miercuri, 31 martie 2010

Bogdan Glăvan: Creditele neperformante – România în context european

Mi-a atras atenţia acest grafic, inclus în lucrarea „Evoluţia calităţii portofoliului de credite al băncilor” prezentată de Rodica Popa în cadrul seminarului BNR „Evaluări sectoriale privind stabilitatea financiară”.



De ce are România o pondere atât de mare a creditelor neperformante? Conform tuturor statisticilor BNR, sistemul bancar din România este bine capitalizat, are o rată a solvabilităţii peste media din regiune şi, de asemenea, este relativ puţin îndatorat. Bineînţeles, una nu are neapărat legătură cu cealaltă, dar totuşi e interesant cum un sistem bancar relativ puţin sofisticat reuşeşte să fie campion la acordarea de credite proaste.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Parodia impozitării proporţionale în România

Cristian Orgonaş ne oferă această excelentă situaţie a distribuţiei poverii fiscale între contribuabili.



După cum se poate observa, mai puţin de 1% din români plătesc aproape 10% din impozitele încasate de stat. Cum aşa? Deoarece cota unică de impozitare este în realitate un sistem de impozitare progresivă (aşa cum bine explică şi Cristian Păun), iar persoanele care câştigă mai mult plătesc mai mult impozit: 16% din 4000 de lei nu este totuna cu 16% din 1000 de lei. Aşa că 43 000 de români plătesc de două ori mai mult la buget decât 2 425 000 de alţi români, ceea ce înseamnă că indivizii cu cele mai mari venituri plătesc în medie de 56 de ori mai mult decât indivizii cu cele mai mici venituri.

Ar mai trebui adăugat că aceşti români bogaţi nu au mai mulţi copii decât românii săraci, probabil nu merg cu transportul în comun şi nici nu prea folosesc spitalele publice. Vreau să spun că ei beneficiază de bunuri publice într-o măsură considerabil mai mică decât românul cu venituri scăzute. Aşadar, unei inegalităţi extreme a contribuţiilor îi corespunde o inegalitate contrară a beneficiilor. Că aşa e în tenis.

În rest, mi se pare că distribuţia veniturilor este oarecum normală, cu o sensibilă cocoaşă în partea de jos a veniturilor, dar fără o polarizare socială stridentă. Românii care câştigă peste 60000 de lei brut anual – hai să spunem românii bogaţi – reprezintă doar 3% din populaţie. Ei plătesc un sfert din impozitele intrate în visteria statului. Dacă nici aceasta nu este „economie socială de piaţă”, atunci zău că nu vreau să ştiu ce este acela „stat al bunăstării”!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Vlădescu: “Nu am discutat date numerice cu Jeffrey Franks” Ha, ha, ha

Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, s-a întâlnit miercuri cu şeful misiunii FMI pentru România, Jeffrey Franks, cu care a discutat despre modalităţi de creştere a veniturilor bugetare prin măsuri de combatere a evaziunii fiscale. Vladescu a precizat ca nu au discutat “date numerice” adica cifre, cum ar veni. Normal, ministrul de Finante si seful FMI pentru Romania au discutat orice inafara cifrelor. Da-o-ncolo de treaba, cum sa nu admiti ca s-au discutat si cifre? Ca asta e rolul lor acolo. Sa discute scenarii bazate pe cifre.

“Am discutat despre modalităţi de creştere a veniturilor, în sensul combaterii evaziunii fiscale. “, a spus Vlădescu. In fine, mi se pare o usoara lipsa de transparenta modul in care Finantele se comporta. Cum sa spui ca intr-o discutie la un asemenea nivel nu se pun cifre pe masa? Hahahaha…
Probabil ca, in opinia lor, stirea corecta in urma intalnirii ar fi trebuie sa sune asa:

“Ministrul Finantelor DOMNUL Sebastian Vladescu s-a intalnit la o cafea cu un domn despre care ulterior s-a aflat ca ar fi Jeffrey Franks, seful misiunii FMI in Romania. Cei doi au depanat amintiri din copilarie. NU au discutat despre bani sau cifre. DOMNUL Vladescu NU i-a spus partenerului de discutie ca stam prost la capitolul venituri si cheltuieli ale statului, in timp ce domnul acela la cravata NU i-a raspuns ca situatia e mai grava decat credea.

DOMNUL Ministru Vladescu pur si simplu NU a continuat prin a-i spune domnului cu cravata ca ar putea lua in calcul un scenariu de inrautatire a situatiei economice. Vizibil satisfacut ca nu i-a fost spus acest lucru, domnul cu cravata (Franks, sau cam asa ceva) nu i-a spus ca asta e si viziunea FMI, ca vin vremuri mai grele decat estimasera initial.

In final, DOMNUL Ministru Vladescu nu i-a spus domnului aceluia ca stam prost cu arieratele, ceea ce l-a facut pe respectivul cetatean sa NU ii spuna DOMNULUI Ministru Vladescu ca musai e sa luam masuri.

In final, DOMNUL Ministru Vladescu s-a scuzat ca are treaba, asa ca domnul cu cravata a plecat. Retineti , stimati ziaristi. Romania e bine. Nu peste mult timp vom tine deficitul bugetar in frau si vom gandi solutii care sa ajute companiile care merita sa supravietuiasca.
Traiasca Romania. Hristos a Inviat. Deci sa-si completeze fisa fiscala!”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Daniel Cazangiu: Dărâmarea de mituri - ep. I

Încep astăzi o serie de articole care se va ocupa cu argumentarea falsității unor idei vehiculate în media.

A trecut ceva timp de cînd făceam anumite previziuni pentru evoluția economiei românești și a monedei naționale. Perspectiva descrisă atunci poate fi completată foarte bine de acest articol.

Primul mit: plasamentele în depozite în România sunt atractive. Ruptă din context, afirmația poate fi înghițită foarte ușor, dar ...

Un lucru este cert: economia românească are fundamente economice din ce în ce mai slabe. Faptul că suntem în UE, NATO, avem acord cu FMI, vom avea F 16 și scut anitrachetă, dă un sentiment de securitate posibililor investitori. Principala schimbare adusă de criză la nivel modial este polarizarea lichidităților, ca atare și a proprietăților în diferite domenii.

Privită în contextul UE, Romania poate fi atractivă prin prețurile mici la active (terenuri, afaceri falimentate de criză, concesiuni ieftine, etc) și muncă. O interpretare a aprecierii leului poate fi și aceea conform căreia nivelul prețurilor la active a atins un prag de rentabilitate care merită să fie fructificată. Cumpărătorii vin cu euro, iar leul se apreciază.

Șomaj în creștere, falimente de firme din ce în ce mai multe, o legislație stufoasă și instituții de control corupte, restanțe bancare care cresc exponențial, împrumuturi externe pentru consum (salarii și pensii, sau bani pentru interlopi), ... , cam așa arată economia românească. Care ar fi motivația unora care să vină să-și plaseze aici economiile doar pentru că randamentele la depozite sunt mai mari?! Întrebarea este una retorică, răspunsul fiind evident: nu există o asemenea motivație, riscurile asociate fiind destul de mari.

În primul rînd, ceea ce poate face ca sume importante să fie investite în achiziția de active este armonizarea legislației vamale cu cea a UE. Practic, e ca și cum produc un bun să zicem la Vaslui (unde am costuri mult mai mici) și îl vînd în București; profit maxim.

În al doilea rînd, să presupunem adevarată afirmația de mai sus, că banii vin în Romania după plasamente atractive, iar leul se întărește. Bun. Deci băncile care oferă asemenea randamente fără să vîndă acei bani mai departe sub formă de credite, ar trebui să vină cu bani de acasă, ceea ce nu prea cred că se întîmplă în condițiile creșterii alarmante a provizioanelor.

Desigur că se poate argumenta că băncile împrumută statul prin achiziția de titluri de stat. Dar scăderea dobînzilor din ultima perioadă, coroborată cu faptul că băncile se apropie cu pași repezi de limita superioară a deținerilor de titluri, demonstrează clar că aprecierea recentă a leului are alte rațiuni decît aceea a atractivității prețurilor la depozite. Pe de altă parte, scăderea dobînzilor ar fi trebuit să ducă la stoparea sau retragerea banilor plasați cînd dobînzile erau cu mult mai mari, ceea ar fi dus la o depreciere suplimentară. Deci mitul goanei investitorilor după plasamente este dărîmat.

PS: - deprecierea de azi a leului va fi una temporară, trendul fiind de apreciere.
- nu am inclus apartamentele la activele căutate din motive bine întemeiate; le voi dedica un articol separat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Cristian Orgonaş: 0.6% dintre contribuabili au generat în 2008 9.3% din impozitul pe venit colectat la buget

Am cerut de la ANAF datele privitoare la veniturile romanilor conform fiselor fiscale aferente anului 2008, iar astazi am primit informatiile.

Pe scurt, cifrele arata ca numarul persoanelor care au realizat venituri din salarii a fost de 6,994,213, venitul anual brut a totalizat 109,6 mld lei, iar impozitul pe venit virat la buget a fost de 13.1 mld lei.

Exista insa diferente foarte mari intre cei mai saraci si cei mai bogati dintre romani. Astfel:

- 34.6% (2.4 mil persoane) dintre contribuabili au inregistrat venituri mai mici de 7200 lei in 2008, venitul mediu pe cap de contribuabil fiind de 1762 lei, iar impozitul total platit de catre aceste persoane a totalizat 653 milioane lei, respectiv 5% din totalul impozitului pe venit colectat de stat.

- 46% (3.2 mil persoane) dintre contribuabili au inregistrat venituri brute intre 7200 si 24.000 de lei, impozitul platit reprezentand 32.8% din total.

- 1.1 milioane persoane (16.4% din total) au castigat intre 24.000 si 60.000 de lei, impozitul pe venit platit de acestia reprezentand 39.4% din suma colectata la buget sub forma de impozit pe venit.

- aproape 168.000 de persoane (2.4%) au inregistrat castiguri intre 60.000 si 120.000 de lei, impozitul platit reprezentand 13.4% din total.

- 43,235 persoane (0.6% din totalul contribuabililor) au castigat peste 120.000 de lei in 2008, impozitul pe venit platit de catre acestia reprezentand 9.3% din total. Mai mult, venitul mediu pe cap de contribuabil a fost de peste 204.000 lei, ceea ce inseamna ca acesti cei mai bogati 0.6% dintre contribuabili, au castigat in medie de 116 ori mai mult decat cei mai saraci 34.6% dintre romanii care au inregistrat venituri salariale.

Mai jos se poate observa: pe scala din stanga, numarul contribuabililor pe transe de venit, iar pe scala din dreapta castigul anual brut pe cap de contribuabil.



In acest al doilea grafic am ilustrat ponderea contribuabililor pe transe de venit versus ponderea impozitului pe venit platit de catre acestia in totalul sumei colectate de stat. Spre exemplu, 37.67% dintre contribuabili genereaza 5% din impozitul pe venit.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Istoria unui mic întreprinzător pe care criza l-a adus la sapă de lemn

Prin 2005, familia Popescu avea un mic magazin in care vindea mobila si cum afacerile mergeau destul de bine, in urmatorii doi ani au deschis si alte magazine, astfel ca in 2007 familia Popescu isi vindea marfa in patru locatii, venitul lunar net generat de aceasta afacere ajungand la cateva mii de euro.

Tot in 2007 au inceput sa isi construiasca si o casa la marginea orasului, pe care au terminat-o la inceputul anului 2008. Trebuie spus ca desi nu nu aveau copii si locuiau singuri, sotii Popescu si-au construit o vila cu 6 camere (P+E+M), locuinta care in momentul finalizarii ei a fost evaluata la aproximativ 150.000 de euro.

Casa a fost ridicata si utilata atat din fonduri proprii, cat si cu bani primiti de la parinti. In plus, au mai imprumutat ceva bani si de la prieteni.

In momentul in care au terminat casa, au pus-o gaj pentru un credit de 100.000 de euro, banii fiind impartiti astfel: au platit avansul la trei masini luate in leasing (doua masini pentru uzul personal in valoare de peste 20.000 de euro fiecare, plus o masina pentru firma), au returnat imprumuturile luate de la prieteni, iar o parte din fonduri au fost folosite pentru aprovizionarea magazinelor cu marfa.

Rata la banca si cele trei rate de leasing insemnau un efort lunar de peste 2000 de euro, insa familia Popescu nu isi facea probleme.

La foarte putin timp dupa ce au luat creditul de la banca, lucrurile au inceput sa mearga prost – vanzarile au scazut iar magazinele au intrat pe pierdere, astfel ca ratele erau platite cu banii ramasi din creditul luat cu putin timp in urma.

La sfarsitul anului 2008, cei 100.000 de euro imprumutati de la banca au devenit istorie. Rand pe rand cele patru magazine au fost inchise, insa datoriile se acumulau iar pentru a le plati, familia Popescu a imprumutat alti bani de la prieteni si rude.

In vara anului 2009, totul s-a sfarsit. Firma de leasing a luat masinile inapoi, banca a luat casa, iar prietenii care le-au imprumutat bani au avut de ales intre a primi in schimb bunurile familiei (aparatura electronica, mobila etc), sau a nu mai primi nimic.

In toamna, banca a vandut casa cu o suma care nu acoperea creditul plus penalizarile, astfel ca sfarsitul anului 2009 i-a gasit pe sotii Popescu fara nimic insa cu datorii la banca si la prieteni.

In disperare de cauza, cei doi soti au plecat in strainatate pentru a face rost de bani cu care sa isi plateasca datoriile ramase. Acum, familia Popescu “spala vase” la un hotel din Germania pentru un salariu cumulat de 1000 de euro.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Paul Volcker: Băncile ar trebui închise “cu forţa”, dacă fac probleme

Paul Volcker, in prezent consilier economic al presedintelui SUA a tinut marti seara o conferinta la Petersen Institute ( Washington), unde a sustinut ca bancile cu probleme ar trebui inchise cu forta. Potrivit lui Volcker, a le mentine in viata ar insemna a le permite asumarea unor riscuri „mai mari decat pot duce” si in final, a lua din banii americanilor pentru a le subventiona. .Practic, ne vom indrepta cu viteza catre criza urmatoare in cativa ani. Acesta este marele risc al ne-reformarii sistemului bancar”, a mai explicat fostul sef al FED.

Reamintesc ca in prezent, Congresul american dezbate reglementarea sistemului bancar, una dintre masurile trecute in proiectul de lege fiind cel legat de interdictia bancilor de a specula in nume propriu (“prop trading”). Subiectul a fost abordat si in cadrul intrevederii sefului SUA cu cel al Frantei din aceste zile.
Chestiunea e oarecum delicata intrucat bancile fireste ca nu sunt de acord cu reglementarile propuse. Or, a „supara” bancherii inseamna a te pune rau cu 666. Statele au nevoie de bani iar cei care detin banii sunt bancile. E simplu. Fara o alta alternativa de finantare, Statele vor marai prin spate la adresa bancherilor, dar vor veni in genunchi la ele, sa le ceara bani.
Partea cea mai proasta e ca arhitectura economica a Uniunii este atat de idioata, incat pentru viitorul apropiat nu se intrevede nicio solutie rezonabila.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Strauss-Kahn şi implicaţiile etice ale hazardului moral

Acum două articole v-am povestit despre conferinţa lui Dominique Strauss-Kahn de la ASE. Am încheiat relatându-vă întrebarea cheie pusă de Radu Muşetescu – dacă fumatul este nociv dar eu ştiu că doctorul (FMI) mă va salva de fiecare dată când mă îmbolnăvesc, ce stimulent voi avea să renunţ vreodată la fumat?

Directorul FMI a părut provocat de această întrebare mai mult decât de oricare alta şi a vorbit mult pe seama comparaţiei FMI-doctor. În final, răspunsul său a fost că există o problemă etică asociată externalităţilor, inclusiv în acest caz: fumatul dăunează nu doar sănătăţii fumătorului, ci şi sănătăţii celor din jur. (Cred că de asta ne încurajează să mai aşteptăm un an-doi după 2015 până să intrăm în zona euro, pentru că dacă EMU mai acceptă mulţi fumători precum Grecia, atunci se vor îmbolnăvi cu toţii iar moneda unică va sucomba garantat.) Astfel, Kahn a insinuat că soluţia la problema hazardului moral inerent activităţii de bail-out derulată de FMI este responsabilizarea statelor risipitoare; fumătorul nu este singur pe lume, el riscă să-i contamineze şi pe cei din jur, să-i fie ruşine!

Din păcate, răspunsul lui Kahn nu abordează adecvat problema etică. Este adevărat că externalităţile au implicaţii etice. Bunăoară, dacă eu profit de faptul că terenul vecinului nu este îngrădit şi îmi aduc oile la păscut pe respectiva proprietate, prilej cu care se produc anumite stricăciuni, comportamentul meu (de free-rider) este susceptibil de o evaluare morală. S-ar putea spune că acţiunea mea este imorală, chiar antisocială. Soluţia perfectă ar fi educarea mea şi conştientizarea importanţei proprietăţii private.

Problema hazardului moral este însă radical diferită de problema externalităţilor exemplificată mai devreme. În opinia lui Kahn, statele nu sunt decât simpli free-rideri – profitând de rolul de lender of last resort al FMI şi fiind astfel tentate să se supra-îndatoreze – exact ca cel care îşi duce oile la păscut pe terenul altora sau ca fumătorul neinteresat de sănătatea celor din jur. În realitate, ele sunt un pic mai mult decât atât. Aşa cum a observat foarte inteligent colegul meu Octavian Jora, comparaţia corectă aici nu e cu un fumător, ci cu un fumător care fumează cu plămânii altuia. De ce cad pradă guvernele populismului, deficitelor bugetare şi datoriei publice? Pentru că ştiu că pot oricând socializa povara datoriei, fie prin impozite fie prin inflaţie. Deci, statul nu este un free-rider ca oricare altul, este un free-rider împotriva căruia nu te poţi ridica (aşa cum, de pildă, poţi ridica un gard în calea oilor). Din acest punct de vedere, statul nu este free-rider deloc. Mai degrabă (vedeţi şi Mancur Olson) este un hoţ . Deoarece cheltuielile sale sunt finanţate obligatoriu prin impozitare, ce motiv ar avea să le ţină în frâu?!

Hazardul moral asociat problemei principal-agent poate suporta un verdict moral precum cel propovăduit de Kahn: nu este frumos să profiţi de cel care te patronează. Cam aşa stau lucrurile într-o companie, în relaţia acţionari-manager (exemplu: directorii de bănci care îşi acordă bonusuri nesimţite). Însă relaţia contribuabil-guvern este surprinsă imperfect de problema principal-agent; contribuabilii sunt captivi guvernului, pentru că sunt obligaţi să plătească impozite indiferent de câte autostrăzi li se oferă, sunt obligaţi să plătească CAS indiferent de faptul că la pensie vor recupera doar jumătate din cotizaţia vărsată (nici vorbă de vreun randament). Dat fiind că ei nu au de ales, nici guvernul nu are de ales… să se poarte „frumos”.

Astfel, rezolvarea găsită de directorul FMI la problema hazardului moral e puerilă. În vreme ce cultivarea valorilor morale (altruismul) poate stârpi problema externalităţilor, fiind astfel o metodă excelentă de asigurare a trăiniciei capitalismului, oricât de multe predici li s-ar ţine birocraţilor guvernamentali ei nu vor înceta niciodată să facă ceea ce au făcut dintotdeauna: să trăiască din munca (impozitele) celorlalţi.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Atentie, cad dobânzile!

In ultimele trei luni, BNR a redus de trei ori dobanda de referinta cu cate 0.5% iar tensiunea existenta pe piata interbancara s-a redus si ea semnificativ, astfel ca si dobanzile la credite si depozite au urmat acelasi trend.

BNR a comunicat ieri ratele medii ale dobanzilor practicate de banci in luna februarie, iar datele arata ca DAE medie la creditele noi in lei pentru achizitionarea de locuinte a scazut de la 13.65% in ianuarie la 12.56% in februarie, iar DAE la creditele in lei pentru consum s-a redus de la 21.74% la 20.97%. In acelasi timp, DAE la creditele noi pentru companii s-a redus de la 13.83% la 13.23%.

Daca discutam insa despre dobanzile la depozite, cel putin in cazul companiilor acestea au scazut mai mult decat dobanzile la credite, astfel ca dobanda medie platita de banci la depozitele in lei constituite de catre persoanele juridice s-a redus de la 8.53% la 7.45%, iar dobanda medie platita persoanelor fizice s-a redus de la 9.67% la 8.94%.

Mai jos gasiti evolutia din ultimii doi ani a 7 indicatori de dobanda plus a inflatiei, click pe grafic pentru detalii.



In cazul creditelor in euro, DAE medie la creditele noi pentru locuinta s-a redus de la 5.69% in ianuarie la 5.49% in februarie, in timp ce DAE la creditele pentru nevoi personale s-a redus de la 10.03% la 9.75%.

In ceea ce priveste depozitele in euro constituite pe o perioada de maxim un an, dobanda medie a fost de 3.04%, in scadere fata de 3.21% in ianuarie (in cazul companiilor, scaderea este de la 2.79% la 2.37%).

Concluzie

Bancile au inceput in februarie sa taie mai sanatos din dobanzi, insa au mult de recuperat daca tinem cont ca in ianuarie si februarie spre exemplu, Robor la 3 luni s-a redus de la peste 10% la mai putin de 7%, in timp ce ieri, valoarea acestui indicator era de 5.68%.

Cu alte cuvinte, dobanzile la creditele in lei nu scad pe masura scaderii costurilor de finantare pentru banci si nici pe masura scaderii dobanzilor la depozite, iar explicatia (foarte simpla de altfel) poate fi gasita aici si aici.

Este foarte clar ca trendul de scadere va continua si in lunile urmatoare insa vestea proasta este ca, odata cu dobanzile la credite vor scadea si dobanzile la depozite si in plus, dobanzile pasive vor scadea mai rapid decat cele active.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Lucian Davidescu: 5 găuri negre pe care statul ar trebui să le vândă

Casa Poporului, televiziunea, CEC-ul, calea ferată şi centralele electrice.



1. Casa Poporului. Templul kitsch-ului comunist e acum ocupat peste capacitate dar ineficient de birocraţia feudală. Sparge-le muşuroiul şi se vor regrupa, dar măcar o vreme vor fi groggy şi vulnerabili. E un loc numai bun pentru un cazino de neam prost, pentru arabii şi indienii milionari amatori de poleială, candelabre şi flori de ipsos. Voila turism.

2. Televiziunea publică, radioul public, Agerpres. În numele “serviciului public”, câteva mii de oameni au tocat în 20 de ani banii pentru o autostradă. Ce au oferit în schimb? Mai puţin decât puteau oferi gratis. Ce înseamnă “serviciu public”? Să încerci să manipulezi publicul pe banii lui. Taie-le ţeava de bani şi peste 20 de ani sau mai devreme vei avea o autostradă în plus, cu o taxă în minus.

3. CEC, Eximbank. E bine să ai bănci de stat, ca să nu te jupoaie privaţii. Şi să ai control asupra pieţei. Prin bancherii de stat, pe care îi numești după cele mai înalte criterii de productivitate (pentru ei) tu, popor, prin reprezentanţii tăi. E bună proprietatea publică, deşi nimeni nu le calcă pragul, de teamă sau lehamite.

4. Calea ferată. E “strategică”. Dar care-i strategia? Să furăm câte-un pic până n-o mai fi nimic. Necolaiciuc a încălcat regula dozajului şi acum plăteşte pentru asta. Când vor mai rămâne 10% din linii iar restul vor fi luate la fier vechi de ruginite ce erau, vom înţelege de ce era strategic să vindem CFR-ul la timp.

5. Centralele electrice. Cică nicio ţară nu-şi privatizează energia. Chiar şi de-ar fi aşa, în nicio ţară, oricât ar fi de coruptă şi de retardă, nu se ajunge ca hidrocentralele să se teamă de faliment după amortizarea investiţiei. Oare marja de profit a “privaților” va fi mai mare decât discounturile băieţilor deştepţi şi decât şpăgile necesare? La Hidroelectrica, vorbim de 50%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

marți, 30 martie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Vizita lui Dominique Strauss-Kahn arată că FMI este un măcelar, nu un chirurg

Şeful Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn, a făcut astăzi o vizită la Bucureşti, marcată de multiple întâlniri şi discursuri publice. Media a scris spumos în legătură cu această vizită. Că şi-a uitat ceasul la Parlament, că Geoană a verificat personal dacă ceasul găsit îi aparţine şefului FMI, că oaspetele şi-a cerut scuze că nu poate rosti discursul de la Parlament în limba română. Dincolo de astfel de remarci tabloide, prea puţin s-a scris în media despre esenţa vizitei şi flisofia acţiunilor FMI, cel puţin în raport cu România.

Dominique Strauss-Kahn s-a rezumat la remarci diplomatice (vezi răspunsurile lui în dialogul cu cititorii Hotnews.ro), de genul "acordul stand-by este bine manageriat", "România are o situaţie fiscală grea, dar lucrurile arată mai bine la politica monetară".

Opoziţia a reacţionat. Victor Ponta, citat de Bloombiz: "Sunt câteva lucruri pe care, din politeţe, domnul Strauss-Kahn nu le-a putut spune şi de aceea trebuie să le spunem noi. În primul rând, domnul Strauss-Kahn nu le-a putut spune studenţilor de la ASE că ei înşişi vor trebui să plătească înapoi miliardele de euro cheltuiţi de Guvernul Boc, nu le-a putut spune că nu este vorba despre un cadou de la FMI, ci de un împrumut pe care ei îl vor plăti."

Din păcate, esenţa lucrurilor nu a fost spusă public. Adevărurile le găsim mai mult pe bloguri. Bogdan Glăvan a fost la întâlnirea de la ASE şi a remarcat: "Pentru început, vă voi spune doar că Strauss-Kahn a identificat cauza principală a crizei actuale în dereglementarea sectorului financiar din ultimele decenii. Si a adăugat, logic, că avem nevoie de reglementări noi, accentuând în subsidiar că procesul de reglementare decurge foarte lent şi anevoios."

Din toate întâmplările de astăzi, rezultă că FMI nu este un doctor care prescrie tratamente ţărilor cu probleme, nici un chirurg talentat, care taie cu precizie, ci un măcelar care aplică tratamente radicale, nediferenţiate şi care pot conduce la moartea pacientului.

România a contractat un împrumut de 19,95 mld.€, ceea ce echivalează cu 17% din PIB. Ţările occidentale au folosit pachete de stimulare şi salvare a economiei de circa 2% din PIB. Gestionarea crizei s-a făcut la noi într-un mod catastrofal, de către un guvern cu competenţe economice extrem de reduse şi care a preferat să îşi alimenteze clientela politică în loc să ia măsuri anti-criză. Banii care s-au dus la guvern, caz fără precedent în acordurile stand-by semnate de FMI, au fugit urgent în consum. Celialţi bani au condus la creştere fără precedent a rezervei valutare a BNR. Politica monetară a băncii centrale este lăudată, deşi în destule puncte este discutabilă, iar politica fiscală a guvernului este blamată.

Pe deasupra, cerinţele FMI la adresa României au fost în nota obişnuită, macroeconomice, şi constau în obsesia tăierii cheltuielor guvernamentale, în speranţa că guvernul României va şti să facă asta. Nu ştie. FMI nu este obişnuit cu tăieturi chirurgicale fine, ci cu gesturi măcelăreşti, făcute cu toporul. Şi, în momentul în care o astfel de filosofie se aplică unui guvern total lipsit de viziune economică, dezastrul este iminent. Dea cum încolo, din banii veniţi de la FMI, nici mocar un bănuţ nu va mai merge la guvern. Să vedem atunci cum vor reuşi să se descurce autorităţile. De-abia atunci va începe adevărata criză. Şi guvernul va mai face un acord stand-by. Traian Băsescu a spus-o explicit: "Dorim o cooperare pe termen lung cu FMI, când vom încheia acest acord, cel mai probabil vă vom cere un acord stand-by de asistenţă sau o linie flexibilă de credit. Vom vedea împreună ce soluţie trebuie adoptată în ce priveşte România, pentru că este clar că, atâta timp cât suntem într-un acord cu dumneavoastră, România este mai credibilă." Oare?

În concluzie, vizita lui Dominique Strauss-Kahn nu a fost decât un eveniment de bifat în agendă şi nimic altceva.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Despre cum se înţeleg unele bănci între ele şi alte chestii sensibile

Probabil ca unii sunt fosti angajati dati afara in urma programelor de restructurare. Altii poate pur si simplu s-au saturat si vor sa vorbeasca. Cel mai greu este sa probezi documentele pe care ti le furnizeaza. Oricum, toate documentele vor ajunge la institutiile abilitate. BNR, Consiliul Concurentei si celelalte…

Citez dintr-un excel denumit “Minuta investitii”, ale unei banci locale

“discutati cu… Bank conditiile cardului ….; reveniti dupa ce ati discutat toate conditiile comerciale”

Este una dintre recomandari cel putin ciudate. Cum sa te intalnesti cu concurenta si sa discuti despre cum sa le copiezi conditiile?

Altele vizeaza avantajele potentiale pe care le-ar putea obtine banca prin aplicarea unor strategii de diferentiere.

“analizati oportunitatea mutarii intregului head office la locatia centrului operational de la …si folositi ocazia pentru a negocia extinderea contractului pentru inca 5 ani, cu un discount”

“-strategia pe care ar trebui sa o urmeze …Bank este una de diferentiere; instrumente de diferentiere pot fi internet banking, credit prin telefon, mobile banking mai degraba decat sucursale mai multe” (“este in desfasurare”, se noteaza in minuta)

“aplicati ideile viabile cu costuri minime; testati cate o idee in fiecare luna; cele care se dovedesc de succes se replica” ( “2 sucursale speciale deja deschise”, se noteaza in minuta)

“puteti avea in vedere acordarea de credit pentru cumpararea de actiuni … si altele supraalocate” (“rezolvata”, se noteaza)

Altul, tot dintr-o banca de top10:
“Vorbim despre stergerea provizioanelor constituite dupa standardele romanesti de contabilitate. BNR-ul – care “vegheaza la sanatatea sistemului bancar” in general nu stiu daca si-a dat sau nu seama (au fost in vizita cum 2-3 luni), cert este ca daca au aflat ceva nu vor sa faca valuri prea multe. Cu siguranta si alte banci au facut lucruri similare, RAS-urile
fiind vazute ca fiind exagerate la acest capitol. Poate dl. Cinteza stie mai multe despre subiectul asta…
Procedural: Provizioanele se constituie la sfarsitul fiecarei luni pe baza situatiei clientului de la momentul respectiv. Astfel, cu clientii care au credite de valori mari si cu restante > 90 zile se discuta in mod direct pentru a rambursa orice suma, oricat de mica. Nimic nou pana aici… De
cele mai multe ori acesti clienti restanti promit rambursarea in viitorul apropiat a unor sume care sa duca restanta sub 90 zile, care implicit constituie provizioane mai mici. Ei bine, in baza acestor promisiuni viitoare (uneori nematerializate) provizioanele de la luna curenta se
corecteaza manual, diminuand pentru banca cheltuieli reale cu provizioanele.

Tehnic: Sistemul informatic este gestionat si adaptat in-house, astfel ca au fost create unelte de corectare manuala a provizioanelor constituite… raman doar usoare urme in sistemul informatic si nicidecum in balante.
Accesul la aceste unelte este acordat temporar, la inceputul fiecarei luni, in vederea corectarii provizioanelor lunii anterioare. Corectarea se face manual de catre fiecare Sucursala principala, in comparatie cu ceea ce (cred!) se intampla anii trecuti atunci cand se corectau din Centrala.

Context: Crearea unor asemenea unelte este cunoscuta probabil la cel mai inalt nivel al bancii, aprobarile punctuale de stergere (in baza promisiunilor clientilor) se dau prin e-mail de catre Centrala, nu se urmareste daca promisiunile de rambursare sunt sau nu indeplinite.
Lucrurile s-au mai relaxat de prin aprilie cand BNR-ul a relaxat masurile de provizionare (cresterea % garantiilor luate in considerare pentru creditele restante) in vederea impulsionarii creditarii, insa stergerile au continuat.

Miza: Practic cheltuielile cu provizioanele nu sunt recunoscute deloc sau sunt recunoscute cu intarziere (dupa sit. fin. trimestriale), ceea ce creaza o defazare fata de restul bancilor – presupunand ca nu procedeaza la fel. In conditiile in care BNR ar relaxa si mai mult masurile de
provizionare, lucrurile ar trece probabil pe neobservate.

Demonstratie: Aici este partea delicata, din informatiile publice (prezentate diferit la fiecare trimestru) nu cred ca se pot deduce prea multe, poate din scaderea cu ~2% a raportului Cheltuieli/Venituri versus Cost al Riscului care aproape s-a dublat in perioada iunie-septembrie 2009. E posibil sa mai fie si alte semne…”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Bordo şi Eichengreen: după decenii de intervenţionism monetar crizele sunt mai frecvente

Cei mai cunoscuţi istorici ai economiei, Michael Bordo şi Barry Eichengreen au scris un studiu, Is the Crisis Problem Growing More Severe?, care confirmă ceea ce au descoperit şi alţii şi am comentat pe acest blog. Anume că naţionalizarea banilor şi a creditului, socializarea pierderilor şi politica anti-ciclică nu au avut niciun efect în ceea ce priveşte prevenirea crizelor. Reproduc din lucrarea menţionată:

1) Incidenţa crizelor este aproape dublă (în ultimele decenii) faţă de perioada 1945-1971. Cifra comparabilă pentru 1880-1913 reprezintă o treime din frecvenţa actuală a crizelor.
2) Problema duratei este diferită de cea a frecvenţei şi nu se poate spune că s-a schimbat ceva în ceea ce priveşte durata crizelor pe parcursul perioadei analizate
3) Celălalt aspect este profunzimea crizei… Pierderile de producţie cauzate de crizele bancare reprezintă astăzi 75%-80% din ce se înregistra între 1880 şi 1913. Doar crizele gemene (monetară + bancară) au devenit mai severe, iar diferenţa este redusă.


Autorii mai remarcă un alt fapt interesant, anume creşterea volatilităţii fluxurilor de capital: crizele moderne sunt urmate de ajustarea violentă a contului curent, care trece de pe deficit pe suplus într-un singur an, în vreme ce în secolul al XIX-lea ajustarea era mai lentă, deci costul crizelor mai mic.

Şi acum o concluzie interesantă, menţionată devreme în text: Concluzia este că mixul mobilitatea capitalului + democratizarea, iar nu mobilitatea capitalului în sine, a subminat credibilitatea sistemelor monetare. Cred că e destul de clar.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Cum ar fi….?

Cum ar fi ca lucrurile sa se petreaca si in sens invers? Statele sa isi construiasca parghii prin care sa speculeze pe actiunile JP Morgan sau pe ale altora?
Cum ar fi sa citesti o stire in genul “Pakistanul speculeaza pe actiunile bancii de investitii A. Indonezia ataca titlurile bancii B. India mizeaza pe prabusirea actiunilor bancii C” ?

Stiu o sa imi spuneti ca in 99 % dintre cazurile de violenta domestica, barbatul pocneste femeia. Dar sunt si situatii in care femeia il pocneste pe barbat. Fie si numai pentru a-l invata sa nu mai dea in ea.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Arabii nu renunţă. Au pus bazele Uniunii Monetare. Urmează să îşi facă monedă proprie

Prin 2008, au decis sa isi faca Uniune Monetara. Am scris la vremea aceea. In 2009 au pornit la drum. Am scris si atunci. Astazi au decis: Guvernatorul Băncii centrale din Aradia Saudită (Sama), Muhammad Al-Jasser, va fi primul presedinte al Consiliului Monetar al Golfului, entitate care se estimează că va fi precursoarea unei Băncii centrale a Golfului.
Nu are rost sa spun ce implicatii are o moneda a arabilor, in contextul economic actual. Probabil ca miza e mult mai mare decat o anticipeaza unii. Ararbii au copiat modelul chinez de a cumpara aproape tot ce se vinde si desigur, ceea ce conteaza. Teoretic, economia araba este mai sanatoasa decat a Chinei, care ar putea avea o problema in cazul in care capitalurile straine se retrag. Deja investitorii straini din China dau semne de nerabdare. In cazul statelor din Golf, arhitectura financiara este la inceputuri.

Adjunctul Bancii Centrale va fi guvernatorul Băncii centrale a Bahreinului, Rasheed al-Maraj, a anunţat marţi Muhammad Al-Jasser, la o reuniune a celor patru state din zona Golfului Persic, care participă la proiectul monedei comune: Arabia Saudită, Bahrein, Qatar şi Kuweit.

Şefii Băncilor centrale din cele patru state producătoare de petrol din Golful Perisc au lansat, marţi, un Consiliu Monetar al Golfului, care ar urma să pună bazele unei bănci centrale regionale şi să pregătească lansarea unei monede unice în conformitate cu un plan pe zece ani.

Reuniunea inaugurală organizată marţi în capitala Arabiei Saudite a fost prima reuniune oficială a celor patru guvernatori cu colegii lor din Oman şi Emiratele Arabe Unite, după retragerea acestor două state, anul trecut, din programul monedei unice.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Pe o arie din Strauss. Strauss-Kahn

Impresia generala a fost slabuta. Omul a rostit banalitati cu carul, desi daca stau bine sa ma gandesc, doar nu era mitocan sa transmita Guvernului ca nu a facut nimic serios in privinta programului anti-criza. Ca mesaje, a transmis mai putin si mai inconsistent decat a vorbit ieri in Polonia.

Notabil mi s-a parut faptul ca a acordat acest interviu si faptul ca a spus-o pentru prima oara sa mai asteptam un an sau doi cu adoptarea euro.

Imediat dupa ce am citit, am intrebat cativa economisti cam cum vad ei lucrurile.

Partea proasta e ca nu exista niciun plan B. Nici la BNR, nici la Guvern. Suntem oarecum “condamnati” sa adoptam euro in 2015, desi eforturile vor fi serioase si dureroase.

In alta ordine de idei, BCR si-a publicat Raportul macro. Intre pesimism si optimism, sau invers, depinde de care parte a usii… E interesant raportul.

“Contractia economica s-a temperat la nivel anual în trimestrul al IV-lea din 2009; o oarecare moderare a scaderii a cunoscut si cererea interna, în timp ce segmentul extern a avut în continuare un impact pozitiv,atenuând ritmul declinului economic în ultima parte a anului.
Industria a încheiat anul 2009 în zona pozitiva, în conditiile îmbunatatirii indicatorului de sentiment în Zona Euro; comenzile noi externe au ajutat industria sa avanseze la nivel anual cu peste 4%, în timp ce sectorul auto a ramas în continuare lider din punct de vedere al ritmului de crestere

Agricultura a reusit sa recupereze cât de cât în perioada de toamna în urma îmbunatatirii conditiilor meteo; totusi, aceasta a înregistrat o scadere de 0,4% în 2009 fata de anul anterior, în timp ce valoarea adaugata bruta a acestui sector a fost cu 12% mai mica în termeni reali decât nivelul atins în anul 2004

Restructurarile mai multor sectoare economice, în conditiile caderii cererii, au dus la cresterea ratei somajului înregistrat la 7,8% în 2009; restructurarile vor continua într-un ritm mai sustinut în prima parte a acestui an, iar sectorul public ar putea fi în centrul atentiei din acest punct de vedere.”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Reflecţii după conferinţa lui Strauss-Kahn

Azi dimineaţă am participat la conferinţa directorului FMI la ASE. Prelegerea, întrebările adresate din sală şi răspunsurile oferite au abordat destule chestiuni, suficient de interesante pentru a vorbi despre ele o săptămână de aici încolo. Pentru început, vă voi spune doar că Strauss-Kahn a identificat cauza principală a crizei actuale în dereglementarea sectorului financiar din ultimele decenii. Si a adăugat, logic, că avem nevoie de reglementări noi, accentuând în subsidiar că procesul de reglementare decurge foarte lent şi anevoios. La un moment dat, a spus că FMI nu a anticipat criza actuală, ba chiar că izbucnirea ei într-un stat dezvoltat (SUA) a fost o supriză pentru toată lumea – care, eventual, gândea că probabilitatea producerii unor turbulenţe este mai mare pe la „periferie”.

Acum, nu poţi să nu stai o clipă şi să te gândeşti: bine-bine, reglementarea e soluţia, dar dacă reglementatorii nu au putut anticipa criza (de fapt, nu au anticipat nicio criză, niciodată, dar asta e altă poveste), atunci ce motiv am eu să cred că reglementările pe care le compun ei acum vor împiedica apariţia crizei viitoare? Ştiţi cum se spune, generals are fighting the last war! Aţi ghicit: niciunul.

De fapt, eşecul FMI şi al altor organisme publice de a preveni criza arată că acestea nu deţin o teorie a crizei. Iar dacă nu deţin o teorie a crizei înseamnă că nu pot formula un tratament, cu atât mai puţin o modalitate de prevenire a crizei. La fel cum un doctor care nu înţelege boala pacientului nu are cum să-i prescrie o reţetă de însănătoşire.

Glumesc, evident. „Eşecum FMI de a preveni criza”?! He-he, FMI este o parte a problemei, este la originea crizei, alături de alţi factori despre care am vorbit pe acest blog. Radu Muşetescu – fostul meu coleg de facultate, astăzi cadru didactic ca şi mine – a preluat cu abilitate metafora doctorului şi l-a întrebat pe Strauss-Kahn, stârnind o rumoare ironică în sală: „Dacă fumatul dăunează sănătăţii, dar eu ştiu că doctorul mă pune pe picioare de fiecare dată când mă îmbolnăvesc, ce motiv am să renunţ la fumat?!”

Despre răspuns şi alte poveşti, în curând.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Cum stăm din punctul de vedere al relaţiilor comerciale România-Rusia

In 1991, schimburile comerciale cu Rusia reprezentau aproximativ 20% din totalul comertului exterior al Romaniei, in anul respectiv exporturile romanesti pe piata rusa ajungand la aproape 800 milioane euro.

Odata cu orientarea noastra spre vest s-au prabusit si exporturile in Rusia, astfel ca in 2003 exportam produse in valoare de 46 milioane euro, cu 94% mai putin decat la inceputul anulor 90. In acelasi timp insa, importurile din Rusia au crescut constant, consecinta fiind adancirea deficitului comercial.

In 2006, deficitul generat de relatiile cu Rusia (2.9 mld euro) a reprezentat 20% din totalul deficitului comercial inregistrat de Romania.

Este clar ca autoritatile au gresit ignorand potentialul urias de absorbtie al pietei ruse, insa in ultimii ani se pare ca lucrurile incep sa se indrepte, in sensul ca exporturile romanesti au crescut de 11 ori in 2009 comparativ cu 2003, iar deficitul comercial inregistrat anul trecut a fost mai mic de un miliard de euro, detalii mai jos. Sursa: Eurostat.



Vestile bune sunt ca deficitul a scazut semnificativ anul trecut si ca exporturile cresc, insa vestile mai putin bune sunt ca acest deficit a scazut ca urmare a scaderii importurilor de combustibil pe fond de criza si al reducerii pretului la gaze, in timp ce exporturile au crescut in ultimii ani aproape exclusiv datorita Dacia – langa Moscova exista o fabrica Renault care asambleaza masini Dacia cu componente fabricate la Pitesti.

Anul trecut, importurile totale ale Rusiei s-au ridicat la aproximativ 200 miliarde euro, iar noi nu suntem in stare sa exportam mai nimic in afara de componente auto.

Cred ca a venit momentul ca guvernul sa isi stabileasca drept tinta prioritara dezvoltarea relatiilor comerciale cu Rusia, nu de alta dar daca nu putem reduce dependenta Romaniei de gazele rusesti, macar putem reduce deficitul comercial prin cresterea exporturilor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Lucian Davidescu: România e groapa de gunoi a Europei. 3 metode de-a face bani din asta

Despre îngrășăminte agricole, energie și alte fantezii care în Europa sunt lucruri banale. Clasamentul civilizației.



99% din gunoaiele produse de români sfârșesc la groapa de gunoi. În total, e vorba de 382 kg/persoană/an. Doar bulgarii ne întrec și reușesc să îngroape tot. Media UE e puțin peste 40% iar în Germania, pondere gunoaielor aruncate le groapă coboară spre 1%.

Diferențialul România-UE este major, ceea ce înseamnă că urmează o concentrare economică în jurul afacerilor cu gunoi. Pe de altă parte, UE dă fonduri masive și are o directivă dedicată. Deci, mulți ani de acum, industria salubrității va crește.

Care sunt alternativele pentru groapa de gunoi.

1. Reciclare. Varianta de bază, care presupune colectarea separată a deșeurilor și reprocesarea.

2. Compostare. Biodegradarea accelerată a deșeurilor organice și refolosirea lor ca îngrășâminte agricole.

3. Incinerare. Arderea deșeurilor sau a biogazului extras din ele pentru obținerea de energie electrică și termică.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Dan Popa: Kahn a ajuns la sediul ASE, unde discută la această oră cu conducerea instituţiei

In urma cu cateva minute seful FMI, insotit de guvernatoul Isarescu, Mihai Tanasescu si echipa de oficiali au intrat intr-o sala de protocol a ASE-ului, unde vor discuta circa 20 de minute cu conducerea institutiei. Era cat pe ce sa intru si eu, daca nu faceam gafa imbecila sa ma uit in jur dezorientat cand Tanasescu a intrebat unde e unul dintre membrii echipei. Fiind in jeansi si camasa verde in carouri, nu e de mirara ca SPP m-a luat usor deoparte sa ma intrebe”Are you with the mission?” I-am spus sepepistului ca sunt pe dreaq in misiune, drept pentru care am fost scos din sala in care apucasem sa intru si azvarlit in bratele unui alt sepepist. Una peste alta, am ajuns in sala in care va vorbi Kahn. E plin de ziaristi si de oameni la costum.
E si Cristi Popa si Bogdan Olteanu. Sa nu ma intrebati ce cauta primul dintre ei aici…Discuta ca-ntre viceguvernatori, whatta hell…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Pe scurt (V)

  • Conso.ro a publicat articolul Polonia a introdus falimentul personal din martie 2009, iar creditele nu s-au scumpit, semnat de Marius Şerban. În Polonia, legea falimentului personal funcţionează de aproape un an, iar creditele nu s-au scumpit în această perioadă. Ba, dimpotrivă, costurile au scăzut şi sunt de câteva ori mai mici decât la noi, care nu avem o astfel de lege. Se vede clar că afirmaţiile bancherilor din România că falimentul personal va scumpi creditarea nu au acoperire. Pentru detalii, se poate citi articolul meu, BNR se pronunţă împotriva falimentului personal.


  • Hotnews.ro publică dialogul directorului executiv al Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn, cu cititorii site-ului. Surprinde maturitatea întrebărilor şi diplomaţia desăvârşită a răspunsurilor. Merită citit. Reamintesc că azi-dimineaţă Strauss-Kahn a început o scurtă vizită în România.


  • Wall-Sreet.ro publică articolul Dobânda, la un minim istoric. Îşi revine creditarea?, semnat de Ana Săbiescu, în care veţi găsi opinii ale analiştilor financiari şi bancherilor asupra acestui subiect.


  • Pe aceeaşi temă, DailyBusiness.ro publică articolul BNR punctează cu triplu upercut în meciul cu băncile. Se fac pariuri grele pe runda în care va ploua cu dobânzi de 7-8% la credite, scris de Raluca Florescu. Câştigurile mici de pe piaţa interbancară, randamentele în scădere ale titlurilor de stat şi lipsa scuzei că "BNR menţine dobânda prea sus ca băncile să poată da credite ieftine" sunt factori care duc la concluzia că, în cel mult 6-12 luni, vom vedea creditele în lei incomparabil mai ieftine decât acum, sunt de părere specialiştii citaţi - Vlad Muscalu de la ING, Radu Crăciun de la Eureko Pensii şi Dragoş Cabat de la CFA România.


  • Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

    Cristian Orgonaş: Ar trebui să ne lamentăm mai puţin în privinţa şomajului?

    Intr-o declaratie sustinuta la finalul lucrarilor Consiliului European de la Bruxelles, domnul Traian Basescu a spus ca nu este normal sa ne lamentam in legatura cu rata somajului din moment ce Romania sta mai bine decat media UE la acest capitol.

    Personal, nu sunt unul dintre cei care se lamenteaza, insa asa nu ma impiedica sa nu observ ca desi ACUM stam mai bine decat altii, in urmatoarele 4-6 luni avem sanse sa ii prindem din urma si chiar sa ii depasim.

    Astfel, rata somajului in Romania a ajuns in februarie la 8.3%, cifra cu 3% mai mare decat in februarie 2009 cand rata somajului era de 5.3%, in timp ce ritmul anual de crestere al ratei somajului a scazut de la 68.3% in septembrie 2009 la 45.6% in februarie 2010.

    Ce s-a intamplat in UE 27? Rata medie a somajului a crescut de la 8.3% in ianuarie 2009 la 10.1% in ianuarie 2010, ritmul anual de crestere fiind de 12.9%.

    Ce deducem de aici? Deducem ca in Romania, rata somajului creste de aproximativ 3.5 ori mai repede decat rata medie la nivelul UE, detalii mai jos, click pe grafic pentru detalii.

    De dragul discutiei, am ilustrat si modul in care ar trebui sa evolueze rata somajului pentru ca prognoza oficiala sa devina realitate – oficial, ar trebui sa atingem un varf al ratei somajului de aproximativ 9% in mai-iunie, dupa care urmeaza o scadere brusca astfel incat sa ajungem la 7.5% in decembrie.



    Daca discutam despre evolutia numarului de someri, observam ca lucrurile stau aproximativ la fel: in ianuarie, rata anuala de crestere a numarului de someri era de 66.5% in Romania si 21.5% in UE 27, ceea ce inseamna ca la noi, ritmul de crestere este de trei ori mai mare decat “la ei”.

    Nu stiu daca vom ajunge la o rata a somajului de 10%, insa stiu sigur ca in decembrie, rata somajului nu va fi de 7.5% asa cum spera ministrul Seitan.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

    Dan Popa: Ce a spus şeful FMI ieri la “ASE”-ul polonez şi ce le-ar putea deci spune studenţilor români

    Strauss Kahn le va vorbi astazi studentilor de la ASE, dupa ce la ora 8,15 se va intalni cu premierul Emil Boc. Ieri, programul directorului general al FMI a inclus o vizita similara in Polonia, unde le-a vorbit studentilor polonezi intr-ale economiei. Iata care au fost mesajele lui Kahn transmise in Varsovia si care ar putea fi reluate si la intalnirea de la ora 10 la ASE.

    “Economia americana va creste destul de rapid pentru ca este o economie flexibila. Vom vedea cu ce viteza se va intampla asta, dar eu cred ca reluarea activitatii se va face intr-un ritm destul de rapid

    Statele din zona euro au nevoie de imbunatatirea coordonarii pentru a se evita formarea unor dezechilibre puternice in interiorul sistemului

    Arhitectura financiara a UE are nevoie de o re-formare fundamentala.

    In urma crizei, trebuie sa acceleram integrarea europeana si nu sa o incetinim.

    Una din lectiile crizei este ca o moneda fara coordonare economica suficient de puternica poate aduce dupa sine dezechilibre uriase.
    FMI nu va interveni in sprijinul Greciei daca statul elen nu va solicita asta. Sper sa nu fie nevoie sa apeleze la ajutor, dar asta depinde doar de Grecia”

    Pactul de Stabilitate este o inteleger pe care toate Statele trebuie sa il respecte. Si totusi, ce se intampla daca nu il respecta? Nimic!

    Aceasta criza ne arata ca in timpuri bune, toate institutiile par sa functioneze bine. Cand vine o furtuna, cum e cea prin care am trecut, slabiciunile acelorasi institutii apar ca din senin.

    Afin d’assurer une coordination plus forte des politiques économiques, Dominique Daca dorim ca politicile europene sa fie aplicate, avem nevoie de “morcovi” si de “bastoane”. Nu am vazut pana acum niciun baston din acesta care sa constranga Statele sa isi respecte angajamentele

    Criza a trecut, dar consecintele ei vor mai dura o vreme. Aici includ somajul si alte dezechilibre care s-ar putea manifesta

    Nota mea D.P. Nu trebuie uitat ca pentru prezidentialele din 2012 din Franta, actualul sef al FMI este cel mai bine plasat in sondaje. Am zis.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

    Mihai Marcu: Dobânda de referinţă şi costul creditelor

    Probabil stiti ca BNR a redus dobanda de referinta la 6.5%, iar principala problema este de fapt "creditele sunt prea scumpe". In realitate, costul creditelor nu este principala problema.

    Lectia clasica de economie ne spune: daca scade pretul, cresc vanzarile. Aceasta regula este valabila pentru foarte multe bunuri sau servicii. Cei care s-au calcat in picioare sa cumpere bormasini la 15 lei confirma.

    Dobanda este costul creditului; daca scad dobanzile, am putea presupune ca vor creste si "vanzarile" de credite. Sa vedem ce se intampla in ultimul an:

    Pentru creditul in lei:



    Pentru creditul in valuta:



    Ce vedem din ambele grafice - pentru aceeasi perioada - februarie 2009 - ianuarie 2010, atat dobanzile (linia rosie) cat si soldul creditelor (linia albastra) scad.

    In ambele cazuri (lei si valuta) fenomenul este asemănător: desi creditele s-au ieftinit, soldul creditelor curente a continuat sa scada. Concluzia este ca nu cererea solvabila de credite este foarte anemica; dobanzile pot sa scada, insa credite noi se vor da mai greu. Reducerea dobanzilor ii ajuta pe cei in dificultati financiare, dar nu stimuleaza semnificativ cererea solvabila de credite noi.

    Practic, suntem in situatia in care scaderea preturilor se suprapune cu scaderea vanzarilor. Este o dovada in plus ca economia romaneasca este in faza in care se repara bilanturi si se platesc datorii. Stimulul creditelor ieftine, desi util, nu este nici pe departe suficient.


    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

    luni, 29 martie 2010

    Bogdan Glăvan: BNR – ce faci cu dobânda noastră?

    M-am gândit să încep cu această întrebare parafrazând imperfect titlul cărţii lui M. Rothbard „Ce le-a făcut statul banilor noştri?” Totuşi, rata dobânzii este în esenţă un fenomen social; ea izvărăşte din preferinţa indivizilor pentru prezent, din preţul pe care ei îl pun “aşteptării” sau amânării consumului. Nimeni nu este dispus să renunţe la 1 leu pe care îl are astăzi; dar dacă ni se oferă un preţ acceptabil, adică o dobândă, atunci putem decide să ne amânăm cheltuielile pentru o vreme.

    Este important de înţeles că rata dobânzii nu este un fenomen monetar. Dobânda există independent de contextul monetar. Dacă mâine ne-am trezi fără bani, economisirea-investirea respectiv relaţiile de creditare tot ar exista. E drept, apariţia monedei a facilitat mult dezvoltarea pieţei creditului, însă la fel de mult a facilitat extinderea diviziunii muncii în general. Poate e inutil să accentuez acest lucru, însă mi se pare că atât de mulţi oameni echivalează dobânda cu preţul banilor încât trebuie spus clar şi limpede: dobânda este un fenomen real, nu monetar.

    În sistemul monetar-financiar actual – bazat pe monedă discreţionară şi monopol asupra producţiei de bani – rata dobânzii este manipulată permanent prin politica monetară. Atunci când autorităţile cred că creditul este prea scump, ele decretează ieftinirea dobânzii. Aşa s-a întâmplat şi astăzi, când BNR a redus rata dobânzii de politică monetară la 6,5%. Motivul? Ea crede că dobânzile la depozite şi credite sunt prea ridicate. Mai exact, aşa cum Mugur Isărescu a precizat în mod repetat, rata dobânzii la depozite ar trebui să fie doar cu 1% peste rata inflaţiei.



    Ceea ce ridică două mari probleme. În primul rând, este în întregime justificat să reacţionăm la aserţiunea de mai sus cu un simplu What? De unde până unde o rată reală a dobânzii de 1% este considerată normală? Poate că eu nu am citit suficient sau poate că domnul guvernator este un prea talentat ghicitor (deşi maniera în care a ratat ţinta de inflaţie în ultimii ani nu prea ne îndeamnă să credem aşa ceva). În orice caz, am aştepta de la guvernatorul BNR să ne spună şi de ce rata reală a dobânzii trebuie să fie fix 1%. În absenţa acestei motivări, cred că e bine să vă înştiinţez în legătură cu maniera în care mi-a explicat acum câţiva ani un membru al CA al BNR, la un curs de politică monetară, factorii care stau la baza modificării acestei politici: a ridicat din umeri. Imaginaţi-că că această persoană vota scăderea/creşterea ratei dobânzii!

    În al doilea rând, nu pot trece cu vederea că Mugur Isărescu este inconsecvent, lucru pe care l-am explicat aici. Nu mai demult de acum câţiva ani rata dobânzii era cu aproape 10% peste rata inflaţiei, iar de la BNR nimeni nu ţinea cursuri despre rata corectă a dobânzii.

    În al treilea rând, când vorbeşte de rata inflaţiei guvernatorul se referă la IPC. Însă IPC este doar o medie, o estimare a creşterii preţurilor, complet ridicolă pentru mulţi români. Eu unul nu am impresia că scăderea puterii de cumpărare a leului este de doar 3,5% (ţinta de inflaţie pe anul în curs), nici măcar 4,5% (ţinta plus marja de eroare), ci mai mult. Aşa că dacă băncile ajung să îmi remunereze economiile cu o rată a dobânzii de 4,5%-5,5% le voi spune simplu „Adio!” Adevărul este că chiar şi o rată a dobânzii de 6% este real-negativă pentru foarte multă lume, mai ales (cred) pentru românii care locuiesc în mediul urban, plătesc întreţinere, merg cu maşina şi se aprovizionează cu brânză-lapte-carne-ouă de la hipermarket, nu de la animalele din gospodăria proprie (din balcon, eventual).

    Aş mai putea adăuga multe. Bunăoară, cine poate crede că rata dobânzii la leu poate să fie egală cu rata dobânzii la euro (guvernul risk-free Boc s-a împrumutat recent cu 5%)? Dar poate că nu e bine să insist. Cu cât BNR pompează mai mulţi bani şi scade mai mult rata dobânzii, cu atât eu câştig mai mult la bursă. Leii pe care îi adaugă la masa monetară sunt lei adăugaţi la valoarea portofoliului pe care îl deţin. Cu cât expansiunea creditului este mai mare, cu atât omul de rând este expropriat prin inflaţie, cu atât eu câştig. Banii emişi de BNR ajung în buzunarele pensionarilor sau ale minerilor prea târziu, abia după ce eu îmi voi fi marcat câştigul. Creditul bancar ieftin va genera două consecinţe: pe de o parte, unii vor trăi cu impresia că devin stăpâni pe vreo maşină de spălat, televizor sau locuinţă (până când vor creşte ratele); pe de altă parte unii chiar se îmbogăţesc fără să mişte un deget, în virtutea faptului că inflaţia e în favoarea lor. Cei care „produc” sunt impozitaţi, cei care „deţin” sunt avantajaţi. Go ahead.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

    Ion Radu Zilişteanu: Criza grecească, o binefacere pentru bănci

    După cum anunţă ziarul francez Le Figaro, în aceste zile, pentru refinanţarea datoriei externe, Grecia a fost nevoită să lanseze o emisiune de obligaţiuni în valoare de 5 mld.€ cu o maturitate de 7 ani şi cu un randament de 6% pe an. Dată fiind promisiunea de susţinere a Greciei din partea ţărilor din zona euro, marile bănci internaţionale au perceput această emisiune pozitiv şi au subscris 7 mld.€, ceea ce reprezintă o supra-subscriere de 40%.

    Pentru această emisiune de obligaţiuni, Grecia a mandatat următoarele bănci: Société Générale Corporate & Investment Banking (Franţa), ING (Olanda), Alpha Bank şi Emporiki (Grecia) şi Bank of America - Merrill Lynch (SUA).

    Băncile europene împrumută Grecia cu o dobândă de 6% pe an şi se împrumută de la Banca Centrală Europeană la o dobândă de 1% pe an, ceea ce reprezintă un diferenţial atrăgător.

    Precedentele emisiuni de obligaţiuni ale Greciei, emise în 25 ianuarie şi 4 martie 2010, au fost supra-subscrise cu 400%.

    Până la sfârşitul lunii mai 2010, Grecia trebuie să obţină 20 mld.€ din împrumuturi pentru plata datoriei externe.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

    Dan Popa: Două dintre cele mai mari bănci canadiene urcă de mâine dobânzile la ipotecare. Who`s next?

    Doua dintre cele mai importante banci canadiene au anuntat cresterea dobanzilor la creditele ipotecare incepand de maine (marti). E vorba de Royal Bank of Canada si de TD Bank. Cresterile nu sunt mari, de 0,6% (adica o dobanda nominala de 5,85%), dar analistii spun ca e o miscare pe care ar putea-o urma si alte institutii de credit de dincoace de ocean.
    Vorba plutonierului meu din armata (arma Geniu, Brasov), “sa n-avem vorbe”.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

    Cristian Orgonaş: Pe scurt despre dobânda BNR şi numărul autorizaţiilor de construire

    Dobanda de referinta: Consiliul de Administratie al BNR a hotarat astazi reducerea dobanzii de referinta de la 7% la 6.5%, astfel ca in acest moment dobanda de referinta a ajuns la un nou minim istoric, detalii alaturat.

    Analistii se asteptau la o asemenea miscare astfel ca leul nu s-a devalorizat iar bursa nu a crescut, semn ca piata a incorportat deja decizia BNR in cotatii.

    Maine vom afla cum au evoluat dobanzile la credite in februarie, iar eu voi reveni cu un articol mai detaliat privitor la influenta dobanzii de referinta asupra dobanzilor la credite.

    Numarul autorizatiilor de construire: conform INS, in luna februarie 2010 s-au eliberat 2,272 autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale, în creştere cu 19,3% faţă de luna ianuarie 2010 şi în scădere faţă de luna februarie 2009 cu 39,2%.

    În perioada 1.I – 28.II.2010, s-au eliberat 4176 autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale, în scădere cu 32,7% faţă de perioada corespunzătoare a anului precedent, detalii alaturat.

    Din buletinul de conjunctura publicat astazi de catre INS aflam ca, in urmatoarele trei luni, managerii din constructii se asteapta in continuare la reducerea activitatii si a numarului de salariati in raport cu perioada anterioara, desi in mod normal activitatea ar trebui sa creasca pe fondul imbunatatirii conditiilor meteorologice.

    In constructii lucrurile merg prost, iar luminita de la capatul tunelului inca nu se vede.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

    Dan Popa: Ce spune BNR prin reducerea dobânzii cheie:”Domnilor Boc şi Vlădescu, vă mai dăm o mână de ajutor!”

    Asa ar trebui interpretat comunicatul BNR in care anunta reducerea dobanzii cheie la 6,5%, cel mai mic de la Revolutie incoace, cum bine observa colegul meu Dragos Comache. Se stie de la viceguvernatorul Cristi Popa: ca sa cobori dobanda cheie trebuie sa ai conditiile monetare in sens larg, care includ RMO, includ gestiunea ferma lichiditatii si care trebuie sa conduca la ancorarea anticipatiilor inflationiste, basca la revenirea inflatiei pe traiectoria programata. In acest moment o scadere mai mica a dobanzii de politica monetara nu s-ar fi dus unde ii intereseaza pe bancherii centrali: in reducerea dobanzilor la creditele noi. Ca acolo o doare pe BNR in mod special.

    Practic, bancile scadeau dobanzile ardeleneste, mult mai lent decat in ritmul impus de BNR. Asta ca sa nu mai spunem de faptul ca majoritatea bancilor si-au umflat marjele de dobanda, ca sa treaca mai usor prin criza. Credite noi nu prea mai dau de teama, spun cei de la ING intr-un raport. Asistam chiar la un paradox, dar despre asta, cu alta ocazie.

    In comunicat, BNR mai spune ceva. Ca da o mana Finantelor, care se descurca greu tare cu banii, iar scaderea dobanzii cheie este favorabila pentru titluri de stat pentru care dinamica ratelor de dobanda pe termen scurt pare determinanta.

    Reducerea de 50bp a ratei de dobanda de politica monetara ar duce la scaderea ratei de dobanda a facilitatii de depozit la 2,5% iar ratele de dobanda pe termen scurt ar putea sa se indrepte catre acest nivel.

    Calendarul emisiunilor titlurilor de stat pentru luna aprile va fi probabil publicat in curand. ING estimeaza ca valoarea titluri de stat ce ajung la scadenta in aceasta luna este una dintre cele mai scazute din acest an. Insa, deoarece veniturile bugetare s-au situat sub asteptari in primele doua luni ale anului si unele din cheltuielile din luna martie este posibil sa fi fost amanate pentru aprilie pentru a atinge tinta de deficit pentru primul trimestru, se poate ca suma pe care MF intentioneaza sa o atraga din piata in luna aprile sa nu fie cu mult mai mica decat cea de 4 miliarde de lei anuntata in martie.

    Am sa caut mai incolo ca acum nu gasesc un text in care calculasem delayul cu care se transmit deciziile BNR pe piata creditului. Cum il gasesc, cum il pun.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

    Ion Radu Zilişteanu: BNR a redus dobânda de politică monetară la 6,5%, un nou minim istoric

    Într-un comunicat mult mai scurt decât de obicei, BNR a anunţat deciziile Consiliului de Administraţie în şedinţa ordinară de astăzi dedicată politicii monetare. Deciziile comunicate sunt:

    * Reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,5 la sută pe an de la 7,0 la sută, începând cu data de 30 martie 2010;
    * Gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar;
    * Menţinerea nivelului actual al ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

    În acelaşi timp, dobânda la facilitatea de creditare a devenit 10,5%, iar dobânda la facilitatea de depozit 2,5%.

    Reducerea dobânzii de politică monetară cu 0,5 puncte procentuale până la 6,5% conduce al un nou minim istoric, aşa cum se poate vedea aici.

    La începutul anului 2010, dobânda de politică monetară era de 8%. În şedinţa de politică monetară din 5 ianuarie 2010, dobânda cheie a fost redusă la 7,5%, iar în şedinţa din 3 februarie 2010 la 7%. Actuala măsură este cea de-a treia reducere consecutiva a dobânzii cheie.

    De semnalat faptul că membrii Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR) au anticipat corect măsurile de politică monetară luate de CA al BNR.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

    Ion Radu Zilişteanu: Ca şi statul român, Romtelecom vrea să stoarcă bani din orice

    Romtelecom pare a fi în suferinţă. Iată ce mesaj am primit pe adresa de e-mail a unei firme la care sunt asociat:

    Prin intermediul serviciului MyAccount pe care l-aţi contractat de la Romtelecom, aţi beneficiat şi de vizualizarea în meniul Facturi, a listei apelurilor efectuate, fără costuri suplimentare.

    Începând cu data de 26 aprilie 2010, vizualizarea listei apelurilor prin intermediul aplicaţiei MyAccount va fi posibilă numai în cazul în care solicitaţi serviciul "factură detaliată" conform tarifelor în vigoare. Detalii complete puteti obţine apeland gratuit 1930.

    În ultima vreme, Romtelecom părea a se fi desprins de încremenirea în proiect care a caracterizat compania multă vreme, în buna tradiţie a dominaţiei monopoliste pe care a exercitat-o ani buni în telefonia fixă. Scriam aici despre încercările semi-eşuate ale Romtelecom de a se moderniza. În această linie se încadrează şi MyAccount, aplicaţie on line care îţi permite să vizualizezi facturile, plăţile, tipul de serviciu şi opţiunile suplimentare. La prima vedere, un serviciu modern şi normal în aceste vremuri de avânt tehnologic. A impune accesarea listei proprii de apeluri contra cost mi se pare un semn de mare suferinţă, de incapacitate managerială, lipsă a viziunii şi de îndepărtare a clienţilor.

    Am încercat să găsesc pe site-ul Romtelecom cât costă factura detaliată ca serviciu suplimentar. Nu am reuşit. Cel puţin nu la servicii pentru persoane juridice. Ca să nu mai vorbesc de faptul că Romtelecom, ca şi alţi furnizori de servicii în telecomunicaţii, practică tarife diferenţiate pentru persoane fizice şi juridice, pentru servicii similare.

    Mă gândesc serios să apelez la portabilitate.

    Actualizare: Le-am semnalat celor de la Romtelecom acest articol prin Twitter. Sunt curios dacă se vor obosi să comenteze ceva.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

    Cristian Orgonaş: Ne îndreptăm spre un deficit bugetar record în 2010

    Conform datelor Ministerului de Finante, in primele doua luni din 2010 deficitul bugetar a ajuns la echivalentul a 1.08% din PIB-ul prognozat pentru acest an, cifra fiind mai mare decat in aceeasi perioada a anului trecut, cand deficitul bugetar a fost de doar 0.7%.

    Pentru 2010 guvernul are o tinta de deficit de 5.9%, in scadere cu 1.5% fata de 2009 insa daca ne uitam la cifrele pe ianuarie si februarie, intelegem ca atingerea acestei tinte va fi extrem de dificila si asta din trei motive:

    1. Incasari-cheltuieli: cel putin pana in acest moment, veniturile la buget au fost mai mici iar cheltuielile mai mari decat cele de anul trecut, astfel ca deficitul bugetar in loc sa scada, a crescut.

    Ce inseamna asta? Inseamna ca in ultimele zece luni din acest an, guvernul nu numai ca trebuie sa respecte prognoza initiala, ci trebuie sa si corecteze derapajul din primele doua luni.

    In graficul de mai jos se poate observa evolutia deficitului bugetar in perioada 2007-2009 si in primele doua luni din 2010. Este evident faptul ca linia rosie se afla in “partea gresita” a graficului, iar prognoza nu este deloc incurajatoare.



    2. Valoarea PIB: la constituirea bugetului, guvernul a luat in calcul un PIB de 538.9 miliarde lei, in crestere nominala cu 9.7% fata de 2009, tinta care probabil se va dovedi optimista, astfel ca in lunile urmatoare este posibil ca prognoza legata de evolutia PIB sa fie ajustata in jos.

    Ce inseamna asta? Inseamna ca odata cu scaderea bazei de raportare (respectiv a PIB-ului) si cheltuielile trebuie reduse suplimentar fata de reducerea generata de punctul 1.

    Din acest punct de vedere, probabil ca guvernul va apara cu dintii in fata FMI valoarea PIB prognozata initial, chiar daca la un moment dat va deveni evident faptul ca cifrele nu sunt realiste.

    Sa nu uitam ca anul trecut in ianuarie, guvernul a prognozat pentru 2009 un PIB de 579 miliarde lei, a scazut prognoza la 531 mld lei in februarie, apoi la 497 mld lei in septembrie, pentru ca pana la urma PIB-ul sa fie de 491.3 mld lei.

    Pentru a sumariza – daca guvernul va modifica PIB-ul prognozat pentru 2010, modificarea nu poate fi decat in jos.

    3. Managementul cheltuielilor publice: pe vremea guvernarii liberale, cea mai mare parte a deficitului bugetar era realizat in ultimele doua luni (fapt vizibil pe graficul de mai sus), astfel ca guvernului Boc i-a fost relativ usor anul trecut sa tina deficitul sub control prin reducerea cheltuielilor in noiembrie si decembrie.

    In 2010 reducerea suplimentara a cheltuielilor va fi foarte greu de realizat, mai ales daca tinem cont ca la sfarsitul lui 2009, guvernul a economisit aproape jumatate de miliard de euro obligandu-i pe bugetari sa isi ia zile de concediu fara plata.

    Ce va face dl Boc in a doua jumatate a anului daca deficitul bugetar va scapa de sub control? Va cere din nou bugetarilor sa intre in concediu fara plata? Va taia si mai mult de la investitii? Va bate cu pumnul in masa FMI cerand cresterea deficitului?

    PS: cred ca sunt 20-30% sanse ca deficitul bugetar sa nu depaseasca 5.9% anul asta. Dar se mai intampla si minuni….

    Citeste si: Cum combate guvernul criza? Scade investitiile si creste sumele alocate asistentei sociale.

    Despre acelasi subiect a scris si Bogdan Glavan.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

    Dan Şelaru: Care e rata şomajului

    "In partea a doua a anului, rata somajului va incepe sa scada, astfel incat, in decembrie, sa ajungem la o rata de 7,5%, apropiata de cea a anului trecut. Este drept, rata somajului nu va scadea la 4%, dar ne aflam intr-o situatie relativ buna, media pe tara fiind de 10,2%." - Mihai Şeitan

    Păi parcă era 8 şi ceva media şomajului? Sau 8 e pentru public şi 10 pentru cunoscători. Exact cele două procente cu care ne lăudam că suntem sub media UE. Pe ăia de la Comisie i-am minţit atât de grosolan că au reacţionat public.

    De ce politicianul român nu are curajul să spună adevărul. De ce minte? Sau acum s-au prins că nu mai sunt în ţară vreo 2 milioane de persoane? Prevăd un viitor nu prea roz pentru ministrul Şeitan. Dar nu-i o pierdere.

    Parcă la cifra asta avea cineva ceva de făcut.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

    Dan Popa: Programele anticriză în România vs cele aplicate în ţările din jur

    Am primit un mail de la Andreea Paul (Vass) cu o prezentare pe care am gasit-o interesanta si utila. Sigur ca poti fi de acord cu cele scrise acolo sau poti sa ai rezerve, dar sunt date recente care pot fi apoi reasamblate si reinterpretate.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

    Dan Popa: Şeful FMI, înainte de vizita în România:Multe ţări ar trebui să îşi diminueze dependenţa de domenii ca: cel bancar, construcţii şi imobiliar

    Pentru a stimula creşterea economică, statele emergente din Europa vor fi nevoite să îşi reconsidere modelele de creştere, scrie IMF Survey Mag.. “Multe ţări ar trebui să îşi diminueze dependenţa de domenii precum cele bancar, construcţii şi imobiliar – care au cunoscut o dezvoltare explozivă înainte de criză – şi să se concentreze în schimb pe dinamizarea prezenţei lor pe pieţele mondiale”, se arată în articolul care analizează situaţia din Europa în perspectiva apropiatei vizite pe care directorul general FMI, Dominique Strauss-Kahn, o va face în Polonia şi România, în zilele de 29-30 martie.

    FMI prognozează o creştere de 2 la sută din PIB în Europa Centrală şi de Est în 2010, se mai spune in textul citat.
    “Deşi cele mai multe ţări din regiune vor înregistra creşteri economice pozitive în 2010, nu este previzibilă o revenire la ratele înalte de creştere de dinaintea crizei globale. Exporturile se relansează, dar cererea internă va rămâne slabă”
    Si inca ceva. In Polonia, programul sefului FMI e mai consistent decat la noi. Inafara discutiilor cu oficialitatile si cu studentii polonezi, Kahn va mai participa la mese rotunde cu participarea liderilor de opinie din Polonia si va da interviuri la radio si tv.
    La noi, se va intalni cu oficialii.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

    Mihai Marcu: Falimentul persoanelor fizice - un pas necesar

    Proiectul de lege a trecut de Senat, dar nu inseamna ca va deveni aplicabil in curand. Desi proiectul actual al legii falimentului are cateva probleme, este un pas inainte.

    La prima vedere, bancile au de "suferit": riscul asociat creditării persoanelor fizice se modifica substantial si devine asemanator cu cel pentru juridice.

    In relatia cu banca, consumatorul era un soarece fortat sa se joace cu pisica, avand un singur drept: sa-si aleaga pisica. Acum, balanta puterii se echilibreaza.

    Costul creditelor NU trebuie sa creasca din cauza ca persoanele fizice pot da faliment, la fel cum creditele pentru firme nu sunt semnficativ mai scumpe. Ce se va schimba cu adevarat in banci este disparitia ideii cum ca a acorda populatiei (cu carte de munca) este o chestie sigura, care aduce doar profituri.

    Proiectul legii falimentului aduce si alte probleme - in forma in care este acum, este un cadou de 25% din credit facut populatiei - daca demonstrezi ca ai plati sau poti plati 75% din credit, scapi de restul 25%. O alta consecinta neplacuta este impactul asupra chiriilor - daca exista contract, proprietarii se vor trezi cu chiriasi care nu pot evacuati in timp ce sunt in procedura de reorganizare. Aceeasi surpriza o vor avea si furnizorii esentiali (gaze, apa, energie electrica).

    Va deveni mai eficient pentru banci sa inceapa voluntar restructurarea datoriilor persoanelor fizice, inainte de a se ajunge la tribunal.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

    Cristian Orgonaş: România, pe locul 9 în UE din punctul de vedere al rezervelor valutare

    La sfarsitul lunii februarie rezervele valutare la BNR totalizau 32.5 miliarde euro cu tot cu aur, cifra care ne situeaza pe locul noua in UE. La sfarsitul anului 2008 eram pe locul 7, iar la sfarsitul anului 2007 pe locul 6.

    Daca luam insa in considerare gradul de acoperire al rezervelor calculat in luni de importuri ne situam pe locul doi, rezervele valutare ale Romaniei reprezentand echivalentul a 10 luni de importuri. Din acest punct de vedere, mai bine decat noi sta doar Danemarca, rezervele acestei tari reprezentand echivalentul a 11.3 luni de importuri, click pe graficul de mai jos pentru detalii.



    In ultimii doi ani, rezervele valutare ale Danemarcei au crescut cu 140% datorita cumpararilor masive de valuta ale Bancii Nationale, realizate cu scopul de a stopa aprecierea coroanei daneze.

    Este evident ca BNR are acum o rezerva disproportionata in comparatie cu volumul comertului exterior si al schimburilor de pe piata valutara, iar in lunile urmatoare este posibil ca rezerva sa creasca pe fondul intrarilor de valuta si interventiilor BNR pe piata valutara.

    Sa vedem cat de mult vor scadea RMO la valuta in acest an si unde se vor duce banii returnati bancilor de catre BNR.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

    Dan Popa: Monede bune şi rele, oameni buni şi boi

    Conform Legii lui Gresham, atunci cand in circulatie se afla doua monede, una buna si una rea, moneda rea o înlocuieste pe cea bună.
    Lucrurile nu se petrec diferit in viata. Oamenii prosti ii alunga pe cei destepti. Sa explic in doua vorbe de ce.
    Am publicat un preambul dintr-un interviu cu un roman, Florin Bilbiie (click pe nume, pt CV). Omul e destept, fara indoiala. Fragmentul a fost postat pe HotNews de un coleg, dand ocazia unor comentarii extrem de acide venite de la cititori. Bilbiie le devenise mitocanilor fie evreu, fie prost, pentru ca din substantivul “balbaiala” nu poate iesi, nu-i asa?, un tip destept.

    In opinia altor minti luminate ale subsolului Internetului, Florin Bilbiie (doua doctorate, 3 masterate, toate la universitati renumite, majoritatea luate cu punctaje record) este prost pentru ca nu ne-a avertizat ca va veni criza. La ce bun asemenea economisti, daca nu ne spun timpul probabil in finante? Sa plece naibii cu cartile lui.
    In fine, mai e o categorie. Cei care ar putea admite ca unii oameni sunt destepti, dar spun dom`ne, sa nici nu exageram. Adica am luat nota de tipul asta, poate ca o fi ceva de capul lui, dar va spun ca de fapt, rosteste niste platitudini, zice absolventul a 10 clase, magna cum laudae.
    Un altul, ma intreaba pe mail ce interes am eu sa scormonescu dupa “toti necunoscutii” de care nu a auzit citez, nici dracul. Ce vreau sa promovez de fapt cu acest interviu? Si “PE CINE????” (tot citat).
    Mai e de asemenea o categorie a carei logica suna asa:”Dom`ne, cine esti mata sa spui despre cutare sau cutare ca e destept? Daca nu ii intelegi toate lucrarile nu ai cum afirma asa ceva. Te bagi in seama ca musca in lapte”. Dupa logica acestui demnitar al inteligentei, despre oamenii supra-dotati au voie sa scrie doar cei supra-supra dotati, ca ceilalti nu ii inteleg.

    Una peste alta, asistam la apliucarea legii lui Gresham, direct in viata. Sunt fie niste frustrari prost consumate, fie doar prostie si atat.
    Cum sa spun? E o performanta acceptabila ca un bou sa se creada animal de rasa. Drama apare atunci cand se si comporta public ca si cum ar fi unul.

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

    Lucian Davidescu: Ce ţine România pe loc: mitologia industrială şi cultul pentru obiect

    Istoria economică a ultimilor 20 de ani: Decât mult şi fără rost, mai bine puţin şi prost.



    Germania face acum regulile zonei euro şi are în spate forţa industrială capabilă să creeze surplus exportabil. În vârful lanţului trofic al tehnologiei, nu mai contează nici măcar preţul. Pentru că nu prea există concurenţă.
    Este motivul pentru care modelul de dezvoltare german – ca şi cel japonez – a fost admirat semi-oficial încă din timpul comunismului. Însă, din motive greşite.

    Poate România să devină competitivă industrial? Aceasta ar fi întrebarea. Răspunsul este afirmativ, cu multe-multe nuanţe. Componentiştii auto au demonstrat că, da!, putem produce chiar şi pentru Mercedes. Nokia a demonstrat că România poate exporta tehnologie.

    Acum, nuanţele:

    1. Liniile de producţie sunt la noi, know-how-ul e de import. Să nu ne amăgim, valoarea adăugată e în altă parte. Pe lanţul trofic, România e mai mult pradă.

    2. Proprietarii sunt aceiaşi, locaţiile se schimbă. Aşa cum industria textilă a început să migreze mai spre est – după un popas de doar câţiva ani – şi industria mai avansată ar putea migra cândva.

    3. Nu contează ponderile, important e totalul. Disperarea de-a avea cât mai multă industrie – bună sa proastă, nu conta – ne-a dus deja cândva în pragul colapsului.

    Ceea contează este productivitatea pe angajat. Când un singur om va produce necesarul de mărfuri industriale pentru alţi 100, ponderea industriei în PIB va fi minusculă. Ar fi un lucru rău? Nici vorbă! Singurul efect ar fi mărfurile incredibil de ieftine. Din ţările importante, cea mai mică pondere a industriei în PIB e în Hong Kong: 10%. Cele mai mari ponderi sunt n ţările cu petrol şi în Africa.

    Multă vreme, românii n-au înţeles de ce în Germania un aparat electronic este aruncat (reciclat) mai degrabă decât reparat. Cultul obiectului, indus de managementul cretin din comunism, valoriza prea puţin munca umană şi prea mult rezultatul ei ineficient.

    O altă himeră: mania pentru exporturi. A exporta este sinonim cu “bine”, iar a exporta importa – cu “rău”. Este o mentalitate bună, dar izvorâtă iarăşi din motive greşite. E ca şi cum ai spune că munca e bună iar consumul rău. Într-o raţiune etică poate fi adevărat, dar consumul rămâne scopul iar munca doar un mijloc. Iar importul este întotdeauna preferabil atunci când alţii sunt mai eficienţi ca tine.

    Nu combina Siemens este avantajul suprem al Germaniei, nici linia de producţie şi nici chiar oamenii care o butonează. Doar creierul care le-a gândit pe toate.

    Principalul criteriu atunci când vorbim de agricultură, industrie, servicii sau orice altceva ar trebui să fie cât de multă valoare poate produce un singur om. Germanii au o vocaţie industrială. Noi ce vocaţie avem?

    Articol publicat în revista Corso



    Din nou, via Dan Şelaru: Cum ucide şcoala creativitatea

    Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

      © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

    Back to TOP