Bogdan Glăvan: Valoarea prezentă: o clarificare - Bloguri economice

luni, 25 ianuarie 2010

Bogdan Glăvan: Valoarea prezentă: o clarificare

Să presupunem că doi indivizi, Pic şi Poc, vor să îşi cumpere o maşină al cărei preţ de catalog este 10000 de euro. Pic, mai bogat, este dispus să achite preţul pe loc. Poc, mai sărac, alege să achiziţioneze maşina pe credit, urmând să plătească lunar timp de 10 ani rate care cumulate vor totaliza 20000 de euro. Care este costul cumpărării maşinii pentru cei doi indivizi?

Potrivit unei opinii, costul maşinii este identic – 10000 de euro. Pare logic să fie aşa din moment ce este vorba de aceeaşi maşină. Mai mult, ni se spune că pentru a afla costul corect suportat de domnul Poc (în cazul lui Pic lucrurile sunt simple) ar trebui să actualizăm plăţile efectuate de Poc – pentru că 1 euro mâine valorează mai puţin ca 1 euro astăzi; astfel, vom obţine o cifră egală cu cea plătită în prezent de Pic – evident, 10000 de euro.

Însă lucrurile nu stau aşa. În cazul lui Poc, costul cumpărării maşinii se ridică la 20000 de euro şi este compus din valoarea prezentă a maşinii plus valoarea timpului câştigat de Poc graţie împrumutului; în absenţa acestuia Poc ar fi fost nevoit să economisească timp de 10 ani înainte de a-şi permite să cumpere automobilul. Obţinând un credit bancar (adică folosind resursele economisite de alţii), Poc este scutit de această aşteptare – ceea ce nu vine gratis, bineînţeles. Dacă vrea să „ardă etapele”, Poc trebuie să plătească băncii dobândă – preţul satisfacerii dorinţei sale în prezent.

Astfel, cumpărarea maşinii presupune ca domnul Poc să îşi asume un sacrificiu de 20000 de euro. (Dacă doriţi, putem reformula şi afirma că domnii Pic şi Poc nu cumpără de fapt acelaşi lucru: în vreme ce Pic cumpără o maşină, Poc cumpără o maşină plus avantajul de a nu aştepta 10 ani. Aici lucrurile sunt oarecum – subliniez, oarecum – asemănătoare cu situaţia cumpărării unui bilet la teatru, când preţul plătit include nu doar locul pe scaun, ci şi poziţionarea acestuia faţă de scenă). Observaţi că aici nu ne interesează costul de construcţie al maşinii, pe care îl putem aproxima la 10000 de euro. Relevant este costul cumpărării maşinii de către un individ, în speţă domnul Poc, care nu îşi poate permite să achite factura pe loc, astfel încât cumpără un serviciu suplimentar: amânarea plăţii.

Putem înlocui în exemplul de mai sus automobilul cu o sticlă de bere sau cu un tronson de autostradă şi trage concluziile de rigoare.

Neînsuşirea corectă a valorii temporale a banilor poate duce la concluzii caraghioase. De pildă, se poate susţine că, din moment ce costul actualizat al sticlei de bere pe care o voi cumpăra mâine este mai mic decât costul prezent al aceleiaşi sticle de bere, este o idee bună să mai rabd de sete până mâine; dar costul actualizat al sticlei de bere pe care o pot cumpăra poimâine este şi mai mic, cel al berii cumpărate peste 10 ani este şi mai mic ş.a.m.d. Se pare că este optim să amânăm consumul de bere sine die! Sau, dacă doriţi un exemplu din alt domeniu – referindu-ne la la povara datoriei externe a României – ce ar însemna să actualizăm datoria? Ei bine, ar însemna să ştergem cu buretele cifrele din statistici ca fiind mincinoase, pentru că ceea ce contează nu este datoria nominală, ci datoria actualizată!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP