Bogdan Glăvan: Iulian Urban şi propunerea progresivităţii amenzilor de circulaţie - Bloguri economice

luni, 5 aprilie 2010

Bogdan Glăvan: Iulian Urban şi propunerea progresivităţii amenzilor de circulaţie

Senatorul Iulian Urban a introdus în Parlament o propunere legislativă privind stabilirea amenzilor de circulaţie în funcţie de venitul contravenientului. Conform proiectului, valoarea punctului de amendă se va stabili astfel:
a) 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarâre a Guvernului, pentru contravenientii cu ale caror venituri anuale stabilite conform fisei fiscale pentru anul anterior nu depasesc 30000 lei;
b) 2% din venituri pentru contravenientii cu ale caror venituri anuale stabilite conform fisei fiscale pentru anul anterior sunt cuprinse intre 30.000 si 300.000 lei;
c) 1% din venituri pentru contravenientii cu ale caror venituri anuale stabilite conform fisei fiscale pentru anul anterior sunt mai mari de 300.000 lei.

Este o idee înţeleaptă? Prea puţin. Deşi senatorul încearcă să-şi valorizeze propunerea împrumutând credibilitatea altor sisteme punitive (el menţionează că reforma imaginată este deja în vigoare în Germania), simplul fapt că şoferii fac obiectul discriminării într-un alt stat nu face discriminarea automat justă. Sincer, mă aşteptam ca propunerea legislativă să fie fundamentată măcar pe un studiu, pe o analiză care să demonstreze că numărul accidentelor de circulaţie variază invers proporţional cu veniturile şoferilor, pe o găselniţă statistică, orice. Nu că aceasta ar fi demonstrat automat importanţa modificării sancţiunilor, dar ar fi asigurat o brumă de seriozitate demersului. Nu este cazul. Este elocvent, cred, modul în care începe expunerea de motive:
“Asistam nu de putine la ori la comiterea unor accidente grave de circulatie, soldate cu victime umane sau cu prejudicii materiale , comise de persoane ce detin averi colosale, figureaza prin tot felul de topuri ale bogatiei ; de foarte multe ori, aceste persoane sfideaza autoritatile si incalca legea tocmai pentru ca stiu ca isi permit sa plateasca amenzile prevazute de Codul Rutier, cuantumurile acestora fiind minuscule prin raportare la veniturile lor; Au astfel impresia ca isi pot subordona legea si reprezentantii legii daca grosimea contului bancar detinut este suficient de mare astfel incat sa considere ca a respecta legea este o optiune in lumea celor bogati.”

Prin această propunere, domnul Urban nu face decât să continue tradiţia soak the rich. Senatorul îşi doreşte probabil să fie ilustrul urmaş al celebrului congressman american LaGuardia care, în anii ‘30, protestând împotriva introducerii impozitului pe vânzări (de către un guvern Hoover la fel de disperat după venituri ca şi guvernul Boc), a propus: I am simply going to say, ‘Soak the rich’. Urcând populismul pe noi culmi.

“In conditiile in care actualul regim sanctionator duce la stabilirea unor sanctiuni contraventionale de natura financiara nesemnificativa pentru anumite categorii sociale, cu raportare la veniturile acestora”… aţi înţeles de ce trebuie modificată legea? Pentru că ea trebuie să distribuie pedepsele în funcţie de averea infractorilor!

Mi se pare corect. După progresivitatea impozitelor urmează progresivitatea contravenţiilor. Acum, pentru a fi consecvent, senatorul Urban ar trebui să susţină extinderea principiului progresivităţii la toată gama de interacţiuni financiare dintre stat şi cetăţean. Taxa de înmatriculare, taxa aferentă emiterii autorizaţiei de construcţie şi, de ce nu, acciza la benzină, toate ar trebui modificate pentru a reflecta acest principiu. Vrei să îţi construieşti casă şi eşti bogat? Fă bine şi plăteşte dublu decât cel cu venituri mai mici. Vrei să îţi cumperi Duster şi eşti bogat? Fă bine şi plăteşte dublu decât românul cu venituri mai mici. Mergi cu maşina şi eşti bogat? Atunci statul ar trebui să-ţi toarne în benzină de două ori mai multe accize decât omului cu venituri mici. Dar cât de mic trebuie să fie venitul pentru a beneficia de clemenţa legiuitorului? Ei, ce întrebare! Cât va considera legiuitorul că trebuie.

Dar de ce trebuie să plătească individul cu venituri mari – adică cel care în copilărie a acumulat capital uman în loc să bată mingea pe maidan, cel care a economisit şi a investit cu talent în loc să risipească, cel care se speteşte muncind – mai mult decât cel cu venituri mici? Pentru că are de unde. Acesta este substratul „ştiinţific” al principiului progresivităţii.

Bun. Totuşi, veţi spune, nu este adevărat că o amendă de 200 de lei este privită diferit de un om bogat faţă de unul sărac? Ba da. Însă acest lucru nu demonstrează decât că amenda este o proastă penalitate pentru încălcarea regulilor de circulaţie. Că amenda nu are în esenţă decât scop fiscal (observaţi cât accent pune senatorul pe creşterea veniturilor la buget). Dacă vrem să reducem numărul încălcărilor regulilor de circulaţie, atunci ar trebui poate să legiferăm suspendarea permisului de conducere. Nu după prima, a doua sau a cincea abatere şi nu în funcţie de gravitatea abaterii. O încălcare a regulilor este o încălcare a regulilor. (Observaţi că aici nu intră în discuţie consecinţele accidentelor de circulaţie produse prin încălcarea regulilor, unde vorbim de prejudicii materiale şi de infracţiuni pedepsite îndeobşte de Codul Penal.)

P.S.Menţionez că nu am niciun punct de penalizare şi nici vreo amendă; nu am fost depistat niciodată că am depăşit viteza legală (nu am folosit niciodată detector de radar). Dar mi se pare imoral ca, de exemplu, pe drumurile publice Honorius Prigoană să fie tratat diferit faţă de un un profesor de şcoală.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP