Cristian Orgonaş: Educaţia şi Sănătatea – două domenii în care statul pompează prea mulţi sau prea puţini bani? - Bloguri economice

marți, 5 ianuarie 2010

Cristian Orgonaş: Educaţia şi Sănătatea – două domenii în care statul pompează prea mulţi sau prea puţini bani?

Impreuna, Educatia si Sanatatea cumuleaza aproximativ 80% din angajatii care lucreaza in domeniul public, iar bugetele alocate celor doua sectoare au o pondere de peste 25% in totalul cheltuielilor publice. Este mult, este putin? Sa vedem cum stam in comparatie cu tarile dezvoltate.

I. Educatia

Se sustine frecvent ca pentru a intra in randul lumii civilizate, autoritatile trebuie sa aloce minim 6% din PIB Educatiei, insa daca analizam situatia din alte tari, observam urmatoarele: la nivelul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD - cuprinde cele mai avansate 30 de tari din lume), procentul mediu este de 5.3%, Germania alocand 4.4%, Italia 4.7%, UK si SUA cate 5.5%, iar Polonia si Ungaria 5.3%, respectiv 5.4%.

In Romania, in 2008, procentul alocat acestui sector a fost de 6%, peste media europeana, insa raportarea la PIB distorsioneaza imaginea de ansamblu pentru ca nu ponderea in PIB este importanta atunci cand analizam daca o tara acorda sau nu prioritate unui domeniu X, ci ponderea cheltuielilor cu domeniul X in total cheltuieli publice. In cazul de fata, important este cat % din totalul banilor publici sunt alocati Educatiei.

De ce trebuie sa calculam astfel? Pentru ca este mult mai greu sa sa aloci 6% din PIB unui domeniu atunci cand veniturile la buget totalizeaza 32% din PIB (cazul nostru), decat sa aloci acelasi procent atunci cand ponderea veniturilor este de peste 40% (cazul restului lumii civilizate). Cu alte cuvinte, nu poti incasa putin si cheltui mult fara sa te indatorezi.

In 2008, ponderea bugetului Educatiei in total cheltuieli publice a fost de 16.3%, aproape dublu fata de Germania si Italia si mai mare decat in orice tara civilizata, ceea ce arata faptul ca pentru Romania, alocarea a 6% din PIB Educatiei este un lux pe care trebuie sa ni-l permitem, dar efortul facut de contribuabilul roman pentru a sustine aceste cheltuieli nu primeste un raspuns pe masura din partea sistemului de invatamant, calitatea actului educational aflandu-se la minimul ultimilor 20 de ani.
In graficul din stanga se poate observa un clasament ce cuprinde atat ponderea cheltuielilor cu educatia in total cheltuieli publice, cat si ponderea personalului din invatamant in total populatie activa, click pe grafic pentru marire. Surse: calcule proprii bazate pe date OECD si Eurostat (pentru Romania, datele sunt din 2008, 2006 pentru restul tarilor)

Daca din punctul de vedere al finantarii, facem eforturi mai mari decat alte tari, din punctul de vedere al ponderii personalului care lucreaza in Educatie in total populatie activa, suntem undeva in jurul mediei de 4%, ceea ce inseamna ca nu sunt necesare nici angajari, nici ajustari masive de personal (eliminarea a 15.000 de posturi din 400.000 nu reprezinta altceva decat o eficientizare a sistemului!)

II. Sanatatea

In 2008, Ministerul Sanatatii a primit 4.2% din PIB, cea mai mare alocare de fonduri din ultimii 20 de ani, ceea ce inseamna ca ponderea in total cheltuieli publice a fost de 11.4%, in timp ce la nivelul OECD media este de 16%, Romania aflandu-se la coada clasamentului alaturi de Ungaria si Polonia.

Daca luam insa in considerare si piata serviciilor medicale private, care la noi este evaluata la aproximativ 200 milioane de euro sau 0.2% din PIB, ajungem pe ultimul loc. In Ungaria spre exemplu, serviciile medicale private reprezinta o piata echivalenta cu 2.2% din PIB sau 2.2 miliarde euro, de 10 ori mai mult decat la noi, desi populatia este de doua ori mai mica!!

Mai mult, in 2009, bugetul alocat Sanatatii a scazut la aproximativ 3.7% din PIB, ceea ce coboara ponderea in total cheltuieli publice la 9.7%, procent ce ne plaseaza departe de lumea civilizata.

Nici din punctul de vedere al ponderii personalului medical in total populatie activa nu stam foarte bine: 4% in Romania versus 9.9% cat este media tarilor OECD, o parte din diferenta fiind generata si de slaba dezvoltare a pietei serviciilor medicale private.

Click pe graficul din dreapta pentru detalii legate de: ponderea bugetului Sanatatii in total cheltuieli publice, ponderea cheltuielilor private de sanatate in PIB si ponderea personalului din sanatate in total populatie activa.

III. Concluzii

Finantare – cu mici exceptii, in tarile dezvoltate bugetul Sanatatii este mai mare decat bugetul Educatiei (in medie cu aproape 40% mai mare), insa in Romania lucrurile stau exact pe dos: Educatia primeste cu 50% mai mult decat Sanatatea.

Cu alte cuvinte, Sanatatea este masiv subfinantata in comparatie cu Educatia (sau Educatia este suprafinantata in comparatie cu Sanatatea?) - situatie care se reflecta inclusiv in calitatea serviciilor prestate in spitale.

Personal – daca in domeniul Educatiei nu sunt probleme semnificative, Sanatatea duce lipsa de personal calificat, Romania fiind pe ultimul loc in UE din punctul de vedere al numarului medicilor si asistentilor medicali raportat la populatie.

Ce solutii avem? Radu Zilisteanu sumarizeaza aici cateva propuneri de reformare a sistemului de sanatate, insa este evident ca prea multe nu se pot face atat timp cat finantarea este la un nivel de subzistenta, guvernul nefacand altceva decat sa redistribuie saracia. Din acest punct de vedere, alocarea unui procent de cel putin 6% din PIB Sanatatii este o necesitate fara de care nu putem discuta despre servicii medicale decente.

Pe de alta parte insa, cresterea gradului de finantare fara o reformare profunda, poate inseamna aruncarea banilor pe fereastra.

In ceea ce priveste Educatia, nu banii ci calitatea actului educational este problema majora. Cum putem creste calitatea invatamantului? Programa scolara trebuie aerisita, elevilor ar trebui sa li se ofere posibilitatea alegerii unor materii in functie de preferintele proprii si cel mai important, invatamantul ar trebui sa stimuleze pregatirea practica si obisnuinta de a gandi si de a analiza, nu doar sa presupuna memorarea unor lectii. Insa, niciuna dintre cele N reforme implementate in ultimii 20 de ani, nu a dat rezultate.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP