Bogdan Glăvan: Va repeta România istoria Thailandei din 1997? - Bloguri economice

vineri, 21 mai 2010

Bogdan Glăvan: Va repeta România istoria Thailandei din 1997?

În 1997 Thailanda avea rezerve valutare de 30 miliarde dolari – România are tot 30 de miliarde, dar de euro.
Thailanda a încheiat un acord cu FMI în valoare de 20 miliarde dolari – România are și ea un acord tot de 20 de miliarde, dar de euro.

Datoria externă totală a Thailandei era înainte de izbucnirea crizei de peste 90 miliarde dolari, adică 50% din PIB – România are o datorie externă de 86 miliarde (euro), adică 70% din PIB. Este drept însă că:
1. Datoria pe termen scurt a Thailandei era jumătate din datoria externă, în vreme ce datoria pe termen scurt a României este de 16 miliarde euro – uff, ce bine!
2. Contextul internațional actual mi se pare mai constrângător decât cel din vara anului 1997 – uff, asta nu-i bine!

Am lăsat la urmă elementul esențial. Acordul cu FMI nu a împiedicat deprecierea bahtului thailandez cu peste 100%, de la cursul de 25 pentru 1 dolar, la nivelul de 56 pentru 1 dolar.

L-am rugat aseară pe domnul Lucian Croitoru să îmi ofere un motiv pentru a-mi înlătura temerea că România va repeta istoria Thailandei. Mi-a răspuns că România a folosit din timp supapa cursului de schimb în vreme ce Thailanda a avut curs de schimb fix, ceea ce a dus la acumularea presiunilor. Hm. Am explicat aici de ce situația României mi se pare, din acest punct de vedere, cel puțin la fel de proastă, nu mai bună, ca cea a Thailandei din 1997. Poate că statisticile nu reflectă cu acuratețe situația celor două țări dar, în raport cu rata inflației, leul s-a apreciat mai mult decât bahtul, ceea ce înseamnă că supapa invocată nu a existat. De fapt, am tot repetat pe acest blog că politica BNR a simulat funcționarea unui consiliu monetar și că BNR a țintit implicit și explicit nivelul cursului de schimb, ceea ce a permis, exact ca în cazul Thailandei, importarea inflației, a expansiunii creditului declanșată de autoritățile monetare americane (și japoneze, atunci).

În lumina celor de mai sus, consider că scenariul unui euro care să valoreze 6 lei (Lucian Croitoru a spus 8 lei, ceea ce e mai corect) este posibil. Ceea ce ne desparte este probabilitatea pe care o atașăm acestui eveniment: pentru Lucian Croitoru este mai mult o temă de discuție academică, pentru mine este o variantă de luat în calcul.

Știți de ce? Pentru că sentimentul meu este că România nu va putea implementa măsurile de austeritate bugetară anunțate (chiar dacă vor trece de Parlament), iar pericolul ruperii acordului cu FMI este cât se poate de real. În acel moment intrăm în gard (bine, ar mai fi o soluție – creșterea impozitării – dar despre ea vom mai vorbi).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP