Cristian Orgonaş: De ce accepta angajatul roman sa lucreze peste program? - Bloguri economice

luni, 15 martie 2010

Cristian Orgonaş: De ce accepta angajatul roman sa lucreze peste program?

Dupa ce in 2007 moartea Ralucai Stroescu a generat extrem de multe discutii legate de conditiile de munca din multinationale, iata ca acum ne confruntam cu un caz similar: Ramona Ciciu a decedat duminica dupa patru zile de coma.

In acest articol nu vreau insa sa insist asupra celor doua nume mentionate mai sus, ci voi incerca sa abordez problema orelor suplimentare “fara numar” efectuate de catre unii dintre angajati.

Experienta personala

Am lucrat mai mult de sase ani in multinationale si prin urmare, sunt extrem de familiarizat cu termenele limita, cu proiectele despre care afli astazi ca trebuiau terminate ieri, cu munca peste program, cu lipsa de organizare a unora si incompetenta altora.

Insa, daca privesc in urma, pot numara pe degete zilele in care am plecat din firma dupa ora 8 seara, iar in week-end nu tin minte sa fi venit la birou de mai mult de 3-4 ori. Nu mi-am luat niciodata de lucru acasa!

Pe de alta parte, imi amintesc ca aceleasi persoane stateau tot timpul peste program, imi amintesc ca aceleasi persoane se plangeau permanent ca nu reusesc sa isi termine treaba in cele 8-9 ore “regulamentare”, sau ca aceleasi persoane lucrau 12 ore pe zi cu gandul ca seful le va remarca si le va promova.

De ce accepta angajatul roman sa lucreze peste program?

In acesti sase ani, am remarcat trei categorii de angajati care accepta sa lucreze in mod regulat peste program:

1. Carieristii – cei care vor sa avanseze si considera munca peste program drept o conditie fara de care nu poti avea o cariera de succes;

2. Cei care nu sunt suficient de organizati pentru a isi termina treaba la timp;

3. Cei care accepta sa lucreze peste program pentru ca asa le cere seful, neavand puterea de a spune nu;

1. Carieristii

Multi dintre angajatii cu pretentii au impresia gresita ca pentru a fi promovati, trebuie sa accepte orice sarcina suplimentara si in plus, ca trebuie sa isi demonstreze devotamentul fata de firma acceptand sa lucreze (mult) peste programul normal de lucru.

In primul rand, trebuie sa spun ca managerul care apreciaza sau chiar incurajeaza munca peste program este un manager prost. Punct. Un manager bun incurajeaza si apreciaza obtinerea unor rezultate mai bune, nu efectuarea a nenumarate ore suplimentare.

Imi amintesc ca prin 2004, faceam parte dintr-o echipa de aproximativ 20 de persoane construita cu intentia de a deveni o baza de selectie pentru viitorii manageri ai departamentului de Supply Chain, iar primul dintre noi care a fost promovat, a fost un tip care la ora 5 rupea usa.

Nu imi amintesc sa-l fi vazut vreodata facand ore suplimentare insa omul era inteligent si stia sa se organizeze, fiind promovat in dauna unora care munceau 12 ore pe zi sau chiar mai mult. Este insa adevarat ca managerul care l-a promovat era francez….

Acum, aceasta persoana lucreaza in SUA la Intel.

Personal, am fost promovat de doua ori in acesti sase ani fara sa imi ceara cineva sa stau peste program sau sa muncesc in week-end.

Morala – este ok sa vrei sa promovezi, sa vrei sa obtii o pozitie mai buna sau un salariu mai mare, insa in loc sa te intrebi cate ore suplimentare trebuie sa faci pentru a obtine asa ceva, intreaba-te ce poti sa faci pentru a obtine rezultate mai bune decat colegii tai. Rezultatele conteaza, nu numarul orelor lucrate!

2. Lipsa de organizare

Lipsa de organizare ne omoara! Sa fim cinstiti – daca seful te anunta ai de terminat un proiect in 5 zile dar tu stii ca il poti termina in 2 zile, cand te apuci de el? Normal, cu maxim doua zile inainte de termenul limita, chiar daca ai avea timp sa il termini mai repede. Iar daca apare ceva neprevazut, trebuie sa faci ore suplimentare pentru a il termina.

Mai departe – am vazut o gramada de persoane care se plangeau toata ziua ca trebuie sa stea peste program pentru ca au prea multe pe cap, desi stiam sigur ca incarcarea lor era mult mai mica decat a altor angajati, care in schimb nu faceau ore suplimentare.

aca firma la care lucrezi nu iti impune efectuarea unor ore suplimentare dar tu esti nevoit sa le faci pentru a iti termina treaba, de cele mai multe ori explicatia este lipsa ta de organizare.

3. Angajatii care nu au puterea de a spune nu

Aceste persoane reprezinta angajatul perfect. Am avut colegi care gandeau cam asa: “sunt recunoscator companiei ca m-a angajat, ma bucur ca am un loc de munca si ca pot incasa un salariu decent in fiecare luna, iar singura mea grija acum este sa nu imi supar seful. Daca ma da afara, cine ma mai angajeaza?”.

Dupa cum spuneam, acest tip de angajat reprezinta mielul de sacrificiu perfect: crede ca firma ii face un favor ca il plateste, accepta sa lucreze peste program fara sa comenteze, se consulta cu seful inainte de a lua orice decizie si are impresia ca daca ii spune nu sefului, va veni sfarsitul lumii.

Imi este mila de astfel de angajati, insa isi merita soarta. Atunci cand esti recunoscator companiei ca te plateste si te gandesti cu groaza ce faci daca esti concediat, inseamna ca tu insuti ai o parere foarte proasta despre tine si despre valoarea ta ca angajat, iar in aceste conditii, cum poti avea pretentia ca seful tau sa te trateze cu respect?

Concluzie

Pentru multi dintre angajatorii romani, munca peste program (eventual neplatita) a devenit o regula nescrisa pe care daca nu o respecti risti concedierea, insa angajatul are intotdeauna o alternativa – sa nu accepte! Sa aiba puterea de a spune nu atunci cand seful ii cere sa munceasca des peste program fara sa il plateasca!

Stiu ca astfel de indemnuri suna bine in teorie, insa in momentul in care tot timpul nostru se imparte intre birou si pat, avem o mare problema – ii oferim angajatorului pe tava viata noastra.

Iar daca angajatorul profita de atitudinea pasiva si supusa a angajatului, cine este de vina?

Bineinteles, autoritatile trebuie sa sanctioneze practicile abuzive, insa de cele mai multe ori statul intervine atunci cand este prea tarziu.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP