Bogdan Glăvan: Vlădescu, furtul guvernamental şi adevărata povară a bugetului - Bloguri economice

marți, 23 februarie 2010

Bogdan Glăvan: Vlădescu, furtul guvernamental şi adevărata povară a bugetului

Într-un interviu acordat Capital, ministrul de finanţe ne sfătuieşte să stăm liniştiţi la locurile noastre pentru că din bugetul ţării se fură, eventual, puţin, adică 1% din PIB (1 miliard de euro). Cristian Orgonaş compară pe bună dreptate această declaraţie cu afirmaţia lui Radu Vasile de acum un deceniu, conform căreia „În România nu mai e nimic de furat!”

Am veşti proaste pentru domnul Vlădescu şi modul domniei sale de gândire. Dacă domnia sa susţine că, datorită faptului că veniturile bugetare nu se ridică la mai mult de 30% din PIB, se poate fura maxim 1% din PIB, atunci Niger ne-a surclasat, pentru că acolo veniturile bugetare abia ajung la 15% din PIB! Conform acestei logici, Niger este o ţară în care hoţia guvernamentală este considerabil mai redusă, aşa că ar fi civilizat să ne mutăm acolo.

Lăsând gluma la o parte şi ţinând cont de numeroasele comentarii pertinente de pe blogul lui Orgonaş, aş avea de adăugat următoarele lucruri.

Paguba nu este de doar 1% din PIB. Unu la mână, ar trebui să punem la socoteală şi lobby-ul făcut de diverşii “băieţi deştepţi” pentru a dobândi acces la resurse, adică la cei 1%! Şi astea sunt pierderi pentru economie, bani “investiţi” în obţinerea de privilegii. Aşa scrie în manualul de economie, n-avem ce să facem.

Doi la mână, ar trebui să spunem că partea „furabilă” din buget (6%) plus deficitul bugetar, cum bine observă Orgonaş, adică mult peste 10% din PIB sunt bani cheltuiţi ineficient, dislocuind cheltuieli private şi reprezentând astfel o risipă de resurse. Cheltuielile guvernamentale trebuie finanţate cumva, adică cineva trebuie deposedat de respectivele fonduri, bani care s-ar fi dus fie în consum fie în economii/investiţii. Deci, mai multe „investiţii” operate prin deficit bugetar, mai puţini bani alocaţi de către indivizi.

Apoi, ar mai trebui să punem la socoteală şi faptul că toată această activitate a guvernului diminuează stimulentele indivizilor de a munci, de a produce şi de a inova, reducând PIB faţă de PIB potenţial – adică faţă de câtă producţie s-ar fi realizat dacă povara impozitării ar fi fost mai redusă iar creditul ar fi fost disponibil pentru sectorul privat. Mai adăugaţi câteva miliarde, după gust.

Patru la mână, să nu uităm de banii cheltuiţi de indivizi pentru a atenua povara impozitării şi a birocraţiei – economia subterană pe care se tranzacţionează cu adevărat „bunurile publice”: am în vedere, de exemplu, adevăratul cost al tratamentului medical, al educaţiei, al justiţiei… al înmatriculării unui automobil etc.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP