Dan Popa: O şansă ratată - Bloguri economice

duminică, 18 aprilie 2010

Dan Popa: O şansă ratată

Ministrii de Finante din UE nu au reusit dupa cele doua zile de discutii la Madrid (incheiate aseara) sa cada de acord asupra „taxei bancare” care ar fi permis salvarea bancilor intrate ulterior in dificultate

Sefa reuniunii, Elena Salgado (Spania) a explicat ca nu a existat un consens total a celor 27 de tari asupra modului in care s-ar putea aplica noua taxa- asupra bancilor sau asupra tranzactiilor financiare. „Trebuie sa continuam discutiile asupra diverselor metode de rezolvare a crizelor. In acest moment, nicio decizie nu a fost inca luata”, a spus Salgado. Nasol, cum ar zice diplomatii.

E si greu sa strangi 27 de indivizi si sa-i faci sa fie simultan toti de acord cu ceva anume. Nici nu stiu de ce s-au mai adunat, ca puteau sa isi scrie prin e-mailuri ca nu sunt de acord, ca sa nu mai cheltuie banetul pentru a da o forme institutionala neintelegerii dintre ei. “Ne-am adunat aici ca sa declaram unanim ca nu ne-am pus de acord. In rest, suntem bine.”, par a spune ministrii de Finante.

Optiunile erau fie ca bancile sa constituie un fond de salvare mobilizabil in cazul unei viitoare crize, fie instituirea unei taxe pe tranzactiile financiare care ar fi putut aduce 400 de miliarde de dolari pe an. Comisarul pentru servicii financiare Michel Barnier a cerut statelor participante sa adopte principiul „poluatorul plateste”, promitand sa elaboreze pana in iunie un plan concret despre cum ar trebui sa arate taxa.

Detaliile si modul de functionare al acestui fond de salvare vor fi asadar stabilite cel mai devreme in vara, cu sanse reduse totusi de a fi adoptate unanim. In octombrie va urma o alta intalnire Ecofin mai specifica, referitoare la contributiile de primit, si care va lua forma unei initiative legislative in 2011.

Agentia spaniola de presa EFE precizeaza ca, desi nu a declarat acest lucru in discurs, comisarul Barnier a lasat sa se inteleaga ca o optiune ar fi ca acest fond sa fie constituit din reunirea fondurilor nationale, coordonate.

Iar in acest caz, cand riscul unui faliment ar aparea la o entitate financiara transnationala, diferitele fonduri nationale vor fi nevoite “sa imparta sarcina”, cu contributii pentru salvarea respectivei banci. Cu toate acestea, Barnier a recunoscut ca acest principiu este foarte complex, si ar putea isca reticente din partea statelor membre.

De aceea, comisarul european a cerut o solutie agreata de toate tarile, pentru gasirea unui mecanism mai bun de supraveghere si prevenire a viitoarelor crize, dat fiind faptul ca in joc se afla credibilitatea politica a UE si stabilitatea economica.

Din pacate, se pare ca si aceasta sansa de a reforma bankingul va fi aruncata, iar lumea se va intoarce la ceea ce era inainte de criza fara sa fi tras vreun invatamant. Foarte foarte pe scurt. Bancile (cele americane, primele) au provocat un urias shit financiar. Statele le-au dat bani ieftini ca sa nu crape, antrenand prabusirea economiilor.

Bancile au luat banii, s-au intremat iar acum imprumuta scump Statele, care ajung ele insele in pragul falimentului. Buna treaba!
Le recomand ministrilor de Finante sa se grabeasca cu taxa aia pana nu se inteleg bancherii sa instituie o taxa aplicabila Statelor. Cand e vorba de asa ceva, astia se inteleg intr-o secunda.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP