Cristian Păun: Cât de mult s-a “reformat” sectorul privat din România - Bloguri economice

luni, 17 mai 2010

Cristian Păun: Cât de mult s-a “reformat” sectorul privat din România

Criza actuală a acutizat problemele din economia românească, suprapunând o criză internaţională (care a diminuat exporturile româneşti, a diminuat accesul la resurse financiare, a generat retrageri importante de capital străin de pe piaţă) peste o criză structurală (aproape permanentizată încă de la intrarea în tranziţie). Guvernul, ahtiat după resurse pentru a acoperi proiectele sale publice “generoase” şi “utile” (aici îmi vine în minte dureros faptul că zilele trecute admiram cum nişte muncitori montau încă un rând de borduri în spatele bordurilor din rondourile de pe mijlocul Bulevardului Iuliu Maniu), a luat o serie de măsuri care nu au făcut decât să întărâte şi mai mult lupta dintre sectorul privat şi sectorul public.

Sectorul privat a ieşit la rampă şi a anunţat cu emfază că el s-a reformat şi că acum e cazul ca şi sectorul public să facă acest lucru. Să vedem dacă lucrurile stau chiar aşa:

  • România continuă să ocupe ultimele locuri la capitolul inovare (indicele european al inovării plasând România înaintea doar a Letoniei şi Bulgariei): vezi aici;
  • România este cu mult sub media UE la majoritatea indicatorilor cu privire la cât de innovativ este sectorul privat: vezi aici (culoarea gri este media UE);
  • Exporturile României de produse cu grad înalt de prelucrare sunt foarte reduse (pe primele patru locuri la export sunt seturile de cabluri electrice pentru autoturisme, fişele de bujii, tablă pentru vapoare, carburanţii): vezi aici;
  • Exporturile au fost în scădere în 2009, chiar dacă au scăzut şi importurile, deficitul se menţine ceea ce înseamnă că în continuare în România producătorii locali nu reuşesc să vină cu produse care să contracareze importurile dar nici nu reuşesc să performeze semnificativ pe pieţele externe: vezi aici (pagina 14);
  • Depindem semnificativ de un număr restrâns de pieţe externe de desfacere, 64% din exporturile României fiind concentrate în Germania, Italia, Franţa şi Ungaria.
Toate acestea arată faptul că în sectorul privat din România s-au produs cu precădere următoarele tipuri de ajustări: s-au dat afară oamenii de care compania se putea dispensa (eventual o parte au fost reangajaţi la negru); s-au închis şi pus în conservare anumite linii de producţie; s-au tăiat din cheltuieli (cele de promovare şi de protocol) şi s-au externalizat anumite servicii (cele de contabilitate).

Restructurarea sectorului privat românesc nu înseamnă nicidecum căutarea de noi pieţe de desfacere, căutarea de noi oportunităţi de afaceri, automatizarea fluxurilor de producţie, creşterea gradului de prelucrare a produselor finite oferite pieţei, orientarea spre alte afaceri mai profitabile, accelerarea eforturilor de innovare, concentrare pe fondurile europene care pot fi atrase (gradul de absorbţie al acestor fonduri este de 10% conform estimărilor - vezi aici).

Prin comparaţie cu sectorul public care este un centru de cost pentru sectorul privat, acesta din urmă a aplicat câteva măsuri care sunt mai degrabă măsuri de punere la adăpost şi de conservare a afacerii decât măsuri pro-active de luptă cu criza. Nu afirm că sectorul public nu necesită asanări masive şi de fond, că risipa banului public nu a ajuns la cote alarmante. Nu spun că numărul angajaţilor de la stat în unele domenii nu este strigător la cer de mare (România are cel mai stufos aparat de securitate din lume). Este cunoscut şi nivelul ridicat de corupţie din sistemul public, procedurile greoaie de decontare cu statul, datoriile neplătite ale statului către sectorul privat care ar trebui rezolvate cu prioritate. Nu nivelul impozitării din România ar fi atât de problematic cât modul umilitor şi scandalos prin care acest stat îşi bate joc de aceste fonduri (iar aici evaziunea fiscală e clar generată şi de eşecul statului în a furniza bunuri şi servicii publice de valoare pentru sectorul privat). Nici piaţa de capital românească nu funcţionează şi nu ajută economia aşa cum ar trebui dar nici companiile private nu excelează în a lista acţiuni sau obligaţiuni pe această piaţă (vezi aici câte companii private au listate obligaţiuni la BVB) sau pe pieţele europene (aici nu am nici un exemplu să dau).

Este limpede că sectorul privat din România este departe de a fi restructurat şi de a participa cu adevărat la bunăstarea aceste naţiuni pe care are pretenţia că o susţine. În continuare suntem codaşii Europei în tot ce înseamnă specializare în producţie, avans tehnologic, cercetare-dezvoltare. Cultura noastră antreprenorială trebuie şi ea construită din temelii, tinerii trebuie convinşi de exemplele de succes din piaţa liberă să se asocieze în diferite afaceri. În paralel cu lupta sa cu statul, companiile private trebuie să se concentreze cu precădere asupra restructurării reale a afacerilor din România. Nu trebuie uitat din vedere faptul că ieşirea din criză nu vine, până la urmă de la stat (care cheltuieşte sau nu bine nişte fonduri) ci de la fiecare dintre noi. Iar aici suntem cam în urma tuturor din Europa la toate capitolele.
Reforma în sectorul privat nu trebuie să se oprească niciodată şi nici nu trebuie să se limiteze la restrângerea activităţii. Antreprenorii români nu trebuie să se lase amăgiţi de ceea ce poate face statul pentru ei (subvenţii, achiziţii publice) şi trebuie să se concentreze mai mult tot către piaţa privată care le poate oferi mult mai rapid soluţia de ieşire din criză (cea corectă şi de durată). Criza nu înseamnă doar probleme şi necazuri ci şi oportunităţi de noi pieţe, noi parteneri şi noi soluţii. Dacă vrem cu adevărat capitalism în România, nu trebuie să lăsăm socialiştii să ne convingă că piaţa liberă a eşuat şi că statul este singurul care ne poate oferi cu adevărat o mână de ajutor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Păun

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP