Bogdan Glăvan: Grecia aşteaptă OK-ul Germaniei pentru a intra de facto în faliment - Bloguri economice

miercuri, 28 aprilie 2010

Bogdan Glăvan: Grecia aşteaptă OK-ul Germaniei pentru a intra de facto în faliment

Trebuie să recunosc că lucrurile s-au precipitat iar bust-ul pieţei datoriei publice s-a produs mai rapid decât mă aşteptam. Am apucat să renunţ la 3 sferturi din portofoliul pe care îl aveam la BVB în urmă cu o săptămână, prea târziu totuşi, abia la două zile după scandalul Goldman Sachs, când profitul se subţiase considerabil. Azi dimineaţă am renunţat şi la restul acţiunilor.

De fapt, am mizat pe faptul că eurocraţia va acţiona mai rapid decât a făcut-o (dar când a fost statul eficient?!) şi în acest fel va prelungi boom-ul bursier şi agonia economiei. Nu s-a întâmplat, iar acum am mari îndoieli ca lucrurile se vor opri aici. Am intrat într-un vârtej periculos.

Directorul FMI a cerut azi Germaniei să aprobe un plan internaţional de ajutor pentru Grecia în valoare de 120 miliarde euro. Aşa da, vorbim în sfârşit de o cifră mai rezonabilă, aşa cum ne-a indicat Simon Johnson cu ceva timp în urmă – tradus de mine aici. În ultimele săptămâni, zile, chiar ore, am asistat la o escaladare fascinantă a bail-out-ului, de la c\teva miliarde de euro la 45, apoi 60 şi în sfârşit 120 de miliarde. Pentru birocraţia europeană miza este uriaşă. Grecia nu avea cum să-şi refinanţeze datoria la costurile imense (randamentul obligaţiunilor a atins 26%!), de aceea Strauss-Kahn a mai spus că Grecia trebuie izolată de piaţa internaţională. (Ceea ce bursa de la Atena a şi făcut azi, când a interzis short-selling-ul până la vară.) Practic, dacă planul FMI e aprobat, Grecia va fi anesteziată şi trecută total pe perfuzii cu bani europeni – ceea ce înseamnă recunoaşterea imposibilităţii funcţionării normale a finanţelor publice de la Atena, adică falimentul de facto.

Problema este că deja degringolada a avansat considerabil. Acum, pentru a fi eficienţi (pe termen scurt, desigur), eurobirocraţii trebuie să vină cu un plan de salvare şi pentru restul grupului PIIGS. Asta înseamnă, după o estimare, că restul zonei euro ar trebui să suporte un ajutor echivalent cu 8% din PIB pentru a preîntâmpina falimentul Portugaliei, al Irlandei şi al Spaniei Portugalia şi Spania a fost downgradate în ultimele ore. Cazul Portugaliei era hilar, oricum. Portugalia trebuia să cotizeze la susţinerea Greciei împrumutând guvernului elen bani la o dobândă considerabil mai mică decât cea sub care se poate împrumuta ea însăşi! Aşa că este clar că întreg sectorul mediteranean al eurozone are nevoie de susţinere financiară. Ceea ce pare destul de dificil politic. Alternativa rămâne tiparniţa de bani a ECB, care ar putea emite 600 de miliarde de euro pentru a ţine sistemul bancar în viaţă.

Consecinţele sunt greu de estimat. În perioada următoare pieţele vor oscila probabil – ba în sus pe măsură ce Germania va fi mai dispusă să plătească oalele sparte de latino-leneşi, ba în jos pe măsură ce nota de plată se va dovedi a fi tot mai mare (aşa cum s-a întâmplat la sfârşitul săptămânii trecute, când Eurostat a revizuit în creştere deficitul bugetar al Greciei pe 2009, ca şi al României de altfel). Chiar dacă pe termen scurt euro se poate întrema, la fel cum un om slăbit este ajutat de o perfuzie cu glucoză, efectul este temporar; practic, cu cât perfuzia durează mai mult cu atât întoarcerea la normalitate este mai dificilă. Euro este la marginea toboganului. Singura nelămurire pe care o mai am este în ce măsură SUA va fi implicată în marasm.

P.S. Roubini spune că e o chestiune de zile până când zona euro aşa cum o ştim va intra în istorie. E o variantă. Dar eu mizez pe încăpăţânarea politicienilor, care vor ţine cu dinţii de instituţiile actuale. Ar fi bine ca Germania să stea deoparte, dar nu cred că o va face.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP