Bogdan Glăvan: Multiplicatorul cheltuielilor publice: există sau nu? - Bloguri economice

vineri, 2 aprilie 2010

Bogdan Glăvan: Multiplicatorul cheltuielilor publice: există sau nu?

Paul de Grauwe rezumă în acest articol principalele două curente de gândire în legătură cu efectele politicii fiscale de stimulare economică. Potrivit curentului keynesian, cheltuielile guvernamentale au un puternic efect de multiplicator, propulsând PIB la un nivel permanent mai înalt. Pentru cine nu a înţeles, asta înseamnă că prin simplul fapt că guvernul colectează bani prin impozite şi îi redistribuie el reuşeşte să sporească definitiv şi irevocabil nivelul de bunăstare al societăţii. Al doilea curent de gândire neagă importanţa politicii de stimulare, şi susţine că multiplicatorul este subunitar, scăzând în timp la zero. Motivul este că indivizii anticipează creşterea impozitelor în viitor pentru acoperirea deficitelor bugetare create de creşterea cheltuielilor publice. Practic, pe termen lung, guvernul nu face decât să înlocuiască cheltuielile private cu cheltuielile publice, astfel încât nu va exista o modificare a nivelului de trai (PIB).



În opinia mea, ambele teorii sunt incorecte, deşi cea de-a doua – susţinută printre alţii de Robert Barro – este mult mai aproape de realitate.
Pe de o parte, nu putem spune că cheltuielile guvernamentale duc la creştere economică; creşterea economică rezultă din investiţii, nu din redistribuţie. Indiferent de la cine ar lua bani şi indiferent cui ar da subvenţii şi ajutoare guvernul nu poate creşte bunăstarea generală.
Pe de altă parte, nu se poate afirma că politica fiscală este lipsită de efecte, aşa cum lasă să se înţeleagă partizanii şcolii anticipărilor raţionale. Orice politică şi orice acţiune umană are efecte, problema este doar despre ce fel de efecte e vorba. Şi aici e aici.
Deoarece redistribuţia afectează matricea stimulentelor indivizilor – descurajând economisirea, producţia şi asumarea riscului datorită impozitării, respective încurajând consumul, risipa şi vânarea comenzilor de stat – politica cheltuielilor publice are efecte nocive asupra nivelului de trai al societăţii. Astfel, ca urmare a redistribuţiei operate prin intermediul bugetului de stat, PIB realizat va fi sub nivelul potenţial, adică sub nivelul care ar fi fost atins în absenţa intervenţiei statului. În graficul de mai jos, am reprezentat acest lucru prin linia de culoare neagră.



Bine, să nu înţelegeţi acum că este musai necesar ca PIB să crească! Dacă povara fiscală este suficient de mare, creşterea economică va fi… negativă.

P.S. Pe această temă, Multiplicatorul lui Pogea este primul articol postat pe acest blog.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP