Bogdan Glăvan: Doi economiști pentru pace socială - Bloguri economice

sâmbătă, 22 mai 2010

Bogdan Glăvan: Doi economiști pentru pace socială

Filozofia Soak the rich a ajuns iarăși la modă grație lui Dominique Strauss-Kahn, care a spus că România ar face mai bine să mărească taxele pentru bogați decât să taie salariile și pensiile. Fără ezitare, Daniel Dăianu și Liviu Voinea s-au grăbit să ofere fundamentul științific pentru această soluție:
Daniel Dăianu: “Eu cred că cei de la FMI au gândit că într-o perioadă atât de grea când ceri populaţiei sacrificii importante trebuie să laşi ideologia de-o parte, să fii pragmatic… Ce-i lipseşte acestui program este să convingă omul, adică poţi să-i tai ceva la bani, însă el trebuie să vadă că cel cu venituri mai mari participă mai mult.”
Liviu Voinea: “Creşterea unor impozite e mai acceptabilă social, cel puţin pe cote diferenţiate.”

V-ați prins? Ați înțeles cum poate fi convins omul? Dacă îi spui că altul va suporta pierderile! Așa deci… Vasăzică există două categorii de politici pe lumea asta – repet, științific vorbind. Există politici care nu trec la vot și politici care trec la vot. Confiscarea pensiilor nu este o măsură științifică pentru că e greu implementabilă în democrație. În schimb, confiscarea veniturilor celor bogați merge, fiindcă bogații sunt mai puțini.

Reformulând, întreaga justificare a celor doi economiști se bazează pe principiul (caprei vecinului?) pagubei colaterale. Într-un război, merită să arunci o bombă într-un loc aglomerat dacă ești sigur că acolo se ascunde teroristul-șef. În economie, merită să confiști avuția unora, dacă poți plăti așa pensiile majorității. Remarcați vă rog că ambele măsuri se referă la menținerea păcii, Afghanistan style.

Eu cred că impozitarea diferențiată generează conflict social – pentru că inegalitatea de tratament (fiscal) naște frustrări. Mai cred că impozitarea diferențiată progresivă conduce la o pierdere globală de avuție, pentru că penalizează munca, acumularea de capital, inițiativa productivă. Și mai cred că mărirea impozitelor nu poate oricum salva/repara ceea ce este falimentar prin definiție (sistemul public de pensii), respectiv un sac fără fund (statul în general). Dar probabil că astea sunt simple speculații, cel mult afirmații dogmatice, incomparabile cu valențele intelectuale ale argumentului caprei vecinului/pagubei colaterale asumat de Dăianu și Voinea.

Mă gândesc cum ar fi dacă aș naufragia pe o insulă împreună cu Daniel Dăianu și Liviu Voinea. Probabil că ei doi ar forma imediat un stat… democratic, pe principiul majorității, iar eu aș ajunge pe plantație. Ceea ce mă face să cred că ar trebui să întreprind ceva înainte de a naufragia…



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP