Bogdan Glăvan: Bernanke vrea eliminarea rezervelor minime. Adică? - Bloguri economice

sâmbătă, 20 martie 2010

Bogdan Glăvan: Bernanke vrea eliminarea rezervelor minime. Adică?

Şeful băncii centrale americane este de părere că rezervele minime obligatorii ar putea fi eliminate, pentru a spori lichiditatea pe piaţă (vedeţi nota 9 din acest speech). Dacă ar fi pusă în practică, măsura ar marca un punct crucial în evoluţia sistemului bancar. De ce?

Activitatea bancară pe care o cunoaştem astăzi este o activitate bancară cu rezerve fracţionare. Adică, depozitele noastre din bănci nu sunt “depozite” deloc, pentru că banii depozitaţi nu sunt ţinuţi la îndemână pentru a fi înapoiaţi deponenţilor la cerere, ci sunt înstrăinaţi – daţi cu împrumut – ceea ce creează fenomenul cunoscut sub numele de multiplicarea creditului (masei monetare). Cu cât rata rezervelor este mai mică, adică cu cât băncile păstrează mai puţini bani din cei pe care îi depozităm, cu atât multiplicatorul este mai mare. Acesta aproximează de fapt inversul ratei rezervelor, astfel încât dacă, de exemplu, băncile păstrează 10% rezerve, multiplicatorul monetar este 10, ceea ce înseamnă că băncile pot genera credit în valoare de 1000 de lei pe baza unui depozit de doar 100 de lei.

În SUA, rata rezervelor este de doar câteva procente (în funcţie de pasive, adică de tipul depozitelor, poate fi şi zero). În România rata rezervelor este de 15% la depozitele în lei şi de 25% la cele în valută, ceea ce înseamnă că sistemul bancar românesc este considerabil mai lichid decât cel american.

De ce păstrează băncile rezerve? De frica retragerilor. Dacă oamenii nu şi-ar retrage niciodată banii din bănci (în sens fizic, nu prin transfer), băncile nu ar avea nevoie să păstreze niciun sfanţ rezervă. Această ipoteză este însă absurdă, ea contrazice chiar rolul monedei şi al produselor bancare. Prin urmare, băncile sunt nevoite să păstreze anumite rezerve, cu care să acopere retragerile nete zilnice. Este însă important de înţeles că dacă băncile ar fi, pentru un motiv oarecare, convinse că deponenţii nu-şi vor mai revendica niciodată banii depuşi, astfel încât păstrarea de rezerve ar fi un act prostesc (rata rezervelor ar ajunge zero), ele ar purcede la multiplicarea creditului… practic la infinit; nu uitaţi, multiplicatorul este inversul ratei rezervelor.

În aceste condiţii putem spune că oferta de bani poate creşte necontrolat, iar nivelul preţurilor devine indeterminabil, ceea ce este tot atât de uşor de înţeles de creierul uman ca şi numărul combinaţiilor care se pot juca într-o partidă de Go.

Dar guvernatorul Bernanke nu este speriat de acest lucru. În sistemul actual, eliminarea rezervelor minime nu ar echivala cu multiplicarea necontrolabilă a masei monetare deoarece băncile mai sunt constrânse în activitatea lor şi de alte reglementări, dintre care cea mai importantă este rata capitalului. Capitalul propriu trebuie să reprezinte 8% din active (ajustate la risc), cu alte cuvinte o bancă nu se poate extinde oricât, ci doar în măsura în care are o “pătură de capital”. Această condiţie a fost însă ridiculizată de istoria recentă, când leverage-ul multor bănci a ajuns în realitate la 40-50.

Evident, impunerea unui prag minim de capital în condiţiile eliminării rezervelor nu constituie un mod eficient de control al expansiunii creditului. În fond, băncile pot creea tocmai capitalul de care au nevoie pentru a-şi îndeplini norma prudenţială – acţionarii se pot împrumuta pentru a suplimenta capitalul, iar pe baza acestuia banca extinde mai departe creditul, într-o spirală fără sfârşit. Ce împiedică acest lucru să se întâmple este existenţa/inventarea altor condiţii/reglementări, persuasiunea directă a statului şi, de ce nu, propriul interes al bancherilor care realizează că nu este bine să omoare găina care face ouă de aur: declanşarea hiperinflaţiei ar duce la pierderea încrederii oamenilor în sistemul bancar şi la distrugerea acestuia. Însă băncile vor fi mereu tentate să tatoneze limitele sistemului, să împingă crearea de bani mai departe şi mai departe în încercarea de a obţine profituri tot mai mari. Sunt stimulate să facă acest lucru şi de politica de socializare a riscului dusă de guverne (hazard moral).

Până una-alta, măsura imaginată de Bernanke arată cu vârf şi îndesat fragilitatea extremă la care a ajuns activitatea bancară contemporană. Conceptul de solvabilitate dispare odată cu cel de rezerve. Şi de ce s-ar întâmpla asta, dacă nu pentru motivul că băncile sunt oricum insolvabile?!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP