Bogdan Glăvan: Conducerea colectivă, AGA, Parlamentul şi Preşedintele Senatului - Bloguri economice

miercuri, 10 martie 2010

Bogdan Glăvan: Conducerea colectivă, AGA, Parlamentul şi Preşedintele Senatului

Pentru că de câteva zile spaţiul public este copleşit de discuţia privind schimbarea preşedintelui Senatului, m-am gândit să elaborez un pic pe acest subiect. Ca de obicei, intenţia mea este de a formula o perspectivă liberală asupra problemei – fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu partidele politice actuale care includ în denumirea lor cuvântul „liberal”. Mă voi axa pe o comparaţie des folosită, aceea că Parlamentul este reprezentantul naţiunii la fel cum consiliul de administraţie al unei firme este reprezentatul acţionarilor. (Comparaţia este, de exemplu, folosită în discutarea problemei principal-agent; sunt conştient de limitele comparaţiei; nici nu cred că este potrivită, dar o prezum de dragul discuţiei.)

Alegerile colective sunt uneori problematice. De exemplu, am explicat aici de ce conducerea prin referendum este inconsistentă. Dar asocierea şi decizia prin vot fac parte din exercitarea dreptului de proprietate privată. În sine, asocierea indivizilor în vederea gestionării comune a unei resurse nu ridică probleme speciale. Indivizii pot să formeze grupuri, alianţe, societăţi, asociaţii, companii, cluburi, carteluri (toate sunt sinonime din perspectiva filozofiei liberale) sau cum vreţi să-i spuneţi pentru a-şi atinge un scop comun. În interiorul unui club deciziile se iau prin vot. Cel mai cunoscut astfel de club este societatea pe acţiuni, unde proprietarii votează persoanele care să conducă zi de zi firma.

Membrii fiecărei asociaţii sunt liberi să se organizeze cum vor. Ei sunt liberi să stabilească un regulament de funcţionare a asociaţiei aşa cum cred adecvat. Nu putem spune a priori cum ar arăta un astfel de regulament. Totuşi, este extrem de improbabil ca indivizii care formează o asociaţie să stabilească un regulament care să le îngrădească dreptul viitor de decizie. Nimeni nu ar fi doritor să intre într-o asemenea asociaţie, la fel cum nimeni nu ar dori să cumpere un teren fără permisiunea de acces la el. Desigur, membrii unui club de golf ar putea conveni restrângerea dreptului de a scuipa pe terenul de joc; iar membrii unui club de dans ar putea restrânge dreptul de a participa îmbrăcat conform liberului arbitru. Nu despre aşa ceva este vorba. Aceste prevederi nu restrâng dreptul de decizie, ci mai degrabă stabilesc regulile jocului. Pe de altă parte, este îndoielnic că o asociaţie ar putea vota ca preşedintele său ales să nu poată fi schimbat din funcţie până la sfârşitul vieţii sau măcar timp de 10 ani. La fel cum este îndoielnic că în interiorul unei firme s-ar putea stabili îngrădirea dreptului acţionarilor de a-şi vinde acţiunile şi de a „trăda” asociaţia ieşind din ea. Aceste acţiuni ar fi contrare dreptului de proprietate privată şi interesului proprietarilor.

Acum ajungem la situaţia politică actuală. Să presupunem că parlamentarii sunt reprezentanţii naţiunii iar ei au la rândul lor dreptul să îşi aleagă organele reprezentative. Să presupunem că sunt precum acţionarii unei societăţi. Întrebarea cheie este: au ei dreptul să schimbe conducerea când vor? Răspunsul este: bineînţeles. A le refuza acest drept echivalează cu a le nega libertatea de alegere. La fel cum majoritatea acţionarilor unei firme poate decide oricând politica firmei, la fel majoritatea parlamentarilor ar trebui să poată decide oricând cine să îi reprezinte. Că majoritatea este schimbătoare este un truism. Bineînţeles că majoritatea este schimbătoare (ori îşi poate schimba ideile); nu este nimic mai firesc decât acest lucru.

Am fost curios să citesc Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005 a Curţii Constituţionale în privinţa constituţionalităţii acelor prevederi din regulamentul Senatului care stabilesc modalitatea de schimbare a preşedintelui (un rezumat aici). În opinia mea, decizia este clară. Mircea Geoană nu poate fi schimbat din funcţie aşa cum se încearcă acum şi, de fapt, motivarea deciziei se referă tocmai la un contex politic precum cel actual.

Concluzia? În opinia mea, intenţia unor parlamentari de a schimba preşedintele Senatului este nelegală dar principială. Vă miră? Nu ar trebui. Nu este pentru prima oară când descoperim că legile (Constituţia) sau regulamentul Senatului sunt confuze ori construite pentru a avantaja un anumit grup de interese. Dar asta e altă poveste. Bismark, creatorul statului german modern a spus: Laws are like sausages. It’s better not to see them being made.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP