Bogdan Glăvan: Cine s-a născut astăzi? - Bloguri economice

marți, 5 ianuarie 2010

Bogdan Glăvan: Cine s-a născut astăzi?

În ziua de 5 ianuarie 1767 s-a născut unul dintre cei mai importanţi economişti „clasici”, Jean-Baptiste Say. Inutil să spun că lecturarea lui Say este absolut obligatorie de către toţi discipolii economiei.

A fost primul profesor de economie al Franţei. Contribuţiile sale la dezvoltarea economiei sunt copleşitoare. Un scurt rezumat:
• Contemporan cu alt economist genial, David Ricardo, Say nu a împărtăşit credinţa eronată a acestuia că valoarea derivă din muncă (remember Marx). Din contră, arăta Say, valoarea unui produs derivă din utilitatea acestuia, adică din capacitatea sa de a răspunde dorinţelor indivizilor; astfel, la originea valorii se află preferinţele publicului.
• Say a resuscitat întreprinzătorul în teoria economică (după ce Adam Smith, „părintele economiei”, îl trecuse complet cu vederea.
• A deconspirat eroarea de a confunda capitalul cu banii şi, în consecinţă de a considera dobânda drept „preţul banilor” – eroare perpetuată, din păcate, până în manualele de economie contemporane şi în basmele de genul „banii sunt sângele care irigă economia”. Say a afirmat răspicat că dobânda este preţul capitalului, iar acumularea de capital se realizează prin economisire.
• S-a remarcat prin opoziţia sa cvasi-totală la interferenţa statului în economie. El a afirmat simplu, că „producţia este reglementată de nevoile societăţii”, prin urmare este inutil să o mai reglementeze altcineva! În plus, activitatea statului se bazează pe impozitare, iar „orice impozitare afectează producţia, descurajând acumularea de capital”.
• Say i-a ridiculizat pe cei care credeau că creşterea cheltuielilor statului duc la dezvoltarea naţiunii. Parcă anticipând tezele caraghioase ale guvernanţilor vechi şi noi de pe malul Dâmboviţei, care se uită la ponderea statului în economie în Europa Occidentală şi trag nădejde că vor putea expropria şi ei într-un hal similar (în România ponderea în PIB a cheltuielilor/veniturilor statului este cu 10-15 p.p. mai mică decât în vestul UE), ba chiar ne asaltează cu sofisme de genul „fără mai mulţi bani la buget România nu va avea autostrăzi sau învăţământ performant”, Say a replicat: “Un om nu e bogat fiindcă plăteşte mult, ci poate să plătească mult tocmai fiindcă e bogat”! Pe de altă parte, a dezavuat analizele statistice, atrăgând atenţia asupra pericolui de a confunda cauza cu efectul. Aşa că ar trebui să învăţăm de la Say şi să băgăm bine la cap că UE s-a dezvoltat nu din cauză ca a avut un stat puternic, intervenţionist, ci din contră.
• De fapt, Say a afirmat că toate cheltuielile statului sunt pur şi simplu consum, prin urmare sintagma “investiţii de stat” reprezintă o contradicţie în termeni!
• În fine, Say a rămas celebru pentru „legea pieţelor” (legea sau teoria debuşeelor), potrivit căreia „oferta îşi creează propria cerere”. Această afirmaţie a constitui reduta peste care s-au căznit să treacă toţi intervenţioniştii de la Keynes încoace. Atât de puternică a fost ofensiva acestora, încât Say a ajuns să fie luat în derâdere („Ce prostie, doar este evident că oferta nu este egală cu cererea!” În realitate, Say avea dreptate iar keynesienii trebuie să mai înveţe: producţia creează putere de cumpărare, deci cerere; poate că producţia de pantofi nu creează cerere pentru pantofi, dar va genera cerere pentru portocale sau pentru discoteci. În plus, Say a respins vehement plângerile patronatelor care anunţă că vânzările lor stagnează pentru că lumea nu are bani – ceea ce îl face pe Say compulsory reading pentru Consiliul de Administraţie al BNR, care tocmai a redus rata dobânzii la 7,5%, pentru că li se pare că în România nu există suficienţi bani!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP