Dan Popa: Naşul_care_nu_voia_să_rişte - Bloguri economice

marți, 19 ianuarie 2010

Dan Popa: Naşul_care_nu_voia_să_rişte

Am fost plecat cu trenul pana in Baia Mare. Duminica noaptea pe drum incolo, luni noaptea (azi noapte), incoace. Nasul, un tip la 130 de kile, (apreciate cu optimism), imi spune din start: “Nu se fumeaza. Eu sunt un tip corect, de ce sa risc acum, inainte de pensie?”. Asa e, omul chiar nu risca. In prima faza, n`a vrut sa riste sa imi dea restul la suplimentul de cuseta achitat. Apoi, nu s-a riscat sa aduca apa sau cafea, la intrebarile calatorilor (unele puse pe tonul celui de pe urma scancet), omul ridica din umeri, morometian aproape: “N`am!”
Pe urma, nu s-a riscat nici cand am asteptat cateva zeci de minute intr-o statie sa deschida usa celor care voiau sa coboare sa isi ia o cafea de la birtul garii. “Plecam intr-un minut. Nu deschid”, zicea Nasul_care_nu_voia_sa_riste. Noi, calatorii, ne uitam cum cuborisera peste 100 de oameni care fumau sau isi cumparau diverse de la birt. Al nostru, nimic. Nu risca in ruptul capului.

Cand l-am intrebat de ce intarziem peste o ora, repeta figura cu ridicatul din umeri. Nu era vina lui. “E o singura linie si trebuie sa asteptam”, se spunea aproape conspirativ. “Ce, asteptati in frig?”, ne intreba razand.
Nici nu se urnise trenul bine din Bucuresti, ca Nasul_care_nu_voia_sa_riste a iesit pe hol strigand “Se dau asternuturi!Veniti acuma sa le luati, ca dupa aia se face coada!”. Fireste, s-au napustit toti si coada s`a format instantaneu. De trezit, te trezea cu o ora inainte, ca sa apuci sa ii predai cearsafurile.
La intoarcerea din Baia Mare, am constatat cat de mica e lumea. Am nimerit la acelasi Nas_care_nu_voia_sa_riste. Deja stiam cum trebuie procedat. M-am aliniat din prima sa imi iau cearsafurile, n-am fumat, n`am cerut apa sau cafea.
Aproape de Bucuresti, l`am intrebat aproape in soapta daca am intuit corect ca n`avea rost sa intreb de apa, suc, ceai, cafea. “Corect, zice”. Umil, ca nu cumva sa`l supar, l`am intrebat de ce nu a luat cat de cat….”Ca sa nu risc”, mi`a spus. Sa riscati, ce anume? l`am intrebat.
“Nu voiam sa risc sa imi inghete in vagon”, mi`a raspuns cu ochii mari
Nu stiu de ce, dar Nasul_care_nu_voia_sa_riste mi`a amintit de armata. Din armata n`am mai trait voluptatea respectarii unor ordine idioate. Si cred, nici a prostiei care le genera.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP