Daniel Cazangiu: 'Măsuri anticriză' - Bloguri economice

joi, 18 martie 2010

Daniel Cazangiu: 'Măsuri anticriză'

Aberațiile intervenționiste - care pot fi considerate de unii chiar magice - debitate de polititc se pliază foarte bine pe așteptările și gusturile majorității. De fapt target-ul anesteziilor momentane îl reprezintă votanții.

Evidența:
- insolvența și falimentul sunt cancerul sectorului privat, nemaifiind mult timp până la deces
- sectorul public este încă supradimensionat comparativ cu ce a mai rămas de administrat
- îndatorarea babană votacilor pentru a menține acest sector public și pentru a plăti pe cei care au sprijinit moral alegerile
- fiscalitatea este excesivă
- neputința politicului de a gândi pe termen mediu și lung în privința politicilor economice
- incapacitatea de a absorbi banii din fonduri europene

Despre urmări am mai scris (1,2,3,), nu are rost să mai insist.

'Măsuri etatiste anticriză':
- prima (2) casă - o subvenție prea mare în comparație cu economia reală. Scopurile au fost două: în primul rând acela de a menține prețurile de ofertă pe o piață înghețată la nivelul plafoanelor acordate. De ce? Vezi aici. În al doilea rând - o portiță de a transfera băncilor din banii de la fmi. Demonstrația este simplă: cei care s-au îndatorat la acele prețuri încep să îngroașe rândurile restanțierilor.
- proiectul pompos de facilități pentru tineri, despre care se tot discută în ultima perioadă. Asemenea proiecte arată că politicul trăiește într-un alt plan, într-o altă dimensiune diferită de cea reală. Rezultatele sunt previzibile de pe acum - transferarea scriptică a afacerilor care mai mișcă pe numele celor mai tineri. Este posibil să vedem start-up-uri care din prima lună de funcționare au câștigat licitații la lucrări publice și rulează milioane de euro, în timp ce activitatea firmelor vechi este suspendată, la fel ca și plata datoriilor fiscale acumulate.
- investiții ale guvernului în infrastructură - au rămas și vor rămâne doar la stadiu de intenție, menită să excite doar auzul celor care mai cred în așa ceva.

Sugestii (fără nici o speranță că vor fi aplicate vreodată):
- subvenționarea produselor românești prin scăderea fiscalității asupra acestora.
- fiscalitate zero în agricultură pentru producători.
- ratificarea falimentului persoanelor fizice.
- adecvarea numărului de funcționari publici la economie.
- fiscalitate zero sau foarte mică pe forța de muncă nou angajată.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP