duminică, 28 februarie 2010

Dan Şelaru: Principiul porcuşorului

Toată lumea are impresia că măsurile de eficientizare a consumului de energie conduc la scăderea acestuia.

Nu-i totdeauna aşa. Ce face de fapt cetăţeanul. După ce şi-a izolat casa, cu ea neizolată stătea la 18 grade Celsius, a trecut brusc la o temperatură de 24 de grade Celsius în interior.

De fapt totul se rezumă la o creştere a confortului, nu la economisire. Cu timpul, şi asta s-a văzut în istorie, tot ce s-a întâmplat prin creşterea eficienţei tehnologice a fost o creştere a confortului, nu scăderea consumului. De asta se şi cheamă "principiul porcuşorului".

Cu timpul "porcuşorul" s-a învăţat cu binele şi crede că aşa e normal. Porcuşorul care a luat măsuri este însă mai bine pregătit în faţa creşterii preţului energiei.

Porcuşorul pregătit se uită la bani, se uită la termometru şi dă înapoi căldura la 18 grade. Cel nepregătit trebuie să dea termometrul la 14 şi situaţia devine de netolerat. Primul tip de porcuşor susţine un nou război pentru resurse, cel de-al doilea e în stradă deja.

Principiul nu merge la infinit. Că nu se poate ajunge la 50 de grade în interior, peste o anumită eficienţă nu mai există o creştere a consumului. Fiecare are propriul punct de confort peste care nu mai creşte consumul.

Dar unde duc aceste măsuri. Păi cine are bani să investească o duce ca înainte, cine nu are o duce şi mai rău. Şi cresc diferenţele sociale. Pentru duminică dimineaţa.

Aici e descris mai serios. E în strânsă legătură cu paradoxul lui Jevons.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

sâmbătă, 27 februarie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Andrei Gheorghe a fost gheorghit violet

"Începând cu data de astăzi, 26 februarie 2010, Ministerul Finanţelor Publice a încetat relaţiile contractuale cu domnul Andrei Gheorghe", se arată într-un comunicat al Ministerului Finanţelor Publice.

Iniţiativa ministrului Sebastian Vlădescu de a-i numi pe Andrei Gheorghe şi Dan Bittman drept consilieri ai săi la Ministerul Finanţelor Publice, primul pe probleme de comunicare şi al doilea pe probleme sociale, a stârnit multe controverse. Vlădescu declara pentru Money.ro: "Dan Bitman şi Andrei Gheorghe au rolul de a arăta că Finanţele nu sunt o instituţie închisă şi că cetăţeanul poate veni cu încredere la noi. Şi că, în cazul solicitărilor raţionale, realiste, le rezolvăm." Adică, spus altfel, să facă mai digerabilă relaţia contribuabilului cu MFP.

Zilele trecute, când mulţi contribuabili doreau să descarce de pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice programele pentru situaţiile financiare periodice şi pentru fişele fiscale, site-ul nu funcţiona. Ulterior, misterul a fost dezvăluit: Andrei Gheorghe schimbase pagina de internet, noua grafică având drept culoare dominantă violetul. Se ştie câtă băşcălie a fost făcută pe marginea flăcării violet cu care Traian Băsescu l-ar fi învins pe Mircea Geoană în alegerile prezidenţiale din 2009.

După cum anunţă Gândul, Andrei Gheorghe a dat două explicaţii pentru predominanţa violetului pe pagina MFP: "Este vorba de o seducţie voită, prin amplificarea terţiarului imaginar, care, inevitabil şi mefistofelic, va duce la repetarea inversă a numelui lui Sebastian Vlădescu, pentru subjugarea totală şi fiscală a iobagului român" şi "Sunt foarte multe calcule care au dus la alegerea acestei culori, există o logică a dinamicii cromatice. Îmi place foarte tare violetul, e foarte puternic. Poate peste un an vom avea o altă culoare."

Contactat de Realitatea.net, Gheorghe a declarat că nu a demisionat şi că nu ştie nimic despre aşa ceva. "Nu, nu am auzit de aşa ceva", a declarat Gheorghe, întrebat dacă îşi va da demisia. "Sunt în aeroport, acum mă sui în avion. Voi lipsi din ţară trei zile", a adăugat Gheorghe.

Nici măcar boemul Sebastian Vlădescu nu a mai suporta excenticităţile lui Andrei Gheorghe. Probabil că l-a mazilit cu părere de rău. De altminteri, nici poziţia lui Vlădescu nu este prea stabilă, în urma declaraţiilor sale că pensiile trebuie impozitate, afirmaţie taxată rapid de prim-ministrul Emil Boc drept neadevărată.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: O veste foarte proastă: echilibru bugetar în luna ianuarie

Ministerul de Finanţe a anunţat zilele trecute că bugetul a fost uşor excedentar în luna ianuarie, veniturile depăşind cheltuielile cu 15,3 mil. lei – un surplus de 0,03% din PIB. În opinia oficialităţilor, e o veste bună.

De fapt, este o veste foarte proastă. Încasările bugetare urmează în mod tradiţional o evoluţie descendentă pe parcursul anului. Din acest punct de vedere România are o execuţie bugetară asimetrică faţă de media statelor europene, unde veniturile bugetare tind să crească pe parcursul anului. Ba mai mult, aşa cum arătam aici, discrepanţa dintre punctul de maxim şi cel de minim al încasărilor bugetare este considerabilă, atingând şi aproape 10% din PIB pe parcurusul unui an.

România a avut deficit bugetar important şi atunci când în prima lună a anului înregistram un excedent de peste 2 miliarde de lei. Graficul de mai jos arată cum în ultimii ani deficitul bugetar ca pondere în PIB a urmat o evoluţie paralelă cu cea a soldului bugetului în luna ianuarie. Astfel, scăderea excedentului tradiţional înregistrat în ianuarie a fost urmată de accentuarea deficitului bugetar la sfârşitul anului. Cu alte cuvinte, ce a început prost s-a terminat şi mai prost. Iar în 2010 avem cel mai prost început din ultimii ani – un excedent zero. Trebuie să vă spun eu ce cred că va urma, sau vă imaginaţi şi singuri?



Pentru detalii privind cheltuielile şi veniturile care vin să întărească bănuiala mea că politica bugetară continuă să derapeze necontrolat, citiţi şi articolul lui Cristian Orgonaş.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Şelaru: Începutul sfârşitului vieţii pe datorie

Scriam despre planeta birocraţilor, cum Statul şi companiile multinaţionale, ambele conduse de birocraţi iresponsabili faţă de faptele lor, conduc lumea. Pe unii îi mână dorinţa de bani, pe alţii dorinţa de putere.

Cei care se iluzionau că o să treacă această criză repede au început să înţeleagă că nu e aşa. La noi se încearcă tot felul de şmecherii pentru a testa suportabilitatea măsurilor. Că taie una, că taie alta, de la copii şi bătrâni, de la handicapaţi. Urmează un val de înjurături şi totul rămâne la fel. Statele intră în nişte datorii pe care nu ştim dacă le mai poate cineva plăti. Şi noi nu suntem în fruntea rahatului, acolo stau ăia bogaţii la care râvnim noi.

Mai curând ar trebui să râvnim la un trai patriarhal. Statul construieşte "casa specialistului" în 2500 de comune. O aberaţie. Există nenumărate case goale. Există un studiu local, câte case trebuie în fiecare localitate? O nouă măsură pompieristică. Descentralizarea era soluţia. Anul trecut am sperat că o să aibă loc. Am lăudat-o. Nu s-a întâmplat. Nu e normal ca primarul să ştie de ce are nevoie la el în comună? Şi dacă salariile sunt blocate şi supuse unei legi unice care este puterea unui primar de a aduce specialişti la el în comună?

Puterea trebuie trecută în mâna comunităţilor, Guvernul central se prăbuşeşte sub propria greutate. Nu numai la noi. Statul social este la fel de gonflat ca şi şmecheriile făcute de marile bănci cu activele toxice. Birocraţii, de ambe soiuri, ne-au adus aici. Au încercat să supună un sistem de necontrolat. Economiştii de tip Keynes, ăla cu intervenţia Statului, ne-au adus aici. Plus lăcomia. Tuturor, nu numai a bancherilor. Sistemul de pensii de la Stat e o minciună. Sistemul de sănătate publică este o minciună, sistemul de educaţie publică este o minciună. Nimic nu se susţine decât într-un sistem totalitar sau prin îndatorarea statelor. Adică a noastră.

Banii fără acoperire, produşi de la tiparniţă sunt o minciună. Dacă aş avea bani aş cumpăra 200 de tone de argint şi aş tipări monedă acoperită integral în acest metal. În mod privat. Ce credeţi că s-ar petrece? Toată lumea ar tezauriza moneda mea. S-ar trece la o economie paralelă bazată pe moneda mea. Sunt 40 de ani de când dolarul nu mai are acoperire în aur, nu-i aşa de mult. Banii mei s-ar aprecia fulgerător faţă de hârtiile lui Isărescu sau BCE sau FED. Pentru că ai mei nu au în spate o iluzie. Sunt siguri.

Trăim într-o iluzie susţinută de miliardul de muncitori chinezi. Şi vine Guvernul şi-mi spune că dacă nu lucrez pământul îmi creşte impozitul. De ce? E proprietatea mea şi fac ce vreau cu ea. Nu, el reglementează. Păi cum să concurez eu cu unul care are subvenţii, cum să scot produsul la un preţ competitiv. Nu pot. O să-l lucrez când o să merite. Şi pe bani buni. O să ajungem la troc dacă nu se găseşte vreun om de afaceri să scoată monedă adevărată.

Statul să se ocupe de Justiţie şi de siguranţă. Adică exact ce, cel puţin la noi, nu prea face. Dar el nu face altceva decât să crească reglementările şi controlul.

O să ajungem la dictatură, una fără ideologie, o dictatură a birocraţilor. Şi la mişcări sociale. Ce trăim acum e doar începutul sfârşitului vieţii pe datorie. La greci a început.

Alţii stau mai rău decât noi. Noi o să ne descurcăm. Pentru că noi asta am făcut totdeauna, ne-am descurcat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

Bogdan Glăvan: Cine s-a născut azi? (10) – Irving Fisher

În ziua de 27 februarie 1867 s-a născut economistul american Irving Fisher, despre care Milton Friedman a spus că este „cel mai mare economist al secolului XX”. Se numără cu siguranţă printre cei mai mari pionieri ai matematizării economiei, pe urmele căruia monetariştii moderni au păşit cu multă siguranţă. A tratat economia dintr-o perspectivă mecanicistă, a văzut-o ca pe o imensă maşină – şi era atât de pasionat încât a construit un aparat complicat, cu pompe, conducte şi manete, pentru a-şi susţine ideile din teza de doctorat!

Dar Fisher nu poate fi considerat un geniu al economiei. În 1929, cu puţin timp înainte de Marea Depresiune, afirma că bursa a atins un “permanently high plateau”, lucru de care era ferm convins: el însuşi împrumutase sume mari de bani de la cumnata sa pentru a juca la bursă, bani pe care i-a pierdut în cea mai mare parte. Din această perspectivă este foarte simplu de înţeles de ce Irving Fisher a fost un susţinător înflăcărat al intervenţiei statului pentru a reflaţiona economia! Este important să amintim că celălalt “mare” economist din epocă, John Maynard Keynes, a pierdut la rândul său aproape tot ce investise la bursă, după care a susţinut că statul trebuie să scoată economia din depresiune prin deficit bugetar şi expansiune monetară!

În paranteză fie spus, simt că acesta este un moment în care merită să repet că uneori (întotdeauna?) este ineficient să ne comportăm „deontologic” şi, atunci când criticăm un economist, să ne concentrăm exclusiv de ideile acestuia; ideile respectivului economist sunt în bună măsură produsul propriilor interese şi scopuri. Nu e de mirare că cei mai mari doi economişti ai primei jumătăţi a secolului trecut „au faultat” economia de piaţă, unul solicitând socializarea monedei, celălalt – socializarea investiţiilor. Era singurul mod prin care îşi puteau recupera averea pierdută – datorită, în fond, proastei înţelegeri pe care o aveau despre funcţionarea economiei!

Irving Fisher a susţinut că fluctuaţiile economice se produc din cauza instabilităţii nivelului general al preţurilor. Nu este bine dacă economia intră în inflaţie sau deflaţie. Cel mai bine este dacă nivelul preţurilor rămâne stabil şi, a spus Fisher, banca centrală ar trebui să urmărească exact acest lucru (etalonul-aur nu este bun, pentru că – să ne amintim – funcţionarea sa imprimă o tendinţă de scădere a preţurilor). Teoriei lui Fisher i s-a ridicat practic statuie în momentul în care, acum câteva decenii, bancherii centrali şi-au asumat drept misiune fundamentală “asigurarea stabilităţii preţurilor”. Din acelaşi motiv, Fisher poate fi considerat şi principalul fondator (uitat, ce-i drept) al politicii moderne de ţintire a inflaţiei.

Această teorie reprezintă şi motivul pentru care Fisher a pierdut la bursă. El nu a înţeles că expansiunea monetară, nu creşterea preţurilor, este cauza ciclului economic. Ultima este doar un efect incomplet şi tardiv al primei – lucru înţeles şi rectificat parţial de Milton Friedman (cel mai cunoscut discipol al lui Fisher). Mai mult, politica de stabilizare a puterii de cumpărare a monedei este self-defeating, pentru că presupune creşterea continuă a ofertei de bani pentru a compensa efectul deflaţionist al creşterii economice (seculare), ceea ce distorsionează rata dobânzii şi, apoi, alocarea investiţiilor. Fisher şi-a văzut teoria “falsificată empiric” chiar în anii când susţinea că bursa nu se poate prăbuşi, pentru că atunci nivelul preţurilor a fost relativ stabil. Nici el, nici urmaşii săi monetarişti – altiminteri empirişti convinşi – nu au învăţat din această experienţă, aşa cum nu au învăţat nici din cea a Japoniei din anii 1990. (Dar, cum empiriştii neoclasici sunt inconsecvenţi prin definiţie, nu cred că le putem cere să înveţe din “experienţă”!)

Totuşi, Irving Fisher merită reţinut în galeria economiştilor importanţi. Vă ofer trei motive:

1) El a punctat (fără prea multă consistenţă, e drept) că rata dobânzii este rezultatul unui fenomen real, nu monetar. Lucrarea sa fundamentală Theory of Interest este dedicată nimănui altcuiva decât economistului austriac Eugen von Bohm-Bawerk, despre care spunea că “a realizat fundaţia pe care eu încerc să construiesc” Studenţii învaţă azi despre ipoteza Fisher: rata nominală a dobânzii este egală cu rata reală plus rata anticipată a inflaţiei.

2) A fost un adversar al impozitării venitului, aratând că această practică instituie o dublă taxare a economisirii. Pe de o parte, oamenii sunt impozitaţi înainte de a-şi distribui venitul către economisiri/investiţii; pe de altă parte, ei sunt impozitaţi din nou în momentul în care investiţia efectuată aduce roade. Fisher a spus că mai bine se impozitează consumul.

3) Fisher face parte din categoria acelor economişti suficient de luminaţi pentru a realiza că “banii contează”. Fluctuaţiile economice nu sunt întâmplătoare, nici datorate vreunui motiv “real” (precum impozitarea, „supra-consumul”, speculaţiile etc.), ci cauzate de factori monetari. Inflaţia nu este determinată de scumpirea ţigărilor, ci de emisiunea excesivă de monedă – ceea ce înseamnă că BNR-iştii ar avea ceva de învăţat de la Fisher.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

vineri, 26 februarie 2010

Dan Popa: Băi, ce-nseamnă intuiţia… Deci Soros era!

De cateva zile incerca sa aflu unde se duc investitiile lui George Soros in perioada asta. Banuiam ca un atac speculativ de o amploare cum e cel impotriva euro, mare lucru sa nu fie legat si de el.
Ei, WSJ a scris-o…..
Dupa atacul speculativ, multi viteji se arata :)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Dialog cu cititorii Ziare.com pe teme imobiliare



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Cum arată execuţia bugetară pe luna ianuarie

Ministerul de Finante a publicat astazi datele referitoare la executia bugetara pe luna ianuarie, iar detaliile sunt urmatoarele:

- veniturile au totalizat 14 mld lei, in scadere cu 6.8% fata de ianuarie 2009 si cu 12.8% mai mici decat in ianuarie 2008. Au crescut veniturile din impozitul pe profit (+16.3%), accize (+13.2%) si taxa pe proprietate (+11%), insa incasarile din TVA au scazut cu 25.8%, ceea ce inseamna ca economia se afla inca destul de departe de iesirea din criza.

- cheltuielile au fost de 14 mld lei, in crestere cu 4.6% comparativ cu ianuarie 2009 si cu 1.6% mai mari decat cele inregistrate in ianuarie 2008 - desi cheltuielile de personal au scazut (-3.2%), cele legate de asistenta sociala au crescut cu 17.7%, astfel ca in ianuarie, guvernul a alocat asistentei sociale 41% din totalul cheltuielilor cuprinse in bugetul general consolidat.

Impreuna, cheltuielile de personal si cele cu asistenta sociala consuma 66% din fondurile publice.

Alaturat, evolutia lunara a veniturilor si a cheltuielilor bugetului general consolidat, click pe grafice pentru detalii.

Anul trecut in ianuarie, bugetul inregistra un excedent de 1.6 miliarde lei, acum a fost practic pe zero. De unde va taia guvernul la urmatoarea rectificare pentru a se incadra in deficitul de 5.9% agreeat cu FMI?

PS: noul site al ministerului are cam mult violet :-)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Doua avantaje ale băncilor româneşti în faţa celor străine

Am primit un studiu al PwC din care reiese ca angajatii romani sunt trainuiti cam 5 ore/FTE (adeca full time equivalent) fata de media de 36,5 cat e in UE.

Pai normal frate, ca pe aia ii invatza tot felul de porcarii, de care mai bine ma lipsesc. Le impuie capul cu tot felul de produse derivate si alte minciuni sfruntate aducatoare de crize-n lume. Nu mai bine ca la noi, unde bancherii stau linistiti si numara bagnote in fata clientului, toata ziua?
La noi, stii o treaba: iti bagi 10.000 de euro la o banca si dupa un an scoti 9700 (cazul meu, ca nu vreau sa vorbesc de altii).
La streini bagi banu` si dupe un an te trezesti seful Apple sau cine stie al cui.

Tot in studiul ala se zicea ca fluctuatia de personal din bancile noastre e pe la 19,3 %, iar in UE e de 12%.
Cu alte cuvinte, aia sunt mai incremeniti decat noi, ceea ce e foarte bine. Sa aratam ca suntem vii, ce naibii. Miscare, cat mai multa miscare. Daca s-ar putea, sa facem fluctuatia asta (care pana la urma asta arata- miscarea, adica viata) sa depaseasca suta la suta.

P.S.
culmea este ca o sucursala a unei banci din top5 a inregistrat o asemenea fluctuatie. Toti cei 6 angajati au fost suspendati dupa ce au fost prinsi ca acordau credite si overdrafturi fictive. In locul lor au fost adusi angajati din alte judete.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: De ce Grecia nu va fi lăsată să se prăbuşească

In ultimele luni situatia Greciei a fost intoarsa pe toate partile, multi analisti punand sub semnul intrebarii un eventual ajutor venit din partea celorlalte tari ale zonei euro.

Mai mult, oficialii greci au facut cateva comentarii total nepotrivite legate de datoriile istorice pe care Germania le-ar avea din timpul celui de-al doilea razboi mondial, comentarii care au intarit convingerea unora ca nemtii nu se vor prea grabi sa ajute Grecia sa iasa din situatia foarte grea in care se afla acum.

Insa, dincolo de comentarii, analize si declaratii razboinice se afla banii – bancile germane si franceze au o expunere de $119 miliarde fata de Grecia si de $900 miliarde fata de Grecia, Spania, Portugalia si Irlanda, detalii mai jos, click pe imagine pentru detalii. Sursa WSJ


In aceste conditii, desi este normal ca UE sa preseze Grecia in sensul reducerii cheltuielilor publice, este clar ca sub o forma sau alta cuplul Germania-Franta nu va lasa aceasta tara sa cada, motivul fiind unul foarte simplu: un imprumut de 20-30 miliarde de euro va fi mult mai putin costisitor decat pierderile pe care le-ar putea inregistra bancile germane si franceze daca Grecia intra in colaps.

O alta tara cu probleme este Spania, insa aici lucrurile se complica pentru ca una este sa ajuti o economie de 300 de miliarde de euro, si alta este sa ajuti o economie de peste 1000 de miliarde, un articol foarte bun pe aceasta tema tot in WSJ.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Grecia s-a dus să se trateze de guturai şi medicii i-au găsit cancer. Cum s-a ajuns aici şi care sunt pericolele viitoare?

Asta-i viata. Ceea ce am produs in anii de crestere se duce naibii in vreme de criza. Datoria publica creste (ingrijoratoare e viteza cu care te indrepti spre zid, nu marca masinii), deficitul bugetar a devenit noul „star” al presei economice, iar pietele financiare fac pariuri despe ce tara va crapa economic, prima.

Continuare

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Femeia la volan versus bărbatul la volan

Pentru unii dintre soferii barbati, femeia la volan reprezinta ceva demn de dispret – nu stie sa conduca, sa parcheze, i se opreste masina in intersectie, incurca circulatia etc.

Daca ne uitam insa la cifrele legate de accidentele auto, observam ca femeile conduc mult mai atent decat barbatii din moment ce ponderea accidentelor grave produse de femei in total accidente este mai mica decat ponderea femeilor cu carnet in total soferi.

Astfel, la sfarsitul anului 2009, numarul femeilor care detineau carnet de sofer era de 1.801.674, ceea ce reprezinta 29.7% din totalul romanilor cu carnet, in timp ce numarul barbatilor cu carnet era de 4.261.690, respectiv 70.3% din total.

Tot in 2009 au avut loc 9.992 accidente auto grave soldate cu morti si/sau raniti, femeile fiind responsabile pentru 1.685 dintre acestea, iar barbatii pentru 8.307. Procentual, femeile au generat 16.9% din accidente, iar barbatii restul de 83.1%.

Cu alte cuvinte, in medie o femeie din 1069 a generat un accident grav anul trecut, in timp ce un barbat din 513 a stat la originea unui acident grav, ceea ce inseamna ca soferul femeie este de doua ori mai putin periculos in trafic decat soferul barbat.

In perioada 2000-2009 au avut loc 79.473 accidente grave, barbatii fiind responsabili pentru 81% dintre acestea, iar femeile pentru restul de 19%

In graficul de mai jos se poate observa evolutia din ultimii 10 ani a cifrelor privitoare la ponderea accidentelor generate de barbati si femei, precum si a ponderii carnetelor de sofer detinute de barbati/femei.


Pe de alta parte, in ultimii ani am asistat la o scadere relativa a numarului de accidente grave daca raportam acest numar la parcul auto, astfel ca intre 2000 si 2009 numarul accidentelor grave a crescut cu 31%, dar parcul auto a crescut cu 53%. Totusi, in Romania numarul mortilor la 1 milion de masini este cel mai mare din UE, detalii aici.

Nota: datele de mai sus mi-au fost trimise de DRPCIV respectiv IGPR, carora le multumesc pentru promptitudine.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Adevărata revistă a presei

Algeria
Toate ziarele deschid cu acelasi subiect:
Directorul general al Sigurantei Nationale algeriene, Ali Tounsi, a fost asasinat de catre unul din apropiatii sai, chiar in biroul acestuia din cladirea politiei, anunta Min. de Interne al Algeriei. Asasinul a incercat apoi sa se sinucida, dar nu i-a mers, mai noteaza ziarele algeriene.

Tunisia
„Cotidianul” deschide cu un mare subiect „Jojoba infloreste pe campiile noastre”. Bine, Jojoba e la ei cam cum e anghinarea la noi. Articolul descrie ce e aia jojoba (traieste 200 de ani si e mai rezistenta ca taranul in fata Fiscului) si cum poate ea deveni o industrie. Chiar, cum suna Ministerul Anghinarei? De ce sa nu facem din anghinare, floarea industriei romanesti?

Togo
O misiune a FMI le spune togolezilor durerosul adevar. Vor creste anul asta cu numai 1,7%. Ma gandesc sa ii inveselesc pe togolani (togolezi?) si sa le spun ca exista pe Pamant si Romania, unde cresterea din 2010…

Elvetia
Ziarele anunta pe prima pagina discursul de ieri al lui Gaddhafi, care inseamna la jihad impotriva Tarii Cantoanelor. Pfuai. Cand libianul ti-a pus gand rau, e naspa. Scandalul a pornit de la arestarea fiului liderului Libiei in Elvetia, a continuat prin retinerea unor elvetieni de catre Moammar Gaddhafi, apoi prin retragerea a muuuulti bani din Elvetia de catre Libia si ieri, pac! Jihad.

Subiectul numarul doi este o decizie a ministerului de finante elvetian prin care se spuna ca de-acum, gata cu banii dositi in conturile elvetiene. „Va fi gasita o solutie de la tara la tara in fiecare caz”, anunta Merz, care a mai spus asa:”Bancile elvetiene nu mai pot accepta bani nedeclarati Fiscului in tarile din care provin” Na!

Senegal
Oamenii astia se lupta inca sa asigura apa locuitorilor. Deocamdata au asigurat-o la 59% dintre ei. Daca rata mortalitatii continua in ritmul de pana acum, prin martie circa 70% dintre senegalezii ramasi vor avea apa in case. E nasol, ce mai..

Biroul unui prefect a fost spart. I-au furat computerul si modemul. Ziarul „Cotidianul” se intreaba rastit:”Oare ce documente cautau hotii? Cui vor ei sa le vanda?”
Creca hotii aia nu cautau documente (probabil nici nu stiu sa umble la calculator) ci voiau sa fure ceva, orice, care sa le aduca bani.

In topul celor mai citite articole, sta o Rectificare de 4 randuri, prin care redactia isi cere scuze ca a inversat doua poze intr-un articol. Asta ca sa va faceti idee ce face rating in Senegal.

Maroc
Tara celor mai mari culturi de cannabis. Oamenii sunt cinstiti. Recunosc ca au mai redus din pamantul cultivat, da` le-au mai ramas vreo 50.000 de hectare destinate ierbii. Daca oferta de cannabis scade, pretul ierbii nu va creste? Oare ce se va intampla in Romania cu consumatorii? Nu vor fi ei, ruinati? Marocani, de ce vreti sa aduceti in sapa de lemn consumatorii romani? Offfffffff

Marocanii vor aplica si ei Legea salarizarii unice a bugetarilor. Cand au auzit, instinctiv s-a pornit greva. Ca de ce, ca uite ce ne face Guvernul, samd. Dupa ce guvernantii au iesit si au zis ca in urma aplicarii legii salariul mediu al unui bugetar va creste de la 1560 la 2400 (paritatea in lei e aproape 1:1), marocanii s-au potolit si s-au dus acasa. Mentiune. In 2007, analfabetismul era in Maroc de peste 45%, oficial recunoascut.

Mali
Presa urla ca directiva europeana privind ciocolata ii va ruina. Articolul e scris de reputatul jurnalist Koné Soungalo si pare bine documentat. Bravo, Kone!

Coasta de Fildes
Electricitatea a fost rationalizata. Oamenii aia nu mai sunt la curent, cum ar veni, decat putine ceasuri pe zi.In cateva localitati, apa a fost si ea rationalizata.
In rest, sunt bine. Daca isi fac alegerile la timp, primesc si ajutoare de la Banca Mondiala.
A…si mai au o problema. Se fura masti africane in draci. Un organizator de spectacole spunea ca la reveniorea din Europa, dansatorilor africani li s-au furat mastile. Paradoxal, in acelasi timp dansatorii si-au cumparat ceasuri si mp3 playere. Oare si le fura ca sa si le vanda apoi intre ei?

PS. Le multumesc celor care m-au votat ca fiind cel mai bun blogger economic, aici.. Adevarul e ca nu sunt cel mai bun. Nu pot sa ii pomenesc pe toti ca s-ar supara careva, dar Khris, Trenduri economice, Dan Selaru, Mihai Marcu si toti cei din blogrollul meu sunt oameni unul si unul, unii dintre ei mult mai buni decat subsemnatul.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Lista cu cele 80 de măsuri anti-criză ale Elveţiei

Elvetia intentioneaza sa aplice un set de 80 de masuri prin care sa reduca cheltuielile Statului in economie. Vor restructura reteaua diplomatica, vor mai taia din cheltuielile administrative in domeniul social, vor externaliza de pilda serviciul de metrologie si Institutul de drept comparat, vor renunta chiar si la unele abonamente de presa, vor vinde reteaua de fibra optica din segmentul telecom (“care va aduce venituri foarte bune la Buget”, noteaza finantistii elvetieni), vor “impinge” cu 15 ani termenul maxim de aplicare a Legii egalitatii persoanelor cu handicap (care presupunea cheltuieli cu instalarea de aparatura destinata respectivelor persoane pentru a putea urca in mijloacele de transport, pe scarile institutiilor publice samd) si muuulte altele.

Lista celor 80 de masuri o puteti citi aici.

Nu uitati de concurs

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui

joi, 25 februarie 2010

Cristian Orgonaş: Industria va fi semnificativ pe plus şi în T1.10

BNR a publicat astazi buletinul de conjunctura aferent lunii februarie, iar printre informatiile care mi-au retinut atentia a fost si aceea legata de gradul de utilizare a capacitatilor de productie in industrie. Astfel, in februarie companiile prognozeaza un grad de utilizare de 72%, egal cu cel din ianuarie insa cu 5% mai mare decat procentul de 67% inregistrat in februarie 2009.

Evolutia acestui indicator economic este strans corelata cu evolutia indicelui productiei industriale, ceea ce inseamna ca si in ianuarie si februarie, industria va fi semnificativ pe plus fata de perioada corespunzatoare a anului trecut.

Mai departe, avand in vedere faptul ca industria contribuie cu aproape 25% la formarea PIB, o crestere a acestui sector cu 4% inseamna un plus de 1% la PIB. Nu stiu daca in acest an industria va putea de una singura scoate Romania din recesiune, insa va fi in mod sigur sectorul care va creste cel mai mult.

Mai jos, evolutia gradului de utilizare a capacitatilor de productie si a indicelui productiei industriale. Spre comparatie, in SUA, gradul de utilizare a fost de 72.6% in ianuarie.


La urma urmei, nu este dificil pentru sectorul industrial sa creasca semnificativ in T1.10, in conditiile in care in T1.09 a scazut cu 11.1%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Ce plan B avem? Premiu:1000 de euro

Teoretic, adoptam euro in 2015. Practic, ne-am putea intinde pana in vara lui 2016. Realist discutand, habar nu avem ce se va intampla. Maine am putea afla ca o alta tara europeana e in prag de faliment, ceea ce ar schimba radical ipotezele problemei.

Adoptarea asta e ca un credit dat de o banca. In cazul nostru, BCE. Credit nu neaparat in sens financiar-contabil, ci ca semn de incredere.

Angelina Jolie si Brad Pitt au adoptat tot felul de copii. Pentru ca au oferit garantia ca au cu ce sa le asigure viitorul. Romania vrea sa adopte si ea o moneda. Are cu ce sa ii ofere o buna crestere? Sau face la fel ca si Grecia?

Cine se duce la o banca sa ceara un credit, stie despre ce vorbesc. Bancherul te intreaba ce garantii poti sa ii oferi. Te mai intreaba daca ai un plan B, in situatia in care businessul desenat de tine pe hartie, nu se pupa cu piata.

Daca voi ati fi BCE, ati da voie Romaniei sa „poarte” euro? Oare salariile unor bancheri ale bancilor de stat nu sunt prea mari in raport cu performantele institutiei? Oare pretul repararii drumurilor nu sunt prea mari in raport cu normalitatea? Oare un bancher ( nu vreau sa dau nume acum) care ar lua 32.000 de euro lunar nu ar fi prea mult platit in raport cu munca pe care o depune?

Poate Romania sta doar in politica fiscala?

Care sunt avantajele si care dezavantajele, in opinia voastra?
Cel mai bun raspuns va fi premiat cu 1000 de euro. Sau nu trebuia sa spun asta? Ce solutii avem?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Ce a fost şi (mai ales) ce va fi euro?

Investitorul Dorin Ghidiu – un fel de Marc Faber sau Peter Schiff autohton, din câte am putut să-mi dau seama urmărindu-l 5 minute la Money Channel – susţine că euro va dispărea în 2015 şi se va reveni la monedele naţionale. O opinie similară şi argumentată aici. Opinii total opuse predicţiilor convenţionale, care vorbesc despre amânarea cu un an a extinderii zonei euro. Astfel, unii zic că România va adera la euro în 2015, exact când alţii spun că zona euro se va destrăma!

Bun moment pentru a reflecta asupra acestei probleme. Am analizat unificarea monetară europeană aici. Astăzi vreau să vă îndrept atenţia asupra ultimului număr din Econ Journal Watch, o revistă ştiinţifică prestigioasă care publică de obicei dissenting views. Mai ales asupra articolului lui Roland Vaubel – uber-economist german, susţinător al producţiei concurenţiale de monedă şi încadrat, în general, în tabăra Public Choice School.

Vaubel spune exact ce am spus şi eu în lucrarea indicată mai sus, dar foarte succint (7 pagini), cu mai mult talent şi cu multe referinţe. Pe scurt, naşterea euro este rezultatul unui proces politic care nu a avut nimic, dar absolut nimic, de-a face cu importanţa economică a unificării monetare: în esenţă, este concesia făcută de Germania în faţa reticenţei Franţei de a accepta reunificarea acesteia.

Vaubel arată cât se poate de concret că criteriile de aderare stabilite în Tratatul de la Maastricht au fost mai mult praf în ochii „analiştilor” şi că performanţa zonei euro în materie de stabilitate a preţurilor a fost relativ scăzută, ceea ce nu trebuie să mire pe nimeni dat fiind că politica monetară a Băncii Centrale Europene se votează, iar la vot participă nu doar Germania, ci şi Grecia.

Vaubel ne lasă în suspans în ceea ce priveşte perspectivele euro. Cred că două variante sunt deschise:
1. fie zona euro va practica o politică din ce în ce mai „iresponsabilă” (vorba lui Krugman), pentru a socializa prin inflaţie povara datoriilor din diverse state membre
2. fie această povară a datoriilor va fi atât de mare şi suficient de asimetrică pentru a justifica spargerea zonei euro – ceea ce nu înseamnă automat dispariţia euro, aşa cum zice Dorin Ghidiu. Mă gândesc că, la urma-urmei, nu e complet neverosimil ca la viitoarele alegeri din Grecia să câştige suportul poporului un populist care să arate neamului calea salvării prin naţionalism monetar!



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Cum stă treaba cu sistemul actual de pensii – câteva cifre şi câteva soluţii

Noua lege a pensiilor a declansat un scandal de proportii, opozitia amenintand chiar cu depunerea unei motiuni de cenzura daca aceasta lege va trece prin Parlament in forma actuala. Din nefericire, dezbaterea publica pe marginea acestui subiect contine pe langa pareri pertinente si o uriasa doza de populism, multi dintre politicienii care acum arunca cu pietre in guvern fiind responsabili – macar in parte – de actuala stare in care se afla sistemul national de pensii.

Dupa 1996, cu exceptia perioadei 2005-2007, bugetul asigurarilor sociale a fost mereu pe deficit, situatia fiind acum cu adevarat dramatica din moment ce anul trecut deficitul a fost de 1.6 miliarde euro, anul acesta va fi de 1.7 mld, iar intre 2009 si 2013, bugetul asigurarilor sociale va cumula un deficit de 7.5 miliarde euro, respectiv mai mult decat suma ce va ajunge la buget din imprumutul de 20 de miliarde euro primit de la FMI, detalii alaturat, click pe grafic pentru marire.

Mai mult, in 2009 cheltuielile cu pensiile au depasit cu 16.9% veniturile incasate din plata CAS, iar in 2010 procentul va fi similar. Ce inseamna asta? Inseamna ca pensiile sunt cu 16.9% mai mari decat isi permite Romania sa plateasca. Acum un pensionar primeste de la stat in medie 675 de lei lunar, dar guvernul nu are in buzunar decat 561 de lei, astfel ca diferenta de 114 lei se “fura” din alta parte.

De unde? De la investitii, de la agricultura sau de oriunde altundeva se poate.

De ce s-a ajuns aici? Pentru ca atunci cand am avut crestere economica partidele au crescut pensiile intr-o veselie iar acum, cand numarul salariatilor a scazut semnificativ, incasarile la bugetul asigurarilor sociale sunt net mai mici decat cheltuielile.

Daca discutam despre raportul salariati/pensionari, observam ca in 1990 acest raport era de 2.3/1, iar in 2009 raportul a ajuns la 1/1.3, ceea ce inseamna ca fiecare angajat sustine 1.3 pensionari.

Privind aceste cifre, ne dam seama ca bugetul asigurarilor sociale se afla de fapt in faliment, iar a propune acum cresterea pensiilor si/sau corelarea punctului de pensie cu evolutia salariului mediu pe economie reprezinta ori inconstienta, ori populism ieftin.

Bun, ce solutii exista pentru a echilibra cat de cat situatia in urmatorii 10-15 ani:

1. In anii trecuti, in Romania sa iesea prea usor la pensie, ceea ce a facut ca numarul celor pensionati pe caz de boala sa ajunga la aproape 20% din numarul total al pensionarilor (detalii aici). Din acest motiv, un prim pas ar fi inasprirea conditiilor care trebuie indeplinite pentru a iesi la pensie, ceea ce guvernul incearca sa si faca de altfel.

2. Autoritatile trebuie sa sprijine mult mai activ mediul privat in sensul de a stimula angajarile – cu cat exista mai multi salariati care platesc contributii, cu atat mai mic va fi deficitul sistemului de pensii (nu putem reduce numarul pensionarilor, putem doar creste numarul contributorilor). In plus, sa nu uitam ca gradul de ocupare in Romania este unul dintre cele mai mici din UE, ceea ce inseamna ca multi dintre romani “freaca menta”.

3. Sistemul actual de pensii bazat pe principiul “pay as you go” este condamnat la prabusire, singura solutie pentru ca statul sa asigure o pensie cat de cat decenta fiind Pilonul II de pensii. Din aceasta perspectiva, este necesar ca guvernul sa se tina de cuvant si sa creasca anual cu 0.5% procentul din CAS virat la Pilonul II, astfel incat pana in 2016 sa fie atins procentul de 6% stabilit initial.

Trebuie sa intelegem cu totii ca avem o problema cu sistemul actual de pensii, iar discutiile privitoare la cresterea pensiilor sunt de-a dreptul hilare din moment ce nici macar actualul nivel al punctului de pensie nu este sustenabil.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Lucian Davidescu: Harta turismului în Europa. Există România?

Cu mai puţin de un milion de turişti străini care s-au şi cazat, România aproape că nu se vede pe harta Europei.



Totuşi unii spun că turismul ar trebui să fie “prioritate naţională“. De ce? Probabil, fără vreun motiv valid. 3 motive pentru care România ar trebui să-şi vadă de treburi la care se pricepe mai bine.

1. Potenţialul turistic local este mult exagerat. Străinii nu vin doar pentru mânăstiri şi peisaje ci, mai ales pentru calitatea serviciilor. A văzut-o cineva? Cu excepţia zonelor de tradiţie multiculturală – Dobrogea, Bucovina, Banat, Tinutul Secuiesc – unde serviciile sunt mediocre, în rest ele sunt catastrofale.

2. Valoarea adăugată adusă de turism este mult supraestimată. Sigur, e mai mare decât în agricultură, dar cam atât. Turismul poate fi o soluţie bună doar în zone cu şomaj mare, întins pe mulţi ani.

3. Ponderea în PIB este mică, dar poate aşa ar trebui să rămână. Altfel, doar de dragul cifrelor, o putem duce uşor la 100%. Inchidem orice altceva.

Vezi aici care destinatii s-au ieftinit.

Numarul de turisti anul trecut (la 9-12 luni sau date din 2008)
sursa: Eurostat

Spania 23922008
Italia 20487776
Franţa 20004319
Germania 13192553
Austria 12518276
M. Britanie 10357748
Grecia 6201183
Portugalia 5212418
Olanda 4597900
Cehia 4287385
Belgia 3295975
Polonia 2192519
Ungaria 2068008
Suedia 1541637
Cipru 1392561
Bulgaria 1213491
Finlanda 1047418
Irlanda 1000000
Estonia 961809
Slovenia 856706
România 855536
Malta 798032
Slovacia 764154
Danemarca 701415
Luxemburg 568757
Letonia 444101
Lituania 441326


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

miercuri, 24 februarie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Deschiderea Sun Plaza - VIP Party



În această seară, am fost invitat să particip la aşa-numitul VIP Party ocazionat de deschiderea noului mall din Bucureşti: Sun Plaza. Mă rog, petrecerea nu a fost atât de VIP, lumea prezentă fiind foarte amestecată, aşa cum se poate vedea din imaginile alăturate.

Înainte de a intra în parcarea subterană, am trecut printre muncitori robotind, cabluri de diverse feluri şi noroaie cât vedeai cu ochii. Pentru cine a venit pe jos a fost o adevărată aventură să ajungă înăuntru.

Prima impresie din interior a fost legată de parcarea subterană pe două nivele, dintre care doar unul funcţionează. Executată foarte îngrijit, cu spaţii generoase de parcare, spre deosebire de parcările înghesuite ale altor mall-uri.

A doua impresie nu a mai fost la fel de favorabilă. Se pare că arhitectul este unul britanic şi a conceput un spaţiu destul de auster, care nu a beneficiat de cele mai bune materiale. Înăuntru, aceeaşi roboteală perpetuă, cu muncitori cărând materiale, cabluri lipite cu bandă adezivă şi, în general, o atmosferă de şantier.

La fel ca la ultimele deschideri de mall-uri, în ciuda afirmaţiilor deţinătorilor că spaţiile ar fi închiriate în proporţie de 95%, multe dintre magazinele din galeria comercială se vor deschide după o lună de la deschiderea de mâine a Sun Plaza.

Pisele de bază ale mall-ului sunt magazinele Cora, Flanco, Mobexpert şi Baumax. În exterior, lucruile sunt jalnic: noroi, lucrări neterminate şi încurcarea traficului pe Calea Văcăreşti şi Şoseaua Olteniţei.

Dintre persoanele cunoscute, i-am remarcat pe: oamenii de afaceri Dinu Patriciu, Puiu Popoviciu şi Camelia Şucu, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Graţian Gheţea, şi directorul general al Metrorex, Gheorghe Udrişte. Panglica a fost tăiată de primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, şi ambasadorul Austriei la Bucureşti, Martin Eichtinger.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Unde sunt oamenii normali?

1. Nu mai e dom`ne, oameni normali. Intrebi un bancher cum de i-a venit ideea lansarii unui anume card si fiti atenti ce raspuns primesc : ”Cautam permanent sa oferim acele produse care se pliaza cat mai bine pe nevoile clientilor. Segmentul tanar este caracterizat de nevoia de libertate – de aici ideea de a crea pachetul XXX- cardul de debit oferit gratuit legat la un cont curent in lei, cu serviciile de operatiuni la distanta pentru efectuarea de operatiuni prin telefon si YYY pentru tranzactii prin Internet Banking. Pe scurt – Mobilitate, Flexibilitate, Inovatie”
Asa decurgeau toate raspunsurile la cele 10 intrebari. Nimic concret, nimic mai de Doamne-ajuta, numai fraze corporatiste.

2. O alta banca, intrebata fiind ce cota estimata de piata are pe un anumit segment, zice:” …Bank este aliniata la cele mai bune practici in materie de creditare si incearca sa avanseze pe masura avansului tehnologiei” . Ce sa mai zici la atata rigoare? M-am udat tot. Noroc cu centura, ca m-as fi imprastiat de ras.

Banca 3. Intrebare:” Daca toate tarile in care opereaza banci grecesti impun majorarea capitalului acestora, nu va rezulta o slabire a bancii mama, obligata sa trimita bani la toate subsidiarele si ca urmare, sa ramana ea insasi fara bani?”
Raspunsul:” Banca noastra respecta obligatiile pe care BNR le impune prin normele si regulamentele pe care le publica cu regularitate in vederea mentinerii sanatoase a sistemului bancar”
Astea sunt 3 tipuri de raspunsuri primite in ultimele 14 zile. Fieste, asa ceva nu poti publica.
Ce e de facut cu oamenii astia? Cum sa ii intrebi ceva normal si mai ales, cum sa scoti ceva normal de la ei? Ce PR au? Cine le scrie raspunsurile astea?
Oare daca ii intreb cum li se pare vremea afara, ce raspuns voi primi? O sa-mi dea sau o sa-mi ceara umbrela?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Avem un mare faliment în Bucureşti?

Conform datelor BNR publicate astazi, restantele la credite au explodat in ianuarie, astfel ca soldul total al creditelor a ajuns la 8.77 miliarde lei, in crestere cu 953.5 milioane lei comparativ cu decembrie. In decembrie, restantele la credite au scazut cu 190.8 milioane lei fata de noiembrie, iar in noiembrie au crescut cu 811 milioane fata de septembrie, insa in ultimele doua luni ale anului trecut a avut loc o miscare “suspecta” in Bihor, mai multe detalii aici.

Daca analizam situatia pe judete observam ca in ianuarie, jumatate din cresterea totala a soldului restantelor se datoreaza Bucurestiului, aici restantele majorandu-se cu 457 milioane lei fata de decembrie, ceea ce inseamna o crestere de 18% (!!).

Mai departe, 90% din cresterea restantelor in Bucuresti se datoreaza majorarii restantelor la creditele in valuta, ceea ce ma face sa ma gandesc ca cel mai probabil, o companie mare inregistrata in capitala are probleme cu plata creditelor catre banci. Ma intreb daca nu cumva in ianuarie si februarie vom asista din nou la o miscare de tip yo-yo, la fel cum s-a intamplat in Bihor in noiembrie si decembrie anul trecut.

Altfel, din cele 41 de judete (cu tot cu Bucuresti) in 30 restantele au crescut iar in 11 au scazut, iar daca luam in considerare top 5 judete din punctul de vedere al cresterii restantelor (Bucuresti, Galati, Cluj, Timis, Bihor), observam ca acesta sunt responsabile pentru 75% din cresterea soldului restantelor.

Mai jos doua grafice - cel din stanga arata evolutia ponderii soldului creditelor restante in total sold credite (separat pentru creditele in lei, valuta si total), iar cel din dreapta arata variatia lunara in sume absolute a soldului creditelor restante, click pe grafice pentru marire.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Ce s-a întâmplat cu viteza de circulaţie a banilor în 2009?

Multă lume vorbeşte despre scăderea vitezei de circulaţie a banilor, un fenomen asociat de obicei cu crizele – moment în care toată lumea vrea să fie cât mai lichidă. Despre ce este vorba?

Viteza de circulaţie a banilor este o modalitate matematică de a reprezenta cererea de bani. Cererea de bani exprimă preferinţa oamenilor pentru lichiditate (cât din venit îl păstrează cash şi cât îl cheltuie) În moment de criză, când incertitudinea creşte, este normal ca cererea de bani să crească. Creşterea cererii de bani arată că indivizii îşi încetinesc ritmul tranzacţiilor, adică viteza banilor scade.

Fenomenul invers se întâmplă în timp de inflaţie puternică. Atunci cererea de bani scade – dacă păstrezi banii ca atare comiţi o eroare, fiindcă ei îşi pierd valoarea. Astfel, e bine ca după ce îţi primeşti salariul să-l cheltuieşti cât mai repede. Practic, viteza banilor creşte.

Dacă dorim să ne referim la viteza banilor, trebuie să vorbim despre ecuaţia schimburilor. Nu sunt un expert în “cantitativismul” economiei contemporane, dar încerc să vă supun atenţiei următoarele: viteza banilor nu poate fi determinată independent, ci doar din ecuaţia schimburilor:

M x V = P x Q,
unde M e masa monetară, V e viteza banilor, P e nivelul preturilor iar Q nivelul producţiei.

Exprimată în dinamică, ecuaţia cantitativă a banilor ne spune urmatoarele:
variatia M + variatia V = variatia P + variatia Q

Hai să punem cifrele la treabă şi să vedem ce iese. M1 a scăzut cu 13%; Preţurile (deflatorul PIB) au crescut cu 4% – aproximare personală pe baza datelor statistice oferite de BNR; PIB a scăzut cu 7%. Deci:

-13 + V = 4 – 7

De unde rezultă că V este 10, atenţie PLUS 10!

Deci, aparent viteza banilor în România a crescut în 2009, nu a scăzut! Conform statisticilor. Ceea ce este oarecum plauzibil fiindcă, să nu uităm, avem inflaţie în timp de recesiune! Când M1 scade trebuie să avem deflaţie toată ziua, nu inflaţie. Dar noi avem inflaţie. Asta arată că de fapt oamenii nu tezaurizeaza lei.

Dacă vi se pare anormal, am identificat rapid trei explicaţii posibile:
• arieratele (cu rol de pseudo-monedă) au crescut masiv, iar băncile închid ochii în faţa datoriilor neplatite; de arieratele asociate cu bugetul de stat nu mai vorbesc
• PIB real a scăzut mai mult decât în statistici
• Populaţia tezaurizează într-adevăr, însă nu lei ci valută! O parte din economie (mai ales cea subterană) este de facto euroizată. Astfel, viteza banilor scade într-adevăr, dar nu despre moneda naţională este vorba!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Control intern al unei bănci. Spicuiri amuzante din notele de control întocmite

Nu am adaugat si nu am sters niciun cuvant. Fara alte comentarii.
Vezi aici prima parte.

*Ca şi problemă deosebita pe care am reţinut-o este faptul că se confrunta cu mari greutăţi în legătură cu modul în care funcţionează programul informatic şi conexiunea la sistemul de carduri. Apar mari erori în conturile clienţilor, ajungându-se la sume si de 1000 lei lipsă. Pentru rezolvarea unor asemenea neconcordanţe sunt necesare întocmirea unor contestaţii la care se obţine răspuns după foarte mult timp. Această situaţie se răsfrânge asupra relaţiilor lor cu clienţii şi, oricât de mult ar aplica elementele învăţate la seminarii, tot nu pot să-i facă pe aceştia să înţeleagă unele situaţii. Au existat nişte situaţii deosebite, chiar disperate în care, salariaţii le-au dat din banii personali unor clienţi foarte cunoscuţi, până se vor rezolva contestaţiile şi li se vor debloca conturile.

* Chiar daca imbracamintea era adecvata, am observat ca nimeni nu purta ecusonul bancii. Un client a plecat de la noi la Banca Transilvania pentru ca la retragere de numerar banca noastra ia un comision mai mare. Nimeni nu l-a oprit.
In aceasta echipa daca nu stii cum sa ii iei pe salariati risti sa nu ai cu cine lucra pentru ca in marea lor majoritate au o personalitate foarte puternica. Trebuie sa ai mare grija cum spui lucrurile pentru ca altfel risti sa nu faca decat cum vor ele.Mi-am dat seama din comentariile facute la adresa altor persoane

*Dar sa va relatez de aceasta data despre colega ce o inlocuieste pe Maria, care se numeste tot Maria, dar pentru a le deosebi noi ii spunem Marika. Vineri a avut doua carduri retinute in ATM si cum ea nu are ATM la agentia de unde vine, s-a bucurat tare mult cand m-a vazut fiindca stia c-o voi scoate din impas . Am ajutat-o sa efectueze pasii in ATM pentru ,,card retinut “ dupa care s-a notat acesti pasi tocmai pentru a se descurca alta data. Nu are parola in aplicatia de carduri si ori de cate ori vine cate un client ce face depunere in numerar pentru alimentarea unui card, trebuie sa sune alta colega sau la serviciul carduri de la sucursala pentru a obtine codul IBAN al clientului.
Marika face naveta 5 km pentru a ajunge la agentia de aici si 15 pentru a ajunge la agentia la care este titulara.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Ce fac alte guverne ca să ajute mediul de afaceri?

Sa n-o mai lungim. Unele state infiinteaza institutii publice de credit prin care iriga economia.
Creditarea companiilor e la pamant. Bancile nu dau credite pentru ca nu cred in viitorul unor afaceri si in plus, isi pot plasa banii la Stat cu riscuri infinit mai mici.
Companiile nu reusesc sa ii convinga pe bancheri ca sunt viabile, asa incat matza pare moarta. Cine are dreptate, numai viiutorul ne-o va putea spune.

Iata ce fac belgienii, de pilda:
Au constituit mai multe fonduri. Unul dintre ele e Fondul de Participare, o institutie publica de credit. Fondul asta da imprumuturi zuper-interesante. De pilda, somerilor. Prin creditul “Lancement”, somerii care vin cu idei de afaceri bune si viabile, primesc pana la 30.000 de euro, cu dobanda de 4%.
* “Starteo”. Are o dobanda de 3,1 % si o maturitate de pana la 10 ani. Se adreseaza micilor intreprinzatori care vor sa isi infiinteze o firma sau sa preia o alta.
* “Initio”. Seamana cu anteriorul, dar se intinde la sume mult mai mari. Poate fi folosit pentru a garanta un credit bancar initial refuzat.
Mai sunt de amintit creditul “Solidaire”, “Business Angels” s.a.
Inafara acestor credite valabile la nivel federal ( in intreaga Belgie), mai sunt si ajutoare regionale.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: O idee deşteaptă – programul 10 case pentru specialişti

Guvernul Romaniei a aprobat ieri Programul “Renasterea satului romanesc-10 case pentru specialisti“, scopul fiind acela de a atrage specialisti in mediul rural.

Prin intermediul acestui program, autoritatile intentioneaza sa construiasca aproximativ 25.000 de case destinate inchirierii lor catre profesorii, politistii sau medicii care vor alege sa profeseze la tara, suma totala aflata in joc putand ajunge la 700 de milioane de euro daca luam in calcul faptul ca o astfel de casa va costa intre 30 si 35.000 de euro, respectiv ~300 de euro pe metrul patrat.

Dupa cum spuneam, ideea in sine este una foarte buna iar punerea ei in aplicare poate determina macar o mica parte dintre tinerii care au terminat o postliceala sau o facultate sa se stabileasca la tara, mediul rural confruntandu-se cu o acuta lipsa de personal calificat - acum, multi dintre profesori sunt de fapt suplinitori, iar medicii cu greu pot fi convinsi sa vina la sat pentru a profesa.

Desi este clar ca doar statul poate sustine un astfel de program, nu pot sa nu ma intreb catre ce companii vor fi directionate cele 6-700 de milioane de euro si la ce standard vor fi construite casele respective, insa cel putin pe hartie, guvernul a gandit bine.

Acum, pe langa case, ar mai fi nevoie si de un pachet salarial atractiv pentru cei care se decid sa profeseze macar temporar in mediul rural.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Daniel Cazangiu: Datoria şi statul

Statul ca și noțiune poate fi descris în teorie în multe feluri, însă în realitate avem o putere simbolică al cărei prestigiu este încă respectat. Respectul se traduce prin supunere, iar supunerea prin plata taxelor. Această formă de organizare s-a menținut și se menține încă datorită încrederii maselor și acțiunii statului prin educație și prin propagarea în media a unui mod de gândire care să fie favorabil continuității funcționării și existenței 'statului'.


Dpdv sociologic s-a demonstrat că firea oamenilor este programată să facă ceea ce numim bine. Însă reperul ales pentru a cataloga poate fi influențat și manipulat, această flexibilitate fiind uimitoare dar în anumite limite. Cu cât se desfășoară într-un timp mai scurt, cu atât schimbările riscă să fie acceptate mai greu sau să nu fie acceptate de mase. Criza economică vădește faptul că 'statul' a întins prea repede coarda fraudei - ca principal obiect de activitate și izvor de existență - riscul fiind ca mulțimile să aibă mai multe premise care să le poată trezi.

Ce este statul?
Privită ca o persoană juridică statul are conducători, interese, patrimoniu și surse de venit. Mai mult decât o persoană juridică, statul are posibilitatea să-și fraudeze 'legal' angajații/ partenerii.

Noțiunea de stat conține două componente: pe de o parte supușii plătitori de taxe (posesori ai încrederii), iar pe de altă parte cei care administrează banii, sau statul. Ceea ce încă unește cele două baricade este încrederea în puterea simbolică a statului, care este și principalul furnizor de monedă.

Evaluând activele de care dispune un stat - bunuri imobiliare, părți sociale în diferite afaceri, lichidități, surse de energie și materii prime, venituri viitoare din taxe - putem să avem o idee privitoare la bonitatea financiară. Aici mă refer la încrederea terților de a împrumuta statul și de a-l considera un partener cu risc minim. Însă ce se va întâmpla când mai multe state își vor declara incapacitatea de plată? Se va destrăma iluzia care fundamentează valoarea banilor? Sau această schimbare se va produce controlat, tot de către stat?

Personal, cred că datoriile se vor acumula în continuare, la fel și emiterea de monedă și direcționarea ei către anumite interese. Până acum am văzut rezultatele acumulării unor datorii imense, concretizate în dezvoltarea statelor respective și creșterea nivelului de trai. Pe termen scurt, cât o mai ține iluzia valorii banilor, statele vor continua să se îndatoreze sub diferite forme.

Startul în devoalarea iluziei îl vor da cu siguranță acele state cu nivelele cele mai ridicate ale datoriei, interesul fiind de partea lor. Rezultatul ar putea fi scăderea încrederii în monedă, iar aceasta să se devalorizeze aruncând astfel în derizoriu datoriile exprimate în acea monedă.

Probabil că soluția nu va întârzia să apară în momentul în care deruta a cuprins eșantionul critic din masa utilizatorilor de monedă. Sau poate bulgărele o dată pornit, nimeni nu va putea să previzioneze evoluția piețelor, totul făcându-se din mers prin adaptarea la situație. În orice sens va evolua situația, moneda ca mijloc de schimb nu va dispărea, ci doar va suferi schimbări substanțiale.

Continuând scenariul pe acestă direcție, ceea ce numim stat astăzi se poate modifica - elementele aleatoare fiind foarte multe.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Bogdan Glăvan: Deflaţia monetară a continuat în ianuarie

În ianuarie masa monetară M1 (agregatul care exprimă cel mai bine lichiditatea de pe piaţă) a scăzut cu 3,5% faţă de luna precedentă. Avem acum în economie cu aproape 13% mai puţini lei decât aveam cu un an în urmă. Este greu de spus în ce măsură această situaţie se datorează mai degrabă intenţiei decât neputinţei BNR.



Pe de o parte, BNR a fost şi rămâne conştientă că presiunile inflaţioniste pe care le-a creat prin triplarea masei monetare chinese style din ultimii ani au devenit evidente. Din acest motiv continuăm să ratăm ţintele de inflaţie una după cealaltă, chiar şi în timp de recesiune – ceea ce, să recunoaştem, îţi trebuie ceva talent să o faci! Pe de altă parte, BNR a încercat să relaxeze politica monetară şi, în absenţa reducerii rezervelor minime obligatorii şi a ratei dobânzii, deflaţia era cu siguranţă mai aspră.

Deflaţia este bună. Activele speculate intens în timpul boom-ului şi-ar fi văzut valoarea redusă drastic, o clasă întreagă de falşi întreprinzători ar fi fost decimată, iar oamenii precauţi şi cu simţul economisirii ar fi putut să-şi cumpere o garsonieră doar cu 10000 de euro. Judecaţi voi dacă ar fi fost rău sau bine. Există şi temerea că o politică laissez-faire ar fi afectat mai mult forţa de muncă. Este adevărat. Cât timp pentru a produce/vinde orice este nevoie de forţă de muncă, retezarea industriilor cancerigene (dezvoltate exclusiv pe baza creditului ieftin şi a speculaţiilor întreţinute cu acesta) ar fi disponibilizat forţă de muncă. Însă o companie cu 10 salariaţi nu poate concedia niciodată mai mult de… 10 salariaţi! Activele sale însă se pot deprecia nelimitat, adică până la zero! În prezent, sectorul privat a concediat lucrători în încercarea disperată de a-şi conserva profitul sau de a ţine sub control pierderile. La limită, unii patroni şi-au închis afacerile – disponibilizând întreaga forţă de muncă – cu scopul de a-şi conserva capitalul pentru zile mai bune Dacă criza ar fi fost liberă să-şi urmeze cursul, afacerile susţinute artificial ar fi fost scoase la mezat, am fi avut „lichidări” şi “solduri” de 75% nu doar la pantofi şi cămăşi, ci şi la apartamente, ba chiar mai mult în acest din urmă caz (pentru că piaţa imobiliară a fost mai „umflată” decât piaţa hainelor). Nu am fi văzut firme de leasing care mai mult se fac că-şi vând stocul de maşini recuperate, ci antreprenori dispuşi cu adevărat să facă rost de bani.

BNR s-a pus singură cu spatele la perete prin politica inflaţionistă care a alimentat boom-ul economic. Acum, e cam „incorect politic” să reduci oferta de bani, cu un guvern mai înglodat în datorii ca niciodată şi cu o foame enormă de bani; la fel cum este greu să împiedici scăderea masei monetare, doar dacă nu cumva vrei să rămâi definitiv paria Europei, să dai de pământ cu perspectivele adoptării euro şi să intri în istorie ca cel mai longeviv guvernator de bancă centrală şi atât.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: Topul primelor 10 bănci în 2009 după activele nete

În primul rând, trebuie remarcat faptul că totalul activelor nete din sistemul bancar românesc a scăzut cu 0,5 mld.lei, de la 79 mld.lei în 2008 la 78,5 mld.lei în 2009. Deşi ordinea pe podium nu s-a schimbat, BCR, BRD şi Volksbank menţinându-şi primele trei locuri din clasament, criza a determinat alte schimbări spectaculoase. Iată clasamentul:

1. BCR - 19% (-1,3 pp);
2. BRD - 14,1% (-1,5 pp);
3. Volksbank - 6,6% (-0,1 pp);
4. Alpha Bank - 6,4% (+0,9 pp);
5. CEC Bank - 6,3% (+2 pp);
6. UniCredit Ţiriac Bank - 6,1% (+0,6 pp);
7. Raiffeisen Bank - 6% (+0,1 pp);
8. Banca Transilvania - 5,9% (+0,5 pp);
9. Bancpost - 4,4% (-0,3 pp);
10. ING Bank - 3,3% (-0,2 pp).

Băncile prezente în acest clasament sunt aceleaşi din clasamentulul anului 2008. Cota de piaţă a ocupantelor primelor trei locuri a scăzut.

Cel mai mare jucător din sistem, BCR, a scăzut pentru prima oară sub 20% din total active, după ce, nu cu foarte mulţi ani în urmă avea o treime din sistemul bancar. Raiffeisen Bank a căzut de pe locul 4 pe locul 7, iar Banca Transilvania a coborât de pe poziţia 7 pe poziţia 8, în ciuda unei uşoare creşteri a cotei de piaţă.

Cea mai spectaculoasă creştere în top a avut-o CEC Bank, care a urcat de pe locul 9 pe locul 5, activele nete crescând cu 2 puncte procentuale, ceea ce înseamnă o creştere de 46,5% a cotei de piaţă. Această evoluţie se datorează politicii băncii de a achiziţiona titluri de stat, dar şi de intensificare a acordării de credit, însă costul a fost deteriorarea portofoliului, prin creşterea creditelor îndoielnice şi pierderilor a depăşit 20%.

UniCredit Ţiriac Bank şi-a păstrat locul 6, în ciuda creşterii cotei de piaţă cu 0,6 puncte procentuale, ceea ce înseamnă o creştere 10,9%.

Cea mai spectaculoasă coborâre în top a înregistrat-o Raiffeisen Bank, care, deşi şi-a mărit cota de piaţă cu 0,1 puncte procentuale, a coborît trei poziţii în top, din cauza redistribuirii cotelor de piaţă. În 2007, banca era pe locul 3, iar în 2008 pe locul 4.

Una dintre primele bănci înfiinţate după 1990, Bancpost, şi-a continuat declinul, în ciuda unor măsuri ferme de restructurare. În 2009, banca a concediat 400 de salariaţi.

ING Bank şi-a păstrat locul 10, pe care îl ocupă de mai mulţi ani, în ciuda scăderii cotei de piaţă cu 0,2 puncte procentuale, ceea ce aduce banca la nivelul din 2007 ca pondere în activele nete ale sistemului bancar.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Răzvan Pascu: RCA-ul se modifică, în sfarsit, în favoarea şoferilor

Va spuneam (aici) acum cateva luni de zile ca sunt, dupa parerea mea, cateva institutii ale statului care functioneaza foarte bine (CSA-ul si CSSPP-ul). Acum iata ca CSA-ul (Comisia de Supraveghere a Asigurarilor) a modificat Normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto (RCA) in favoarea soferilor, companiile de asigurari trebuind sa le accepte si respecte.

Principalele modificari aduse acestor norme sunt:

  • Soferul (partea pagubita) are dreptul de a solicita despagubiri pentru daunele automobilului inainte de efectuarea reparatiei acestuia. Practic, intai vor fi solicitati banii si apoi va fi facuta reparatia. Suma pe care o vor primi se va calcula pe baza preturilor din service-urile auto sau din cataloage si nu va mai fi la latitudinea companiilor de asigurari. Astfel, in caz de accident nu se va mai intampla ca acum, cand exista posibilitatea sa stai cu masina in service chiar si mai multe luni, pana cand compania de asigurari plateste catre service-ul auto suma datorata.
  • Despagubirea va fi achitata in termen de maximum 10 zile de la depunerea ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, fata de 15 zile, cat era pana acum.
  • O alta schimbare reprezinta faptul ca asiguratorii care au suspiciuni de frauda in cazul unei daune RCA pot face investigatii, dar trebuie sa comunice in scris asiguratului si pagubitului, in termen de zece zile de la data avizarii daunei. Investigatiile nu pot dura mai mult de trei luni de la data avizarii, potrivit legislatiei in vigoare.


In plus, incepand cu 1 ianuarie societatile de asigurare aplica sistemul bonus-malus pentru stabilirea tarifelor la RCA, adica tarifele sunt mai mari sau mai mici, in functie de cat de bun sofer esti si cate accidente ai avut, iar politele se emit electronic.

Pana acum nu am avut accidente cu masina si nu a trebuit sa umblu pe la service-uri, insa cunosc multe persoane care nu au cuvinte de lauda la adresa asiguratorilor RCA, din cauza ca acestia din urma amana platile pentru repararea masinilor avariate.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

marți, 23 februarie 2010

Cristian Orgonaş: În ianuarie, creditul guvernamental a crescut cu 5.9% faţă de decembrie

Conform datelor comunicate marti de catre BNR, la 31 ianuarie creditul guvernamental ajuns la 49.57 miliarde lei, cresterea fata de decembrie fiind de 5,9% sau 2.75 mld lei. Comparativ cu ianuarie 2009, creditul guvernamental s-a majorat cu 127,1%, respectiv 27.7 miliarde lei sau 6.6 miliarde euro.

Tot in luna ianuarie 2010, creditul neguvernamental a scazut cu 0.6 mld lei fata de decembrie, aceasta fiind a treia luna consecutiva de scadere - detaliile alaturat, click pe grafic pentru marire.

Anul trecut s-a discutat mult despre faptul ca guvernul s-a imprumutau masiv de la banci absorbind astfel banii destinati finantarii economiei reale, insa cel putin in prima luna din acest an lucrurile par sa continue in aceeasi directie, autoritatile anuntandu-se a fi si in 2010 un client sigur pentru sistemul bancar.

Pe de alta parte, dl Vladescu a declarat ieri ca in prima luna din acest an incasarile la bugetul general consolidat au fost cu aproximativ 1.5% sub prognoze, ceea ce inseamna ca tinta de deficit bugetar de 5.9% va fi destul de greu de indeplinit altfel decat prin taierea cheltuielilor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Vlădescu, furtul guvernamental şi adevărata povară a bugetului

Într-un interviu acordat Capital, ministrul de finanţe ne sfătuieşte să stăm liniştiţi la locurile noastre pentru că din bugetul ţării se fură, eventual, puţin, adică 1% din PIB (1 miliard de euro). Cristian Orgonaş compară pe bună dreptate această declaraţie cu afirmaţia lui Radu Vasile de acum un deceniu, conform căreia „În România nu mai e nimic de furat!”

Am veşti proaste pentru domnul Vlădescu şi modul domniei sale de gândire. Dacă domnia sa susţine că, datorită faptului că veniturile bugetare nu se ridică la mai mult de 30% din PIB, se poate fura maxim 1% din PIB, atunci Niger ne-a surclasat, pentru că acolo veniturile bugetare abia ajung la 15% din PIB! Conform acestei logici, Niger este o ţară în care hoţia guvernamentală este considerabil mai redusă, aşa că ar fi civilizat să ne mutăm acolo.

Lăsând gluma la o parte şi ţinând cont de numeroasele comentarii pertinente de pe blogul lui Orgonaş, aş avea de adăugat următoarele lucruri.

Paguba nu este de doar 1% din PIB. Unu la mână, ar trebui să punem la socoteală şi lobby-ul făcut de diverşii “băieţi deştepţi” pentru a dobândi acces la resurse, adică la cei 1%! Şi astea sunt pierderi pentru economie, bani “investiţi” în obţinerea de privilegii. Aşa scrie în manualul de economie, n-avem ce să facem.

Doi la mână, ar trebui să spunem că partea „furabilă” din buget (6%) plus deficitul bugetar, cum bine observă Orgonaş, adică mult peste 10% din PIB sunt bani cheltuiţi ineficient, dislocuind cheltuieli private şi reprezentând astfel o risipă de resurse. Cheltuielile guvernamentale trebuie finanţate cumva, adică cineva trebuie deposedat de respectivele fonduri, bani care s-ar fi dus fie în consum fie în economii/investiţii. Deci, mai multe „investiţii” operate prin deficit bugetar, mai puţini bani alocaţi de către indivizi.

Apoi, ar mai trebui să punem la socoteală şi faptul că toată această activitate a guvernului diminuează stimulentele indivizilor de a munci, de a produce şi de a inova, reducând PIB faţă de PIB potenţial – adică faţă de câtă producţie s-ar fi realizat dacă povara impozitării ar fi fost mai redusă iar creditul ar fi fost disponibil pentru sectorul privat. Mai adăugaţi câteva miliarde, după gust.

Patru la mână, să nu uităm de banii cheltuiţi de indivizi pentru a atenua povara impozitării şi a birocraţiei – economia subterană pe care se tranzacţionează cu adevărat „bunurile publice”: am în vedere, de exemplu, adevăratul cost al tratamentului medical, al educaţiei, al justiţiei… al înmatriculării unui automobil etc.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Creditul guvernamental – ianuarie 2010

În luna ianuarie creditul guvernamental a crescut cu aproape 6% faţă de decembrie. “Pauza” luată în decembrie a fost datorată reducerii activităţii bugetare, aşa cum am scris la timpul potrivit.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Depozitele populatiei la banci cresc, soldul creditelor scade

BNR a anuntat astazi indicatorii monetari aferenti lunii ianuarie, iar cifrele sunt urmatoarele:

1. Soldul creditului neguvernamental acordat de instituţiile de credit a scăzut în luna ianuarie 2010 cu 0,3% (-1,9% în termeni reali) faţă de luna decembrie 2009, până la nivelul de 199 280,9 milioane lei. Creditul în lei a crescut cu 0,7% (-1,0% în termeni reali), în timp ce creditul în valută exprimat în lei a scăzut cu 1,0 la sută (exprimat în euro, creditul în valută a crescut cu 1,6%). La 31 ianuarie 2010, creditul neguvernamental a înregistrat o reducere de 3,5% (-8,2% in termeni reali) faţă de 31 ianuarie 2009, pe seama diminuării cu 4,2% a componentei în lei (-8,9% în termeni reali) şi a scăderii cu 3,0% a componentei în valută exprimată în lei (exprimat în euro, creditul în valută s-a majorat cu 0,7%). Detaliile alaturat, click pe grafic pentru marire.

De remarcat ca se observa o usoara crestere a soldului creditelor acordate persoanelor juridice (companiilor), in timp ce soldul creditelor pentru populatie a scazut comparativ cu sfarsitul lunii decembrie.

2. Depozitele în lei ale gospodăriilor populaţiei au crescut cu 1,2% până la 59 924,6 milioane lei, cresterea fata de ianuarie 2009 fiind de 9,9% (4,5% in termeni reali). Depozitele in valuta exprimate in lei au scazut cu 1.5%, insa daca luam in considerare devalorizarea euro fata de leu (2.5%) observam ca depozitele in valuta au crescut usor.

In cazul persoanelor juridice insa lucrurile stau mai prost, astfel ca fata de decembrie 2009, depozitele in lei s-au diminuat cu 6,6% până la 40 619,0 milioane lei, iar cele in valuta au scazut cu 2.6%, ajungand la 26.3 miliarde lei, evolutia in graficul alaturat.

Pentru a concluziona – in ianuarie, populatia a economisit mai mult si a luat mai putine credite, iar companiile au folosit o parte din depozite pentru a isi finanta activitatea, inregistrandu-se totusi si un usor reviriment al creditarii, datorat probabil si reducerii de catre BNR a dobanzii de referinta.

In urmatoarele 3-6 luni efectele reducerilor de dobanda ar trebui sa fie mai vizibile, fiind foarte probabil ca bancile sa inceapa sa crediteze in primul rand companiile, si doar ceva mai tarziu persoanele fizice.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Vladescu: coruptia din guvern nu ii costa pe contribuabili mai mult de 1 miliard de euro anual

Intr-un interviu acordat revistei Capital, domnul Sebastian Vladescu a facut urmatoarea declaratie:

Se discută de corupţie şi de cât fură Guvernul. Proporţia asupra căreia Guvernul se poate gândi că ar putea fura este foarte limitată în buget, pentru că nu poţi să furi din pensii, salarii, dobânzi şi, la sfârşit, constaţi că zona din care se poate fura dintr-un total de 30% venituri în PIB este de 4%-5%. Să spunem că se fură 20% din aceşti bani, ceea ce înseamnă 1% din PIB. Nu într-un procent stă România, ci în 6%-7% din PIB, venituri care nu se fac, stă în milioane de oameni care nu plătesc nicio taxă, dar care beneficiază şi care, fiind săraci, au cele mai mari aşteptări…

Cu alte cuvinte, ministrul de finante sustine ca cei care dreneaza banii publici prin coruptie, spaga si trafic de influenta, nu pot fura mai mult de 1% din PIB, ceea ce inseamna putin peste 1 miliard de euro anual. Aceasta declaratie imi aminteste de cea facuta de dl Radu Vasile, care la un moment dat a sustinut ca “nu a mai ramas nimic de furat in Romania”.

In principiu dl Vladescu are dreptate, nu poti fura de la bugetul de pensii sau de la salarii, insa dansul uita sa mentioneze ca guvernul nu cheltuie 30% din PIB atat cat reprezinta veniturile, ci 37-38% din PIB, deficitul bugetar fiind de peste 8 miliarde euro anul trecut, iar in 2010 va fi de 6-7 miliarde. Unde s-au dus banii? O parte din ei s-au dus pe salarii si pensii, dar o alta parte s-au dus pe lucrari publice, ajungand in final in buzunarele celor care au finantat campaniile electorale ale tuturor partidelor.

Mai departe, dl Vladescu uita de jumatatea de miliard de euro pe care romanii o varsa anual in buzunarele medicilor sub forma de “plati informale”, de suma probabil asemanatoare platita de elevi profesorilor care dau meditatii acasa si care au dezvoltat practic un sistem de invatamant paralel cu cel ofcial, uita de mita pe care multe dintre companii o dau comisarilor garzii financiare pentru a fi lasate in pace, uita de platile mici dar dese facute de catre contribuabili pentru a obtine diverse acte de la diferitele departamente ale administratiei locale si mai mult decat atat, uita de uriasa evaziune fiscala pe care o genereaza economia subterana.

Se indoieste cineva de faptul ca economia subterana nu este sustinuta intr-o proportie mai mica sau mai mare de catre autoritati, aceasta fiind o sursa sigura de venit pentru functionarii mai putin corecti?

Cand discutam despre costul pe care il genereaza o administratie ineficienta si corupta, nu trebuie sa ne uitam doar la banii care se incaseaza din taxe si impozite, ci si la miliardele de euro care nu se incaseaza pentru ca angajatii statului nu isi fac treaba fie pentru ca sunt incompetenti, fie pentru ca sunt corupti.

Daca am lua in considerare toate cele de mai sus si multe altele, atunci ne-am da seama ca spaga, coruptia si incompetenta autoritatilor romane ne costa mult mai mult de acel miliard de euro despre care pomeneste dl Vladescu.

La urma urmei, as fi foarte fericit daca administratia centrala si locala nu ar putea fura mai mult de 1% din PIB.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Guvernul a introdus prin uşa din spate o nouă prevedere pentru programul "Prima casă"

Deşi niciun oficial al guvernului nu a suflat o vorbuliţă despre eficienţa energetică a imobilelor ce pot fi cumpărate cu credite ipotecare garantate prin programul "Prima casă", iată că, după apariţia hotărârii de guvern în Monitorul Oficial, aflăm lucruri noi. Iată ce scrie în art.1, pct.15 din hotărâre:

15. La anexa nr.2, la articolul 1, după litera b), se introduce o nouă literă, b1), cu următorul cuprins:
"b1) locuinţa care se achiziţionează în cadrul programului se încadrează în una dintre clasele A, B sau C de eficienţă energetică. Criteriul este aplicabil începând cu data intrării în vigoarea prevederilor art.23 din Legea nr.372/2005 privind eficienţa energetică a clădirilor."

În fine, guvernul îşi dă arama pe faţă şi a introdus această modificare în principiile de acordare a garanţiilor de către FNGCIMM, dorind astfel să contribuie la dezvoltarea locuinţelor noi, luate de la zero. Consecinţa acestei măsuri va fi ponderea extrem de redusă a locuinţelor vechi finanţate prin credite ipotecare garantate prin acest program. Pe de altă parte, asocierea a cel puţin 7 persoane care să construiască un imobil pentru a primi garanţii pentru creditul ipotecar de 95% din 75.000 euro este iluzorie, iar dezvoltări imobiliare noi sunt puţin probabile în acest an, în care dezvoltatorii imobiliari traversează o perioadă foarte dificilă, având pe stoc multe unităţi locative nevândute.

"Majoritatea blocurilor vechi din România se clasifică în acest moment între C şi D şi sunt aduse prin reabilitare termică în zona B sau A" , a spus recent Emilia Cerna Mladin, preşedintele Asociatiei Auditorilor Energetici pentru Cladiri (AAEC), citată de Money.ro.

În concluzie, programul prima casă, varianta 2, este atât de greu de aplicat încât ai putea spune că guvernul nici măcar nu mai vrea să garanteze credite ipotecare prin acest program. Se pregăteşte oare o canalizare aproape exclusivă a celor 700 mil.euro către finanţarea cumpărării celor 20.000 locuinţe ANL, despre care vorbea Elena Udrea?

Actualizare: Money.ro relatează în articolul Gafă monumentală: Boc a semnat legea Prima casă 2 fără să o citească că Emil Boc habar n-are de faptul că în hotărârea de guvern există o prevedere legată de certificatul de eficienţă energetică. Halal...

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: Cine s-a născut azi?(9) – Carl Menger

În ziua de 23 februarie 1840 s-a născut economistul Carl Menger. Alături de William Jevons şi Leon Walras, dar lucrând independent de aceştia, este considerat întemeietorul curentului „marginalist” în economie. Adică părintele ştiinţei economice moderne. Contribuţiile sale sunt fundamentale:
• A distrus teoria valorii-muncă, arătând că valoarea se datorează capacităţii bunurilor de a satisface anumite nevoi umane. Astfel, munca este valoroasă tocmai fiindcă participă la realizarea bunurilor dorite de consumatori – contraopinenţii afirmau teza inversă, că bunurile sunt valoroase fiindcă sunt produse prin muncă!
• Cu acest prilej a impus principiul imputaţiei – valoarea resurselor este determinată de cererea pentru ele care, la rândul său, este determinată de cererea pentru bunurile de rang inferior; de exemplu, preţul lemnului depinde de cererea pentru lemn, care se bazează pe cererea pentru bărci şi, în ultimă instanţă, pe cererea pentru peşte. Reformulând, valoarea factorilor de producţie derivă din valoarea produselor finale, adică din cererea pentru bunurile de consum – de aceea principiul mai este cunoscut şi ca cel al „cererii derivate”. Astfel, Menger a eliberat ştiinţa economică de una din cele mai grave deficienţe, care a afectat munca economiştilor clasici (Adam Smith, David Ricardo plus marxiştii)
• A descoperit legea utilităţii marginale (de aici numele curentului de gândire), rezolvând celebrul paradox „apă-diamante” (de ce sunt diamantele mai valoroase ca apa, când de fapt nu sunt atât de utile omului?) Menger a arătat că întrebarea este prost formulată, pentru că nu bunul în sine (apa) are valoare, ci cantităţi determinate din acesta. În plus, spre deosebire de Jevons, şi-a bazat demonstraţia pe teoria subiectivă a valorii, arătând că este lipsit de sens să calculăm utilitatea agregată a „ceva”. Nu putem spune câtă utilitate „totală” are cantitatea de cărbune existentă, nici nu putem spune dacă sporirea ei altfel decât prin schimburi voluntare duce la creşterea utilităţii „agregate” a societăţii.
• Pe baza teoriei subiective a demonstrat că piaţa este întotdeauna benefică participanţilor, pentru că într-o tranzacţie fiecare renunţă la ce crede că este mai puţin important decât ce primeşte în schimb.
• A furnizat pentru prima oară o explicaţie logică pentru originea şi evoluţia banilor. Banii apar spontan, din iniţiativa privată, adică din dorinţa oamenilor de a evita dificultăţile barterului. Mai întâi anumite bunuri încep să fie utilizate ca mijloace de schimb; în timp, printr-un proces de selecţie, din toate aceste bunuri se impun doar câteva, deosebit de potrivite pentru funcţia de intermediere; mijlocul de schimb care se generalizează devine „monedă”. Explicaţia lui Menger a pulverizat astfel principala explicaţie concurentă, conform căreia moneda a fost introdusă printr-un „contract social”, eventual de către stat – explicaţie falsă empiric şi ilogică.

Principii de economie” este o carte superbă, iar contribuţiile lui Menger sunt atât de vaste şi numeroase încât un rezumat nu poate decât să dilueze importanţa operei. Must reading.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Lucian Davidescu: 3 greşeli care au compromis 3 generaţii

Pensii anticipate, pensii medicale, pensii speciale. Mai munceşte cineva? Sau mai punem un impozit, ca să trăiască toată lumea bine-mersi? Istoria tristă a 20 de ani de prostie:



Anii ‘90. Când a devenit clar (cuvânt al cărui sens se va desluşi mai târziu) că economia produce pentru nu-se-ştie-cine iar fabricile sunt echipate cu trei angajaţi per coadă de lopată, statul a decis primele restructurări. Şomaj? Blasfemie!!!

Prima supapă, bugetul de pensii. La început, opt milioane de salariaţi susţineau două milioane de pensionari, aşa că… se putea. Cu foarte puţină bunăvoinţă, bărbaţii de peste 57 de ani şi femeile de peste 52 au putut trece într-un şomaj prelungit, dulceag botezat pensie anticipată.

Ei au fost prima generaţie sacrificată, dar aveau să afle asta mult mai târziu, când din pensiile lor mari inflaţia a mai lăsat doar nişte mărunţiş.

Au fost, în schimb, păstrate în producţie braţele tinere, în jurul a 30 de ani. Încă tinere şi încă bucuroase de ce li se întâmplă. Însă peticeala n-a ţinut decât 7-8 ani

Anii ‘97-’99. Economia a ajuns într-o criză şi mai gravă. Între timp, “braţele tinere” mergeau spre 40, făcuseră copii şi nu mai aveau aproape nicio şansă să înceapă ceva nou. Ce s-a ales din “privilegiul” care le fusese oferit altă dată? Un şomaj urât. Ei au fost a doua generaţie sacrificată.

Iar sacul se apropia de fund. Devenise limpede (clar a fost mai devreme şi, vezi bine, asta n-a ajutat la nimic) că vârsta de pensionare este mică şi trebuie mărită la loc.

Însă era deja prea târziu pentru cei care rataseră startul tranziţiei şi sperau într-un singur lucru: să-şi încheie cariera cât mai repede. Presiunea socială s-a scurs printr-o altă supapă, la fel de nocivă ca prima, dar de data asta semiclandestină: pensia medicală.

Anii 2000. Deja, cu un raport pensionari/salariaţi care depăşise 1 la 1, a devenit din nou clar (că nici ”limpede” n-a ajutat la nimic) că viaţa de pensionar e nasoală. Şi că trebuie să existe o cale de scăpare măcar pentru câţiva, adică exact pentru generaţia de politruci (şi pentru zonele din administraţie care le-au apărat autoritatea) care se pregătea să îşi încheie cariera triumfală de tranziţie. Premizele: muncă grea, răspundere mare. Concluziile: pensii care să fie calculate prin altă metodă decât a prostimii, numai să iasă mari: Pensia Specială.

De data asta, influenţa în sistem n-a mai fost decisivă. După două catastrofe, a treia n-a mai avut ce dărâma. Însă a fost semnul că totul e pierdut, că doar câţiva aleşi încearcă să se pună la adăpost şi că tu, cel care plăteşti un leu pentru pensiile lor enorme şi încă 100 de lei pentru prostia lor epică, eşti a treia generaţie sacrificată.

E limpede ce au în cap Specialii pentru copiii tăi?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP