Lucian Davidescu: Să crească norma didactică, da sau nu? - Bloguri economice

marți, 18 mai 2010

Lucian Davidescu: Să crească norma didactică, da sau nu?

Pot înţelege şi accepta argumentul profesorilor care spun că o normă didactică de 18 ore este suficientă şi că orice depăşeşte acest nivel este prea obositor. Poate că, într-adevăr, şi-au calibrat timpul pentru calitate.


Însă nu pot înţelege opoziţia vocală faţă de mărirea normei standard la 24, 30 de ore sau chiar mai mult. În fond, fiecare dintre noi munceşte cât vrea şi câştigă cât poate. Iar realitatea susţine acest argument. Sunt atâţia profesori care îşi iau o normă şi jumătate sau chiar mai mult şi atâţia – frustraţi că nu le pot obţine din cauza câte unor suplinitori fără şcoală care “mănâncă şi ei o pâine”.

Cifrele sunt simple şi seci. Salariile vor scădea cu 25%. O creştere a normei la 24 de ore este de natură să aducă salariul la vechiul nivel. Evident, pentru cine vrea. 30 de ore înseamnă o creştere de 25% faţă de nivelul de acum. Din nou, pentru cine vrea. Iar 36 de ore ar putea însemna cu 50% mai mult decât nivelul dinainte de după tăiere şi cu 100% mai mult decât nivelul de după. Pentru cine vrea şi cine poate.

În mod normal, în faţa situaţiei bugetare şi a cifrelor, consideraţiile etice şi profesionale nu valorează mare lucru. Mai ales că scopul reducerii de salarii sunt concedierile. Concluzia? Unii trebuie să plece iar cei rămaşi trebuie să muncească şi în locul lor. Probabil e o decizie cinică pentru cei puţini care fac calitate în detrimentul calităţiicantităţii. Şi probabil e un lucru binevenit pentru cei – la fel de puţini – care se simt în stare să le facă pe amândouă şi s-ar bucura de banii în plus.
Pentru cei mulţi, care nu se încadrează în niciuna dintre cele două categorii, astfel de momente sunt cele care forţează rezervele de eficienţă. Primul lucru necesar este analiza propriei atitudini. Îmi place meseria asta, da sau nu? Sunt pregătit aşa cum ar trebui, da sau nu? Fac lucrurile cum trebuie, da sau nu?
Se dau 18 ore pe săptămână. În mod normal se scad pauzele, deci ar fi doar 15! Cu vacanţa suplimentară de trei luni pe an, în care se programează activităţi reale sau imaginare doar pentru ca profesorii să iasă la pontaj, media anuală coboară sub 12 ore pe săptămână. Chiar dacă pregătirile suplimentare (atunci când există) durează încă pe atât, este totuşi o jumătate dintr-un program de lucru normal. Merită atâta bătaie de cap pentru un salariu atât de mic, da sau nu?

Update: Cât e norma în alte ţări
Există date standardizate doar pentru ţările OECD.
http://dx.doi.org/10.1787/665026260448
Campioană este SUA, cu 1080 de ore de predare pe an (36 de săptămâni). Asta înseamnă 30 de ore întregi pe săptămână, adică 36 de cursuri de 50 de minute sau 40 de cursuri a 45 de minute. Total ore de muncă, predare + pregătire, 1368.


Altele:
Marea Britanie, 1265 total, fără normă de predare
Germania, 750-800 predare, fără total specificat
Franţa, 914 predare ciclu primar, 632 predare secundar, fără total specificat
Cele mai puţine ore sunt în Grecia şi Ungaria, câte 550 pe an în educaţia secundară.

Pentru România nu există date OECD, dar pe metodologia lor
http://www.esds.ac.uk/international/support/user_guides/oecd/Educhandbook.pdf
(se numără orele întregi, nu se includ vacanţele), la 18 cursuri pe săptămână (15 ore) timp de 35 de săptămâni rezultă 525 ore de predare pe an. Mai jos decât oricare membru OECD şi sub jumătate din SUA.

Articol publicat în revista Corso

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP