vineri, 30 aprilie 2010

Lucian Davidescu: Cea mai mare dilemă a lui Warren Buffett: “Să ucid sau să salvez Goldman Sachs?”

Tăierile de rating pentru Grecia, Portugalia şi apoi Spania de către Standard&Poor’s, au mutat în plan secund scandalul Goldman Sachs. Dar asta s-ar putea să nu fie de ajuns.

Weekend-ul acesta se judecă soarta Goldman Sachs. Nu o va face SEC, care a deschis investigaţia de fraudă împotriva băncii de investiţii. Nu o va face nici senatul american, care i-a audiat deja pe bancheri. Şi nici procurorii din New York, care tocmai au deschis o anchetă penală. Îi va judeca…

Warren Buffett, la adunarea anuală a investitorilor Berkshire Hathaway, de pe poziţia de investitor care a pus la bătaie propria reputaţie şi cinci miliarde de dolari pentru Goldman Sachs.

„Mă aştept la multe întrebări şi voi da răspunsuri complete şi detaliate”, a spus Buffett, citat de Wall Street Journal.

Pentru Buffett, felul în care va trata cazul băncii de investiţii este probabil provocarea vieţii (şi are deja 80 de ani!). Pentru că şi-a construit imperiul pe etica de afaceri şi responsabilitatea faţă de clienţi. Pentru că a favorizat inovaţia şi managementul bun, în timp ce critica inovaţiile financiare şi efectele lor. Dar şi pentru că a ştiut să-şi aleagă în general corect investiţiile, lucru care l-a adus în topul celor mai bogaţi oameni din lume.
În cazul Goldman Sachs, miliardarul a închiriat – scump! – propria reputaţie. Investiţia de cinci miliarde de dolari în opţiuni Goldman Sachs, făcută la apogeul crizei, i-a adus lui Buffet trei miliarde profit, peste dividendul anual garantat la 10% din investiţie. În ziua în care SEC a anunţat investigaţia, căderea acţiunilor cu 13% a redus profitul la 2 miliarde. Iar întrebarea acum, pentru acţionari, este dacă pe termen lung Goldman Sachs va mai putea să convingă mulţi clienţi, pentru mulţi bani, că lucrează în interesul lor.

Alte exponate din galeria de figuri Abacus.

Lloyd Blankfein, preşedintele Goldman Sachs, a avut o prestaţie de oţel în faţa senatului, în contextul în care o singură broboană de sudoare pe frunte putea însemna zeci sau sute de milioane de dolari cădere pe burse.
Doar două bănci au câştigat masiv în urma crizei. JP Morgan Chase (condusă de Jamie Dimon) şi Goldman Sachs.

Totuşi, chiar dacă salariul i-a scăzut de la 4,5 milioane de dolari pe lună în 2006 la nici un milion în 2009, Blankfein încă se simţea de neînvins: „Îndeplinesc misiunea lui Dumnezeu”, spunea el într-un interviu anul trecut, declaraţie pentru care şi-a cerut scuze la scurt timp. Însă luna aceasta, se închina deja la alţi zei: “Dragă Warren, spune-mi ce să fac”.
Fabrice Tourre, „Fabulosul Fab”, şi-a cerut şi el scuze (în faţa senatorilor, prin avocat). De data aceasta, pentru o parte din conţinutul cinic al e-mailurilor aduse ca probe, care descriau obligaţiunile vândute drept „junk”, „crappy”, „shitty”.
Însă nu şi-a cerut scuze pentru că şi-a descris clienţii drept „orfani şi văduve”, dimpotrivă, a tot repetat că erau „investitori sofisticaţi”. „Tot mai mulţi bani împrumutaţi în sistem. Clădirea stă să cadă în orice moment. Singurul potenţial supravieţuitor, fabulosul Fab, stă în mijlocul acestor complexe contracte exotice pe banii altora, pe care le-a creeat fără să înţeleagă foarte bine toate implicaţiile acestei monstruozităţi!!!”, sunt cuvintele care l-au făcut faimos pe francezul de 31 de ani.
În faţa e-mailurilor care probau că şi-a minţit clienţii, fabulosul Fab a tot repetat că nu-şi aminteşte.

Jonh Paulson, managerul de fond care a încasat tot profitul din operaţiunea Abacus, un miliard de dolari, stă deja liniştit. Deocamdată, nicio anchetă nu îl vizează, pentru că nu el este cel care şi-ar fi minţit clienţii.

Ce a făcut totuşi Paulson? Când toată lumea credea că ipotecile vor aduce randamente nesfârşite, el a pariat pe căderea pieţei. S-a dus la Goldman Sachs să îi „facă” o piaţă, iar când IKB şi ABN Amro s-au angajat să cumpere a pus în coş ouăle cele mai fragile.

Robert Khuzami a instrumentat cazul SEC şi are reputaţia că “nu ia prizonieri”.

Khuzami şi-a construit cariera fugărind, anchetând şi condamnând terorişti. Inclusiv pe cei care au detonat o bombă cât o dubă, în 1993, în beciurile Wall Trade Center. În 1999, l-a înfundat pe Patrick Bennet, omul care a orchestrat a doua cea mai mare schemă Ponzi din istoria SUA. Din 2002 a lucrat pentru Deutsche Bank, iar din 2007 conduce departamentul executiv al comisiei de valori mobiliare din SUA.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Bogdan Glăvan: În China s-a lansat programul „Doar două case”

Astăzi autorităţile de la Beijing au interzis populaţiei să deţină mai mult de două case. Din câte înţeleg restricţia se aplică locuitorilor Beijing-ului, la nivelul întregii ţări existând o altă restricţie – interzicerea creditelor ipotecare pentru a treia casă.

Guvernul speră ca prin aceste măsuri să potolească boom-ul. Desigur, dacă insistă suficient de mult cu măsuri administrative pot termina boom-ul imobiliar. De exemplu, pot decreta că începând de mâine locuinţele cumpărate nu vor putea fi revândute decât peste 50 de ani. Sau pot stabili un impozit de 100% la revânzarea casei. Dar ce au de-a face aceste măsuri cu boom-ul… general? Fix nimic.

Piaţa imobiliară este doar un debuşeu pentru cheltuirea banilor. Ferecarea ei prin interdicţii va dirija (ca o consecinţă neintenţionată) fluxul de credit ieftin pe alte canale de dispersie în economie. Important este că veniturile nominale ale chinezilor cresc proporţional cu masa monetară. Dacă ei nu vor putea cheltui banii pe locuinţe, îi vor cheltui pe maşini. Dacă nu îi vor putea cheltui pe maşini îi vor cheltuie pe excursii la Paris. Boom-ul imobiliar nu este decât o expresie a subvenţionării investiţiilor prin scăderea artificială a ratei dobânzii şi expansiunea creditului. Una din multiplele expresii posibile.

La limită, guvernul chinez poate încerca să potolească inflaţia prin îngheţarea tuturor preţurilor. Aceasta nu va elimina distorsionarea economiei. Doar va adăuga distorsiunilor induse monetar noile distorsiuni induse prin măsuri administrative.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Ura şi la halbă!

Tovarasi
Va vorbesc in calitate de mic patron. In aceste zile in care micu`i frate cu romanul, iar vesnicia s-a nascut la tzap, va rog sa imi permiteti sa va urez un Intai de mai cat mai responsabil. Sa luptam tovarasi impotriva exploatarii omului de catre mititei si sa-i rapunem pana la unu. Fiarba berea`n cupe, saie`ne mustarul, dulce Romanie asta ti-o doresc.
Sa sarbatorim tovarasi in mod civilizat si responsabil victoria clasei muncitoare. Sa bem si sa ne acoperim deficitul de bere, destul de greu de finantat.
Frati romani
Traiasca Unu Mai, ziua celor ce muncesc. Desi ar putea sarbatori si Guvernul, ca oameni e si el.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Nu se va introduce nicio clauză care să permită ieşirea din Euroland

Seful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, nu vrea sa introduca în tratatele europene nicio clauza care să permită excluderea unei ţări din zona euro, posibilitate discutată cu precădere în Germania, spune AFP.

“Tratatele europene nu prevăd o astfel de posibilitate şi ar fi o eroare să le amendăm în acest sens”, a apreciat Barroso – într-un interviu publicat în Hamburger Abendblatt. Pacat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Optimism debil sau pesimism nesănătos

Scriam aici ca nu cred ca Romania va creste in 2010 si nu cred nici acum. Ma enerveaza ca in pesimismul meu am dreptate. Ma enevreaza ca Boc nici macar nu incepe restructurarea sectorului public.

Ma enerveaza ca aia de propovaduiau cresterea economica, acum se ascund sau fac pe desteptii si invoca evolutii impredictibile. Sau, in mod pervers, spun ca ei doar au incercat sa insufle optimism.

Ma enerveaza ca nu se face un pact politic la nivel national in care sa se recomande abtinerea de la manifestatii si demonstratii pana iesim din criza.

Ma enerveaza ca, din cauza iresponsabilitatii politice, s-ar putea creste taxele. Ori, ca sa bagi taxe acum, inseamna sa omori consumul, sa ii determini pe patroni sa isi reduca din cheltuieli (inclusiv cele de personal) numai ca sectorul bugetar sa fie mai departe bine hranit pe banii alora de mai muncesc.

Ma enerveaza cand vad cum se revolta unii ziaristi pe faptul ca un director de spital are un salariu de 6000 de lei (1500 de euro) si nu inteleg cat ar trebui sa fie salariul unui director de spital in Romania ca sa fie multumiti ziaristii?

Ma enerveaza pleziristii careinainte de a fi ministri declara ca problema Finantelor e comunicarea si ca nu colaboreaza cu presa, iar dupa ce se vad pusi in fotolii uita completamente de asta.

Ma enerveaza cand citesc masurile anticriza luate de statele europene si cand vad ca nimeni din Guvern nu pare sa le citeasca sau sa incerce sa le aplice. Ma enerveaza cand Boc se victimizeaza si da vina pe Vosganian, pe Iliescu, pe mineri, pe Burebista, pe Adam si pe Eva, fara sa stie ce e de facut.

Opozitia e tampa, iar Puterea fara nerv.

Ma enerveaza ca de 20 de ani, reformele in Romania sunt facute de FMI si sunt ratate de politicieni. Ma enerveaza ca Fiscul ma someaza sa ii dau 5,15 lei iar costurile plicului, timbrelor, expeditiei samd ii costa 6 lei.

Ma enerveaza ca mereu ii luam pe altii de prosti, desi pe noi nimeni nu ne ia de destepti.

Ma mai calmeaza doar faptul ca o sa ies la iarba verde si o sa uit de toate astea.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Speculatorii, marii câştigători ai crizei din Grecia

In ultima luna, pietele internationale au reactionat puternic la vestile venite din Grecia, iar bursa de la Atena a cunoscut variatii extrem de mari de la o zi la alta.

Am ilustrat mai jos evolutia valorii actiunilor emise de cea mai mare banca greceasca, respectiv National Bank of Greece.

Dupa cum se poate observa, in ultimele 20 de sedinte de tranzactionare pretul actiunilor a cunoscut scaderi masive urmate de cresteri pe masura, in timp ce volumele de tranzactionare au fost uriase.

Spre exemplu, ieri s-au tranzactionat actiuni in valoare de 145 milioane de euro, ceea ce inseamna 2% din capitalizarea bancii. In aprilie s-au tranzactionat echivalentul a aproximativ 25% din totalul actiunilor NBG.
Ca o comparatie, 2% din capitalul celei mai mari banci cotate la BVB (BRD) inseamna ~50 milioane de euro. Ieri, la BVB s-au tranzactionat actiuni BRD in valoare de aproximativ 190.000 de euro, adica 0.008% din capitalizare.

Sa nu mai discutam despre variatia euro in raport cu dolarul, variatia costurilor CDS sau a pretului bondurilor.
Concluzia: aprilie a fost o luna numai buna de speculat, nu degeaba atat Grecia cat si alte tari au acuzat atacuri speculative venite din partea celor care au incercat sa castige un ban “cinstit” speculand problemele venite din zona euro.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Deficit bugetar compromis?

După primul trimestru deficitul bugetar este de circa 8,2 miliarde lei, în vreme ce anul trecut se cifra la 7,9 miliarde lei. Deci anul acesta este mai mare cu 3,7%. Conform datelor provizorii, reprezintă 1,5% din PIB.


Anul trecut deficitul realizat pe primul trimestru a reprezentat cam o cincime din deficitul total la sfârşitul anului. Nu ştiu în ce măsură este rezonabil să presupunem că la sfârşitul lui 2010 vom avea 1,5 x 5 = 7,5% din PIB deficit bugetar, dar în condiţiile în care FMI se gândeşte să modifice prognoza creşterii PIB la 0% (după ce au mai redus-o o dată de la 1,3 la 0,8), cifra pare verosimilă.

În fond, în ciuda pretenţiilor că suntem cu deficitul conform planului, planul se schimbă pe lună ce trece, în rău, astfel încât este ridicol să aplaudăm cifrele anunţate de guvern. Nu mai pun la socoteală faptul că cifrele respectivă reflectă o metodologie particulară de calcul, care nu se referă la valoarea angajamentelor guvernului, ci la cuantumul cheltuielilor efective (mare parte din economiile realizate în ultima vreme sunt dificil de susţinut – neplata salariilor, amânarea rambursării TVA s.a.)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Şelaru: Camătă sau dobândă

Mircia Giurgiu, deputat PDL, vrea o lege împotriva cămătăriei. Încă o măsură socialistă, banii sunt o marfă, nu poţi să spui care e preţul lor, adică dobânda.

Să revenim în realitate, cum ar fi să existe o lege care să spună că dobânda la eurobondurile Greciei este de cel mult 5 procente. Cine, Doamne iartă-mă, i-ar împrumuta pe greci? Nimeni. Pentru Grecia banii sunt mai scumpi decât pentru un prieten al meu care vrea să-şi facă o casă.

Nu apăr niciun împrumut dat în condiţii ilegale, cine face o ilegalitate să plătească. Dar a spune că anumite împrumuturi sunt ilegale datorită dobânzii este o aberaţie. Ne spune un comentator că prin camătă se înţelege capitalizarea dobânzii pe perioade mai scurte de un an. Cică scrie în Codul Penal. N-am reuşit să găsesc. Adică nu poţi să iei dobândă la dobândă pe perioade mai scurte de un an.

O prostie. Există conturi curente cu capitalizarea dobânzii la o lună. De la bănci. Aşa că a impune ca tu client al băncii să poţi capitaliza dobânda la o lună dar banca sau altcineva nu e pur şi simplu discriminare.

Bun, nu am nimic cu deputatul Giurgiu, e doar un alt exemplu de socialism în marş, o încălcare a legilor economiei de piaţă şi, în mod clar, o dovadă că PDL nu are nicio treabă cu liberalismul.

Avem încă o dată dovada că "Prost nu e ăla care cere ci ăla care dă." dar noi şi asta vrem să reglementăm, niciodată prostia n-o să fie reglementată (de la Caritas la FNI, în 10 ani, proşti s-au găsit de fiecare dată şi nici acum nu lipsesc). E doar un vis socialist sortit unei iluzii din ce în ce mai părelnic reală în vremurile astea grele. Ce poetic sunt. :-)

Ce înseamnă o dobândă corectă? Ca la musulmani, zero? Dacă da, mai priviţi şi nivelurile de dezvoltare economică. Mai bine am pune mâna pe carte şi am învăţa să citim şi să înţelegem ce scrie prin contractele alea pe care prea mulţi le semnează fără să le înţeleagă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

Dan Popa: Ce spuneam ieri…?

“Turbulenţele pe care le traversează zona euro adâncesc şi mai mult Europa într-o criză de identitate ce alimentează deja revenirea reflexelor naţionale, eşecul proiectelor mobilizatoare şi al noilor instituţii ale Uniunii Europene, în mare parte invizibile”, comentează joi France Presse.

Exact ce ziceam in postul anterior...

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

joi, 29 aprilie 2010

Dan Popa: O propunere radicală. Şi trei idei

Prima.
Ai o scurgere la chiuveta. Nu te pricepi foarte bine si decizi sa-l chemi pe instalator. Vine, iti schimba garnitura, pune o chiuveta noua, iti ia caruta de bani si pleaca. La cateva zile, faci inundatie. Nu e normal ca instalatorul sa iti repare gratuit sau sa iti returneze banii?

Te duci la un magazin specializat si ceri un produs scump. Il platesti, dar ajuns acasa, constati ca produsul nu numai ca e defect, dar iti explodeaza in brate si te raneste. Nu ar fi cazul ca magazinul sa te despagubeasca?

Ai o problema cu deficitul. Iti angajezi un zuper-specialist (sa zicem Goldman Sachs), el iti ia caruta de bani, iti spune sa faci intr-un anume fel , dupa care el pleaca iar tie ti se infunda.
Nu ar trebui ca GS sa iti dea banii inapoi? Sa suporte, cum ar veni, din miliardele de dolari profit, o parte din datorie?
P.S. Lumea are nevoie de un cap al lui Motoc. Nu doar GS e vinovat pentru masinatiunile facute, sa fie clar. GS e doar unul dintre cuiele din asfaltul pe care masina financiara ruleaza. Dar cum e nevoie sa se dea poporului circ, s-a gasit un acar Paun.

A doua
Nu cred ca trebuie admirat stufarisul de evenimente pentru a vedea cine a pierdut si cine a castigat de pe urma crizei. Trebuie doar sa se traga o linie si sa se contabilizeze Nume. Pur si simplu sa se numere aia de au facut profituri mari. Pentru ca de regula, aia care au avut de castigat au avut si interesul sa provoace macelul. Sunt cativa care „s-au trezit” cu profituri cat China. GS, cateva hedge found-uri…Aia sunt, frate, ce sa tot cauti vinovati aiurea….?

A treia
Liderii politici europeni sunt in mare pierdere de credibilitate. Cand a izbucnit criza, daca mai tineti minte, au iesit sa spuna ca nicio problema cu Grecia. Ca vor face si vor drege. Pietele nu au dat doi bani. Dupa aia, s-au reunit si au zis ca o sa dea bani, ca au de unde samd.
La fel, pietele nu au dat doi bani pe vorbe si au continuat presiunile pe greci. Pe urma, au venit sa puna banii pe masa, ca nu mai aveau incotro. Nici acum nu prea le-au linistit. Pentru ca, sa fie clar, Grecia este in faliment.

Daca liderii europeni vor sa castige credibilitate, trebuie sa arunce cu mai putine vorbe.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Se întâmplă şi minuni – în martie, guvernul a redus cheltuielile de personal cu 21,5%

Cu o intarziere de cateva zile, Ministerul de Finante a publicat astazi executia bugetara pe primul trimestru, iar datele sunt urmatoarele:

- veniturile la bugetul general consolidat au totalizat 37.54 miliarde lei, cu 1.4% mai putin decat in primul trimestru al anului anterior. Dupa primele doua luni incasarile erau cu 3% mai mici, ceea ce inseamna ca in martie veniturile au crescut usor.

Au scazut puternic veniturile din impozitul pe salarii si venit (-9.5%, respectiv – 475.6 mil lei), cele din TVA (-11.5%; -978.6 mil lei) si cele din asigurari sociale (-5.2%; -631.9 mil lei).

Au crescut printre altele veniturile din impozitul pe proprietate (+10%; +161 mil lei), veniturile din accize (+5.9% sau 182.7 mil lei) si din impozitul pe profit (+8.9% sau 190.6 mil lei). Evolutia lunara a veniturile la buget in graficul de mai jos, click pe imagine pentru detalii.


- cheltuielile totale au scazut cu 0.5% comparativ cu primele trei luni din 2009: cheltuielile de personal au scazut cu 8.7% (-1.1 mld lei), cele de capital cu 36.5% (-1.4 mld lei), insa cheltuielile cu asistenta sociala au crescut cu 15.6%, respectiv 2.35 mld lei.

Cu alte cuvinte, guvernul a taiat de la personal si investitii si a dat banii pe asistenta sociala (aici sunt incluse si ajutoarele de somaj).

Totusi, trebuie mentionat faptul ca in martie, guvernul a redus cheltuielile de personal cu 21.5% fata de martie 2009 (3.84 mld lei vs 4.89 mld lei), detalii aici. De asemenea, in T1 au crescut puternic sumele alocate cofinantarii proiectelor europene (+506% sau 503 mil lei).


Deficitul bugetar a totalizat 8.22 mld lei in primul trimestru, in crestere cu 3.7% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Trebuie sa luam insa in considerare faptul ca PIB-ul din 2010 va fi mai mic decat cel estimat, astfel ca guvernul se indreapta de fapt spre un deficit similar cu cel de anul trecut.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Expunerile vest-europene pe Grecia, bombe cu explozie întârziată

Banca Centrală Europeană se străduieşte prin toate mijloacele să limiteze efectele crizei greceşti asupra instituţiilor financiare europene, dar se confruntă acum cu o problemă mult mai delicată: propria balanţă. Multe bănci europene, inclusiv greceşti, au depus bonduri emise de Grecia drept colateral pentru împrumuturi de la BCE. În ultima vreme, BCE a înlocuit investitorii privaţi ca principală sursă de finanţare a nevoilor Greciei. În consecinţă, BCE ar putea înregistra pierderi masive din creditele acordate cu colateral din titluri de stat greceşti, în cazul în care instituţiile financiare greceşti îşi agravează dificultăţile şi ţara intră în incapacitate de plată.

Banca Centrală Europeană nu vrea să dezvăluie volumul creditelor acordate cu colateral în titluri greceşti, însă există informaţii privind expunerile ţărilor din Uniuinea Europeană faţă de Grecia. Băncile franceze au o expunere de 80 mld.€ pe Grecia, iar cele germane sunt pe locul 2, cu 45 mld.€, în conformitate cu cifrele furnizate de Banca Reglementelor Internaţionale. În Germania, Hypo Real Estate are cea mai mare expunere, de 9,1 mld.€. Commerzbank deţine 4,6 mld.€ în bonduri greceşti, în timp ce băncile din sectorul public cunoscute ca Landesbanken deţin miliarde de euro în acelaşi tip de active.

În conformitate cu reglementările BCE, dacă valoarea colateralului depus de o bancă pentru obţinerea unui împrumut scade, banca debitoare trebuie să aducă alte active suplimentare în garanţie. O asemenea cerere a BCE ar pune presiune pe cele mai fragile bănci europene, ceea ce înseamnă că va solicita suplimentarea garanţiilor doar în cazuri extreme.

BCE s-a mai confruntat cu o asemenea problemă în 2008, când o subsidiară a Lehman Brothers şi mai multe bănci din Islanda, pe care le-a împrumutat, nu au mai fost capabile să ramburseze creditele. BCE pretinde că suma împrumuturilor către acele bănci depăşeşte 10 mld.€ şi este neclar în ce proporţie îşi va putea recupera BCE pierderile.

În cursul anului 2009, BCE a acceptat garanţii în titluri de stat în valoare de 200 mld.€, dar nu comunică structura acestor garanţii pe ţări.

Intrarea în criză a unei singure bănci mai importante poate destabiliza echilibrul financiar din Europa, dar când în această situaţie intră o ţară din zona euro, lucrurile se complică proporţional.

Date fiind condiţiile delicate în care se află Portugalia, Spania şi alte ţări membre ale zonei euro, Banca Centrală Europeană va avea foarte mult de lucru şi cu rezultate imprevizibile.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Poţi lua un credit de 57.000 de euro cu un salariu lunar de 650 de lei?

Saptamana trecuta am aflat ca la mai putin de un an de la lansare programul Prima Casa a facut o victima, un client urmand sa fie executat silit pentru ca nu si-a mai platit ratele.

In aceasta saptamana insa, ziaristii de la Adevarul au dezvaluit faptul ca persoana care va fi executata silit a reusit sa ia un credit in valoare de 57.000 de euro avand un salariu lunar de 650 de lei (157 de euro)! Mai mult, casa pe care si-a cumparat-o a fost puternic supraevaluata, valoarea ei de piata fiind aproximata la 35.000 de euro.

In acest context, avem doua probleme:
1. daca salariul mentionat de Adevarul este real, inseamna ca banca respectiva si-a incalcat toate normele interne acordand in imprumut atat de mare unui client cu venituri atat de mici
2. daca imobilul respectiv a fost evaluat la 60.000 de euro iar din vanzarea sa se va obtine jumatate din suma, inseamna ca cineva a tras statul in piept cu 30.000 de euro.

Nu doresc sa speculez pe marginea acestui caz, insa daca datele prezentate de Adevarul sunt reale, inseamna ca in toata aceasta afacere statul a fost luat de prost. O sa urmaresc subiectul.

via zoso

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Daniel Cazangiu: Dărâmarea de mituri - ep III

Constat că opinia publică în privința trendului economic se împarte în două tabere: pe de o parte cei care acordă o încredere sporită veștilor de tipul 'greul crizei a trecut, dar mai avem pînă la ieșirea din recesiune', sau 'vom avea anul acesta creștere economică pozitivă, chiar dacă va fi sub 1%', fără să îi intereseze prea mult fundamentele; această categorie o putem numi sensibilă emoțional la semnalele care apar pe media. Pe de altă parte există categoria numită pesimiști incurabili, cei care așteaptă 'cu sufletul la gură' armaghedonul care va reforma din temelii lumea, dominați de o aversiune exagerată față de risc.

V. Volkoff precizează că "... astfel a luat ființă cercul vicios democratic: cu cît contează mai mult opinia publică, cu atît ea cere mai multe informații; cu cît primește mai multe informații, cu atît contează mai mult. Or, aceste informații sunt obligatoriu viciate de doza de dezinformare amestecată în ele."

Cei sensibili emoțional au fost și sunt baza oricărui sistem etatist care a fost și va fi implementat, începînd de la monopolul asupra emiterii de monedă și pînă la iluzia prosperității. Ei constituie partea din orice societate care poate fi drogată cu injecții de optimism și care constituie pentru orice vînzător categoria de piață targetată.

Dpdv economic realitatea este însă alta: după ce gradul de îndatorare al maselor a crescut destul de substanțial și nesustenabil, creșterea economică a fost susținută prin îndatorarea statelor, care se apropie de plafonul maxim. După terminarea stimulentelor acordate, cu siguranță că bursele vor trece iar pe roșu. Creștere economică reală - ceea ce înseamnă o creștere a plus valorii din economie - vom avea numai după ce cantitatea de muncă (șomajul) va înceta să scadă; pînă atunci ... numai succesuri.

Pentru pesimiștii incurabili care văd ca o eliberare armaghedoul reformării lumii - în fond ei fiind niște idealiști convinși - piața a găsit cîteva bunuri în care aceștia să se refugieze, și astfel profitul nu a întîrziat să apară. Dispariția banilor, a rezervelor fracționare, a băncilor, a statelor, colapsul general reprezintă o eliberare iluzorie (pentru ei) și profitabilă pentru alții.

În mod evident, nevoia de diviziune a plus valorii în vederea schimbului a existat și va exista în continuare, banii fiind cei care satisfac această nevoie. După cum bine știm, valoarea banilor nu mai este legată ca în trecut de active limitate cantitativ (metale prețioase), ci depinde de percepții, aparent nelimitate. Unele imperii au căzut în trecut tocmai pentru că rezervele de metale prețioase se terminaseră, motiv pentru care nu mai puteau să-și plătească soldații, deci căderea economică a dus și la o cădere a puterii politice. Dar acum contextul este altul, dominat de o lume globalizată în care puterea militară este polarizată, iar cea economică este foarte sensibilă la acțiunile de lobby. În cel mai pesimist scenariu, vom asista la o reformă radicală a sectorului financiar și în nici un caz nu vom asista la dispariția banilor.

Extremele - relurea creșterii economice pe termen scurt sau armaghedonul - nu vor fi atinse și nici nu vor deveni fenomene generalizate, deci încă un mit dărîmat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Cristian Orgonaş: Ce se întâmplă dacă Grecia renunţă la euro?

Se discuta tot mai mult in ultima vreme despre posibilitatea ca Grecia sa iasa temporar din zona euro pentru a isi rezolva problemele, iar in acest context, cred ca ar fi util sa analizam care ar fi consecintele unui asemenea gest.

Ce se intampla daca Grecia renunta la euro
Odata cu aderarea la Zona Euro, Grecia a abandonat moneda nationala, drahma, cursul valutar la care a avut loc schimbul fiind de 340,75 drahme/euro.

Sa presupunem acum ca drahma inlocuieste euro. Avand in vedere faptul ca investitorii au o incredere foarte mica in Grecia, in secunda doi va avea loc o devalorizare semnificativa a noii monede, posibil cu 100% sau mai mult.

Multe companii isi vor retrage banii din tara, iar populatia va incepe sa cumpere masiv valuta. Astfel, presiunea pe drahma va fi uriasa, iar Banca Centrala a Greciei nu poate face nimic pentru ca rezerva sa valutara este ridicol de mica - sub 4 mld euro (detalii aici).

Cum isi poate plati o tara datoriile? Poate tipari bani, sau poate imprumuta bani. Americanii pot tipari dolari pentru ca datoriile lor sunt in dolari. Japonezii pot tipari yeni pentru ca cea mai mare parte a datoriei publice este interna, deci in moneda nationala.

Grecia insa nu rezolva mare lucru daca tipareste drahme din moment ce peste 70% din datoria publica este externa si in euro (eventual si in dolari).

Iar de euro si dolari nu pot face rost decat de pe piata internationala. Cine si la ce pret imprumuta o tara aflata practic in faliment? In plus, cu cat grecii vor tipari mai multi bani, cu atat moneda nationala se va devaloriza mai mult. Grecia are o datorie de peste 250 miliarde de euro fata de creditorii externi.

Pe de alta parte, prin inflatie, guvernul grec poate reduce semnificativ ponderea cheltuielilor publice in PIB, restructurand astfel sectorul public. Practic, daca autoritatile tiparesc bani iar drahma se devalorizeaza vor creste preturile, creste si PIB-ul nominal, iar daca pensiile si salariile bugetarilor raman neschimbate, ponderea lor in PIB scade. Bineinteles, asta inseamna ca puterea de cumparare a populatiei scade dramatic.

Iesirea Greciei din zona euro poate reprezenta o solutie pentru ca tara sa iasa din criza, insa pe termen scurt, o asemenea masura va avea efecte dezastruoase atat pentru populatie, cat si pentru actualii creditori, care vor pierde cea mai mare parte a banilor in momentul in care grecii isi vor restructura datoria externa (masura va fi inevitabila).

Mai departe, moneda euro va avea de suferit prin faptul ca abandonarea Greciei de catre ceilalti membrii va zdruncina serios increderea in zona euro – la ce bun sa ai o moneda unica si o politica monetara comuna, daca o tara este abandonata de celelalte atunci cand are probleme?

Tot asa judeca si grecii, acestia fiind siguri ca Germania & co nu ii va lasa sa cada.

Concluzie
Grecia iese din zona euro – pe termen scurt, va fi dezastru. Drahma se va devaloriza masiv, inflatia va exploda, puterea de cumparare se va reduce, vor avea loc miscari de strada, tara va intra probabil in incetare de plati. Euro se va deprecia in fata principalelor monede.

Pe termen lung, grecii pot iesi castigati pentru ca renuntand la euro isi pot rezolva rapid problemele, urmand ca apoi sa pregateasca mai usor relansarea economica de dupa “dezastru”.

Grecia este salvata de FMI si UE – problemele Greciei devin problemele zonei euro, criza fiind astfel mai usor de suportat. Se creaza insa un precedent periculos – cine urmeaza dupa Grecia?

Portugalia? Spania?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Şelaru: Pe ce pariem

Nu vreau să-mi dau cu părerea dar mă frământă întrebarea, în ce să ţinem economiile?

Să zicem că marţi aveam 100 de euro, 100 de dolari şi 100 de lei. Adică 822,06 lei. Ieri aveam 828,46 lei. O creştere de 0,78 procente.

Dar să socotim în euro. Marţi aveam 199,30 euro, ieri 199,96, o creştere de 0,33 procente. Şi în dolari, marţi aveam 265,52 iar ieri 263,70, o pierdere de 0,7 procente.

Frumos, nu? Pe ce pariem acum când Grecia se zvârcoleşte, noi nu ne simţim bine iar americanii sunt vânduţi chinezilor?

Problema sună cam aşa. Am 1000 de lei, care sunt proporţiile în care împart respectiva sumă astfel încât să am cele mai mici pierderi (pentru optimişti cele mai mari câştiguri) la variaţiile de până la 10 procente pentru cursurile de schimb? La noi cursul leu-dolar se obţine prin intermediul cursului euro-dolar.

La tot acest circ se adaugă inflaţiile pentru respectivele monede precum şi dobânzile la depozite dar acum problema e dată de ratele de schimb.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

Lucian Davidescu: Eleftheria i thanatos! Grecii jură că ne îngroapă pe toţi. În ce ordine?

Georges Papandreou: „Trebuie ca Europa şi zona euro, într-un efort comun, să prevină extinderea crizei în economia europeană şi mondială”



Dai în mine? Dai în tine. Dai în fabrici şi uzine
Nu mai este o criză grecească, e deja o criză a datoriilor europene. Premierul grec a speculat bine momentul în care propria ţară s-a rostogolit trei trepte pe scara Fitch. Pentru că panica făcea deja valuri. În Portugalia, unde au căzut doar două trepte, Puterea şi Opoziţia tocmai se pupau pe obraji de spaimă. Spania a scăpat cu o singură treaptă retezată. Irlanda şi Italia aşteaptă să vadă ce li se va întâmpla

Dacă Grecia nu plăteşte, atunci cine plăteşte?
Când e vorba de expunere directă faţă de activele greceşti, francezii au de luat 51 de miliarde de euro. Germanii, alte 31 de miliarde de euro (proporţia contribuţiilor la bailout este inversă). În Europa de Est, expunerile indirecte sunt mai mari în Ungaria, Cehia sau Polonia (câte 1% din PIB) decât în România sau Bulgaria (0,5% din PIB).În caz că Grecia încetează plăţile, nimeni nu ştie exact unde s-ar opri dominoul prăbuşirilor.  Însă, la final, dezastrul lăsat în urmă ar putea fi comparabil cu cel de la Lehman Brothers.

Unde se duc băncile când se duc?
Pentru zona euro, criza din Grecia este una a datoriilor. Însă pentru Balcani, ea s-ar traduce în primul rând într-o criză bancară. Băncile greceşti au cele mai mari expuneri în ultimele ţări intrate în UE: România, Bulgaria şi Cipru. Scenariul catastrofal, dar puţin probabil, este că falimentarul stat grec ar obliga băncile să aducă banii acasă. Mai probabil este însă că, dimpotrivă, băncile greceşti şi-ar pune banii la adăpost la vecini.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Răzvan Pascu: Ce salariu trebuie să ai pentru creditul Prima Casă?

Din ce in ce mai multi tineri sunt interesati de programul Prima Casa, in special pentru faptul ca dobanzile oferite de banci sunt ceva mai mici dar si pentru ca nu exista comision de rambursare anticipata.

Pentru creditul Prima Casa ai nevoie de urmatoarele venituri:

  • La 2000 RON net venituri pe familie lunar, puteti lua 33.947,05 EUR cu o rata lunara de 184,08 EUR
  • La 2500 RON net venituri pe familie lunar, puteti lua 45.187,79 EUR cu o rata lunara de 245,02 EUR
  • La 3000 RON net venituri pe familie lunar, puteti lua 56.428,54 EUR cu o rata lunara de 305,98 EUR

In cazul in care sumele dorite sunt mai mari de 57.000 euro pentru achizitionarea unei locuinte vechi, diferenta de bani trebuie adusa de catre voi, asa ca exemplele nu isi mai au rostul mai sus. Spre exemplu, daca vrem sa cumparam un apartament de 70.000 euro, 13.000 euro ii aducem noi, iar banca ne da credit 57.000 euro.

Problema cea mai mare la acest tip de credit este insa ca dureaza destul de mult timp pana ce Fondul de Garantare rezolva dosarele solicitantilor. Iar pentru ca multe persoane se intreaba daca sunt eligibili pentru Prima Casa, voi scrie mai jos conditiile pentru acest program:
  • Trebuie sa nu ai nici un credit ipotecar in derulare si sa nu detii nici o locuinta (nici sotia/sotul) pe numele tau;
  • 5% avans. Plafonul pentru locuintele vechi este de 60.000 euro, deci avansul de 5% ar insemna 3000 euro.
  • Se depun intr-un cont bancar minim 3 rate de dobanda, ca si garantie.

Datele sunt calculate pe conso.ro tinand cont de conditiile urmatoare: grad maxim de indatorare 50%; durata de rambursare 30 de ani; 2 membri in familie; moneda EURO; fara alte credite in derulare; comision de acordare 1% inclus in credit; DAE mediu 5% (Raiffeisen Bank are cel mai mic DAE – 4,53% si Piraeus Bank cel mai mare DAE – 6,10%).

Dintre cititori, este cineva interesat/a de credit prin Prima Casa?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

miercuri, 28 aprilie 2010

Bogdan Glăvan: Grecia aşteaptă OK-ul Germaniei pentru a intra de facto în faliment

Trebuie să recunosc că lucrurile s-au precipitat iar bust-ul pieţei datoriei publice s-a produs mai rapid decât mă aşteptam. Am apucat să renunţ la 3 sferturi din portofoliul pe care îl aveam la BVB în urmă cu o săptămână, prea târziu totuşi, abia la două zile după scandalul Goldman Sachs, când profitul se subţiase considerabil. Azi dimineaţă am renunţat şi la restul acţiunilor.

De fapt, am mizat pe faptul că eurocraţia va acţiona mai rapid decât a făcut-o (dar când a fost statul eficient?!) şi în acest fel va prelungi boom-ul bursier şi agonia economiei. Nu s-a întâmplat, iar acum am mari îndoieli ca lucrurile se vor opri aici. Am intrat într-un vârtej periculos.

Directorul FMI a cerut azi Germaniei să aprobe un plan internaţional de ajutor pentru Grecia în valoare de 120 miliarde euro. Aşa da, vorbim în sfârşit de o cifră mai rezonabilă, aşa cum ne-a indicat Simon Johnson cu ceva timp în urmă – tradus de mine aici. În ultimele săptămâni, zile, chiar ore, am asistat la o escaladare fascinantă a bail-out-ului, de la c\teva miliarde de euro la 45, apoi 60 şi în sfârşit 120 de miliarde. Pentru birocraţia europeană miza este uriaşă. Grecia nu avea cum să-şi refinanţeze datoria la costurile imense (randamentul obligaţiunilor a atins 26%!), de aceea Strauss-Kahn a mai spus că Grecia trebuie izolată de piaţa internaţională. (Ceea ce bursa de la Atena a şi făcut azi, când a interzis short-selling-ul până la vară.) Practic, dacă planul FMI e aprobat, Grecia va fi anesteziată şi trecută total pe perfuzii cu bani europeni – ceea ce înseamnă recunoaşterea imposibilităţii funcţionării normale a finanţelor publice de la Atena, adică falimentul de facto.

Problema este că deja degringolada a avansat considerabil. Acum, pentru a fi eficienţi (pe termen scurt, desigur), eurobirocraţii trebuie să vină cu un plan de salvare şi pentru restul grupului PIIGS. Asta înseamnă, după o estimare, că restul zonei euro ar trebui să suporte un ajutor echivalent cu 8% din PIB pentru a preîntâmpina falimentul Portugaliei, al Irlandei şi al Spaniei Portugalia şi Spania a fost downgradate în ultimele ore. Cazul Portugaliei era hilar, oricum. Portugalia trebuia să cotizeze la susţinerea Greciei împrumutând guvernului elen bani la o dobândă considerabil mai mică decât cea sub care se poate împrumuta ea însăşi! Aşa că este clar că întreg sectorul mediteranean al eurozone are nevoie de susţinere financiară. Ceea ce pare destul de dificil politic. Alternativa rămâne tiparniţa de bani a ECB, care ar putea emite 600 de miliarde de euro pentru a ţine sistemul bancar în viaţă.

Consecinţele sunt greu de estimat. În perioada următoare pieţele vor oscila probabil – ba în sus pe măsură ce Germania va fi mai dispusă să plătească oalele sparte de latino-leneşi, ba în jos pe măsură ce nota de plată se va dovedi a fi tot mai mare (aşa cum s-a întâmplat la sfârşitul săptămânii trecute, când Eurostat a revizuit în creştere deficitul bugetar al Greciei pe 2009, ca şi al României de altfel). Chiar dacă pe termen scurt euro se poate întrema, la fel cum un om slăbit este ajutat de o perfuzie cu glucoză, efectul este temporar; practic, cu cât perfuzia durează mai mult cu atât întoarcerea la normalitate este mai dificilă. Euro este la marginea toboganului. Singura nelămurire pe care o mai am este în ce măsură SUA va fi implicată în marasm.

P.S. Roubini spune că e o chestiune de zile până când zona euro aşa cum o ştim va intra în istorie. E o variantă. Dar eu mizez pe încăpăţânarea politicienilor, care vor ţine cu dinţii de instituţiile actuale. Ar fi bine ca Germania să stea deoparte, dar nu cred că o va face.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Restanţele la credite au crescut în martie cu 1.2 mld lei, dar băncile încă evită executările silite

BNR a dat miercuri publicitatii datele legate de evolutia restantelor in luna martie, iar cifrele nu arata deloc bine – restantele au crescut cu 1.18 miliarde lei, respectiv cu 12.8% fata de februarie. Aceasta este cea mai mare crestere de la inceputul crizei.

Restantele la creditele acordate in moneda nationala au crescut cu 8.3% sau 402 milioane lei, ajungand la un sold total de 2.25 mld lei. Ponderea restantelor in totalul soldului de credite s-a majorat de la 6.1% in februarie la 6.65% in martie.

Restantele la creditele in valuta au crescut cu 17.7% (!!) sau echivalentul a 776 mil lei, ajungand la 5.17 mld lei. Ponderea restantelor in totalul soldului de credite a crescut de la 3.63% in februarie la 4.25% in martie, detalii in graficul de mai jos, click pe imagine pentru detalii.


Per total, restantele au ajuns la 10.4 mld lei, respectiv 5.19% din totalul soldului de credite.

Daca analizam cifrele in detaliu, observam ca in luna martie, restantele au explodat in Bucuresti – plus 518 milioane lei la creditele in valuta si plus 80 milioane lei la creditele in moneda nationala. Cu alte cuvinte, capitala este responsabila pentru 51% din variatia soldului total al restantelor luna trecuta.
De remarcat ca in ultimele trei luni restantele la creditele in valuta au crescut mai repede decat restantele la creditele in lei, detalii mai jos.


Sa nu uitam ca aproape 20% din totalul creditelor in valuta acordate in Romania sunt credite ipotecare, iar restantele au crescut cu 400.000.000 euro de la inceputul anului!

Cu toate acestea, numarul executarilor silite este extrem de mic.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Grecia, PIIGS şi SUA: ce e mai rău abia urmează

Cred că ce spune Cristian Sima merită popularizat, chiar dacă nu sunt de acord cu tot ce afirmă.

“În septembrie 2008, în plină criză sub-prime discutam doar despre Lehman Brothers. Acum discutăm doar despre Grecia. Situaţia Greciei nu este unică în comunitatea europeană. Portugalia, Spania, Irlanda şi chiar şi economiile puternice au deficite mari. Deficitele astea se acumulează în timp.

Totul merge bine când ţările pot tipări nişte hârtii numite titluri de stat pe care să le vândă la dobânzi mici. SUA şi Germania mai reuşesc să facă, încă, acest lucru. Grecia le vinde cu dobânzi de 9%, dar întrebarea care se pune este dacă vor plăti vreodată aceşti bani”

“Senzaţia pe care o am eu e exact ca la Lehman Brothers, că se vor întâmpla lucruri bune dar prea târziu. Dacă primele bănci cu probleme dădeau faliment, nu se ajungea la turmoil-ul înfiorător al sistemul bancar. Aşa se întâmplă şi aici: dacă scoatem Grecia din euro, s-ar putea să avem o săptămână de prăbuşire de euro, de prăbuşiri de pieţe, dar lucrurile se vor reface repede”

“Germania este dispusă să dea bani Greciei cu condiţia să facă un anschluss financiar. Nu se poate ca ministrul de finanţe al Greciei să rămână în post şi ca grecii să continue să spargă câte farfurii vor, fără să plătească niciun impozit. Majoritatea familiilor greceşti declară venituri de 3.000 de euro pe an – şi ar fi imposibil să trăieşti cu aceşti bani. Lucrurile astea trebuie să se schimbe. Grecia a fost celebra ţară ‘dolce far niente’, nu Italia, şi iată unde s-a ajuns”
În finalul interviului Sima opinează că dacă renunţă la euro Grecia se poate salva cu ajutorul inflaţiei, pe termen scurt şi chiar mediu (sublinierea mea) din criză.

După ce îl ascultaţi pe Sima, priviţi interviul următor cu Peter Schiff. Dacă aveaţi nevoie de mai mult pesimism (realism), îl găsiţi aici.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: Grecia ar putea fi scoasă de pe pieţele financiare şi ar putea primi până la 120 mld.€ în următorii 3 ani

În urma întâlnirii cu parlamentarii germani, despre care scriam în articolul precedent, directorul Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss Kahn, a declarat că ajutorul financiar oferit de instituţiile internaţionale Greciei se va ridica la 100-120 mld.€ în următorii trei ani.

La rândul său, Jürgen Trittin, liderul verzilor din parlamentul german, a declarat: "Pachetul se va extinde pe o perioadă de trei ani, Grecia ar trebui să fie scoasă de facto de pe pieţele financiare în această perioadă."

Thomas Oppermann, parlamentar socialist, a declarat că şeful FMI a menţionat suma de 120 mld.€ pe următorii trei ani. Potrivit planului, statele membre din zona euro vor fi creditori subordonaţi.

Azi dimineaţă, dobânda titlurilor de stat greceşti ajunsese la 18,5%, nivel nemaiîntâlnit până acum la bondurile emise de statele din zona euro.

Scăparea de sub control a situaţiei Greciei ar afecta foarte mult credibilitatea zonei euro şi a capacităţii Uniunii Europene de a gestiona o astfel de situaţie.

Mai multe detalii: Financial Times, Reuters.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: Dreptul de proprietate şi simţul estetic al legiuitorului

La ce este bună proprietatea privată? Pe scurt, să fie încălcată atunci când spun politicenii că merită. „La cererea industriei IT”, avem un proiect de lege adoptat de Senat care dă dreptul firmelor de comunicaţii să îşi mute cablurile de pe stâlpi sub pământ, intrând pe proprietatea privată. Un parlamentar „liberal” a motivat iniţiativa legislativă, afirmând în esenţă că firele întinse pe stâlpi… zgârie esteticul (vorba unui profesor hâtru din liceu). Şi cum cabliştii nu-şi pot muta echipamentele fără să intre pe pământul oamenilor, parlamentarul nostru a rezolvat problema. Nu, nu a decis că trebuie împuşcaţi proprietarii, ci doar că aceştia nu se pot opune băieţilor de la cablu.

Nu ştiu dacă ar trebui să mă mire că esteticul a ajuns motiv de expropriere în interes public, în fond nimic nu limitează puterea discreţionară a birocraţiei politice de a face tot ce-i trece prin cap în numele interesului general. Dar este uluitor să vezi cum dreptul de proprietate „ocrotit” de Constituţie este amendat din condei în funcţie de cum bate vântul… banii… cablurile.

Mă număr printre românii care au cumpărat teren şi şi-au construit o locuinţă. Am plătit pentru racordarea la utilităţile publice (sic!). Adică am cumpărat stâlpii pentru reţeaua electrică fără a deveni proprietar pe ei – că de aia vorbim de utilitate publică, n-aţi înţeles? După care au apărut vecini care s-au conectat la reţea fără să mă despăgubească… pentru că reţeaua e publică, logic. Cum ar veni, free rideri. Acum, va trebui să aştept ca băieţii de la cablu să vină, să intre în curte, să se urce pe stâlp ca să dea jos cablul şi să-mi sape prin grădină ca să-l îngroape. Teoretic, trebuie să am un motiv „temeinic” ca să-i refuz. Păi, am o grădină de trandafiri – e suficient de temeinic? Mă îndoiesc, simţul estetic al parlamentarului este mai degrabă zgâriat de priveliştea cablurilor suspendate decât încântat de grădina mea.

Autorii proiectului de lege încearcă să ne umble la corazon vorbindu-ne despre cazul unui locatar de bloc care s-a opus instalării unui cablu deşi ceilalţi locatari doreau acest lucru; un încăpăţânat care a tăiat cablul lăsând probabil blocul fără internet. Mda, neplăcută situaţie, dar aşa e traiul în asociaţie. Problema este că orice asociaţie ar trebui să aibă regulile ei, cel puţin aşa se întâmplă în asociaţiile private. De regulă, majoritatea decide şi minoritatea se supune sau iese afară. Deci, exemplul invocat reflectă o problemă de management a asociaţiei (unde tronează haosul, normal, doar e publică). Dacă suntem de acord că locatarii blocului folosesc o resursă publică, atunci ar trebui modificată legislaţia privind viaţa la bloc, nu îngrădită proprietatea privată. Dacă însă considerăm că blocul nu este compus decât din proprietăţi private învecinate, atunci dreptul de proprietate ar trebui respectat şi aici. Cine cumpără o proprietate ar trebui să ştie ce face; cine cumpără un apartament de bloc ar trebui să ştie că împarte pereţii, ţevile şi cablurile cu vecinii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: Criza Greciei are consecinţe din ce în ce mai mari

După ce ieri ratingul suveran al Greciei a fost retrogradat la categoria junk de către agenţia Standard and Poor's, iată că lucrurile evoluează din ce în ce mai prost. Azi dimineaţă, bursele din Paris şi Frankfurt înregistrau scăderi mai mari de 2%. Principalul indice bursier din spania a scăzut cu 3,3%, iar cel din Portugalia, ţară retrogradată de asemenea în termeni de rating, cu 4%.

Moneda unică europeanăa ajuns la un minim al ultimului an, iar Grecia a interzis contractele de tip short pe bursă. În acelaşi timp, randamentul titlurilor de stat greceşti cu maturitate la 10 ani a atins o dobândă de 11,3%, un record absolut în zona euro.

Majoritatea analiştilor se tem că actuala criză din Grecia ar putea deveni contagioasă şi s-ar putea răspândi la nivelul întregului continent. Portugalia a înregistrat o scădere a ratingului de ţară cu două trepte, până la A-.

În cursul zilei de astăzi, preşedintele Fondului Monetar Internaţional, împreună cu preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean Claude Trichet, va vizita Germania, în demersul de a-i convinge pe parlamentarii din această ţară să fie de acord cu împrumutul de urgenţă destinat Greciei. Cancelarul german, Angela Merkel a declarat ieri: "Trebuie să economisiţi, trebuie să deveniţi cistiţi, trebuie să deveniţi oneşti; dacăî nu, nimeni nu vă va ajuta", după cum anunţă BBC.

Reamintesc faptul că Grecia trebuie să plătească datorii de 8,5 mld.€ până la mijlocul lunii mai, din totalul datoriilor de 53 mld.€, scadente în acest an.

Observatorii financiari rămân cu atenţia îndreptată spre statele caracterizate cu acronimul PIGS, cele mai vulnerabile în acest moment.

Criza grecească afectează şi leul, care a scăzut astăzi cu 1,84 bani, până la nivelul de 4,1430 lei/€. "În România, nu se întâmplă mare lucru, leul s-a depreciat în ton cu regiunea", a comentat un dealer pentru Ziarul financiar. Pe de altă parte, jucătorii străini au început să vândă titluri de stat româneşti, după ce arătaseră un interes ridicat la licitaţiile organizate în ultimele săptămâni. Bursa de Valori Bucureşti înregistrează scăderi importante ale principalilor indici: BET -1,85%, BET-C -2,39%, BET-FI -2,80%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Familia Ionescu, cardul de credit şi maşina pierdută

Familia Ionescu a trait tare bine pana sa vina criza. Domnul Ionescu era un eficient salesman la un dealer auto a unei reputate marci. Doamna Ionescu avea o mica afacere in textile, facuta cu bani europeni. Lucra mai mult pentru export, produsele ei vanzandu-se bine in Germania si Italia. Veniturile lor erau de peste 12.000 de lei pe luna. Uneori bateau si 20.000 de lei, daca domnul Ionescu vindea mai muilte masini sau daca doamna Ionescu primea comenzi mai mari. “Nu era saptamana sa nu ne sune careva de la vreo banca sa ne intrebe daca nu vrem bani. Nu voiam, asa ca-i refuzam si uneori ii mai si injuram ca nu voiau sa ne spuna de unde au numerele noastre de mobil”, spune doamna Ionescu.

Pana la urma, in septembrie 2007, au decis sa isi faca o casa la 10 kilometri de oras. Cand s-au dus la o banca din proprie initiativa, consilierii au crezut ca l-au aapucat pe Dumnezeu de picior. La veniturile lor, puteau lua o suma foarte mare pe credit, basca echiparea cu alte produse bancare. Au luat 150.000 de euro credit, au mai primit un card de credit cu limita de VIP, si-au mutat conturile la banca in cauza si toti pareau fericiti.
Fireste, cand a venit criza si domnul Ionescu a ramas fara serviciu, si-au dat seama ca urmeaza vremuri grele. Noroc ca mai aveau jumatate din banii luati pe credit pe care i-au restituit in octombrie 2008. Au vandut doua din cele 3 masini si cu ce mai aveau prin banca au inapoiat toti cei 150.000 imprumutati initial. Nu voiau sa ramana datori cu sume asa de mari, mai ales ca efectele crizei incepeau sa apara.

In 2009, a venit prima scrisoare de la banca.
Erau invitati sa mearga pentru clarificarea „unor aspecte ce tin de contractul de credit cu numarul…”
Oras mic, angajatii bancii aflasera ca domnul Ionescu nu mai avea serviciu si ca, probabil, firma doamnei Ionescu e in pragul falimentului din lipsa de comenzi.

Domnul Ionescu s-a dus la banca si a recunoscut ca nu a mai achitat ratele la cardul de credit, ca nu avea de unde. A incercat sa discute despre o pasuire, dar n-a prea avut cu cine. Functionara era nervoasa. „Din cauza dumneavoastra nu ne mai atingem tintele de vanzari si nu mai luam bonusuri. Si noi avem familii, sa stiti. Platiti-va ratele, ca altfel nu va vad bine!”, i/a spus femeia. Probabil aceeasi care in urma cu doi ani se ruga mieros sa-i dea bani cu carul. Domnului Ionescu i s-a intins o foaie pe care trebuia sa o semneze.

ANGAJAMENT DE PLATA NR./22.10.2009
LA CONVENTIA NR.4356/

Incheiat intre :
…. S.A. Sucursala Caras-Severin, cu sediul in …, 1, Jud.,CARAS –SEVERIN, inregistrata la Registrul Comertului cu nr, denumita in continuare BANCA .

D-nul., cu domiciliul in localitatea …, , judetul/sectorul. Caras-Severin posesorul/posesoarea actului de identitate tip CI seria …nr…., cod numeric personal nr.., telefon, cetatenia romana in prezentul angajament de plata Imprumutat,

Intrucat la data de 04.09.2007,. Banca a acordat Imprumutatului un credit in suma de 18.248,00 EURO reprezentand descoperit autorizat de cont pe card. Imprumutatul inregistreaza restanta fata de Banca in suma de 15.208,00 EURO, la care se va calcula dobanda de 25% de comun acord partile au convenit urmatoarele:

Art. 1. Reesalonarea datoriei restante pe o perioada de 6 luni, incepand cu data de 25.10.2009 (urmau ratele, esalonate)

Acest angajament de plata constituie o ultima posibilitate de solutionare pe cale amiabila si executarea in conditiile stabilite in conventia nr.4356…
Nerespectarea acestui angajament de plata va conduce la anularea limitei de creditare ,fara nici o alta formalitate si fara interventia instantei,iar creditul si dobanzile calculate vor deveni scadente anticipat in termen de 15 zile calendaristice de la expirarea termenului prevazut in prezentul angajament.

Incheiat astazi 22.10.2009 intr-un numar de 2 exemplare originale, fiecare exemplar avand aceeasi valoare juridica, din care 1 exemplar ramane la BANCA si 1 exemplar la IMPRUMUTAT.
Cu hartia in mana, domnul Ionescu a plecat acasa. Abia daca isi mai amintea cum se rugau bancherii de el sa-i dea bani. Acum se inghesuie ca sa-i ia, dar asta-i viata. A vrut bani, acum trebuie sa achite factura.

Cum zilele treceau si bani pentru rate nu avea, dl. Ionescu a mai primit o hartie de la banca. De data asta, tonul devenise mai dur.

NOTIFICARE

Către,
D-nul/D-na
Loc. , Str., Nr., Bl., Sc.1 ,Et.1, Ap.35
Jud. CARAS-SEVERIN

Prin prezenta, Sucursala Caras-Severin, cu sediul în, jud. Caras-Severin, în temeiul prevederilor art. 1079 Cod civil, vă notifică faptul că, la aceasta dată, aveţi o datorie faţă de bancă în valoare 18.248,00 EURO ,din care restanta in suma de 15208,00 EURO (credite + dobanzi), rezultând din nerespectarea clauzelor contractuale stipulate in cuprinsul Contractului nr.1182240, dispoziţii care va sunt opozabile si sunt obligatorii potrivit prevederilor art. 969 şi 970 Cod civil si in consecinţă, vă punem in vedere ca, in termen de 3 zile de la data primirii, lăsării, afişării ori înmânării la domiciliul dumneavoastră a prezentei, să vă achitaţi datoria restanta faţă de Sucursala Caras-Severin.
În cazul în care, în termenul anteprecizat, nu alimentaţi contul dumneavoastră cu suma necesară acoperirii sumei restante, banca este în drept să declare scadentă anticipat si plătibilă imediat întreaga sumă a creditului acordat. Consecinţa declarării exigibilitaţii anticipate va fi aceea că, nu veţi mai putea achita de îndată numai suma restantă menţionată mai sus, ci veţi fi obligat să restituiţi întregul credit, cu dobânzi, comisioane, speze si alte sume aferente.
Menţionăm că asupra soldului creditului restant vor opera, până la rambursarea în totalitate a sumelor datorate băncii, dobânzile majorate stipulate în Contractele de credit.
În caz de neconformare (neplata sumei restante precizate), în scopul recuperării creanţei bancare, vom proceda la:
înfiinţarea popririi asupra veniturilor dumneavoastră salariale si asupra depozitelor bancare ori a altor venituri şi/sau titluri de valoare;
executarea silită, conform legii, a bunurilor mobile şi imobile din patrimoniul dumneavoastră;
iniţierea oricăror alte demersuri legale (de natura civila ori penala) ce se vor impune, în vederea recuperării restanţelor.

Domnul Ionescu fusese de acord sa isi puna masina gaj la banca. Masina si un teren pe care il mai avea si pe care oricum nu putea lua prea multi bani.
Probabil din mai va ramane fara masina si teren. Asa ca in weekendul asta, dl. Ionescu isi va scoate familia la munte, pentru ultima data cu Jeepul sau vechi. „Indiferent de vreme ma duc, domnule Popa. E ultimul meu drum cu masina asta. Cine stie cand o sa mai am cu ce iesi la munte”, imi spune la telefon domnul Ionescu.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Zi de coşmar pentru băncile cotate la bursa de la Atena

Ziua de marti a fost una de cosmar pentru bancile grecesti cotate la bursa de la Atena (ATHEX-CSE Banking Index), pretul actiunilor scazand in medie cu 8.99% in timp ce capitalizarea acestora (valoarea de piata) s-a redus cu 1.7 mld euro.

In perioada 1-27 aprilie actiunile bancilor au scazut in medie cu 25.4%, valoarea de piata a celor 10 banci incluse in indexul bancar al bursei ajungand de la 23.4, la 17.5 mld euro. Scaderea fata de 30 septembrie 2009 este de 52%, respectiv -19 mld euro.

Spre comparatie, in aceeasi perioada, indicele bancar al S&P 500 a crescut cu aproximativ 25%.

Din cele 10 banci incluse in index, 5 sunt prezente si in Romania:

Alpha Bank – pretul actiunilor a scazut ieri cu 11.96%, scaderea de la inceputul lunii aprilie totalizand 24.4%. Valoarea de piata a bancii a ajuns la 2.8 mld euro.

ATE – pretul actiunilor a scazut cu 13.74%, scaderea de la inceputul lunii aprilie totalizand 26%. Banca este una mica, valoarea sa de piata fiind acum de 206 milioane euro.

National Bank of Greece (detine Banca Romaneasca) – este cea mai mare banca greceasca cotata la bursa, avand o capitalizare de 6 mld euro. Cursul actiunilor a scazut marti cu 9.99%, iar de la inceputul lunii aprilie cu 33%.

EFG Eurobank (detine Bancpost) – are o capitalizare de 2 mld de euro, actiunile scazand ieri cu “doar” 5.35%, pierderea cumulata in aprilie totalizand 26.7%.

Piraeus Bank – prezenta si in Romania, este a treia cea mai mare banca greceasca din punctul de vedere al capitalizarii (1.67 mld euro). Marti, pretul actiunilor emise de aceasta banca au scazut cu 9.38%, pierderea totala din aprilie ajungand la 23.8%.

In ceea ce priveste situatia filialelor din Romania ale acestor banci, va recomand acest articol.

Altfel, pe piata internationala lucrurile au inceput sa degenereze: costul CDS-urilor afrente Greciei a ajuns la 824 de puncte, iar randamentul bondurilor grecesti emise pe doi ani la 15.4%. DJIA a scazut ieri cu peste 200 de puncte, indicele european STOXX 50 a pierdut 3.67%, iar euro a ajuns la 1.32 dolari.

UPDATE 10.40: randamentul bondurilor grecesti a ajuns in aceasta dimineata la 18.5%. Intrarea Greciei in incapacitate de plata pare greu de evitat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: E rândul Portugaliei să acuze un atac speculativ

A venit randul lui Fernando Teixeira dos Santos, ministrul portughez al Finantelor sa acuze atacul pietelor financiare si sa se jure ca nu are incotro decat sa puna in practica un dur plan de austeritate ca sa poata reduce din deficitul prea mare al tarii (9,4% din PIB), timp in care datoriile Portugaliei sunt de 126 miliarde de euro. Declaratia lui vine imediat dupa ce Standard &Poor`s a coborat cu doua trepte perspectivele economiei portugheze.
“Trebuie sa raspundem acestui atac al pietelor financiare”, a declarat dos Santos. Bursa locala s-a dus in jos cu 5%. Presa e plina de articole in genul “Platim un pret prea mare speculatorilor”,, “Criza elena ne-a adus aici”, “O criza adevarata pentru noi ar fi daca UE ar da afara Grecia” si altele..

Asadar, dupa ce grecii sunt intr-un mare impas si trag dupa ei economia UE, acum gloabei elene i se mai adauga la atelaj si poneiul portughez. Cei aflati in caruta se cearta intre ei, pietele cad, spaniolii incearca sa se tina tare, dar totul seamana cu un spectacol de circ.

Trichet nu vrea sa lase vreo tara sa paraseasca Eurolandul si asta din considerente in care nici el, ca economist, nu crede probabil prea tare. Degeaba i sa spune ca pe corpul UE sunt mici pete de boala, ca el o tine sus si tare ca UE e bine-mersi. Petele insa se extind, iar pilulele administrate (ajutorul financiar angajat dupa mari si indelungi eforturi) nu isi face efectul.

Dupa Portugalia va urma probabil Spania, daca lucrurile merg in directia de acum.

Circul reincepe, poftiti de luati bilete. De la casa, nu de la speculanti.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

marți, 27 aprilie 2010

Bogdan Glăvan: Deflaţie monetară (update)

Mă credeţi sau nu, de la Revoluţie încoace producţia de bani a bătut record după record… până când a izbucnit criza în 2008. Luna martie a înregistrat o nouă scădere a M1, de 0,5%, aproape nesemnificativă, dar totuşi o scădere care face ca declinul total al ofertei de bani să fie de aproximativ 15 miliarde de lei, adică de circa 18%. Scăderea este datorată în întregime reducerii depozitelor overnight cu 25%.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Creditul guvernamental – martie 2010

Luna trecută soldul creditului guvernamental s-a oprit din creştere, să vedem pentru cât timp. Ieri guvernul s-a împrumutat cu aproape 1 miliard de lei la o rată a dobânzii de 5,74%. În condiţiile în care rata inflaţiei ţintită de BNR este de 4,5% (limita superioară, dar BNR nu s-a încadrat în marjă în ultimii ani) rezultă că povara reală a împrumutului este de doar 1%. Mă întreb însă cum este posibil acest lucru dacă costul asigurării creditului României pe plan internaţional (CDS), adică prima de risc (a doua componentă a ratei dobânzii, pe lângă premiul de inflaţie), se situează la 200 de puncte de bază. Eh, uite că se poate! Acum se vede ce distorsiuni produce politica expansionistă a BNR, în încercarea de a subvenţiona activitatea ineficientă a guvernului.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Este copilul un pantof?

Cazul femeii din Deva care vrea dar nu poate să renunţe la copilul înfiat cu 10 ani în urmă a fost larg dezbătut în presă. În opinia mea acest caz evidenţiază foarte clar problemele născute din absenţa libertăţii de a tranzacţiona drepturile părinteşti (despre care am vorbit mai pe larg aici). Multora le repugnă libertatea de a te angaja în schimburi cu copii. Am auzit în mod repetat afirmaţia „Copilul nu este o marfă”.

Această afirmaţie nu are nicio legătură cu problema. Dacă ţinem neapărat, copilul nu este o marfă. Dar acţiunea de a înfia sau de a creşte un copil are un cost de oportunitate, ca orice altă acţiune umană. Deci poate fi analizată cu instrumentele economistului. Copiii nu sunt o marfă, dar a creşte un copil înseamnă a investi în capital uman. Nu întâmplător familiile din ţările dezvoltate aleg să aibă mai puţini copii decât familiile din ţările sărace – copilul costă, indiferent ce înţelegem exact prin acest „cost”.

Argumentul esenţial al celor care se opun renunţării la înfiere este acesta: „copilul nu este un pantof la care să renunţi”. Chiar aşa? Atunci nimeni nu ar trebui să se opună instituirii libertăţii de a tranzacţiona drepturi părinteşti. Consecinţa reformei ar fi că cei care astăzi emit constatări moralizatoare vor fi puşi în faţa provocării de a-şi valida în practică propriile convingeri. Femeia din Deva are un copil de oferit; cei cărora le pasă ar trebui să stea la coadă pentru a-l înfia, doar, nu-i aşa, dacă li s-ar oferi pantofi pe gratis nu i-ar refuza, iar copilul este chiar mai mult decât un pantof!

Unii ar putea protesta că prin legalizarea tranzacţionării drepturilor părinteşti se încurajează conduita imorală. În paratenză fie spus, ei ar face bine întâi de toate să justifice cum prin prohibiţie se poate încuraja conduita morală. Lăsând la o parte acest aspect, nu cred că încurajez imoralitatea. Nu, copilul nu este o marfă. Nu aş renunţa la copilul meu pentru nimic în lume. Dar fapt este că unii sunt gata să întreprindă acest pas. Mi-e greu să cred că respectivele familii sunt dispuse şi în măsură să ofere o îngrijire şi educaţie de calitate copiilor lor. Libertatea de a vinde drepturile părinteşti ar oferi acestor copii o şansă – şansa de a fi cedaţi de familia care nu poate creşte şi de intra într-o familie care îi doreşte mai mult, şansa de a accede la o educaţie mai bună, şansa unei vieţi mai fericite. Nu la asta se referă interesul superior al copilului, nu aşa este moral?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Depozitele la bănci au crescut în martie cu aproape jumătate de miliard de euro

Conform BNR, in luna martie, depozitele în lei ale gospodariilor populatiei au crescut cu 0,9% comparativ cu februarie, cresterea inregistrata in ultimele 12 luni fiind de 8.4% (4% in termeni reali). In sume absolute, cresterea a fost de 553 milioane lei, respectiv 4.8 mld lei.
Daca discutam despre depozitele in valuta, acestea au crescut in martie cu 0.2% (+75 mil lei) comparativ cu februarie si cu 14.7% (+4.8 mld lei) in ultimele 12 luni.

Depozitele în lei ale persoanelor juridice (societati nefinanciare si institutii financiare nemonetare) s-au majorat semnificativ, respectiv cu 5,4% in martie vs februarie (+2.2 mld lei), cresterea fata de martie 2009 fiind de 9% (+3.6 mld lei).

In ceea ce priveste depozitele in euro, acestea au scazut cu 3.8% (-885 mil lei) comparativ cu februarie, scaderea fata de martie 2009 fiind de 0.6%, detalii mai jos. Cifrele reprezinta milioane lei.

Per total, depozitele rezidentilor (pers fizice + companii) au crescut cu 2 miliarde lei in martie vs februarie, insa o parte din aceasta crestere se datoreaza capitalizarii dobanzii la depozitele existente.

Creditare

Soldul creditului neguvernamental acordat de institutiile de credit a crescut in luna martie 2010 cu 0,1% (-0,1% in termeni reali) fata de luna februarie 2010, pana la nivelul de 199.4 mld lei. Creditul in lei s-a diminuat cu 0,7% (-0,9% in termeni reali), in timp ce creditul in valută exprimat in lei a crescut cu 0,7% (exprimat in euro, creditul in valuta a crescut cu 1,0%).
La 31 martie 2010, creditul neguvernamental a inregistrat o reducere de 1,6% (-5,6% in termeni reali) fata de 31 martie 2009, pe seama diminuarii cu 4,9% a componentei in lei (-8,8% in termeni reali) si a majorarii cu 0,7% a componentei in valuta exprimata in lei (exprimat in euro, creditul in valuta s-a majorat cu 4,2%), detalii mai jos.


Credit guvernamental
Creditul guvernamental s-a diminuat în luna martie cu 0,4%, pana la 50.7 mld lei. La 31 martie 2010, creditul guvernamental a inregistrat o crestere de 73,0% (66,0% in termeni reali) fata de 31 martie 2009.


C0ncluzia
Creditarea bate pasul pe loc, iar cresterea semnificativa a depozitelor in lei constituite de companii concomitent cu scaderea semnificativa a depozitelor in valuta, poate semnifica faptul ca firmele isi schimba o parte din euro in lei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Lucian Davidescu: Un avion pentru Președinte. De la Patriciu sau de la Țiriac?

Pentru calculul economic, statul a fost și va fi tot timpul obligat să tragă cu ochiul la prețurile de pe piața liberă. Un exemplu:



La 36 de ani, Boeingul 707 prezidențial deținut de Romavia a ajuns la capătul carierei. Chiar dacă, după numărul orelor de zbor – 14.000, adică 400 pe an – pare relativ tânăr.

România nu e nici putere economică, nici militară, pentru a justifica un “Air Force Unu” ca simbol. Rămâne un singur criteriu rațional pe care se poate lua decizia despre cum să fie înlocuit: calculul economic.

Ca reper de preț, piața liberă spune așa: cel mai scump avion care poate fi închiriat în România este Boeingul 737 VIP al lui Ion Țiriac. 10.000 de euro pe oră, pentru orice destinație din Europa. Deci, necesarul mediu de 400 de ore pe an ar costa România 4 milioane de euro pe an.

Comparativ, costul unui avion nou, 60 de milioane de euro, se împarte așa: 2 milioane pe an costuri de achiziție, alte 2 milioane costuri de finanțare și încă cel puțin un milion de euro pentr echipaj, mentenanță și asigurări. Doar costurile fixe. Combustibilul pentru cele 400 de ore de zbor înseamnă cel puțin un milion de euro pe an. Apoi se adaugă taxele de aeroport, care pot trece și ele de 100 de mii de euro. Total, o notă de plată cu 50% mai mare. Pentru a deveni rentabil, fie ar trebui ca președintele să zboare de două ori mai mult, fie ca avionul să-și găsească și alți clienți, pentru încă 400 de ore.

S-a vehiculat și varianta second-hand – un Boeing 757 (similar ca mărime cu 737) ale cărui costuri totale ajung la 18 milioane de euro. Ce înseamnă asta. Costuri fixe: 600 de mii pentru achiziție și încă atât pentru finanțare. Restul rămân aproape la fel, cu excepția asigurării, care este mai scumpă. Față de primul scenariu, economia este de 2,8 milioane de euro pe an. Cu 3,2 milioane costuri anuale, adică 8.000 de euro pe oră, avionul devine deja rentabil chiar și față de scenariul închirierii.

Update: Costul financiar pentru un avion second-hand este chiar mai mare, pentru că durata de viață rămasă este mai mică. Deci credit pe 15 ani în loc de 30 dar dobânzi mai mici. Costurile devin astfel comparabile cu cele de închiriere.

Singura întrebare la care calculul economic nu poate răspunde: îi trebuie Președintelui un avion atât de mare?

Recorduri:
Cel mai mare și mai scump avion VIP disponibil este Airbus 380 Flying Palace – jumătate de miliard de dolari. Până acum a fost comandat doar unul, de prințul saudit Alwaleed bin Talal bin Abdulaziz Al-Saud, care face upgrade de la Boeing 747. Airbus 380 ar fi fost o variantă de înlocuire chiar și pentru Air Force One, dar europenii au spus că “nu rentează” să deschidă în SUA o linie de asamblare pentru doar trei exemplare.
Zece țări au câte cel puțin un Boeing 747 pentru uzul exclusiv al șefilor de stat: SUA, Japonia, China, India, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Oman, Brunei, Bahrain.
Avionul cu cea mai mare “prestanță” l-a avut Mobutu Sese Seko, fost președinte în Zair: un supersonic Concorde, închiriat de la Air France.
Prim-ministrul și regele Norvegiei – cea mai prosperă țară din Europa – zboară pe curse de linie. Ocazional, ei închiriază avioane mici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Dan Popa: Concursurile interne ale băncilor

Multe banci, pentru a-si stimula angajatii, organizeaza concursuri interne. Unele, ofera premii in bani. Altele dau vouchere sau primesc cadou o cina cu CEO-ul institutiei. Temele concursurilor sunt si ele diferite, in functie de segmentul pe care vanzarile stagneaza sau o iau la vale.
Una dintre bancile de top a organizat un concurs de echipare a clientilor cu cat mai multe produse financiare. A luat la purecat clientii inactivi, a facut liste, au notat in dreptul fiecuri client daca raspunde la telefon, de ce nu raspunde, cand se intoarce in tara si desigur, daca se mai intoarce.

Din pacate, tintele, cu foarte mici exceptii, sunt indeplinite in proportie de circa 20-30%.
“Din ianuarie si pana in prezent, mi-am desfasurat activitatea de coordonare a 5 agentii din Brasov. In aceasta perioada, activitatea desfasurata a avut drept scop :
1) realizarea bugetelor si a obiectivelor comerciale stabilite pentru toate unitatile coordonate, in conformitate cu obiectivele strategice ale Bancii, prin intensificarea activitatii comerciale
2) formarea permanenta prin propuneri remise Compartimentului Resurse Umane si schimburi de experienta; verificarea cunoasterii informatiilor si cunostiintelor echipei cu privire la modificarile normelor si procedurilor interne ale bancii ;
3) atragerea de nonclienti si gestionarea portofoliilor prin cresterea gradului de echipare ;
Activitatea desfasurata a fost segmentata pe urmatoarele directii :COMERCIAL, URMARIREA DEZVOLTARII CANTITATIVE SI CALITATIVE A PORTOFOLIULUI DE CLIENTI, INTENSIFICAREA ACTIUNII DE RECUPERARE A PROVIZIOANELOR. actiunea de atragere non-clienti din randul pensionarilor , a pensionarilor MAPN si MIRA cu prezentari si flyere la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Militari, Asociatia Cadrelor Militare in Rezerva si in Retragere, Asociatia Veteranilor M.I., Spitalul Militar;
- actiuni de sampling in Campusul Universitar al Universitatii Transilvania si Universitatea Dimitrie Cantemir ;
- promovarea cardului … la mai multe unitati bugetare  ;
- intrarea in relatie cu noi societati si unitati bugetare pentru promovarea conventiilor de salarii”
BUGET REPARTIZAT TOTAL realizat
Produs 1 59 13
Produs 2 930 84
Produs 3 244 42
Produs 3 7 0
rodus4 160 61
Produs 5 1 0
Produs 6 17 0
Tentativele de reactivare a clientilor se lovesc si ele de un zid. Se pare ca politica din trecut a bancii i-a indepartat pe clienti. Dintre raspunsurile notate de angajatii bancilor:” a venit si isi inchide contul”, si-a blocat telefonul pentru apelurile de la noi”, “astazi vine/vrea sa inchida tot card cont”, “nu raspunde”, “nu are sursa de venit”, “a inchis contul”, “a depus cerere inchidere card recent, doreste inchiderea contului”, “colaboreaza cu alta banca, nu e interesata sa deschida cont” samd.
Concursurile de acest gen sunt practicate de mai toate bancile locale. OTP e doar un exemplu

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Cât mai rezistă Grecia?

Update: Grecia ar putea avea nevoie de 150 mld euro pentru a iesi din criza
1. In acest moment, investitorii percep Grecia drept o tara extrem de riscanta, costul CDS-urilor ajungand la 711 puncte (spre exemplu, pentru Venezuela si Argentina costurile sunt de 823, respectiv 821 puncte). Sursa: CMA Datavision


2. Randamentul bondurilor grecesti pe doi ani a ajuns la 13.2% (Update: 14.8%). Sursa: Bloomberg


3. Bursa de la Atena continua sa scada si astazi, dupa ce in ultimele zile a pierdut masiv.


Sa nu uitam ca toate acestea se intampla desi FMI este gata sa acorde cateva zeci de miliarde de euro Greciei pentru a o scoate din criza.

Ce fac grecii astazi? Greva!

PS: Situl Ministerului roman de Finante este jos. S-au sperit de FMI? :-)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Sistemul de aplicare a TVA în Uniunea Europeană

Directiva 2006/112/EC din 28 noiembrie 2006 reglementează aplicarea taxei pe valoarea adăugată în ţările Uniunii Europene. Astfel, aplicarea TVA în UE este reglementată de articolele 93-130 din directivă şi Anexa III. Statele membre UE pot să-şi alcătuiască propriile politici privind TVA, cu respectarea cadrului legal amintit.

În principiu, regulile de bază sunt simple:
- furnizarea de bunuri şi servicii taxabile are o cotă de TVA normală nu mai mică de 15%,
- statele membre pot aplica una sau două cote de TVA reduse, nu mai mici de 5%, pentru anumite bunuri şi servicii care se regăsesc într-o listă restricţionată.

În realitate, aceste reguli simple sunt complicate de un şir foarte lung de derogări acordate unor state membre. Aceste derogări au fost acordate în procesul de negociere pentru adoptarea Directivei TVA din 1992 şi în acordurile de aderare individuale ale ţărilor care au aderat ulterior la UE. Existenţa acestor derogări împiedică aplicarea unui sistem coerent al TVA în Uniunea Europeană. Mai multe detalii aici.

În tabelul de mai jos, am prezentat cotele de TVA în vigoare în prezent (sursa):

Ţara Cotă TVA standard Cotă TVA redusă
Austria 20% 10%
Belgia 21% 6-12%
Bulgaria 20% 7%
Cipru 15% 5-8%
Danemarca 25% -
Estonia 20% 9%
Finlanda 22% 12%
Franţa 19,6% 5,5%
Germania 19% 7%
Grecia 21% 10%
Irlanda 21% 13,5%
Italia 20% 10%
Letonia 21% 10%
Lituania 21% 9%
Luxemburg 15% 6-12%
Malta 18% 5%
Marea Britanie 17,5% 5%
Olanda 19% 6%
Polonia 22% 7%
Portugalia 20% 12%
Republica Cehă 20% 10%
România 19% 9%
Slovacia 19% 6-10%
Slovenia 20% 8,5%
Spania 16% 7%
Suedia 25% 6-12%
Ungaria 25% 18%

După cum se observă, România nu se găseşte la extreme, nici în ceea ce priveşte cota standard de TVA, nici în ceea ce priveşte cota redusă.

O altă problemă se ridică în ceea ce priveşte atitudinea ţării noastre în negocierile cu Uniunea Europeană. România a avut în cursul negocierilor de aderare o atitudine foarte moale, ceea ce a condus la derogări majore doar în ceea ce priveşte politicile de mediu. Alte ţări din Europa Centrală şi de est au fost mult mai bătăioase în promovarea interesului lor naţional. Aş cita aici Polonia şi Republica Cehă. Poate că, dacă trenul negocierilor de aderare a fost ratat, măcar de acum înainte România să aibă o atitudine mai fermă în apărarea propriilor interese.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Clasificarea clientelei ţintă pe categorii de risc de nerambursare

Cum isi clasifica bancile clientela, in functie de riscul de nerambursare? Care sunt zonele de risc in care dosarul de credit este respins in mod automat? Am sa incerc sa raspund celor care mi-au scris si m-au intrebat aceste lucruri cu ajutorul unui document provenind de la o banca locala. E cel mai bun raspuns posibil, care tine loc cu succes datului cu parerea.

“In functie de riscul asociat produsului de creditare determinat de structura tranzactiei (valoare, maturitare, etc.) dar si de colateralele asociate, Banca stabileste modele decizionale diferite.

Zonele de scoring evalueaza comportamentul la plata a debitorilor pe baza factorilor demografici specifici acestora si impreuna cu performanta financiara stabilita in raport de capacitatea de rambursare formeaza categoria de performanta financiara a clientilor conform clasificarii BNR”

Banca a implementat un model de Scoring bazat pe date interne si monitorizat in mod regulat, care este descris si fundamentat prin Raportul de Monitorizare …din Iulie . Modelul generic a fost dezvoltat initial cu firma (expert in domeniul modelelor interne). Dupa o perioada de colectare a datelor, modelul a fost validat si folosit ca instrument de decizie in procesul de creditare.

Scorecard-ul este integrat intr-un sistem de procesare tip APT (automatic processing tool), care colecteaza si pastreaza datele.

Sistemul APT presupune automatizarea fluxului de documente in vederea centralizarii procesului de acordare a creditelor; aplicatia este trimisa in mod automat catre autoritatea de aprobare

Analiza Scoring-ului rezulta intr-un numar de puncte, care, la randul lor se consolideaza in cinci clase de risc (zona 1,2,3,4 si 5). Fiecare clasa de risc corespunde unei probabilitati de neplata calculate. Fiecarui client i se atribuie o clasa de risc de neplata la momentul analizei in prealabilul acordarii creditului.

Pentru creditele de nevoi personale fara ipoteca/carduri de credit si produsele garantate cu ipoteca se folosesc algoritmi de decizie diferiti.

Scorecard-ul contine variabile privind: varsta, sex, starea civila, numarul copiilor, profesia, sectorul angajatorului, tipul locuintei, vechimea la locul de munca, educatia.

Distributia clientilor pe clasele de scoring este o distributia normala; se exclud distributiile cu extreme spre stanga ori dreapta.

In cazul creditelor de nevoi personale, de consum si cardurilor de credit cererile care se incadreaza in clasele de risc Z4 si Z5 se resping. In cazul creditelor cu garantii ipotecare, se resping cererile care se incadreaza in clasa de risc Z5

Continuarea

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP