Dan Popa: A fost votat bugetul ieşirii din criză. Fireşte, cu picioarele înainte. - Bloguri economice

vineri, 15 ianuarie 2010

Dan Popa: A fost votat bugetul ieşirii din criză. Fireşte, cu picioarele înainte.

Treaba e simpla. De cand e lumea lume si TVA`ul, TVA, Fondul Monetar International stie un singur lucru: taierea cheltuielilor. Nu are mari dileme, strategia lui e cristalina ca Ozana lui Creanga. Pana la urma, e treaba Fondului ce stie, ce crede si ce aplica. FMI are sacul cu bani si daca vrei sa te alegi cu un imprumut, respecti conditiile celui care te crediteaza.
Notez insa in treacat faptul ca in trecut, FMI a dat mari chixuri in mai multe regiuni ale lumii. Adica programele impuse de Fond au generat crize urate de tot, ne-vindecand economiile, ci imbolnavindu-le si mai tare.
In Romania, s`a recurs la FMI din cauza prostiei guvernantilor. Aveau calcule atat de proaste incat la finele lui 2008, vorbeau de crestere de 4% in 2009. Cand au vazut cat sunt de prosti si ca socotelile lor nu fac nici cat o cepa degerata, au socotit ca le trebuie bani. De unde sa se imprumute ieftin, daca nu de la FMI? Romania s`a comportat in acest caz, prosteste. A vrut musai cei mai ieftini bani, care veneau insotiti de cateva conditii clare. “Taiati cheltuielile!” era cea mai importanta.
Pe vreme de criza, reducerea cheltuielilor nu inseamna in mod necesar un medicament.

Poate ca ideea acceptarii unui deficit public ridicat era mai buna. Investitii publice cat mai mari care sa ocupe forta de munca eliverata din cauza crizei, investitii cu efect multiplicator care sa te scoata din prapastie…poate ca se putea gandi si o alta varianta. Acum insa e prea tarziu.
Guvernul Boc a facut un buget al iesirii din criza, insa al iesirii cu picioarele inainte. Renuntarea la impozitul de 3 % pe venitul microintreprinderilor, renuntarea practic la notiunea de microintreprindere este cea mai tembela decizie economica. Teama mi`e ca puteam sa`l avem la Finante si pe Barack Obama, ca tot aia era. Ce zice FMI e sfant, ca altfel nici bani de pensii si salarii nu avem. Repet, din cauza imbecilitatii celor care conduc politica fiscala si monetara si care visau la inceputul lui 2009 cai verzi pe pereti.

Fondul ne va da bani, fara indoiala. Urmatoarele transe nu sunt in pericol. In fond, FMI este un fel de Casa de Ajutor Reciproc. Cum o sa vina sa spuna unuia dintre membri ca nu`l imprumuta? Insa pentru asta, Romania trebuie sa isi asume masuri extreme. 1000. 000 de someri in plus, aplicarea unui impozit pe profit de 16 % la firmele care si`au construit un business pe alt nivel al impozitului si care acum isi vad ruinate afacerile, ca si multe alte masuri luate ma fac sa cred ca in mintea Domnului Emil Boc, domneste haosul. Asa cred eu ca stau lucrurile. In Fond si la urma urmei.

P.S.
Keynes (unul dintre nasii FMI) se temea ca dupa Razboi, va veni recesiunea. Asa ca s`a gandit sa infiinteze un Fond International care sa gestioneze stabilitatea mondiala. Keynes era ingrijorat de faptul ca sefii statelor vor lua masuri fiecare dupa cum il va taia capul, ceea ce ar amplifica starea de rau economic. In particular, era ingrijorat de faptul ca unele economii isi vor devaloriza intentionat monedele, provocand ceea ce se cheama “devalorizare competitiva”. Ei bine, unul din motivele pentru care Keynes a imaginat FMI a fost pentru a nu permite acest lucru, (castigul unei economii pe seama alteia). Dar mai era un motiv pentru care FMI a fost infiintat.

Multe tari aveau nevoie de bani pentru a`si relansa economiile slabite. Lucru normal, la urma urmei. E ca si cum cineva v`ar imprumuta pentru a va deschide o afacere si a putea deveni prosperi. Si Keynes se gandea ca o institutie care sa colecteze bani de la statele membre pentru a le imprumuta pe cele aflate in nevoi, era necesara. De ce sa avem un mar stricat intr`o lada, cand am putea sa le avem pe toate sanatoase cu un efort minim, se gandea Keynes? Deci FMI isi avea si acest rol; de a imprumuta bani tarilor care erau nevoite se faca cheltuieli bugetare pe care nu si le permiteau, dar care le`ar fi adus pe termen mediu si lung o crestere economica sanatoasa. Motivul? Multe economii erau slabite prin contagiune sau prin ceea ce se cheama “externalitate”. O economie slabita o influenteaza pe cea a statului vecin, transmitandu`i bolile de care sufera. FMI a recunoscut asadar aceste interdependente economice, pe care a incercat sa le gestioneze cat mai suplu.
Din pacate insa, atunci cand FMI a fost infiintat, s`a facut o eroare fundamentala. Administrarea acestei institutii a fost lasata pe mana bancilor centrale si ale ministerelor de finante. Atunci a fost o decizie naturala, fara sa se gandeasca la faptul ca atat bancile centrale cat si ministerele de finante sunt preocupate de pietele financiare si cele monetare. Asa se face ca FMI si`a indreptat interesul prioritar asupra inflatiei. Nu asupra somajului sau asupra cresterii economice. A avut loc o enorma dezbatere in presa economica a vremii, din care teoriile lui Keynes au iesit castigatoare.

Pe scurt, in perioade de criza sau de revesiune, cobori taxele si impozitele, cheltui mai multi bani de la buget, chiar daca asta se traduce printr`un deficit. In timp insa, guvernatorii bancilor centrale si ministrii finantelor au revenit la vechile metode de lucru, aratandu`se preocupati nu de stabilitatea economica mondiala, de somaj, de crestere economica, ci de dobanzile cu care tarile imprumutatoare le acorda celor imprumutate. Rezultatele s`au vazut imediat. FMI a trecut la incurajarea micilor economii de a`si liberaliza conturile de capital, pentru a permite fluxurilor de bani sa intre in tara. Aceste fluxuri financiare, mai ales cele pe termen scurt, au fost sursa crizelor din anii 90.

Se stie, pietele financiare fac profituri si atunci cand fluxurile financiare intra in economia unei tari, si atincui candi es. Pana si in economiile aflate in recesiune, aceste fluxuri de capital pe termen scurt aduc profit. Pentru ca trebuie restructurate companii, trebuie know how etc. La inceputul anilor 2000, FMI a facut un studiu din care a rezultat singura concluzie umana care putea rezulta: ca in economiile emergente, fluxurile de capital pe care chiar ei le incurajasera, au produs nu crestere economica, ci instabilitate economica. Sigur ca pentru statele cu pricina, era cam tarziu.

FMI se comporta de multe ori ca un bancher. Dadea bani unor tari care nu aveau nevoie in mod necesar, iar cand nevoia aparea, ii cereau inapoi. In Indonezia, dupa ce FMI a venit si le`a cerut cresterea dobanzii cheie la niveluri gigantice, chiar si firmele cele mai profitabile au crapat. Rata de falimente era de 75 %. Trei din patru firme dadeau faliment. In Coreea, una din doua a falimentat.. Cu un asemenea numar de falimente, economia evident ca s`a contractat. Economia contractandu`se, evident ca investitorii straini si`au scos banii cat mai degraba, aruncand si mai in rahat economia. Prin efectul de contagiune, economiile bolnave au transmis vecinilor lor simptomele bolii. Asa se face ca intreaga regiune s`a dus la fund, din punct de vedere economic, iar populatia zonei, cand mai aude de FMI, isi face cruce cu limba in cerul gurii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP