Dan Popa: Lecturi de seară. Ce model să foloseşti în calculul riscului de credit? - Bloguri economice

miercuri, 13 ianuarie 2010

Dan Popa: Lecturi de seară. Ce model să foloseşti în calculul riscului de credit?

Foarte multa lume, in special din zona comunitatii bancare cauta modele cat mai solide de prognozare a riscului de credit. Ele intereseaza nu numai bancherii, ci si pe subalternii d`lui Cinteza, adica din zona supravegherii bancare. Cu cat modelul e mai exact, cu atat gestiunea riscului e mai corecta, iar vulnerabilitatea businessului, mai mica.

Academicieni, profesori de economie si cercetatori de o mie de ori mai destepti decat mine au cautat sa calculeze teoretic cat mai riguros, riscul de credit.
Literatura din domeniul financiar a produs o diversitate de modele. Pe pagina de Internet a Bancii Reglementelor Internationale gasiti lucrari stufoase in acest domeniu. Azi am ales un studiu care analizeaza alte 6 modele de calcul. Practic, oamenii aia cu creier mult au analizat modelele structurale si postuleaza ca incapacitatea de plata se produce când aceste active depasesc o anumita valoare prag.

Modelele pot fi împartite în doua grupe: „incapacitate de plata endogena” (cum ar veni cand se datoreaza din cauza interne ale companiei sau clientului- management tampit sau alte cauze) si „incapacitate de plata exogena” (cand esti scos din piata de forte externe greu controlabile). În cadrul primei grupe de modele, debitorii sunt lasati sa aleaga strategic momentul incapacitatii de plata. A doua grupa de modele impune un sistem ad hoc de declansare a incapacitatii de plata, însa dezvolta structuri stocastice mai ample, care surprind regularitatile empirice ale pietelor de credit.

Una dintre principalele concluzii ale studiului este ca, în general, probabilitatea teoretica de incapacitate de plata urmareste îndeaproape ratele ex post ale incapacitatii de plata, lucru valabil pentru diferite orizonturi de prognoza. Rezultatele cele mai bune le au modelele de „incapacitate de plata endogena”, care prezinta prognoze corecte. Spre deosebire de acestea, modelele de „incapacitate de plata exogene” tind sa subestimeze ratele de incapacitate de plata.

Adoptând ca reper cunoasterea exacta a riscului de credit, se poate estima costul economic al aplicarii modelelor structurale în scop de reglementare. Mesajele rezultatelor sunt mixte.

La o extrema, capitalul minim obligatoriu implicat de modelele de „incapacitate de plata endogena” urmareste îndeaproape nivelul „optim” de capital. În special când sunt filtrate prin abordarea bazata pe clasificarea interna a creditelor, erorile de prognozare ale acestor modele reprezinta o fractiune infima a nivelului mediu si a volatilitatii cerintelor de capital în conditii de cunoastere perfecta a riscului de credit.

La cealalta extrema, modelele de „incapacitate de plata exogena” releva erori de prognozare importante din punct de vedere economic, rezultatele modelelor fiind mult mai slabe decât oricare dintre cele mai simple si standardizate abordari ale Basel II. Nici nu merita sa ne oprim asupra lor.

Rezultatele arata ca probabilitatea teoretica de incapacitate de plata nu reflecta deplin dependenta riscului de credit de ciclurile economice si ale creditelor.

Studiul are urmatoarea structura: Sectiunea 1 – prezinta cele sase modele analizate si evidentiaza ipotezele care pot avea implicatii puternice asupra probabilitatii de incapacitate de plata; Sectiunea 2 – descrie datele, iar Sectiunea 3 – modalitatea în care acestea au fost utilizate în calibrarea modelelor; Sectiunea 4 – prezinta probabilitatile teoretice de incapacitate de plata si explica diferentele dintre ele în functie de ipotezele care stau la baza modelarii; Sectiunea 5 – ia în discutie implicatiile modelelor asupra cerintelor minime de capital ale bancilor; iar Sectiunea 6 – verifica importanta statistica a probabilitatilor de incapacitate de plata ca variabile explicative ale ratelor incapacitatii de plata.

Derivarea probabilitatilor teoretice de incapacitate de plata pentru întreprinderi ar constitui un prim pas important în analiza riscului de portofoliu. Astfel de corelari ale probabilitatilor si estimarilor incapacitatilor de plata în sectorul corporatist ar oferi suficiente date care sa permita utilizarea unor metode combinate care sa indice probabilitatea unui numar de incapacitati de plata dintr-un grup de debitori.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP