Bogdan Glăvan: Politica de stimulare şi economia văzută ca bolovan - Bloguri economice

luni, 18 ianuarie 2010

Bogdan Glăvan: Politica de stimulare şi economia văzută ca bolovan

Dominique Strauss-Kahn avertizează guvernele că e prea devreme să îşi retragă politica de stimulare a economiei.

Directorul FMI face parte din acea categorie de economişti care crede că piaţa este precum un bolovan care se bălăngăne dintr-o parte în alta, adică din avânt exuberant în recesiune bruscă în funcţie de mişcarea browniană a “spiritelor animalice” ascunse în “bolovan”. Chiar dacă nu toţi sunt de acord cu această descriere, probabil toată lumea acceptă ideea de bază, anume că atunci când bolovanul o ia la vale (recesiune), guvernul trebuie să intervină şi să pună nişte proptele, eventual să-i dea un şut care să-l impulsioneze să urce din nou: să scadă rata dobânzii, să acorde facilităţi fiscale, să crească cheltuielile publice ş.a.

Nu este de mirare că această viziune mecanicistă, simplistă, nu a dat niciodată rezultatele scontate. Piaţa nu este un bolovan; indivizii nu sunt simpli pioni pe care guvernul îi poate manevra cum doreşte pe tabla economiei. (Atenţie! Dacă nu sunt de acord că piaţa este un obiect inert, în egală măsură nu vreau să spun că piaţa este un organism viu! Nu există nimic organic în societate.) Realitatea este că piaţa reprezintă o reţea de schimburi. Acţiunile care compun reţeaua de schimburi sunt acţiuni întreprinse cu un scop (purposeful actions). Cu alte cuvinte, economia nu funcţionează nici întâmplător (precum piesele unui caleidoscop), nici mecanic (precum un motor). Economia funcţionează potrivit acţiunilor agenţilor economici – acţiuni care sunt anticipative, reprezentând materializarea intenţiei oamenilor de a-şi satisface interesele.

Cum trebuie să interpretăm activitatea guvernului? Ca pe un element disturbator al „ordinii pieţei”, un factor care intervine în interacţiunile indivizilor. Drept urmare, politica guvernului este luată în calcul de către agenţii economici atunci când aceştia îşi formulează planurile de consum sau investiţie; este intens dezbătută şi face obiectul a numeroase studii, analize şi prognoze (ceea ce reprezintă un cost al funcţionării guvernului, în general trecut cu vederea).

Politica de stimulare apărată de Dominique Strauss-Kahn este un bun studiu de caz. Ea reprezintă unul din elementele care se află la baza hazardului moral ce gripează funcţionarea economiei, deturnând resursele de la utilizarea lor productivă. De ce nu ar fi anticipată? Ce cauză obscură i-ar împiedica pe oameni să prevadă efectele extinderii cheltuielilor publice şi ale deficitelor bugetare? Nu trebuie să fi expert în economie ca să înţelegi ce se întâmplă. Dacă guvernul reduce temporar impozitele, nimeni nu va fi nebun să mărească investiţiile (doar Jawaharlal Nehru era atât de naiv încât să creadă că el le oferă o favoare investitorilor străini dacă le promite că nu le va naţionaliza afacerile mai devreme de 10 ani!). Dacă guvernul subvenţionează achiziţia de autoturisme, nimeni nu va fi nebun să dea cu piciorul la oportunitatea creata şi îşi vor cumpăra maşină – ceea ce nu înseamnă că oamenii vor cheltui mai mulţi bani în acest scop! Da, banca centrală poate reduce rata dobânzii prin injecţii monetare, dar nimeni nu este atât de prost încât să îşi imagineze că rata dobânzii va rămâne zero până când ajunge la vârsta pensionării!

Sau poate că sunt şi astfel de naivi. Însă după cum spunea Lincoln, „Nu-i poţi păcăli pe toţi oamenii tot timpul”. Este o iluzie să credem că economia este un bolovan sau „un pacient aflat în convalescenţă”, după cum spune doctorul Emil Boc. Trezirea! Economia suntem noi. Cheltuielile guvernului se fac din banii noştri, deci cum am putea fi stimulaţi să cheltuim mai mult prin simpla creştere a cheltuielilor guvernului?!

Cred că din ce în ce mai mulţi oficiali se lovesc de această dilemă şi se îngrozesc la gândul că filmul cu stagnarea de două decenii a Japoniei va putea fi vizionat şi pe alte meleaguri. Cred că tot ce speră este ca filmul să mai întârzie puţin, măcar până îşi încheie ei mandatul. După aceea, vorba unui strămoş mai sincer, poate să vină potopul.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP