Bogdan Glăvan: Incertitudine şi ignoranţă în politica valutară - Bloguri economice

vineri, 16 aprilie 2010

Bogdan Glăvan: Incertitudine şi ignoranţă în politica valutară

Recent a avut loc la BNR conferinţa A fi sau a nu fi competitiv – o dezbatere necesară. Cea mai interesantă lucrare prezentată a fost cea mai teoretică dintre ele, adică “Trinomul curs real de schimb – competitivitate – creştere economică” susţinută de profesorul Moisă Altăr. Ce ne spune domnul profesor despre cursul de schimb?

Cursul de schimb este
“O variabilă macro care nu are sens la nivel micro”;
“Metaforic, cursul de schimb măsoară “temperatura” sistemului economic, la fel cum în fizică temperatura măsoară variaţia energiei, în raport cu variaţia entropiei sistemului”
“Variabilă extrem de dificil de modelat, fiind greu de identificat:
– factorii determinanţi
– relaţiile funcţionale dintre curs şi factorii determinanţi”
“Variabilă dificil de prognozat pe termen scurt, deoarece descrie un proces stochastic de tip random walk
And more



Cum ar veni, noi nu prea ştim nici ce determină cursul de schimb, nici care ar fi nivelul de echilibru al acestuia şi nici efectele pe care le are existenţa unei situaţii de dezechilibru. Există modele şi modele, toate sunt imperfecte pe ici pe colo prin părţile esenţiale, dar noi nu ştim unde exact, pentru că dacă am şti am putea să construim un model mai bun!

Întrebarea firească (de care domnul profesor nu este preocupat) la care trebuie să răspundem după ce am conştientizat ignoranţa noastră în problema cursului de schimb este – de ce atunci avem politică valutară? Sau, dacă preferaţi, pe baza a ce îşi fundamentează BNR deciziile atunci când cumpără-vinde valută, împinge cursul de schimb într-o direcţie sau alta sau pur şi simplu afirmă că nivelul cursului este… corect? Şi iar mă văd nevoit să vă amintesc răspunsul primit de la un fost membru al CA al BNR, la o întrebare în esenţă identică („pe ce se bazează BNR când modifică politica monetară?”) Un ridicat din umeri. Adică, cine ştie?
În bună măsură dilemele care răzbat din lucrarea amintită sunt datorate unei abordări inadecvate a cursului de schimb. În opinia mea, cursul de schimb are la fel de mult sens la nivel micro ca şi preţul brânzei, pentru că moneda este un bun economic, precum oricare altul. Are un preţ, care se stabileşte pe baza cererii şi ofertei. Factorii determinanţi ai cursului de schimb sunt factorii determinanţi ai cererii şi ofertei, nu “variabile macroeconomică” între care există “relaţii funcţionale” – apropos, prin relaţii funcţionale se presupune că trebuie să înţelegem ce? Că valoarea leului în raport cu euro este o funcţie matematică? Că există relaţii de interdependenţă între curs şi factorii care îl determină (şi care sunt la rândul lor determinaţi de cursul de schimb?)?

De departe cel mai important factor determinant al cursului de schimb este oferta diverselor monede, asta deoarece cererea de monedă se schimbă relativ lent în timp. Plus anticipările indivizilor despre evoluţia cursului de schimb, adică despre politica monetară viitoare. Anticipări care trebuie să ia în calcul, aşadar, „orbecăiala” autorităţilor pe piaţa valutară. Bineînţeles, cursul de schimb nu tinde către echilibru, deoarece relaţia dintre cererea şi oferta de bani se modifică permanent, firesc, datorită evoluţiei economiei. Putem afirma că economia (inclusiv piaţa valutară) se află întotdeauna în dezechilibru. Această afirmaţie nu constituie un verdict nefavorabil la adresa pieţei din moment ce perfecţiunea este imposibil de atins. Important este că piaţa tinde să coordoneze cererea şi oferta în aşa manieră încât nevoile publicului să fie cât mai bine satisfăcute. Echilibrul este o noţiune esenţială doar în modelele statistice, bazate pe ecuaţii, ale determinării cursului de schimb. Dar economia nu este precum fizica, modelele mecaniciste nu pot surprinde fenomenele economice indiferent câte variabile şi ecuaţii am adăuga. Înţeleg că imposibilitatea atingerii echilibrului constituie un motiv intens de frustrare pentru mecanicişti, însă ei ar trebui să coboare cu picioarele pe pământ şi să admită că în lumea reală, populată cu oameni (inclusiv politicieni) ale căror nevoi şi interese nu pot fi modelate pe calculator, descifrarea fenomenelor economice trebuie abordată altfel. Altminteri, nu le rămâne decât să admire random walk.

În fine, întrebarea este dacă există vreun motiv pentru care să presupunem că banca centrală poate administra mai bine cursul de schimb decât piaţa? Are ceva în plus statul faţă de agenţii privaţi, ceva care să îl pună în poziţia de a descoperi o cale mai bună de alocare a resurselor (implicit de stabilire a cursului de schimb)? Nu. Din contră, acţiunea statului este vicioasă, profund afectată de interesele partizane care o animă, de incompletitudinea cunoaşterii (cum bine reiese din prezentarea domnului Altăr) şi de imposibilitatea calculului economic.

Părăsind discuţia de mai sus, am descoperit un grafic interesant într-o altă lucrare prezentată la conferinţă: Elena Iorga, “Competitivitatea exporturilor româneşti: Quo Vadis?” Figura pare să sugereze că exporturile nu sunt prea influenţate de evoluţia cursului de schimb.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP