Lucian Davidescu: Warren Buffett: Credeam că sunt bătrân şi înţelept. Sunt doar bătrân - Bloguri economice

luni, 1 martie 2010

Lucian Davidescu: Warren Buffett: Credeam că sunt bătrân şi înţelept. Sunt doar bătrân

Cum reuşeşte Warren Buffett să câştige când alţii pierd şi să câştige mult când alţii doar câştigă? Răspunsul de anul acesta:



2009 a fost unul dintre puţinii ani în care randamentul acţiunilor Berkshire Hathaway (19,8%) a fost mai mic decât media S&P500 (26,5%). Totuşi, pe termen lung (45 de ani), randamentul mediu compus al Berkshire este de 20,3% faţă de numai 9,3% în cazul S&P500. În faimoasa sa scrisoare către investitori, preşedintele Warren Buffet (79 de ani, 37 miliarde dolari) îşi repovesteşte reţeta de afaceri şi îşi contabilizează erorile:
O mărturisire dureroasă: Anul trecut, preşedintele vostru a tras obloanele pe un foarte scump fiasco de afaceri pe care l-a construit cu mâna lui. Mulţi ani m-am chinuit să mă gândesc la produse colaterale pe care să le oferim milioanelor de clienţi loiali de la GEICO. Din nefericire, în cele din urmă am reuşit şi am venit cu o idee genială cum că ar trebui să vindem propriul card de credit. Am crezut că deţinătorii de poliţe GEICO ar trebui să aibă un risc de creditare bun şi că dacă le dăm condiţii satisfăcătoare ne vor alege pe noi. Am nimerit afacerea bine, dar cu clienţii greşiţi.

Pierderile noastre brute au ajuns la 6,3 milioane de dolari înainte să mă trezesc, în sfârşit. Apoi, am vândut portofoliul nostru de 98 de milioane de dolari – credite cu probleme – pentru 55 de cenţi pe dolar, pierzând astfel încă 44 de milioane. Managerii GEICO, trebuie spus, n-au fost niciodată încântaţi de ideea mea. M-au avertizat că în loc să ajungem la crema clienţilor GEICO s-ar putea să avem parte de —– să le spunem non-crema. Le-am sugerat subtil că sunt mai bătrân şi mai înţelept.

Eram doar mai bătrân.

Altă greşeală pe care miliardarul şi-o asumă este bilanţul dezastruos al NetJets, o companie de aeronave private în regim de proprietate partajată. NetJets a fost adusă însă pe profit în scurt timp, din august până acum, de Dave Sokol, unul dintre favoriţii lui Buffett la succesiune. Managementul bun este, de altfel, unul dintre principalele active bine-evaluate de Buffett în rapoartele anuale
E treaba mea să ţin Berkshire departe de astfel de probleme. Charlie (Charles Munger, 86, vicepreşedintele Berkshire) şi cu mine credem că un CEO nu trebuie să delege controlul riscurilor. Este pur şi simplu prea important. La Berkshire, eu personal iniţiez şi monitorizez fiecare contract derivativ cu câteva mici excepţii operaţionale. Dacă Berkshire va avea vreodată probleme, va fi vina mea. Nu va fi din cauza erorilor făcute de un Comitet de Risc sau de un Chief Risk Officer.

Cum îşi reformulează Buffett principiile la sfârşitul crizei financiare


1. Nu cumpărăm ce nu putem evalua

2. Nu credem în bunătatea unor străini, aşa că nu ne bazăm pe faptul că am fi prea mari pentru a cădea. Avem întotdeauna mai mult cash decât datorii

3. Lăsăm subsidiarele să ia propriile decizii

4. Nu încercăm să facem furori pe wall-street, vrem investitori care au încredere că le putem oferi valoare pe termen lung.

Berkshire Hathaway are activităţi în asigurări, servicii financiare, utilităţi, transporturi, industrie.

Am fost în zeci de consilii de administraţie în care erau decise achiziţiile, iar directorii sfătuiţi de valoroşi bancheri de investiţii (există şi de alt fel?). Invariabil, bancherii fac o evaluare amănunţită a valorii companiei cumpărate, cu accent pe motivele pentru care ea valorează mult mai mult decât preţul pieţei. Totuşi, în mai mult de 50 de ani, n-am auzit vreodată bancherii de investiţii (sau managementul!) să discute despre valoarea reală a ceea ce este oferit (de cumpărător – n.red.). Dacă era vorba de emisiune de acţiuni din partea cumpărătorului, pur şi simplu foloseau valoarea de piaţă pentru a măsura costul.

Când acţiunile sunt moneda de schimb într-o achiziţie şi când directorii ascultă de un consultant, cred că există o singură cale pentru o discuţie echilibrată şi raţională. Directorii ar trebui să angajeze un al doilea consultant, care să argumenteze împotriva achiziţiei propuse, şi să obţină onorariul doar dacă tranzacţia cade. Fără un astfel de remediu dur, recomandarea noastră privitor la consultanţi rămâne: „Nu întreba frizerul dacă e timpul să te tunzi”.

Nu pot rezista să nu vă spun o poveste de demult. Aveam acţiuni într-o bancă mare, bine condusă, care zeci de ani n-a avut voie să facă achiziţii. În cele din urmă, legea a fost schimbată, iar banca noastră a început să caute imediat posibile ţinte. Managerii ei, oameni faini şi bancheri capabili, au început în mod previzibil să se comporte ca nişte adolescenţi care abia descoperiseră fetele.

În curând, s-au concentrat pe o bancă mult mai mică, la rândul ei bine condusă şi cu caracteristici similare. Banca noastră vândută la un preţ mic (de-asta o cumpărasem), se învârtea în jurul valorii contabile şi avea oferea câştiguri mari pentru un preţ mic. Totuşi, în timpul ăsta, proprietarul băncii mici era curtat de alte bănci mari şi cerea un preţ de trei ori mai mare decât valoarea contabilă. În plus, cerea acţiuni, nu cash.

Normal, băieţii noştri au cedat şi au acceptat acest deal distrugător de valoare. „Trebuie să arătăm că suntem la vânătoare. Plus că e doar o tranzacţie mică”, au spus ei, de parcă doar un rău mare făcut acţionarilor putea fi un motiv pentru a sta deoparte. Reacţia lui Charlie la momentul respectiv: „Ar trebui să aplaudăm când câinele care ne distruge gazonul este un Chiuaua şi nu un Saint Bernard?”

Vânzătorul băncii mici – nu era prost – a avut apoi o ultimă cerere în negocieri. Poate în vorbe ceva mai diplomatice decât acestea: „După fuziune, voi fi un acţionar mare al băncii voastre, iar ea va reprezenta o bucată mare din averea mea. Aşa că trebuie să-mi promiteţi că nu veţi mai face niciodată o afacere atât de prostească cum aţi făcut cu mine”


[Citeşte şi Cine va fi succesorul lui Warren Buffett?]

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP