Bogdan Glăvan: Educaţie, nu învăţământ - Bloguri economice

sâmbătă, 20 martie 2010

Bogdan Glăvan: Educaţie, nu învăţământ

Mark Twain spunea: „Nu am lăsat niciodată şcoala să se amestece în educaţia mea”. De aceea cred că proiectul noii legi a educaţiei eşuează în a asigura un fundament solid pentru educarea copiilor. Pentru că este o lege a şcolii, nu a educaţiei.

Învăţământul contemporan este unul dintre cele mai radicale proiecte de sistematizare a societăţii, conceput cu intenţia de a simplifica, standardiza şi omogeniza formarea individului. Legea „educaţiei” este tributară paradigmei învăţământului ştiinţific, planificat centralizat şi impus obligatoriu. Evident, nu poate fi vorba de educaţie în astfel de condiţii.

Săptămâna aceasta au apărut două articole articole extrem de utile pentru înţelegea situaţiei în care ne aflăm, rolul veritabil al educaţiei şi căile de a reforma sistemul actual:

Oana Osman, Părinţii împotriva statului

Ionela Bălţătescu, Note şi reflecţii de tema educaţiei

Nu pot scrie nimic mai bun decât ce este scris acolo. Vă mai pot oferi însă următorul fragment dintr-o altă lucrare, cu precizarea că trebuie să înlocuiţi cuvântul „arbore” cu „copil”, şi “pădure” cu “societate”.

„Statul european de la începuturile modenităţii vedea pădurile pe care le deţinea, chiar şi înainte de apariţia silviculturii ştiinţifice, dintr-o perspectivă fiscală, determinată de necesitatea de a obţine venituri… În silvicultura fiscală a statului, arborele real, cu toate întrebuinţările posibile, a fost înlocuit de un arbore abstract, reprezentând un anumit volum de cherestea sau lemn de foc… Tendinţa era una de uniformizare, în sensul cel mai strict al cuvântului. Arborii creşteau în rânduri uniforme, pentru a putea fi măsuraţi, număraţi, tăiaţi şi apoi înlocuiţi de un nou şir de exemplare similare… Noua pădure, redusă la esenţial, era cu mult mai uşor de gestionat… Noua pădure lizibilă era, de asemenea, mai uşor de manipulat din punct de vedere experimental. Odată înlocuită pădurea bătrână, mult mai complexă, cu una în care multe variabile erau menţinute la un nivel constant, erau mult mai simplu de analizat efectele pe care le aveau variabile precum îngrăşămintele, precipitaţiile şi stârpirea buruienilor asupra unor arbori de aceeaşi vârstă şi aparţinând aceleiaşi specii. Era cel mai bun laborator silvicol ce se putea imagina în acea vreme.” (James Scott, 2007, În numele statului. Modele eşuate de îmbunătăţire a condiţiei umane, Polirom, p. 30-35)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP