Bogdan Glăvan: Se strânge laţul? Martin Wolf simpatizează mai nou Şcoala Austriacă. Ce zice Krugman? - Bloguri economice

miercuri, 7 aprilie 2010

Bogdan Glăvan: Se strânge laţul? Martin Wolf simpatizează mai nou Şcoala Austriacă. Ce zice Krugman?

La început a fost acest articol al cunoscutului editorialist de la Financial times, Martin Wolf – Does Austrian economics understand financial crises better than other schools of thought? Wolf afirmă că:
a) Economia convenţională neoclasică nu a prezis criza şi a eşuat în oferirea unor soluţii adecvate
b) Spre deosebire, se pare că Şcoala Austriacă s-a situat mai aproape de descifrarea tainelor economiei, în special fiindcă a arătat că (1) politica de ţintire a inflaţiei este destabilizantă, (2) activitatea bancară cu reserve fracţionare creează un boom nesustenabil al creditului şi (3) că investiţiile eronate produse în timpul acestui boom explică prăbuşirea ulterioară.

Simpatia lui Wolf faţă de Şcoala Austriacă se opreşte aici (este senzaţional că nu s-a oprit mult mai devreme!), autorul nefind de acord cu soluţia “lichidaţionistă” de ieşire din criză: investiţiile eronate trebuie eliminate iar economia trebuie musai restructurată. Nu insists asupra motivelor, articolul lui Wolf este foarte scurt şi uşor de parcurs dacă sunteţi curioşi.

Interesant e altceva. Paul Krugman – da, aţi înţeles bine, the man himself – s-a sesizat şi a scris pe blog ce crede el că este în neregulă cu teoria austriacă a crizei. Anume că teoria nu poate explica adecvat şomajul: dacă este adevărat că restructurarea structurii producţiei cauzează şomajul din timpul crizei, atunci de ce “restructurarea” din timpul boom-ului nu cauzează la rândul ei şomaj?

Nu este prima oară când Krugman pune această întrebare. Ca să nu mai insiste, el ar trebui să citească răspunsul pe care Robert Murphy l-a dat acum un an. Reformulând întrebarea lui Krugman, Murphy spune: De ce atunci când Fed aruncă vagoane de dolari în anumite sectoare ale economiei apare o perioadă de prosperitate, iluzorie desigur? De ce atunci când pompezi bani în economie nu explodează şomajul?

Vă miră întrebarea? Nu vă speriaţi, vine din partea lui Krugman.

Mda. Păi să zicem că injecţia monetară creează unora iluzia că pot edifica ceva: întreprinzătorii se lansează în proiecte imobiliare şi pe baza anticipărilor greşite licitează resurse (forţă de muncă). Din acelaşi motiv, anume deoarece cred că ce-i în mână nu-i minciună (salariul nominal este egal cu salariul real), muncitorii se reped pe schelele noilor zgârie-nori; deci ei se grăbesc să abandoneze vechile slujbe pentru cele noi iluzorii. Cum să crească şomajul?!

Când inflaţia răbufneşte în nivelul preţurilor toată lumea realizează că a greşit. Oamenii de afaceri opresc proiectele, pentru că ele mergeau doar atât timp cât erau alimentate cu bani. Dacă robinetul cu bani se închide, adio imobiliare. La rândul lor, muncitorii trebuie să îşi caute de lucru. Doar că trebuie să accepte salarii mai mici – decât cele pe care au crezut că le pot câştiga pe schela zgârie-norului, evident nesustenabile.

Fiţi siguri că anticipările contează enorm şi agravează problema realocării. Dacă statul intră în schemă pe uşa din dos şi lansează „Prima casă” sau ceva de acest gen, atunci întreprinzătorii şi salariaţii sunt îndreptăţiţi să spere la o… „relansare”. Dacă guvernul judecă precum Martin Wolf şi consideră creşterea şomajului drept intolerabilă, drept pentru care purcede la „stimularea” economiei, atunci salariaţii vor avea încă un motiv în plus să creadă în prosperitatea iluzorie. Cum spunea Hayek, “rigiditatea salariilor” – factorul decisiv prin care keynesienii explică şomajul – apare tocmai din cauza politicii monetare, mai precis a anticipărilor că statul va salva faliţii pe spinarea restului societăţii. Nu este nimic ştiinţific aici, este doar o şmecherie ieftină.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP