Lucian Davidescu: Un avion pentru Președinte. De la Patriciu sau de la Țiriac? - Bloguri economice

marți, 27 aprilie 2010

Lucian Davidescu: Un avion pentru Președinte. De la Patriciu sau de la Țiriac?

Pentru calculul economic, statul a fost și va fi tot timpul obligat să tragă cu ochiul la prețurile de pe piața liberă. Un exemplu:



La 36 de ani, Boeingul 707 prezidențial deținut de Romavia a ajuns la capătul carierei. Chiar dacă, după numărul orelor de zbor – 14.000, adică 400 pe an – pare relativ tânăr.

România nu e nici putere economică, nici militară, pentru a justifica un “Air Force Unu” ca simbol. Rămâne un singur criteriu rațional pe care se poate lua decizia despre cum să fie înlocuit: calculul economic.

Ca reper de preț, piața liberă spune așa: cel mai scump avion care poate fi închiriat în România este Boeingul 737 VIP al lui Ion Țiriac. 10.000 de euro pe oră, pentru orice destinație din Europa. Deci, necesarul mediu de 400 de ore pe an ar costa România 4 milioane de euro pe an.

Comparativ, costul unui avion nou, 60 de milioane de euro, se împarte așa: 2 milioane pe an costuri de achiziție, alte 2 milioane costuri de finanțare și încă cel puțin un milion de euro pentr echipaj, mentenanță și asigurări. Doar costurile fixe. Combustibilul pentru cele 400 de ore de zbor înseamnă cel puțin un milion de euro pe an. Apoi se adaugă taxele de aeroport, care pot trece și ele de 100 de mii de euro. Total, o notă de plată cu 50% mai mare. Pentru a deveni rentabil, fie ar trebui ca președintele să zboare de două ori mai mult, fie ca avionul să-și găsească și alți clienți, pentru încă 400 de ore.

S-a vehiculat și varianta second-hand – un Boeing 757 (similar ca mărime cu 737) ale cărui costuri totale ajung la 18 milioane de euro. Ce înseamnă asta. Costuri fixe: 600 de mii pentru achiziție și încă atât pentru finanțare. Restul rămân aproape la fel, cu excepția asigurării, care este mai scumpă. Față de primul scenariu, economia este de 2,8 milioane de euro pe an. Cu 3,2 milioane costuri anuale, adică 8.000 de euro pe oră, avionul devine deja rentabil chiar și față de scenariul închirierii.

Update: Costul financiar pentru un avion second-hand este chiar mai mare, pentru că durata de viață rămasă este mai mică. Deci credit pe 15 ani în loc de 30 dar dobânzi mai mici. Costurile devin astfel comparabile cu cele de închiriere.

Singura întrebare la care calculul economic nu poate răspunde: îi trebuie Președintelui un avion atât de mare?

Recorduri:
Cel mai mare și mai scump avion VIP disponibil este Airbus 380 Flying Palace – jumătate de miliard de dolari. Până acum a fost comandat doar unul, de prințul saudit Alwaleed bin Talal bin Abdulaziz Al-Saud, care face upgrade de la Boeing 747. Airbus 380 ar fi fost o variantă de înlocuire chiar și pentru Air Force One, dar europenii au spus că “nu rentează” să deschidă în SUA o linie de asamblare pentru doar trei exemplare.
Zece țări au câte cel puțin un Boeing 747 pentru uzul exclusiv al șefilor de stat: SUA, Japonia, China, India, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Oman, Brunei, Bahrain.
Avionul cu cea mai mare “prestanță” l-a avut Mobutu Sese Seko, fost președinte în Zair: un supersonic Concorde, închiriat de la Air France.
Prim-ministrul și regele Norvegiei – cea mai prosperă țară din Europa – zboară pe curse de linie. Ocazional, ei închiriază avioane mici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP