Bogdan Glăvan: Bursa noastră cea de toate zilele... - Bloguri economice

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Bogdan Glăvan: Bursa noastră cea de toate zilele...

Săptămâna aceasta Cristian Orgonaş şi Radu Zilişteanu ne-au demonstrat cât de mari sunt câştigurile la bursă. Suntem în mijlocul… of the mother of all rallies, cum ar spune Roubini, cauzat într-adevăr de the mother of all carry trades. Îmi amintesc că printre primele lucruri pe care le-am învăţat despre bursă este acela că bursa anticipează mersul economiei. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr în acest moment. Nu neg că aşa ar sta lucrurile într-o economie normală. Însă în sistemul monetar-financiar actual, bazat pe monedă discreţionară şi expansiunea creditului, bursa este mai degrabă un uriaş mecanism de redistribuţie.



Inflaţia funcţionează ca un impozit. Toţi economiştii recunosc acest lucru. Acest impozit acţionează în felul următor. Cu cât se produc mai mulţi bani, cu atât valoarea lor scade (faţă de ce ar fi fost în absenţa expansiunii monetare), răpind astfel avuţia unora şi îmbogăţindu-i pe alţii. Acest efect, descoperit acum câteva secole de Richard Cantillon, este în general trecut cu vederea de manualele moderne de economie. Însă adevărul este că expansiunea monetară, adică scăderea valorii unităţii monetare, nu ne afectează pe toţi la fel: depinde de poziţia noastră pe circuitul banilor. Cei care se află aproape de punctul de intrare al banilor în economie au de câştigat, deoarece veniturile lor cresc înainte ca nivelul general al preţurilor să reflecte emisiunea monetară; cei care se află la coadă pierd, deoarece veniturile lor cresc abia după ce inflaţia şi-a făcut simţite efectele. În prima categorie intră acei actori economici care sunt beneficiarii inflaţiei: guvernul (care este indirect finanţat de banca centrală), băncile (care se refinanţează de la banca centrală) şi participanţii pe pieţele imediat afectate de creditul ieftin (bursa, piaţa imobiliară ş.a.). În a doua categorie intră majoritatea populaţiei, în special cei cu venituri fixe stabilite de stat (pensionari, de exemplu).

În sistemul economiei de piaţă de cumetrie există două categorii de indivizi: cei care plătesc taxele şi cei care trăiesc din taxe. Implicit, unii prosperă de pe urma inflaţiei, alţii sărăcesc. De aceea creşterea nivelului de trai prin expansiunea creditului este o iluzie, pentru că expansiunea creditului nu este decât o formă de impozitare. Prin impozitare nu se poate creşte bunăstarea, ea doar se poate redistribui. Culmea este că deşi, aşa cum spuneam, economiştii recunosc că inflaţia înseamnă impozitare şi că marea lor majoritate acceptă faptul că impozitarea nu poate fi o sursă de creştere economică, mulţi cred că inflaţia promovează tocmai acest lucru. Vorbesc despre una dintre cele mai mari iluzii (erori) de gândire economică. Omul consecvent ar trebui să admită una din două: fie inflaţia este impozitare şi, ca atare, nu duce decât la redistribuţie, fie inflaţia nu este impozitare şi atunci ar putea să ne crească bunăstarea tuturor – cu 2% pe an sau cu cât spun experţii.

Să revenim la bursă. Producţia de bani a afectat de multe ori în istoria economică cu prioritate pieţele bunurilor de capital (pieţele „activelor”, cum se mai spune). În consecinţă, bursa – piaţa titlurilor de proprietate asupra bunurilor de capital – a fost puternic influenţată: creşterea profitabilităţii investiţiilor, a valorii bunurilor de capital se traduce în creşterea valorii firmelor, deci a acţiunilor acestora. De la o vreme însă bursa este direct influenţată de expansiunea creditului. „Băieţii deştepţi” au găsit o cale de a capta mai bine beneficiile tipăririi de bani. Ei au creat diverse inovaţii financiare prin care au adus bursa chiar la gura robinetului cu bani. În esenţă, toate se rezumă la o singură metodă: cumpărarea de titluri financiare pe datorie. Astfel, preţul activelor „financiare” nu trebuie să mai aştepte preţul activelor „reale”: el reflectă aproape instantaneu condiţiile monetare.

Criza economică din 2007 a fost rezolvată în cel mai prost mod posibil: prin bail-out, adică prin socializarea pierderilor, adică prin impozitare, adică prin expansiune monetară (fiindcă niciun guvern nu este atât de curajos încât să ridice impozitele „clasice” pe măsura redistribuţiei efectuate). Aşa că bursele au răspuns extrem de prompt. În România anului 2009 PIB a scăzut cu 7% dar cine a investit în cele mai lichide titluri la bursă şi-a dublat investiţia. Are sens? Doar dacă înţelegem că relaxarea politicii monetare „stimulează”… redistribuţia! Autorităţile se plâng că creditul nu este suficient de ieftin. Really? Atunci de ce creşte bursa ca-n poveste?

Fiţi isteţi şi profitaţi. Ritmul de creştere înregistrat în primul trimestru din 2010 la BVB l-a depăşit chiar şi pe cel de anul trecut. De fapt, e de două ori mai rapid: BET a crescut cu 30%, faţă de 60% pe parcursul întregului an 2009. Şi asta nu e nimic. Boom-ul pe RASDAQ abia a început (al doilea grafic este destul de sugestiv, cred). Pe zi ce trece sunt din ce în ce mai convins că pieţele se îndreaptă către maximele dinainte de criză: Fed, BCE şi BNR au grijă să se întâmple. Bănuiesc că nu trebuie să vă mai spun ce va urma.



UPDATE

Evoluţia BVB se încadrează perfect în trendul bursier al ţărilor în dezvoltare. Via Carpe Diem:



UPDATE 2

Ce spune brokerul meu, Georgiana Păceşilă:
Piaţa continuă să crească, dar în afară de veselia din pieţele internaţionale nu văd niciun alt motiv care să susţină aceste aprecieri…
Există totuşi o limită. Rezultatele emitenţilor nu vor putea ţine pasul cu aşteptările hiperoptimiste ale investitorilor…
În piaţa americană se spune că atunci când un taximetrist se laudă cu portofoliul lui e bine să vinzi. Fluxul mare de investitori de retail care ne bat la uşă mă avertizează asupra acestui aspect. Nu există un marketing activ al caselor de brokeraj. Cu toate acestea, sunt oameni care vin şi bat la uşile noastre. Investitorii sunt încurajaţi de dublarea acţiunilor şi privesc mai departe cu foarte multă încredere. Cred că este un prilej pentru ca investitorii sofisticaţi să profite şi să facă distribuţie. Sunt multe indicii că ne aflăm la exagerarea specifică finalului de trend.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP