Germania, refuză orice sprijin colegilor lor indisciplinaţi, pe care îi consideră, printre altele, principalii vinovaţi şi de slăbirea euro.

Paritatea euro faţă de dolar a scăzut de la 1,6, cât era acum un an, la 1,5 acum trei luni, iar azi e 1,43 şi se anticipează să ajungă la 1,3 dacă vor continua aceleaşi tendinţe. Păcatele celor patru indisciplinaţi sunt deficitele mari şi datoria publică mare.
În acelaşi păcat, însă, a căzut şi guvernul central al SUA, având o datorie publică de peste 360% din PIB. Diferenţa e că, pe lângă capacităţile imense ale economiei americane, SUA au cumpărător sigur al datoriei lor pe China, în timp ce Grecia are cea mai arzătoare problemă în acoperirea necesităţilor de împrumut.
Problema datoriei publice a ţărilor dezvoltate constituie ameninţare pentru economia mondială. În 2009, a ajuns la 33.755 miliarde euro, iar în 2010 vor fi emise titluri de stat în valoare de 1000 miliarde euro în zona euro şi de 2000 miliarde euro în SUA. Pe de altă parte, deficitele mari, care sunt rezultatul costurilor evidente ale susţinerii băncilor, susţinerii puterii de cumpărare a cetăţenilor şi întăririi capacităţii de împrumut a companiilor bolnave e creaţia împrumuturilor mari, întrucât cele de mai sus au fost făcute cu bani care nu erau.
Sumele colosale pe care băncile centrale din SUA, UE şi Japonia l-au aruncat direct pe pieţe, cu dobânzi aproape de zero, pentru salvarea sistemului au creat imense depozite de lichidităţi, care, până acum, au fost canalizate la burse, în materii prime şi timid pe piaţa imobiliară.
Astfel se explică şi creşterea burselor şi a preţurilor materiilor prime. În viitorul apropiat e posibil să se dea foc unui fenomen intens de inflaţie. Măsurile excepţionale luate la nivel planetar ar putea deveni bumerang într-o procedură evidentă şi concertată.
Totuşi, o abrogare bruscă a măsurilor ar putea strica fragila relansare economică. Barclays estimează relansarea zonei euro în 2010 la 1,5 la sută, pentru China, 8 la sută, existând un optimism relativ şi în SUA, unde problema miză e şomajul care a sărit în decurs de 15 luni de la 5 la sută, la 10 la sută.
Epoca lui “fiecare pentru sine” a trecut, fie că e vorba de economia mondială, fie că e vorba despre euro-porcuşorul indisciplinat Grecia”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Studiu BCE: De intrat în Euroland intri. De ieşit e mai greu.

Banca Centrală Europeană a realizat un studiu în care sunt prezentate pe hârtie scenarii cu privire la scindarea uniunii monetare. Studiul întocmit de Fivos Athanasiou, consilier juridic al BCE, ajunge la concluzia că retragerea unei ţări-membre a zonei euro – desigur în urma unor negocieri- nu ar fi imposibilă din punct de vedere juridic. Însă retragerea unilaterală este caracterizată drept “contestabilă din punct de vedere juridic”. Cu toate că recent a fost activată în Uniunea Monetară Europeană (EMU) o clauză de ieşire, studiul subliniază că o astfel de evoluţie nu ar fi în concordanţă cu logica unificării europene şi este problematică, în principal sub aspect juridic.
Athanasiou subliniază că ieşirea unei ţări-membre din zona euro nu ar putea fi realizată fără o retragere în acelaşi timp din Uniunea Europeană. Răspunzând scenariilor care vorbesc despre un demers al ţărilor disciplinate din punct de vedere bugetar de a exclude vreunul dintre “recidiviştii obişnuiţi”, studiul subliniază că un astfel de scenariu este aprope imposibil din punct de vedere juridic.

Studiul propriu zis il voi urca mai incolo intrucat sunt in Pucioasa si netul merge zuper greu. Senchiu fo` andastendin`
:)



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Bogdan Glăvan: Un blog bun

Am descoperit recent blogul lui Cristian Păun. Sunt absolut încântat că încă un economist român are curajul să facă pasul înainte şi să-şi împărtăşească ideile publicului larg, mai ales că sunt ideile în care cred şi eu. Citiţi şi convingeţi-vă. Aşa profesor, aşa blog. Îi urez colegului meu, pe care încă nu am apucat să îl cunosc, mult succes în diseminarea educaţiei economice de calitate.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: Când şefii de stat îşi bagă nasul în treaba băncilor centrale

După cum anunţă Financial Times şi BBC, guvernatorul Banco Central de la República Argentina, banca centrală a Argentinei, Martín Redrado, a acceptat să părăsească această funcţie, ca urmare a unei dispute prelungite cu preşedintele ţării, Cristina Fernández de Kirchner. Aceasta îi solicitase guvernatorului să pună la dispoziţia guvernului 6,6 mld.$ pentru plata unor tranşe din datoria externă a ţării. Argentina are de plătit tranşe scadente de 13 mld.$ în acest an şi o gaură în vistieria ţării apreciată a fi între 2 şi 7 mld.$.

Cristina Fernández de Kirchner a semnat un decret la 7 ianuarie 2010 prin care îl demitea pe Martín Redrado pentru neîndeplinirea sarcinilor ca funcţionar public. Guvernatorul a refuzat să se supună, susţinând că doar congresul îl poate demite, dar congresul se află acum în vacanţa de vară. Acum, ca într-o operă bufă, cum apreciază Financial Times, Cristina Fernández de Kirchner îi refuză demisia lui Redrado, susţinând că acesta este demis. El a declarat: "Mandatul meu la conducerea Băncii Centrale a luat sfârşit şi am decis să părăsesc postul, având sentimentul datoriei împlinite".

Dincolo de picanteriile poveştii cu iz sud-american, imixtiunea statului în gestionarea fondurilor băncii centrale este o atitudine inadmisibilă în practica internaţională. Prin tradiţie şi definiţie băncile centrale sunt independente faţă de conducerea executivă a statului şi nu este permisă folosirea rezervelor băncilor centrale pentru plata datoriilor externe sau finanţarea deficitului bugetar. Mai mulţi şefi de bănci centrale şi-au manifestat solidaritatea cu Martín Redrado.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Bursa de Valori Bucureşti – cel mai bun început de an din ultimii 4 ani

In luna ianuarie, indicele BET a crescut cu 8% iar BET-FI cu 16.6%, ceea ce inseamna ca actiunile tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti au avut cel mai bun inceput de an din 2006 incoace.

In ianuarie 2009, BET si BET-FI se prabuseau cu peste 22%, la fel s-a intamplat si in 2008, iar in 2007 cresterile au fost 8.8% respectiv 1.3%, detaliile in graficul alaturat.

Dintre actiunile importante, BRD a crescut cu 13% in acest an, Petrom cu 11.6%, Transgaz cu 17.4%, Transelectrica cu 19.2%, in timp ce Banca Transilvania a scazut cu 1%. Dintre SIF-uri, cel mai mult a crescut SIF 5 Oltenia (+21.2%), iar cel mai putin SIF 4 Muntenia (+11.9%).

De ce au crescut preturile actiunilor? Cauzele au fost atat relativa calmare a situatiei politice interne si imbunatatirea sentimentului investitorilor straini asupra zonei CEE, cat si tot mai evidenta revenire a economiei mondiale, revenire care ne poate scoate si pe noi din criza.

Sa nu uitam si faptul ca bursa de la Bucuresti a fost in topul scaderilor la nivel mondial in 2008, (detalii aici) iar acum, cu toate cresterile din ultimul an, indicii se afla la mare distanta fata de maximele din 2007, maxime care nu cred ca vor fi atinse din nou mai devreme de 2012-2013.

Ce se va intampla in continuare

Evolutia bursei de la Bucuresti depinde in foarte mare masura de evolutia burselor de dincolo si in special de cea americana - prin urmare, trebuie sa ne uitam la americani daca vrem sa aflam ce se va intampla la Bucuresti.

In acest moment, companiile din SUA se afla in plin sezon de raportari financiare, iar cel putin pana in urma cu doua zile, rezultatele anuntate au depasit asteptarile analistilor in proportie de 73.5%, acest procent fiind cel mai mare din ultimii 10 ani, detalii in graficul alaturat.

Mai mult, numarul companiilor care si-au majorat prognozele de profit pentru 2010 se afla la maximul ultimilor 5 ani, detalii aici.

Ieri au venit si datele privitoare la evolutia PIB-ului SUA in ultimul trimestru al anului trecut, iar cresterea de 5.7% a fost net superioara asteptarilor analistilor chestionati de Bloomberg, care prognozau o majorare de 4.8%. Insa, cea mai mare parte a acestei cresteri s-a datorat cresterii stocurilor, fara de care PIB-ul s-ar fi majorat cu doar 2.3%.

Luand in considerare cifrele de mai sus, este evident ca economia americana isi revine din criza, dar sa nu uitam ca bursele din intreaga lume cresc continuu de aproape un an, iar acest trend nu poate continua la nesfarsit.

Cu alte cuvinte, potentialul de crestere pe termen scurt este aproape epuizat, insa perspectivele pe termen mediu sunt incurajatoare daca tinem cont atat de evolutia economiei mondiale, cat si de rezultatele raportate de companii.

In Romania, luna februarie va fi dominata de raportarile financiare aferente anului trecut, precum si de anuntul INS privitor la evolutia PIB in T4, acesta putand reprezenta chiar momentul iesirii din recesiune.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: A trecut criza sau n-a trecut?

Nu cred sa fi trecut, din punctul meu de vedere.
Acum vreun an, ziceam ca masina economica mondiala e trasa pe dreapta. Astazi, tusind din toate puterile, huruind, zdranganind, ea va inainta cu 1,5 % pe an. Se cheama ca masina e ok? Nici vorba.
Economia mondiala sufera acum de leucemie monetara.

Sa luam cazul Americii, de-o pilda. SUA au fost inundate de lichiditate pentru a iesi din criza, ceea ce e foarte ok. S-au dat bani la 0% dbanda, bani luati de sistemul bancar si apoi plasati in active exterioare sau in activitati de tip “carry trade” (pe care bancile le abandonasera la inceputul crizei). In tot acest timp, restul economiei private (companiile, ca sa fiu mai explicit), au fost private de credit (exceptie facand sectorul auto).
Oamenii sunt fie someri, fie supraindatorati.
Bomba zilei de ieri a fost stirea privind cresterea SUA din trimestrul IV 2009: 5,7%.
Aparent nemaipomenit. Numai ca daca te uiti mai atent la structura acestei cresteri, vezi ca e bazata pe stocurile intreprinderilor. Vanzarile finale au urcat cu doar 2,2%. E posibil ca la finalul lui martie, cand vor fi publicate cifrele definitive, lucrurile sa arate altfel.

Ca sa rezum. Unii zic ca a trecut criza. Sa dea Domnul sa aiba dreptate. Dar, au fost cumva eliminate conditiile care au facut ca ea sa apara? Nici vorba. Mai mult, ce confruntam acum cu un risc major in plus: cel ca deficitele bugetare sa te sufoce. Grecia a demonstrat-o, Spania e pe punctul de a o demonstra.
Cand copilul iti iese iarna in pantalini scurti si face pneumonie, dupa ce isi revine nu-l mai lasi afara, dezbracat. Guvernele asta fac acum: il scot in pantaloni scurti afara, da` i-au pus ca sa-l protejeze, ciorapiori mai grosi.

PS Fara o legatura directa, aici gasiti THE EURO AREA BANK LENDING SURVEY

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Echpa ţărilor emergente vs cele dezvoltate: 6,2 – 1,9

Acesta este scorul in meciul cresterilor economice in 2010. Emergentele vor creste cu 6,2 % in 2010, in vreme ce economiile zuper-dezvoltate vor creste cu 1,9%.

Lumea se schimba, din punct de vedere al scheletului economic. Coloana vertebrala e formata din vertebre numite China, India, Brazilia samd, in vreme ce SUA, Europa devin mici oase ale bazinului.

Cu treaba asta e de acord si seful Bancii Mondiale si alti economisti, mai ales dupa ce au cetit Raportul privind economiile emergente , publicat ieri de HSBC.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

vineri, 29 ianuarie 2010

Bogdan Glăvan: Remember: reforma proprietăţii asupra armelor

Astăzi se împlineşte un an de la atacul asupra unei case de schimb valutar din Braşov, atac în timpul căruia un om altruist dar lipsit de mijloace eficiente de ripostă a murit în timp ce încerca să îi oprească pe agresori.

În caz că aţi ratat acest articol, vă recomand să îl citiţi acum. Avem nevoie de o reformă a proprietăţii în domeniul armelor la fel de mult pe cât avem nevoie de una în domeniul monetar.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Câteva răspunsuri

Multumesc pentru comentarii. Pentru ca sunt atat de multe (nu cred ca vreun articol a mai strans 50 de comentarii) m-am hotarat sa postez cateva raspunsuri sub forma unei postari distinct.
Imi cer scuze iarasi pentru acele comentarii care au fost refuzate de filtrul spam. Abia la ora 17 am intrat pe blog si am verificat comentariile. Nu practic cenzura. Fiecare e liber sa spuna ce crede, cata vreme foloseste un limbaj civilizat.
As vrea doar sa mai adaug ca lucrurile pe care le spun/sustin nu reprezinta, in esenta, idei originale. Economisti de seama le-au aparat de mult timp. Cititi Friedrich Hayek – “Denationalizarea banilor” (la urma-urmei un premiat Nobel merita citit, si va garantez ca nu spune mai multe prostii decat Stiglitz!). Dupa acea, curiosii pot sa imi ceara referinte suplimentare, am o tona.
In fine, scuzati va rog lipsa diacriticelor

Raspunsuri

@Lucian Davidescu:
1)BNR se pregateste sa ia masuri impotriva celor care au speculat in imobiliare folosind euro si tu zici ca in Romania nu e monopol monetar?! Dar cu plata impozitelor cum ramane?
Este culmea sa sustii ca nu este monopol monetar. Avem exact acelasi monopol pe care il aveam pe piata telefoniei fixe pana la dereglementare. Daca nu te conving eu, poate te convinge experienta celor care au produs “Liberty dollar” pana cand a venit FBI-ul si le-a inchis pravalia; ma intreb, oare de ce, daca fiecare e liber sa emita moneda?!
Auzi, nu cumva suntem liberi sa purtam si arme si eu inca nu am aflat?
Cat despre cuponul Carrefour, banuiesc ca ai aflat ca unii folosesc tichetele de masa inclusiv la achitarea serviciilor de masaj erotic. Si ai in vedere faptul ca tichetele de masa nu sunt moneda, ci surogat pentru moneda de hartie oficiala.
2) schemele Ponzi nu ar trebui interzise pe o piata libera, desigur. Nici activitatea bancara cu rezerve fractionare, DAT FIIND CA toata lumea e informata ca este vorba de fapt de o loterie. Chiar asa, ma astept sa spui ca nu e nimic in neregula cu aceasta fiindca lumea stie ca bancile nu pastreaza banii din depozite, ci ii instraineaza! Ei bine, nu vreau sa te contrazic (desi o pot face oricand), vreau doar sa spun ca, pentru a fi siguri ca nu mai ramane nimeni nestiutor, doresc legiferarea distinctiei dintre loterie si banking. Care e problema? Daca lumea stie oricum ca banii nu sunt acolo (in banci) si le place asa, atunci de ce ne temem sa o spunem pe sleau in lege?!
Nu am nimic impotriva loteriilor sau schemelor Ponzi. Am ceva impotriva celor care tin cu tot dinadinsul sa intretina confuzia intre “business serios” si Ponzi, in special in domeniul monetar.
2) Categoric trebuie sa bem o bere cat mai curand. Mi se pare ca esti aproape de “the point of no return” (hi, hi!)

@MIA:
1) Pachetele de cafea sau de Kent reprezintau desigur mijloace de schimb (nu erau inca moneda, pentru ca nu sunt generalizate, dar oricum “bat” tichetele de masa actuale); la fel, tigarile in inchisori (exemplul e celebru). Nu faceti decat sa intoarceti adevarul cu susul in jos. Desigur ca bulgarii considerau situatia ca inacceptabila, DAR nu din cauza ca le-ar fi placut mai mult leva!!! Ci din cauza ce leva era atat de proasta incat au fost nevoiti sa revina la o situatie monetara anterioara Evului Mediu. Evident, ar fi fost mai fericiti daca ar fi putut folosi la liber euro sau dolarul sau aurul, dar nu li s-a permis. Atunci, au folosit pe post de mijloc de schimb bunurile care indeplineau anumite calitati. Folosirea tigarilor pe post de mijloc de schimb era evident superioara folosirii monedei oficiale, altfel bulgarii nu ar fi renuntat la leva! Dar, era evident inferioara dezideratului unei societati civilizate.
Sa nu ne suparam ca vacarul pe sat.
2) Desigur ca bancile emitente de moneda ar fi tentate sa pacaleasca utilizatorii de moneda (“v-ati intrebat cata carne e in parizer?”), insa concurenta ar tine in sah acest comportament. Comparatia dvs. cu sistemul actual este nepotrivita, pentru ca in sistemul actual este rentabil sa expandezi bilantul, ajungi too big to fail, te salveaza guvernul si uita asa prosperi! Dar sistemul actual nu e o piata libera, asa ca sa nu mai comparam mere cu pere. A nega acest lucru este semnul lipsei de realism si nu cred ca mai putem continua discutia (adica dupa decenii de “salvare” bugetara, veniti si spuneti ca bancile nu se gandeau ca vor fi salvate?! Da’ de ce, erau mai proaste ca noi?!). Deci, intr-un context institutional diferit, bancile nu vor mai concura pentru exproprierea publicului prin inflatie.
3) Am mai aflat o chestie tare, anume ca masurile asociate razboiului nu pot fi catalogate drept liberale sau socialiste, ci… necesare (?!) Great, just great. Tot ce imi doresc este sa nu vina cineva ca dvs. la putere; presimt ca o sa imi povestiti despre diversele “nevoi” ale natiunii la ore de maxima audienta.

@Borat: Corect. De asta cred ca nu vom avea atatea monede cate sortimente de branza exista. Dar nu ce cred eu conteaza, ci ce vor oamenii. Am o idee: ce-ar fi sa-i lasam pe ei sa hotarasca? Altminteri, ne punem in pozitia micului dictator destept.

@B: in prima parte a comentariului ai perfecta dreptate, multa lume ar avea ce sa invete. In a doua parte insa gresesti, pentru ca presupui o “end state of affairs”, care de fapt nu exista. Inca o data, multiplicitatea mijloacelor de schimb nu este nici buna nici rea in sine. Tot ce spun este ca trebuie sa vedem exact de cate monede e nevoie pe piata. Asta e o problema antreprenoriala, nu noi putem sa dam raspunsul, ca nu suntem cititori in stele. Intuitiv, sunt de acord cu tine si cred ca vor exista foarte putine monede, m-as hazarda sa zic ca una singura – aurul. In secolul al XIX-lea a fost una singura, mi se pare normal ca in secolul al XXI-lea sa nu fie mai multe! Dar poate nu am dreptate, poate are MIA dreptate si lumea o sa tina cu dintii de leu sau de euro. Ei bine, daca asa stau lucrurile, daca leul este atat de bun si eu sunt atat de naiv incat nu vad adevarul, de ce nu suporta partizanii lui libera competitive? La urma-urmei, putina concurenta nu are de ca sa strice nimanui… in special celui mai bun!
By the way, dupa cum observi, am cam regresat pe parcursul secolului XX, de la o moneda unica (naturala) globala, am ajuns la numeroase monede (fiat)! Dar, glumind cu argumentul lui MIA, banuiesc cu nu a fost cu vreo “intentie” ideologica, a fost doar cu “directie”!

@Pompa D’or: Imi vine sa va pun intrebarea aia ticaloasa: Cate carti ati citit? Dar pentru ca nu vreau sa elucidam aceasta problema, vin in intampinarea stupefactiei dvs si va spun ca reforma propusa de mine nu are nimic de-a face cu ce a facut Lenin.
Asta e cel mai tare comentariu. Din liberal am ajuns leninist. Si saracii Hayek sau Mises care s-au batut intelectual cu comunistii, nu stiau ca de fapt ei sint adevaratii apostoli ai comunismului!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: ANAF a tranşat soarta microîntreprinderilor

După o perioadă destul de lungă de incertitudine, despre care scriam aici, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a tranşat problema impozitării microîntreprinderilor şi a obligativităţii depunerii de către acestea la administraţiile fiscale e unei declaraţii de menţiuni. În acest sens a făcut public comunicatul de presă nr.1090105/28.01.2010, pe care îl reproduc mai jos. Originalul îl puteţi vedea aici.

Contribuabilii plătitori până la 31.12.2009 de impozit pe venitul microîntreprinderilor devin, începând cu luna ianuarie 2010, plătitori de impozit pe profit.

Conform Codului de Procedură Fiscală şi urmare a modificării regimului de impozitare, aceasta categorie de contribuabili are obligaţia depunerii la organul fiscal a declaraţiei de menţiuni 010.

Pentru a evita aglomeraţia la unităţile fiscale, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a emis un ordin potrivit căruia organele fiscale vor modifica, din oficiu, vectorul fiscal pentru contribuabilii aflaţi în prezent în această situaţie.

Ca urmare, contribuabilii înregistraţi în evidenţele fiscale, la 31.12.2009 ca plătitori de impozit pe venitul microîntreprinderilor nu trebuie să se prezinte la organul fiscal competent pentru depunerea declaraţiei de menţiuni 010.

Totodată, începând cu anul 2010 aceşti contribuabili nu mai beneficiază de derogarea privind declararea şi plata trimestrială a impozitelor şi contribuţiilor aferente veniturilor din salarii, acestea urmând să fie declarate şi plătite lunar.

Este greu de înţeles de ce a fost nevoie de o campanie mediatică puternică pentru ca diriguitorii finanţelor publice să facă aceste precizări, în loc să le prevadă în actele normative.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Decembrie – prima scădere din ultimele şase luni a restanţelor la credite

Conform datelor care au venit astazi de la BNR, soldul total al restantelor la credite a scazut de la 8 miliarde lei in noiembrie la 7.8 miliarde la sfarsitul lunii decembrie, pe fondul cresterii restantelor la creditele in lei de la 4.2 la 4.34 mld lei, si scaderii restantelor la creditele in valuta de la 3.8 la 3.47 mld lei.

In acest moment, ponderea restantelor in total sold credite este de 3.89%, restantele la creditele in lei avand o pondere de 5.44% in soldul total al creditelor in lei, iar restantele la creditele in valuta au o pondere de 2.86% in soldul total al creditelor acordate in valuta.

Avand in vedere faptul ca in ultimele doua luni au existat variatii extrem de mari in ceea ce priveste soldul restantelor la creditele in valuta, am analizat situatia fiecarui judet in parte, si am descoperit ca cea mai mare parte a acestei variatii se datoreaza judetului Bihor.

Astfel, in noiembrie, in Bihor restantele la creditele in valuta au sarit cu 437 milioane lei, iar in decembrie au scazut cu 441 milioane lei, ceea ce inseamna ca probabil o companie mare a avut probleme in noiembrie, dar banca a reusit cumva sa rezolve situatia in decembrie.

In luna decembrie, in 11 judete restantele au scazut, iar in 30 au crescut. Cele mai mici restante se inregistreaza in Gorj (2.4% din total credite), Constanta (2.8%) si Cluj (2.9%), iar cele mai mari sunt in Ialomita (8.4%), Bistrita-Nasaud (7.5%) si Suceava (6.4%). In Bucuresti, procentul este de 3.4%, iar in Timis 3.7%.

Evolutia lunara a soldului restantelor poate fi observata in graficul alaturat, click pentru marire.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: În 2009, numărul autorizaţiilor de construire a scăzut cu 20% faţă de 2008

INS: in luna decembrie 2009, s-au eliberat 3.509 autorizatii de construire pentru cladiri rezidentiale, in crestere cu 1,3% fata de luna noiembrie 2009 si in scadere cu 9,2% fata de luna decembrie 2008.

In anul 2009, s-au eliberat 48.833 autorizatii de construire pentru cladiri rezidentiale, in scadere cu 20,1% fata de anul precedent si cu 13.7% fata de 2007.



In 2009, 35% dintre autorizatii au fost eliberate pentru cladiri ce urmeaza a fi construite in mediul urban, iar 65% pentru cladiri ce urmeaza a fi construite in mediul rural. In 2008, raportul era de 38% la 62%, iar in 2007 40/60%

La cum arata situatia, probabil ca INS va raporta prima crestere anuala a numarului de autorizatii abia incepand cu al doilea trimestru al acestui an.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Avatar versus Titanic

In urma cu cateva zile Avatar a devenit filmul cu cele mai mari incasari din istorie, depasind Titanic in mai putin de sase saptamani de la lansare.

Mai mult, la sfarsitul acestei saptamani probabil ca vom discuta despre spargerea barierei de $2 miliarde de dolari incasati din vanzarea de bilete, iar veniturile totale generate de acest super-film sunt asteptate sa se apropie de $3 miliarde.

Avand in vedere faptul ca va mai trece mult timp pana cand o alta productie va depasi Avatar, cred ca merita sa realizam o comparatie mai detaliata intre aceste doua filme.

Costuri si incasari

Titanic a costat $200 de milioane si a generat incasari de $1.84 miliarde la nivel mondial, ceea ce inseamna ca incasarile au depasit de sase noua ori costurile initiale.

Avatar a costat aproximativ $450 milioane (productie plus marketing) si a generat pana in acest moment incasari de $1.89 miliarde, multiplul fiind de 4.2, insa va ajunge probabil la 5.5-6.

Daca discutam despre principalele piete, Titanic a generat cele mai mari venituri in: SUA ($600 mil), Japonia ($201 mil) si Germania/Franta (cate $130 milioane fiecare), iar pentru Avatar principalele piete au fost SUA ($561 mil), Franta ($125 mil), China ($103 mil in doar 3 saptamani, filmul fiind lansat aici mai tarziu), Rusia+CSI ($96 mil) si Germania ($95 mil), detalii in graficul alaturat, click pentru marire. Datele complete pentru fiecare tara aici si aici.

Numarul biletelor vandute in SUA

Desi in SUA, Avatar mai are putin si depaseste Titanic la incasari, probabil nu il va depasi niciodata la numarul de bilete vandute – in acest moment, scorul este de 75 de milioane la 128 milioane. De departe, pe locul 1 in se afla “Pe aripile vantului” cu 202 milioane de bilete vandute in 1939-1940.

In acest clasament, Titanic se afla pe locul 6, iar Avatar pe locul 26.

Incasarile ajustate cu pretul biletelor

Cum pretul biletelor a crescut de-a lungul anilor, iar acest lucru a influentat incasarile, daca facem o comparatie intre Avatar si Titanic din punctul de vedere al incasarilor ajustate cu pretul biletelor ajungem la un scor de $561 mil la $957 mil, fiind putin probabil ca Titanic sa fie intrecut.

In SUA, “Pe aripile vantului” a adus echivalentul a 1.5 miliarde dolari, fiind pe locul intai in acest top.

In Romania

Titanic a avut in Romania 1.2 milioane de spectatori iar incasarile s-au ridicat la aproape 2 milioane de dolari, ceea ce inseamna ca in 1997, pretul mediu al unui bilet de cinema a fost de 1.6 dolari sau ~13.000 de lei vechi.

Pe de alta parte, Avatar a avut pana acum incasari de $4.3 milioane si un numar de 583.000 de spectatori, de unde rezulta ca pretul unui bilet a fost de $7.3, sau 21 de lei, de 16 ori mai mult decat pe vremea Titanicului.

Concluzia tuturor cifrelor de mai sus? Asteptam cel putin inca doua continuari…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

joi, 28 ianuarie 2010

Bogdan Glăvan: Ce înseamnă concurenţă/monopol în producţia monetară?

Azi m-am hotărât să postez fragmente dintr-o lucrare mai veche dedicată integrării monetare europene, în încercarea de a clarifica unele aspecte ale reformei monetare pe care o susţin. Am spus că sunt partizanul eliminării legislaţiei care condiţionează actele economice (faptele de comerţ) de folosirea monedei naţionale – aşa-numita legal tender law. Astfel, leul îşi va pierde statutul oficial de monedă unică în România, iar BNR poziţia de monopolist monetar. Simultan, reforma ar presupune instaurarea unei autentice libertăţi monetare: fiecare este liber să intre în competiţie cu BNR producând o monedă mai bună (marfă sau de hârtie).

Din comentariile postate de cititori am înţeles că subiectul este în egală măsură pasionant şi confuz. Sper ca cele de mai jos să contribuie la elucidarea problemei.

Cât de bună este unificarea monetară ?

Există un noian de aprecieri elogioase la adresa integrării monetare europene. Aceste aprecieri subliniază importanţa monedei unice europene pentru promovarea schimburilor comerciale, a investiţiilor şi a mobilităţii forţei de muncă între state. În opinia susţinătorilor integrării europene, reducerea numărului de monede a eliminat riscul valutar datorat fluctuaţiei cursurilor de schimb precum şi cheltuielile neproductive ocazionate de contractele de acoperire a acestui risc.

Existenţa monedei facilitează comerţul, producţia şi adâncirea diviziunii muncii. Prin urmare, s-ar părea că există motive întemeiate pentru folosirea unei monede unice. Sloganul “o piaţă unică, o monedă unică” s-a făcut des auzit în dezbaterile care au premers naşterea euro. Din această perspectivă, argumentul integraţionist este foarte tentant. Totuşi, o idee proastă nu devine mai puţin greşită doar pentru că este des repetată. Sloganul derivă dintr-o idee fundamental greşită. Integrarea economică a presupus eliminarea barierelor care împiedică mişcarea bunurilor, a capitalului şi a forţei de muncă. Ea a însemnat adâncirea pieţelor prin extinderea liberei concurenţei la scară continentală. Dacă integrarea pieţelor de mărfuri, muncă şi capital trebuiau urmate de ceva, atunci acest ceva trebuia să fie integrarea circulaţiilor diferitelor monede. Altfel spus, consecinţa ar fi trebuit să fie o mai mare concurenţă între monede, nu instituirea unui nou monopol.

Impresia că reducerea numărului de monede şi, la limită, unificarea monetară, are beneficii indiscutabile se datorează în bună măsură confuziei dintre etaloanele de măsură din fizică şi rolul jucat de monedă. S-ar părea că, tot aşa cum evaluarea corectă a distanţelor şi greutăţilor întâmpină dificultăţi din cauza neuniformizării sistemului de măsurare, la fel calculul economic nu se poate desfăşura în mod optim în absenţa unei monede unice. Analogia nu surprinde însă esenţa deosebirii dintre monedă şi etaloanele de măsură. Poate cel mai relevant pentru clarificarea prezentei discuţii este observarea faptului că, în timp ce uniformizarea sistemului de măsuri fizice aduce beneficii evidente, prin uşurarea transmiterii informaţiei specifice între diverşi indivizi, omogenizarea sistemului monetar nu prezintă astfel de avantaje pentru economie, din două motive.
• În primul rând, calculul economic nici nu presupune comunicarea între agenţii economici, nici nu este realizat în acest scop. Puţini oameni de afaceri ar dori să facă public modul în care îşi calculează rentabilitatea sau rezultatele acestor calcule.
• În al doilea rând, randamentele diverselor activităţi pot fi transmise şi comparate, oriunde pe glob, indiferent de numărul monedelor utilizate în calculul lor, deoarece informaţia esenţială pentru luarea unei decizii în legătură cu adoptarea unei investiţii nu este dată de o sumă absolută – care în mod firesc trebuie exprimată într-o monedă – ci de un raport (rata profitului).

Nu doresc să contest că existenţa mai multor monede aduce un spor de incertitudine acţiunii antreprenoriale, faţă de situaţia unui sistem monetar unificat. La fel de adevărat este şi corolarul acestei afirmaţii, anume că reducerea numărului de monede diminuează incertitudinea, deoarece întreprinzătorii nu ar trebui să mai acorde atenţie variaţiei cursurilor de schimb. În acelaşi mod însă, extinderea gamei de produse disponibile pe piaţă, diversificarea bunurilor – în fond, adâncirea specializării producţiei – sporeşte incertitudinea. Tot aşa cum nici un economist nu consideră că reducerea diversităţii promovează bunăstarea societăţii (prin diminuarea incertitudinii), ar trebui să ne îndoim de valoarea argumentului că unificarea monetară facilitează calculul economic şi creşterea avuţiei. Indivizii nu doresc în mod necondiţionat reducerea incertitudinii prin standardizarea mijloacelor acţiunii umane. Istoria economiei ilustrează mai degrabă că indivizii acordă mai multă importanţă diversităţii, chiar dacă lumea înconjurătoare devine mai “complicată” în consecinţă. Pe o piaţa liberă, întreprinzătorii vor încerca să răspundă cu maximă acurateţe cerinţelor populaţiei, oferindu-i bunurile pe care aceasta le doreşte (inclusiv bani), în sortimentul, cantitatea şi calitatea dorite.

Deoarece moneda nu diferă în principiu de celelalte bunuri căutate pe piaţă, concurenţa monetară nu este sortită încheierii, la fel cum competiţia între producătorii de detergenţi nu pare să tindă către un final previzibil.

Unificare sau centralizare monetară?

Aşadar, unificarea monetară nu este bună în sine. Lucrurile stau foarte rău atunci când unificarea este realizată forţat de către stat. Să definim termenii.

Unificarea (sau integrarea) monetară reprezintă procesul de reducere a numărului monedelor până când, eventual, o singură monedă ajunge să triumfe pe piaţă. Acest proces se poate derula în două moduri radical diferite: prin acordul voluntar survenit între utilizatorii monedei sau prin impunerea (violentă) de către o organizaţie – statul – tuturor celorlalţi.

Altfel spus, unificarea se poate realiza pe două căi: pe cale economică sau pe cale politică. Calea economică reflectă procesul de interacţiune voluntară al indivizilor care urmăresc satisfacerea mai bună a propriilor interese. Pentru “cale economică” putem folosi ca sinonim termenul mai cunoscut “proces de piaţă”. Calea politică reflectă folosirea mijloacelor de constrângere de către exponenţii statului care urmăresc satisfacerea mai bună a propriilor interese. Pentru aceasta putem folosi ca sinonim termenul “planificare centrală” sau mai simplu, “centralizare”. Ca exemplu de evoluţie monetară din prima variantă avem etalonul-aur. Aurul a ajuns prima şi singura monedă cvasi-globală în secolul al XIX-lea prin adoptare spontană, graţie atributelor sale care l-au făcut să surclaseze celelalte monede. Ca exemplu de evoluţie monetară din a doua categorie avem instaurarea monedelor de hârtie.

Din această perspectivă, naşterea euro reprezintă nu desăvârşirea unificării monetare europene, ci ultimul stadiu al centralizării monetare pe bătrânul continent. Aderarea României la zona euro nu reprezintă o schimbare instituţională semnificativă, pentru că va însemna abandonarea monopolului naţional în favoarea unuia continental.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Lucian Davidescu: Harta tristeţii în Europa. România se bate pentru primul loc

Când toată Europa plângea, românii râdeau. Când în Europa încolţesc zâmbetele, românii realizează că n-au avut niciodată motive de râs.


Grecia e cea mai pesimistă ţară Europeană, când vine vorba despre încrederea în economie. România şi Cipru împart locul al doilea. E drept, şi bulgarii se bat să prindă podiumul.

Cum se măsoară tristeţea? Comisia Europeană foloseşte Indicele Sentimentului Economic (ESI), calculat pe baza unui sondaj printre managerii din industrie, comerţ, servicii, construcţii, dar şi printre consumatori. [Citeşte şi ce urmează după criză]

Consumatorii sunt cei care, în România, trag acum indicele în jos, în timp ce industria pare să-şi revină. Ce spune indicele? România este acum la 80% din media optimismului în ultimii 20 de ani. Cea mai rea lună a fost însă aprilie 2009, când România a reuşit să atingă un record negativ al ultimilor de 20 de ani. Minimum precedent fusese atins în septembrie 1992, iar cea mai optimistă lună a fost iunie 1996.

Luna aceasta, în România, indicele a scăzut uşor faţă de luna trecută. Media europeană a crescut însă cu două puncte, la 97% (iar strict zona euro, la 95). Suedia, Danemarca şi Italia depăşesc chiar pragul de 100. Ce le caracterizează? Primele două nu au adoptat euro, deci nu trebuie să plătească oalele sparte de Portugalia, Irlanda, Grecia şi Spania (PIGS). Iar italienii s-au înveselit rapid după două amnistii fiscale.

Ţara ESI
Media UE 97,1
Suedia 106,6
Danemarca 105,2
Italia 101,4
Finlanda 99,4
Franţa 99,2
M. Britanie 98,2
Belgia 97,7
Germania 96,1
Austria 95,5
Malta 95,4
Estonia 95
Polonia 94,6
Olanda 93,4
Portugalia 92,6
Slovacia 92,4
Slovenia 92,3
Cehia 91,5
Lituania 91
Spania 89
Ungaria 87,8
Bulgaria 86,7
Letonia 86,2
Luxemburg 85,6
Cipru 80
România 80
Grecia 76,1
Irlanda N.A.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Cristian Orgonaş: Spectacol astazi pe bursă

Pe fondul stirilor bune venite de afara, bursa de la Bucuresti a inregistrat astazi cresteri sustinute, dar volumele nu au fost foarte mari.

Maine va fi ultima zi de tranzactionare din aceasta luna, iar eu voi reveni sambata cu un articol mai detaliat privitor la evolutia burselor in ianuarie.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: "Goana după casă" s-a încheiat

Cu câteva luni în urmă, Răzvan Muntean de la Imopedia.ro mi-a vorbit despre un reality show ce avea să fie lansat de portalul respectiv, intitulat Goana după casă. Poţi să-ţi găseşti şi să-ţi cumperi o casă în două luni? Ştii ce te aşteaptă atunci când vrei să ai casa ta? Sunt salariile tinerilor prea mici şi casele prea scumpe în ziua de azi? Sunt doar câteva dintre întrebările la care cumpărătorii aşteaptau un răspuns concret. S-au încris zece echipe: Vlad, Ligia şi Florin, Paula şi Marius, Simona şi Adrian, Cristina şi Răzvan, Ana şi Răzvan, Cristina, Anca, Andreea şi Leonard. Cei 10 echipe au discutat zilnic, pe Imopedia.ro, despre dorinţele lor, despre nevoile lor, despre frustrările lor, despre peripeţiile lor în Goana după casă, despre relaţia cu băncile, cu agenţiile imobiliare şi cu proprietarii de imobile, au învăţat să negocieze şi au discutat deschis cu specialiştii imobiliari şi cu ceilalţi cititori ai Imopedia.ro.

Acum, la terminare, "Goana după casă" are nu una, ci zece echipe câştigătoare. Patru dintre ele sunt deja la casele lor şi încă două aşteaptă să se mute. Celelalte au învăţat multe în ultimele trei luni şi sunt încă în căutarea casei din vis. O vor găsi, mai devreme sau mai târziu, şi atunci vor şti exact ce au de făcut.

Relatările concurenţilor vor fi postate de bloggerii care le-au fost alături în "Goana după casă" şi vor fi premiate de un juriu special, din care voi face parte, alături de Doru Panaitescu şi Alex Mihăileanu. Câştigătorul primului reality show imobiliar online din România va fi desemnat în cadrul unei ceremonii care va avea lor pe 17 februarie, la Hotel Intercontinental. Atunci vom afla cine va pleca acasă cu dormitorul complet mobilat oferit de Mobexpert.

Mai mult detalii, puteţi citi aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Cum a reacţionat anul trecut populaţia la prognozele alarmiste legate de prăbuşirea leului

In momentul in care mai multi analisti apar la TV si prognozeaza o prabusire a leului in perioada urmatoare, populatia are tendinta sa reactioneze in trei moduri: (i) ii ignora, (ii) merge la banca si isi schimba in euro cel putin o parte din depozitele constituite in lei si (iii), va pastra depozitele in lei pentru a nu pierde dobanda, insa va incepe sa economiseasca doar in euro.

Ce se intampla atunci cand economiile populatiei incep sa migreze catre euro? Se schimba structura depozitelor, in sensul ca scade ponderea depozitelor in lei, si creste ponderea celor in euro. Iar cu cat mesajul analistilor este mai credibil si mai insistent promovat de mass-media, cu atat structura depozitelor se schimba mai repede.

In ce moneda si-au economisit romanii banii in ultimul an

La sfarsitul lui octombrie 2008, cand in Romania a inceput sa se discute mai serios despre criza, ponderea depozitelor in lei in totalul depozitelor constituite de populatie era de 63.6% (49.9 mld lei), iar ponderea depozitelor in valuta era de 36.4% (28.6 mld lei), din care 87% erau in euro.

La sfarsitul anului 2009, dupa ce timp de un an am fost bombardati cu informatii privitoare la iminenta unui curs de 4.7-5 lei/euro, structura depozitelor populatiei la banci diferea usor fata de cea din octombrie 2008: 60.8% din totalul depozitelor era in lei, iar 39.2% in valuta, din care 91% in euro.

Daca discutam in cifre absolute, in perioada 31.10.2008 – 31.12.2009, depozitele in lei au crescut cu 9.2 miliarde lei (+18.4%), iar depozitele constituite in valuta dar exprimate in lei au crescut cu 9.48 miliarde lei (+33.1%), deci mai mult decat cele in moneda nationala.

Insa, o parte din cresterea soldului depozitelor in valuta se datoreaza deprecierii leului, astfel ca majorarea reala este de doar 15.2%, soldul crescand de la 7.8 mld euro in oct 2008, la 9 mld euro in dec 2009. Cu alte cuvinte, in ultimele 14 luni, romanii au depus la banci aproximativ 1.2 mld euro net (~5 miliarde lei).

Ce inseamna asta? Inseamna ca de la inceputul crizei, populatia a economisit mai mult in lei decat in euro, in ciuda stirilor privitoare la caderea monedei nationale. Cu alte cuvinte, ori mesajele transmise de respectivii analisti nu au fost credibile, ori dl Isarescu a fost mai credibil decat acestia cand sustinea ca leul nu are de ce sa se devalorizeze.

Cum au evoluat dobanzile la depozite in ultimul an

Dincolo de credibilitatea celor care fac prognoze legate de curs si soliditatea argumentelor pe care acestia le prezinta, o influenta mare in ceea ce priveste alegerea monedei in care ne pastram economiile o au si dobanzile oferite de banci.

Avalansa de stiri alarmiste privitoare la evolutia cursului valutar a atins apogeul in primul trimestru al anului 2009 (vezi aici), iar la momentul respectiv, bancile plateau dobanzi de peste 16% la depozitele noi in lei, depozitele aflate in sold fiind remunerate cu dobanzi medii de 14%.

In cazul depozitelor constituite in euro, dobanzile erau de 6.5% respectiv 6%, ceea ce insemna ca diferenta dintre dobanzile la lei si cele la euro erau de 9-10%. Cum un euro se schimba cu ~4.3 lei, rezulta ca depozitele in lei erau profitabile atat timp cat leul nu trecea de 4.7, o cifra pe care cel putin BNR a exclus-o din start.

In 2009, cine a mizat pe leu a castigat, iar cei care au pariat pe devalorizare au pierdut. Mai mult, comportamentul populatiei a aratat ca nu oricine apare la televizor si prognozeaza ceva, este si crezut.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

miercuri, 27 ianuarie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Propunere: să se aplice CAS şi pe dobânda bancară, şi pe câştigurile la bursă, şi pe câştigurile la loterie

Citiţi în Capital.ro ce ne pregătesc guvernanţii: Lovitură sub centură pentru patroni şi PFA-uri: CAS la dividende sau la venitul integral, articol scris de Rodica Bărbuneanu. Pe scurt, CAS va fi plătit şi pentru dividende, în viziunea proiectului de lege privind pensiile.

Având în vedere că dividendele sunt compensaţia pentru capitalul social, ca investiţie de capital, atunci trebuie să se plătească CAS şi pentru dobânzile bancare şi pentru investiţiile pe pieţele de capital. În esenţă, sunt acelaşi lucru. La fel s-ar putea raţiona şi pentru câştigurile de la loterie, ca şi pe vânzarea imobilelor. CAS tinde să devină un nou TVA.

Dincolo de glumă sau de dat idei proate unor guvernanţi incompetenţi, toată această zbatere derivă din dezechilibrul accentuat al bugetului de pensii. Cauza: largheţea populistă a politicienilor, care a permis nenumărate pensionări anticipate, discriminări în plata CAS şi multe altele. Nota de plată este imensă.

Într-un interviu acordat ziariştilor Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă de la Adevărul, Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la Fondul Monetar Internaţional, face o analiză necruţătoare sistemului de pensii actual din România: "Aşa cum arată acum sistemul pensiilor în România, dacă nu se ia nicio măsură şi se continuă aşa, până în 2025 vom avea un deficit de 4,3% din PIB, numai pe acest segment. Sistemul actual nu mai poate să funcţioneze, el creează, an de an, deficite. Numai anul acesta, deficitul sistemului de pensii este de 2 miliarde de euro. Aceşti bani se transferă de la bugetul de stat pentru acoperirea deficitului. E clar că nu se poate susţine pe termen lung. Şi atunci, trebuie să schimbi ceva. Sigur, uneori este mai greu de acceptat, mai greu de aplicat. De aceea, legea pensiilor şi impunerea unei anumite date de adoptare presupun anumite discuţii şi angajamente politice. E un proces complex, care necesită foarte multă muncă şi foarte multă determinare."

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Jeffrey Franks, FMI: Numărul şomerilor ar putea atinge un milion de persoane până la jumătatea anului

"Personal, cred că şomajul va continua să crească probabil până la mijlocul anului (...) Per total, un milion de şomeri este cu siguranţă posibil", a spus Jeffrey Franks, în cursul unei conferinţe de presă ţinute astăzi la BNR.

Tot el a precizat că, pentru diminuarea deficitului bugetar, este necesară reducerea aparatului bugetar şi a cheltuielilor cu salariile din sectorul public. Acest lucru se poate realizat fie prin micşorarea cu 10% a angajaţilor din sistemul public, fie prin reducerea salariilor acestora. "În realitate, o combinaţie dintre cele două este cea mai potrivită. Care va fi mixul exact, rămâne ca Guvernul să decidă", a spus Franks.

În conformitate cu datele frunizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), în decembrie 2009, numărul total al şomerilor a ajuns la 709.383 persoane.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Ministerul Finanţelor Publice, microîntreprinderile, asistenţa contribuabililor şi e-mail-ul

Ziarul financiar publică un amplu articol intitulat Deţinătorii de microîntreprinderi mai au 3 zile să-şi schimbe statutul, semnat de Adelina Mihai. Iată cum începe articolul:


Deţinătorii de microîntreprinderi mai au trei zile la dispoziţie pentru a depune actul prin care să treacă la impozitarea exclusiv a profitului, după renunţarea la regimul privilegiat de taxare pentru microîntreprinderi, de 3% a impozitului pe venit. Totuşi, noile reglementări sunt neclare pentru cei care deţin firme mici, pentru că nu ştiu încă de când se aplică măsura, ce acte trebuie să depună şi unde şi nici care sunt normele de aplicare ale acesteia.

"Microîntreprinderile trebuie să depună la autoritatea fiscală competentă până la 30 ianuarie 2010 Declaraţia 010 - pentru înregistrarea fiscală a persoanelor juridice. Nerespectarea termenului prevăzut anterior pentru depunerea declaraţiei fiscale constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 5.000 de lei", susţine Simona Chirică, senior associate în cadrul firmei austriece de avocatură Schoenherr şi Asociaţii, unul dintre cei mai mari jucători străini de pe piaţa locală.

În esenţă, mai multe declaraţii ale minstrului finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, şi ale altor înalţi reprezentanţi ai MFP afirmă că s-a desfiinţat impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, ele urmând să fie impozitate cu 16% din profit. Codul fiscal, însă, cu modificările la zi, nu are abrogate articolele legate de microîntreprinderi, cuprinse în Titlul IV, Impozitul pe veniturile microintreprinderilor. Nu este mai puţin adevărat că, în art.107, Cota de impozitare, nu se prevede o cotă de impozitare pentru anul 2010, ci numai până în 2009.

Curios să aflu car este poziţia MFP în această privinţă, am scris un e-mail, din pagina special destinată a portalului ANAF. În formularul respectiv, după ce ţi se solicită toate datele firmei, ai la dispoziţie maximum 500 de caractere pentru a-ţi vărsa oful. Am descris pe scurt problema de mai sus. Am primit, în circa două ore, următorul răspuns:

Va informam ca e-mail-ul dvs. a fost receptionat de Directia generala de metodologii fiscale, indrumare si asistenta a contribuabililor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

In cel mai scurt timp vi se va comunica numarul sub care a fost inregistrat e-mail-ul dv. si organul fiscal caruia i-a fost transmis acesta, spre solutionare, in conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) lit. b) sau c), dupa caz, din Procedura privind îndrumarea şi asistenţa contribuabililor de către organele fiscale, aprobata prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1338/2008.

In conformitate cu prevederile legale, termenul de rezolvare a intrebarilor contribuabilior transmise prin e-mail este de 30 de zile de la data inregistrarii. Termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

Va informam de asemenea, ca puteti apela telefonic Serviciul de metodologie
si asistenta a contribuabililor existent in cadrul directiilor generale ale
finantelor publice judetene sau ale administratiilor finantelor publice ale
municipiului Bucuresti, la numerele de telefon pe care le gasiti accesand
adresa de Internet: http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Telefoane_asist_contr2.htm.

Informatii cu caracter general privind legislatia fiscala puteti obtine si
de la Centrul de Asistenta a Contibuabililor, la numarul de telefon:
0314039160 - retea RDS - tarif normal.


Nefiind dispus să aştept 30 + 15 zile pentru a primi un răspuns relativ la o problemă care trebuie rezolvată în 3 zile, pun mâna pe telefon şi sun la respectivul număr. După ce navighez printr-un meniu de genul "pentru persoane fizice, apăsaţi tasta 1, pentru persoane juridice, apăsaţi tasta 2", îmi răspunde un consultant al ministerului. Îi expun pe scurt problema, fac referire la articolul din ZF, ca să primesc un răspuns uluitor: "Da, s-ar putea să aibă dreptate. Dacă nu depuneţi până la sfârşitul lui ianuarie declaraţia 010, nu veţi mai putea depune situaţiile financiare lunare sau trimestriale fără să plătiţi amenda. Mai aşteptaţi dv. până mâine şi vedeţi ce se întâmplă."

Sebastian Vlădescu, Andrei Gheorghe, Dan Bittman, unde sunteţi? Voi aveţi habar ce se întâmplă?

Actualizare: Ziarul financiar publică azi articolul Ceaţă la administraţiile fiscale: Cei care au microîntreprinderi nu ştiu ce să mai creadă, scris de aceeaşi autoare. Citiţi-l şi vă veţi lămuri în legătură cu bulibăşeala care domneşte la Ministerul Finanţelor Publice.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Lucian Davidescu: Hidrocentrale pe Apa Sâmbetei. Cum au dus ele România în recesiune

Energia hidro şi cea eoliană funcţionează într-un tandem aproape perfect (naturally hedged). Însă România nu are, în realitate energie hidro? Ştiaţi asta? La temelia barajelor, uzinează căpuşe. Nu turbine.


Mai întâi, despre efecte: 17.000 de megawaţi putere instalată ajunseseră la începutul anului trecut cererile investitorilor care ar fi vrut să-şi facă parcuri eoliene în România. În termeni de capacitate, asta înseamnă cât 24 de reactoare de talia celui de la Cernavodă. Ca producţie efectivă, cât opt. Ca bani, undeva spre 30 de miliarde de euro. Dacă investiţiile ar fi început la timp şi măcar un sfert se materializau, România putea scăpa în 2009 cu o scădere economică mult mai blândă sau chiar cu stagnare. Însă ultima numărătoare arăta 14 megavaţi funcţionali. Iar ANRE, adică BNR-ul energiei, refuza cererile pe bandă rulantă.

De ce? Lipsesc două lucruri: 1. – capacitatea Transelectrica de-a prelua fizic surplusul, lucru care însă se poate rezolva cu bani – chiar ai clientului – şi 2. capacitatea dispeceratului naţional (tot Transelectrica) de-a găsi surse rapide de energie pentru arbitraj, în momentele în care nu bate vântul iar producţia scade mult sub necesar.

Ei bine, aici iese Hidroelectrica din povestea în care tocmai ar fi trebuit să intre.

Pe lângă că e ieftin de produs odată ce s-a terminat investiţia iniţială, energia hidro are şi un alt mare avantaj: este uşor stocabilă şi disponibilă instant. Astfel, valoarea de piaţă unui kilowatt/oră hidro poate ajunge de câteva ori mai mare decât al kilowattului clasic în cazuri de urgenţă, pe aşa-numita piaţă spot.

Cum merg însă lucrurile în România. Hidroelectrica pare că nu a auzit de noţiuni ca preţ de piaţă, cerere şi ofertă sau disponibilitate a serviciului. La calcului preţurilor foloseşte principiul comunist cost-plus. Deci, dacă crede că are un cost mic, i se pare rezonabil să mai pună un „adaos comercial” minuscul. Aşa se face că dacă un megawatt pe piaţă costă 60 de euro, la hidroelectrica el costă 30.

Beneficiarii sunt cunoscuţi de popor drept „băieţi deştepţi”. Titlu care nici nu e greu de obţinut în atare condiţii. Însă ei sunt chiar mai deştepţi decât se bănuieşte. De ce? Pentru că Hidroelectrica e atât de proastă încât le livrează curent în flux constant (în bandă). Un lucru pe care nici măcar nu-l poate face tot timpul: livrarea în bandă este în mod normal principiul de funcţionare al unei centrale termo. Hidrocentralele acoperă în general doar vârfurile de consum-

Aşa se ajunge la următoarea situaţie absolut hilară. Hidro semnează că dă curent cu 30 de euro, oră de oră. La un moment dat, nu plouă o perioadă mai lungă. Căpuşele se uită lung cum scade apa din lac. Când se termină, trebuie să cumpere ca să-şi onoreze contractul. Termoelectrica bagă cărbuni şi livrează către Hidro, cu 60 de euro.

Hidro îşi onorează contractul cu 30 şi marchează o pierdere de poveste.

Aceeaşi poveste în care erau şi turbinele eoliene. Pentru că în loc să fie furnizor în caz de urgenţă este consumator în caz de urgenţă, Hidroelectrica nu poate acoperi găurile provocate de funcţionarea intermitentă a eolienelor. Care de aceea nu mai primesc autorizaţii, şi nu mai aduc investiţii iar economia României piere x miliarde. Asta, în aval.

Înapoi în amonte, la Hidroelectrica, ajungem la bilanţuri. Un audit sau o anchetă criminalistică profesionistă ar putea arăta exact care sunt problemele acolo. Ce arată însă analiza de business intelligence:

Hidroelectrica are o mediană minusculă a marjei de profit, undeva la 3% pe an. Excepţiile: un an cu pierdere masivă, care arată ce înseamnă să îţi facă planul de afaceri nişte paparude, şi doi cu profit ceva mai mare, care arată că se poate.

Ce înseamnă o marjă de 3% pentru Hidroelectrica? Este IN-AD-MI-SI-BIL!!!

Din două motive:

1. Hidro nu are costuri cu amortizarea. Nu în bilanţ. Investiţia, care este cel mai important cost în cazul energiei hidro a fost achitată de mult.
2. Hidro nu are costuri cu redevenţa pe debitul de apă. De fapt are, dar la un nivel minuscul şi simbolic. În mod normal, metrul cub de apă uzinată ar putea fi taxat la valoarea sa de oportunitate.
1 şi 2 nu se adună în totalitate, dar dau totuşi o sumă care ar trebui să depăşească jumătate din cifra de afaceri. Cu alte cuvinte, fără rate la bancă şi fără redevenţă pe apă o marjă de profitabilitate de 50% este rezonabilă pentru energia hidro. De la 50% până la 3%, totul poate fi considerat pierdere structurală. Adică bani duşi pe apa sâmbetei.

În cazul nefericit, sunt pierduţi din prostie. În cazul fericit, sunt pierduţi din rea intenţie. De ce este al doilea cazul fericit? Evident, pentru că prostia nu se mai vindecă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Ion Radu Zilişteanu: Ce ascunde decorarea lui Mugur Isărescu?

Preşedintele Traian Băsescu l-a decorat ieri pe guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Colan. Această distincţie este destinată, de regulă, şefilor de stat. În afară de Mugur Isărescu, au mai fost decoraţi cu această înaltă distincţie numai doi români: George Emil palade şi patriarhul Teoctist (post-mortem).

Ordinul i-a fost acordat lui Isărescu "în semn de înaltă apreciere pentru rezultatele de excepţie obţinute în activitatea de cercetare şi promovare, la nivel academic, a fenomenelor economice, pentru efortul deosebit pe care l-a depus, în calitate de Guvernator al Băncii Naţionale a României, în vederea elaborării şi implementării cu succes a politicilor monetar-bancare, prin care s-a asigurat stabilitatea financiară a României". Trecând peste formularea neglijentă a textului (nu înţeleg cum a promovat Isărescu fenomenele economice), sunt mult mai importante comentariile celor prezenţi.

Traian Băsescu a declarat, conform Gândul: "Este un semn de recunoştinţă din partea mea şi a românilor, din partea statului român, pentru ceea ce Banca Naţională a României a făcut de mulţi ani încoace, reuşind adesea să facă ceea ce guvernele nu au reuşit să facă." El a adăugat că de multe ori conducerea BNR a substituit măsuri "nesăbuite" ale guvernelor. "Aţi făcut pentru români mai mult decât toată clasa politică în multe momente. Pentru acest lucru, vă mulţumesc", a mai spus Băsescu.

Dacă ar fi să vedem care a fost performanţa BNR în ultimii ani, ar trebui să luăm în considerare obiectivul său central, menţinerea stabilităţii preţurilor, şi calea prin care acesta este atins, ţintirea inflaţiei. Banca centrală a ratat în ultimii ani ţintele de inflaţie pe care şi le-a propus, după cum am scris de multe ori în aceste pagini. Dacă ar fi să urmăm acest raţionament, Mugur Isărescu nu ar fi trebuit decorat şi nicium cu cea mai înaltă distincţie a statului român. Numai că pentru ratarea ţintelor de inflaţie este mai puţin vinovată BNR, cât este vinovată întreaga clasă politică românească. Politica monetară a băncii centrale a evitat derapaje mult mai mari la care ar fi împins incoerenţa politicilor economice practicate de diverse guverne. Este vorba de fiscalitate, mâna largă în cheltuirea banului public, pensionările anticipate, plăţile către clientela politică şi multe altele. Conferirea acestui ordin lui Mugur Isărescu este o palmă dată clasei politice de către un Traian Băsescu aflat la ultimul mandat prezidenţial.

Aştept cu interes momentul în care un ministru al finanţelor publice sau un prim ministru al guvernului României va fi decorat cu o distincţie măcar pe jumătate la fel de importantă pentru meritele deosebite avute în administrarea ţării.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Ce strategii folosesc magazinele pentru a ne stoarce de bani

Gandul.info
foto:Gandul.info
Daca analizam strategiile pe care marile lanturi de magazine le folosesc pentru a isi determina clientii sa cumpere cat mai multe produse, ajungem la concluzia ca nimic nu se face la intamplare: amenajarea magazinului, aranjarea produselor in raft, politica de preturi, ofertele speciale sau campaniile publicitare, totul este pus in practica doar pentru a ne convinge sa lasam cat mai multi bani la casele de marcat.

Sa vedem ce metode folosesc comerciantii pentru a isi maximiza vanzarile, si cum putem iesi totusi din magazine fara sa avem buzunarele goale.

Strategii de crestere a vanzarilor

1. Indiferent de numarul si cantitatea produselor pe care doresti sa le cumperi, nu intri intr-un hipermarket fara carucior. Acesta este insa mult mai mare decat ar fi normal, tocmai pentru a te determina sa cumperi cat mai mult - de cate ori vi s-a intamplat sa puneti in carucior cateva produse, iar acesta sa para totusi gol?

2. Produsele esentiale – paine, carne, lactate – se afla in spatele magazinului, clientul fiind pus in situatia de a traversa tot magazinul pentru a isi cumpara o paine spre exemplu. Astfel, cresc sansele ca el sa cumpere mai multe produse decat si-a propus initial.

3. De ce guma de mestecat si batoanele de ciocolata sunt asezate langa casele de marcat? Pentru ca acest tip de produse sunt cumparate din impuls - de cate ori ati aruncat un pachet de guma in caruciorul de cumparaturi cat timp ati stat la coada?

4. Aranjarea produselor in rafturi nu se face oricum – cele care se vand cel mai bine sunt plasate in mijlocul raftului, in timp ce produsele scumpe sunt plasate la colturi, astfel incat sa treci de doua ori pe langa ele.

Mai mult, produsele scumpe sunt plasate la nivelul ochiului pentru o mai mare vizibilitate, iar cele ieftine se afla in rafturile de jos.

5. Prin modul in care sunt amenajate, magazinele incearca sa te determine sa te opresti de cat mai multe ori. De ce? Pentru ca ori de cate ori te opresti, exista posibilitatea de a cumpara ceva.

6. Unele preturi sunt greu de comparat. Ce costa mai putin: 330 de grame la trei lei, sau 500 de grame la 3.8 lei? Multa lume sa uita la pret cand cumpara ceva, iar magazinele pot alege gramaje neobisnuite pentru produsele proprii, astfel incat sa nu poata fi comparate cu ale concurentei.

7. False “chilipiruri” – uneori, produsele sunt aruncate intr-un cos pentru a da senzatia ca sunt ieftine, desi nu sunt.

8. Produsele scumpe sau care aduc profituri mari (electronice, cosmetice, etc) sunt pozitionate la intrarea in magazin, pentru a iti atrage atentia asupra lor inainte de a fi prea obosit si/sau de a ramane fara bani. Mai mult, acestea beneficiaza de spatii generoase si reclama pe masura, ceea ce nu se intampla in cazul produselor ieftine sau mai putin profitabile.

9. Noi avem cele mai mici preturi! De cate ori ati auzit sloganuri de genul “daca gasiti in alta parte mai ieftin, noi va returnam de X ori diferenta”? OK, incercati sa gasiti acel produs in alta parte…

Sau, chiar daca unii clienti gasesc aceleasi produse in alta parte la un pret mai mic, statistic vorbind, extrem de putini se intorc la magazinul initial pentru a cere diferenta. Iar comerciantii stiu asta.

Ce putem face pentru a contracara aceste strategii

1. Nu luati un carucior decat daca aveti neaparata nevoie. Daca va faceti cumparaturile folosind un cos de mana pe care sa il “carati” prin t0t magazinul, va veti gandi de doua ori inainte de a cumpara ceva.

2. Alcatuiti-va o lista de cumparaturi si nu luati decat ceea ce scrie pe lista. Daca intrati in magazin cu gandul de a cumpara “ce imi lipseste prin casa”, in mod sigur va veti umple caruciorul.

3. Analizati ofertele doar din punctul de vedere al pretului si al gramajului. Restul reprezinta doar marketing si ambalaj.

4. Nu treceti de mai multe ori pe langa acelasi raft pentru ca ezitati sa cumparati un anumit produs. Daca ati plecat de la raft fara sa il cumparati, in momentul in care va intoarceti, exista multe sanse sa il puneti in carucior.

5. Atunci cand cautati cele mai ieftine produse, luati la voi un calculator de buzunar pentru a compara mai usor preturile.

6. Inainte de a ajunge la casa, aruncati o privire in carucior si intrebati-va daca aveti nevoie de tot ce ati pus in el. Altfel, nu va jenati sa cereti persoanei de la casa de marcat sa puna deoparte produsele pe care nu mai doriti sa le cumparati.

sursa: visualeconomics.com

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Răzvan Pascu: Cât te costă şi cât câştigi cu o pensiune turistică?

Am vreo 2 prieteni care imi tot vorbesc destul de des despre o afacere in turism, constienti totusi ca o astfel de afacere nu este una tipic romaneasca de genul “hai sa dam un tun rapid”, ci una de viitor, in care profitul se poate lasa asteptat. Insa ei sunt dispusi sa astepte si sa ofere servicii de calitate. Oare se merita? Hai sa facem cateva calcule, in mare.

Pretul materialelor de constructie a scazut foarte mult, aproape la jumatate fata de maximul atins. Astfel, daca un sac de ciment era prin mai 2008 – 40 RON, acum il gasesti si cu 20 RON. Si exemplele pot continua. Preturile la terenuri au scazut si ele la jumatate. Astfel, cu 30-50 de euro/mp iti poti lua teren intr-o zona turistica precum Bran-Moeciu-Fundata sau in zone marginase, prin statiuni de pe Valea Prahovei. Pretul pe mp la o casa la cheie este in jur de 400 de euro/mp, cu finisaje bune. Astfel, la 150 mp, rezulta un cost de 60.000 euro. Plus terenul – 500 mp cu 40 euro/mp, adica 20.000 euro intr- zona bunicica. Sigur ca acestea sunt preturi brute, dupa aruncarea unei priviri pe site-uri specializate, ele putand fi usor diferite de cele reale.

La un credit de 57.000 euro scriam aici ca rata ajunge la 330 euro pe luna prin Prima Casa. Astfel, daca beneficiezi de un avans ar fi ideal. Daca nu, trebuie sa imprumuti si diferenta, cel mai sigur printr-un credit de nevoi personale pe 10 ani, iar rata totala te va ajunge pe la 500 euro/luna (330 ipotecarul + 170 creditul de nevoi personale pentru avans), vestea buna fiind aceea ca de la 15 februarie Guvernul a promis ca Programul Prima Casa va fi extins si pentru constructia de locuinte, nu doar pentru achizitie. Rezulta asadar o rata anuala de 500×12 luni=6000 euro.

La cei 150 de mp, casa ar trebui sa aiba macar 8 camere. La un pret de inchiriere de 120 RON pe noapte/camera si un grad de ocupare de 50% in primul an, rezulta un venit din inchiriere de 175.200 RON pe an/casa, adica in jur de 41.700 euro (fara sa luam in calcul perioade de genul Paste, Revelion, Craciun, etc. cand preturile sunt simtitor mai mari la inchiriere). Sigur ca o buna parte din acesti bani reprezinta cheltuielile de intretinere si ratele la banca. Insa cred ca sunt suficienti bani ca sa iti ramana si profit, doar din inchiriere. Dar stim cu totii ca unitatile turistice fac bani si din serviciile conexe oferite, cum ar fi restaurant, servicii pentru firme (de genul organizare de evenimente in pensiune, team-building-uri, etc. – care au valoare adaugata mare).

La prima vedere, aceasta afacere suna interesant, desi nu este genul de afacere in care sa iti plasezi banii astazi si sa iti recuperezi investitia a doua zi. Este o afacere care presupune munca multa si oferirea de servicii de calitate, insa cred ca pentru cineva care iubeste muntele, se imbina foarte usor utilul cu placutul.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

marți, 26 ianuarie 2010

Bogdan Glăvan: Romanian job: fumătorii au furat ţinta de inflaţie

Din ciclul, „Responsabili pentru inflaţie sunt arabii, seceta, războiul din fosta Jugoslavie şi-oricine-în-afară-de BNR-şi-de-extratereştrii”, domnul Mugur Isărescu a creat în 2010 episodul „Vinovaţi de inflaţie sunt fumătorii”. Adrian Vasilescu a mers atât de departe încât a afirmat că „Nu BNR a ratat ţinta de inflaţie, ci România… [care e formată din] un popor mâncător de pâine şi fumător.”
Acest episod a fost lansat oficial, cu fursecurile de rigoare, azi, în cadrul conferinţei „Coşul de consum şi dinamica inflaţiei. Aspecte metodologice şi probleme de interpretare”. Prilej pentru noi de a mai afla câte ceva din culisele politicii monetare. Deci, ce mai e nou?

Păi, am aflat că BNR ar putea de fapt şi la urma-urmei să controleze mai strict rata inflaţiei şi să respecte ţinta prognozată, DACĂ AR VREA. Nici nu mă îndoiam că ar putea, repet, dacă ar vrea. Însă, adaugă oficialii BNR, trebuie să fim conştienţi că restrângerea expansiunii monetare ar fi dus la scăderea mai puternică a producţiei (ceea ce este fals, bineînţeles, doar creşterea economică sustenabilă nu se construieşte pe expansiunea creditului, ci pe economisiri şi acumulare de capital). Zice guvernatorul: “Aţi văzut cât de mare e PIB negativ, deci inflaţia la noi ar trebui să meargă foarte jos. (…) Este incorect să faci un asemenea trade-off. (…) Câştigi la credibilitate şi pierzi în altă parte. Este un mix pe care trebuie să-l urmăreşti. (…) E bine când stabileşti ţinta să ai de partea ta şi guvernul, şi politica fiscală.”

Pentru a pune mai tare pătura pe ţambal, oficialii BNR au afirmat că ţintirea inflaţiei oricum nu presupune atingerea unei cifre – de parcă BNR ar fi atins măcar INTERVALUL prognozat, în ultimii 3 ani!

Mă întreb când va înceta telenovela cu ţintirea inflaţiei. Cum guvernanţii au anunţat că se gândesc serios la introducerea taxei pe fast-food, parcă şi văd că iarna viitoare BNR ne va spune că a ţintit pe lângă din cauza scumpirii hambugerului. Atenţie români care vă ghiftuiţi cu mâncare rapidă: nu doar că sporiţi incidenţa bolilor cardiovasculare în scumpa noastră patrie, dar mai şi atentaţi la ţinta de inflaţie!

În realitate, responsabilitatea pentru inflaţie cade în întregime în ograda BNR. Este ceea ce învaţă orice student al economiei, că “inflaţia este oricând şi pretutindeni un fenomen monetar” – adevăr cunoscut şi pe vremea lui Columb. Tabloul preţurilor monetare nu face altceva decât să exprime puterea de cumpărare a monedei. Nivelul general al preţurilor nu exprimă altceva decât raritatea sau abundenţa banilor în raport cu celelalte bunuri. El creşte, firesc, atunci când „mulţimea banilor” (masa monetară) creşte. Aceasta este literă de lege economică. Însă iată că suntem puşi la încercare de divagaţiile (Hm, „CORE2 ajustat”?) autorităţilor monetare – oficiali care poartă aureola amăgitoare a gestionării monopolului producţiei de bani şi care, în speech-urile curente uită tot ce scrie în manuale ameţind auditoriul cu gogoşi politice deghizate sub forma ultimelor „învăţăminte din practică”.

Găsesc acest argument folosit de domnul Vasilescu – că, în esenţă, responsabilitatea monetară cade pe umerii întregii societăţi, că poporul român are moneda pe care o merită („Dacă e fumător aşa îi trebuie, să suporte inflaţia!”) – deosebit de insidios şi periculos. El tinde să cultive în rândul populaţiei sindromul Stockholm sau, cel puţin o atitudine blazată – „Nu, nu putem avea o monedă sănătoasă, fiindcă aşa suntem noi românii, avem ghinion în viaţă.”

Oamenii ar trebui să ştie că pot avea o monedă sănătoasă începând de mâine, prin eliminarea legislaţiei care îngrădeşte concurenţa monetară şi prin libera producţie (circulaţie) de monedă (eu unul, aş opta fără ezitare pentru aur sau argint). Nu avem nevoie de un minister al vrăjilor monetare, care să mediteze asupra diverselor trade-off-uri şi să scoată din pălărie soluţia potrivită – un pic de inflaţie când guvernul rămâne fără bani şi un pic de seriozitate când ne inspectează „europenii” sau „fmi-enii”. Acest slalom printre interesele politice nu este cu nimic mai “academic” decât dansul pe sârmă – deşi, recunosc, e nevoie de un talent particular pentru a obţine performanţe în oricare din cele două acţiuni. Iar existenţa unei „centuri de siguranţă” financiare nu asigură mai multă veridicitate ştiinţifică bâlciului monetar decât asigură plasa de sub sârmă reuşita echilibristicii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Iarba dracului inflamează rău a dracului, ochiul dracului

In primul rand, anunt prin prezenta ca renunt din acest moment la apostrof si voi scrie cu cratima. (Corul : “Bravo, de cand asteptam sa intri in normalitate!”)

In al doilea rand, cee ce vreau sa spun prin titlul postului este ca tigara dauneaza grav inflatiei. Daca va uitati pe slideul cu numarul 5 din aceasta prezentare , veti vedea ce ponderi are iarba dracului in diferite state, printre care si Romania.

Cateva slide-uri mai jos o sa aflati ca in Romania fumau in 2008, cand a fost facuta cercetarea, 5,5 milioane de persoane din cele 18,2 in varsta de peste 15 ani. Cu mine 5,5 milioane plus unu.

Nici nu ma mir ca guvernatorul, mai in gluma, mai in serios, a spus azi ca dupa ce a vazut cum i-a deraiat de la tinta tutunul, a interzis fumatul in BNR. Sper sa nu ajunga sa interzica cerealele, ca am auzit ca si alea o sa cam suie la pret. E drept, din surse sigure, Isarescu nu suporta nici fumul nici fumurile.

Momentan lucrez la o analiza mai nisata decat cea a BNR. Calculez care anume dintre marcile de tigarete provoaca inflatia a mai mare. Dupa ce aflu, o sa scriu pe blog despre marca in cauza, sa o fac de……

In rest, sunt bine, multumesc de intrebare. Ma uitam peste un excel din care rezulta ca anumite banci au incheiat anul pe profit, dar in ultimele luni din 2009 au fost pe pierdere. Si ma amuzam cand, intr-un satuc, directoarea unei banci a fost inlocuita cu o alta, trimisa din Capitala.

A doua zi de la numire, noua sefa a adunat personalul bancii si le-a proiectat powerpointuri motivationale. Cu citate din autori straini care te invata cum sa fii destept in cinci minute. Reactia personalului din sala a fost haios descrisa de cel care imi povestea episodul.: “Apoi că s-o arădicat trii oamini si i-o spus femeii. Du-te femeie cu Dumnezău de unde ai venit și lasă-ne cu filmele tale pă păreți. Du-te și fă rost de clienți, că filme îți aducem noi câte-ți trebe!” No comment

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Lucian Davidescu: Comerţ online: 5 lucruri pe care trebuie să le faci acum

Ponderea comerţului electronic este printre cele mai mici din Europa, arată datele Eurostat. Doar 2% din cifra de afaceri a companiilor, faţă de 12% cât este media UE.


Cauzele: Gradul redus de echipare cu computere şi conexiuni la internet, ponderea mare a populaţiei rurale, puterea de cumpărare mică. Citeşte şi Afacerea deceniului 2. Cum stă România în UE la internet.

Efectele. Este de aşteptat o curbă de apropiere faţă de media UE, adică o creştere susţinută în următorii ani. Astfel, o creştere a ponderii de la 2% la doar 3% echivalează cu o creştere în volum de 50% a comerţului electronic. Asta, chiar şi în scenariul în care cifrele de afaceri totale vor rămâne aceleaşi pentru mulţi ani.

Dacă ai ce să vinzi pe internet şi citeşti articolul acesta, eşti în una din trei situaţii:

  1. Deja obţii o mare parte sau toate veniturile din vânzări online.
  2. Te pregăteşti să intri pe această piaţă.
  3. Crezi că volumul mic al pieţei face ca, deocamdată, să nu merite efortul.

Mai în detaliu, despre ultima situaţie. Chiar dacă este adevărat, nu aştepta până e prea târziu!

1. Deschide un site de prezentare foarte detaliată a ceea ce vinzi. Chiar dacă ponderea vânzărilor online va fi mică sau zero acum, istoricul de marketing va conta enorm mai târziu.

2. Oferă online explicaţii şi suport tehnic. Asta ţi-ar putea aduce oameni mai mulţi chiar şi în magazinul fizic.

3. Include o opţiune de livrare a mărfii la uşa clientului. Este primul pas pentru a-l convinge că e fezabil să-ţi trimită banii şi de acasă.

4. Propune-le clienţilor care vin la tine fizic discounturi pentru cazul în care cumpără online. Avantajul este că aceştia au încredere că exişti şi te vor recomanda şi altora, care nu au acces direct la magazinul tău.

5. Fă calculele de rentabilitate pentru scenariul în care vei schimba modelul de distribuţie cu unul bazat pe comenzi online. S-ar putea să ai surprize plăcute încă de acum.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP