miercuri, 30 iunie 2010

Ion Radu Zilişteanu: O mişcare interesantă: mai mulţi retaileri vor compensa majorarea TVA

Odată cu mărirea cotei principale de TVA de la 1 iulie de la 19% la 24%, concomitent cu reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor şi alte măsuri asemănătoare şi cu majorarea unor impozite pe venit, spectrul scăderii vânzărilor i-a făcut pe unii retaileri să ia măsuri de urgenţă.

Ikea a hotărât să nu mărească preţul produselor, adică să suporte din marja de profit majorarea preţurilor cu 4,2%. Anul trecut, Ikea a înregistrat în România o scădere a vânzărilor cu 9% comparativ cu anul 2008, până la nivelul de 82 mil.€. Puteţi citi comunicatul Ikea relativ la această decizie aici.

Billa România a decis să lase neschimbate preţurile a peste 1.200 de articole. "Peste 1.200 de articole de importanţă socială din necesarul zilnic, comercializate de supermarketurile din lanţul Billa România, precum: lapte, ouă, făină, ulei îşi vor păstra preţurile de raft anterioare modificărilor legislative", se arata într-un comunicat al companiei.

Metro Cash & Carry România a anunţat că va compensa mărirea TVA prin acordarea unui discount de 4,04% din preţul produselor promoţionale cuprinse în cataloagele Metro. Oferta este valabila în perioada 1-14 iulie 2010.

Real Hypermarket din grupul Metro a anunţat măsuri asemănătoare cu cele luate de compania mamă: majorarea TVA pentru catalogul promoţional aferent perioadei 1-14 iulie 2010 va fi suportată integral de către companie. Totoată, magazinele Real cu program non-stop vor fi închise în perioada 30 iunie 2010 ora 22 - 1 iulie 2010 ora 9, pentru reprogramarea caselor de marcat fiscale.

Dedeman, lanţ de 19 magazine de materiale de construcţie de tipul do it yourself, a anunţat că suportă mărirea de TVA până duminică, 4 iulie 2010.

Având în vedere faptul că mari retaileri au luat decizia de a suporta mărirea preţurilor cauzată de majorarea cotei principale de TVA, cu siguranţă că vor urma şi alte anunţuri de această natură. În ceea ce-i priveşte pe micii comercianţi, cred că sarcina lor va fi mai simplă, dat fiind că modificarea preţurilor este mai fecventă la astfel de magazine, ei vor putea jongla mai uşor cu preţurile.

Scăderea vânzărilor se poate transforma într-un coşmar pentru magazinele de orice talie, aşa că, în condiţiile unei concurenţe bine profilate, comercianţii vor face tot posibilul să-şi păstreze clienţii. În sudul Bucureştiului, spre exemplu, pe o suprafaţă de numai câţiva kilometri pătraţi, găsim Metro, Real, Selgros, Carrefour, Cora şi Mega Image. Competitorii nu vor permite ca circumstanţa măririi TVA să se transforme în migrarea clienţilor loiali.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Politica lui “Ce dai, măh? Ce-s io, cârpa ta?”

Intr-o familie, numai un idiot ia de unul singur, decizii care ii afecteaza pe toti. Ce barbat e ala care ii spune nevestii:”De maine aduci mai multi bani in casa, ca altfel te iau la omor?” Sau ce doamna i se adreseaza sotului ei cu aceleasi cuvinte?

Intr-un trib, seful de trib ia decizii pentru toti membrii tribului, dupa ce se consulta cu batranii, tinerii si cei care au reputatia ca tin tribul pe linia de plutire. Daca nu o face, risca o revolta in trib sau alte chestiuni la care nu are cum sa le faca fatza fizic.

Asa trebuie sa se petreaca lucrurile si intr-o comunitate sociala cum e un stat. Te consulti cucei care te tin in spate, ii intrebi pe investitorii straini cam cum ar face ei, asculti toate vocile importante si apoi deliberezi si iei o decizie.

E drept, ai de armonizat interese multiple. Sunt in primul rand cetatenii aia tampiti, care au votat sperand sa o duca mai bine. Pe urma, ai mediul de afaceri autohton, pe care musai ar fi sa il incurajezi, sa-l dezvolti.  Ai de impacat si mediul de afaceri strain, care a mai umblat prin lume si mai stie si el cam cum se fac legile de business. Pe toti nu ii poti impaca. Dar macar o parte din tot ce inseamna textura sociala si de afaceri, trebuie sa o multumesti.

Sa iei decizii care chiar nu multumesc pe nimeni, e perdant din start. Populatia nu e multumita ca I se va mari costul vietii. Firmele reactioneaza si ele la cresterea taxelor. Strainii vin si iti spun ca nu e bine si ca mai e loc de calcule.

Nu la noi, insa. Ce vorbesti, Hans? Mai intai dam cu pumnul si le spunem in treacat ca puteam lovi si cu barosul, daca asa ne dicta muschiul nostru. Nu conteaza ca ne-a costat campania electorala muuuulte procente din PIB, ca s-au dus bani aiurea si ca nu se pot incasa altii din pricini la fel de aiurea.

In BNR domneste nervozitatea si iritarea si ii inteleg foarte bine. Trebuie sa isi revizuiasca o intreaga filozofie ca sa nu se duca de rapa munca lor de ani buni de zile.  Strainii se plang si ei ca nu e bine. Romanii (capul de locuitor din statistici) ar avea si ei ceva de spus. Intr-un cuvant, toti simt ca pierd. Singurul castigator pare a fi Imparatul Deficit Fiscal.

Dar daca calculele unora nu se potrivesc cu rezultatele celorlalti?

E prea multa iresponsabilitate in Romania.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Andorra iese din paradis. Din cel fiscal, mai precis. Franţa va face remaniere guvernamentală. Deschis, transparent

Andora iese trista de pe lista paradisurilor fiscale, potrivit unui anunt facut de seful guvernului, Jaume Bartumeu, care a si anuntat noile masuri fiscale aplicate firmelor. In primul rand, un zdrobitor  impozit de 10% pe profituri dar si  o cota mortala de TVA cuprinsa intre 4,5-5,5%. In inauarie, Andorra incheia cu Spania un acord privind ridicarea secretului bancar.

Poate stiti sau poate nu, dar Andorra inseamna “tara acoperita de tufe” (din navarezzul andurrial) si are acelasi drapel ca Romania, desi  ei au fost paradis fiscal, iar noi iad fiscal.

Intr-o fraza, mai zic de intentia declarata a sefului Frantei de a remania Guvernul la toamna. I-a chemat pe ministri si le-a spus din start, ca sa nu aiba surprize cand vin din concediu.

Revenind la Andorra, Parlamentul – adica toti cei 28 de deputati- se afla in varf de deal, iar sedintele sunt anuntate printr-un clopot, ca in orice paradis care se respecta. Constituţia lor prevede ca cei doi co-principi sa îndeplineasca împreună şi indivizibil funcţia de şef al statului. În 1278 Andorra s-a numărat printre primele ţări din lume care şi-au declarat independenţa. documentul acordand suveranitatea teritoriului la doua persoane: contele de la Foix (a carui titlu ulterior s-a transferat la seful de stat francez) si episcopul La Seu d’Urgell, din Catalonia. Mai tarziu, titlul a ajuns la regii din Navarre. Cand Henry din Navarre a devenit rege Henric al IV-lea a emis un decret in 1607, unde a declarat ca seful statului Francez si Episcopul din Urgell o sa fie co-printii regiunii Andorra.

In 1958 Andorra a declarat pace Germaniei, deoarece tara fusese uitata saracuta la semnarea Tratatului de la Versailles, ramanand, formal, intr-o stare de razboi.
Cea mai mare parte a populatiei este romano-catolica. Desi principala industrie este turismul, tara castiga mult prin faptul ca era un paradis fiscal.

Turismul este una din cele mai importante activitati economice a Andorrei si este responsabil pentru circa 80% din PIB-ul tarii. Aproximativ 10 milioane de turisti viziteaza Andorra in fiecare an.

Andorra nu are o moneda proprie, dar utilizeaza euro ca si cand….

Este ca ati si uitat cum se face o remaniere intr-un stat civilizat?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Ikea şi Billa absorb creşterea TVA şi nu mişcă preţurile. Deci, se poate

Cele doua companii au anuntat ca nu vor mari preturile. Asta e o veste buna, desi, vorba unui prieten bun, cata mobila mananca si gura romanului?

Da` e un semnal bun.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: BNR a menţinut dobânda de politică monetară la 6,25%

După cum era de aşteptat, în şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie al BNR, s-a hotărât menţinerea dobânzii de politică monetară la minimul istoric de 6,25% pe an şi a nivelului rezervelor minime obligatorii.

La începutul anului 2010, dobânda de politică monetară era de 8%. În şedinţa de politică monetară din 5 ianuarie 2010, dobânda cheie a fost redusă la 7,5%, în şedinţa din 3 februarie 2010 la 7%, în şedinţa din 29 martie 2010 la 6,5%, iar în şedinţa din 4 mai 2010 la 6,25%. Actuala decizie, de menţinere a nivelului dobânzii de politică monetară, urmează după patru reduceri consecutive ale dobânzii cheie.

În condiţiile instabilităţii din ultima perioadă, legată de măsurile de austeritate hotărâte de guvern, BNR şi-a luat un moment de respiro, pentru a putea analiza ce se va întâmpla în perioada imediat următoare.

Trebuie spus faptul că s-au luat simultan atât măsuri dezinflaţioniste (micşorarea salariilor bugetarilor cu 25% şi celelalte măsuri asemănătoare), dar şi inflaţioniste (mărirea cotei principale de TVA la 24%). Rămâne de văzut care dintre tendinţe va prevala. În ceea ce mă priveşte, cred că tendinţele inflaţioniste vor fi mai puternice, ceea ce, potenţial, ar putea determina BNR să mărească dobânda de politică monetară în viitor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: De ce Krugman greșește și de ce piețele nu au încredere

De ce acuză Paul Krugman politicile actuale? Le consideră nepotrivite, deoarece austeritatea bugetară este contraindicată în timp de recesiune. Continuator dogmatic al teoriei dezvoltate de John Maynard Keynes în timpul Marii Depresiuni, Krugman ar susține că tăierea salariilor bugetarilor și contracția fiscală va accentua declinul, împingând economia într-un nou val de criză. De ce spun dogmatic? Pentru că situația actuală a statelor afectate de criză nu se compară cu situația din trecut: acum există deja un nivel foarte ridicat al datoriei publice + inflație. Allan Meltzer afirmă că Keynes s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea cât de iresponsabile sunt politicile actuale, d-apăi dacă ar auzi ce spune Krugman.

Krugman ne oferă o busolă defectă pentru descoperirea erorilor politice actuale. Am ajuns unde am ajuns tocmai din cauza unei creșteri nesustenabile a cheltuielilor publice și a unei politici monetare expansioniste. Realitatea este simplă: guvernul nu poate continua pe acest drum deoarece nu își poate finanța deficitul uriaș. Soluția este una singură: reducerea rolului statului în economie, tăind simultan atât cheltuielile cât și veniturile publice (impozitele).

Dincolo de sofismele pe care le inventează Krugman, austeritatea planificată de guvern nu are cum să câștige încrederea piețelor. Aici Krugman are dreptate dar dintr-un motiv greșit. El spune că reducerea cheltuielilor publice va micșora „cererea agregată”, punând presiune pe cifra de afaceri a companiilor și sporind șomajul. Austeritatea nu are însă acest efect, deoarece tot ce face statul se cheamă redistribuție, iar diminuarea redistribuției nu are nimic de-a face cu volumul resurselor disponibile în economie. Societatea nu are ce pierde atunci când guvernul intervine mai puțin, pentru că oricum guvernul nu poate crea nimic – tot ce face el este să ia de la Ion și să îi dea lui Vasile! Problema reală este că austeritatea în sine nu oferă o perspectivă sectorului privat; câtă vreme impozitele și birocrația rămân pe loc (ba chiar cresc!), românii nu sunt încurajați să producă mai mult, să acumuleze capital și să inoveze. Acesta este factorul care descurajează piețele și reprezintă motivul pentru creșterea riscului de țară, în fond, pentru neîncrederea cu care piețele cred că guvernul ar putea să-și acopere în viitor datoriile uriașe.

Tot aud că statul are nevoie de bani. Dar am ajuns în criză tocmai fiindcă statul a avut la dispoziție prea mulți bani pe care i-a risipit. Statul risipește, pentru că redistribuția distruge incitativele productive, sporindu-le pe cele prădătoare (rent-seeking). Tot ce poate statul este fie să construiască poduri de piatră pe care să le ia apa la următoarea viitură, fie să ridice piramide – moștenirea Jocurilor Olimpice din Grecia sau China. Și cu cât capturează mai mulți bani cu atât poate cheltui/risipi mai mult și cu atât mai ușor trec neobservate eventualele deficite. Citiți istoria. Când oare nu a avut statul nevoie de bani?! Statul are întotdeauna nevoie de bani, nu e nimic spectaculos sau ieșit din comun cu repetarea acestei pretenții în prezent.

Dar, din perspectiva societății, nu avem nevoie de mai mulți bani la buget. Un stat mai mic înseamnă mai puțină alocare clientelară și deficite bugetare mai mici. Credeți că ar fi posibil un deficit de 10% dacă toate cheltuielile s-ar ridica la 20% din PIB? Credeți că ar fi posibil un deficit de 10% dacă toate cheltuielile s-ar ridica la 10% din PIB?! Știți ce înseamnă 10% din PIB?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: De ce s-a devalorizat leul în ultimele zile? Ce va urma în perioada următoare?

Joi, toata lumea parea impacata cu gandul ca salariile si pensiile se vor reduce, mai ales in conditiile in care motiunea de cenzura nu a avut succes, iar actuala putere controla Curtea Constitutionala. Surpriza care a venit vineri dimineata a lovit insa in plin:

- leul, dupa ce un an si jumatate a “hibernat” pe palierul 4.1-4.3, a ajuns in doar doua zile de la 4.23 la 4.39;

- bursa a scazut puternic, exact cand indicii pareau ca isi revin dupa scaderea din ultima luna;

- costul CDS-urilor a crescut, astfel ca Romania a intrat in topul celor mai riscante 10 tari din lume.

Bineinteles, la TV isteria era in floare: “moneda nationala se prabuseste”, “leul inregistreaza un nou minim istoric in raport cu euro”, “un curs de 5-6 lei/euro devine posibil”, “Romania se afla printre cele mai riscante tari din lume”…, iar lista ar putea continua.

Ce efecte are decizia Curtii Constitutionale si ce se va intampla in perioada urmatoare? Sa le luam pe rand.

Decizia Curtii Constitutionale
Daca CC ar fi respins contestatia PSD si PNL, ziua de vineri ar fi fost o zi de “business as usual”. Pietele asimilasera deja decizia de reducere a salariilor si pensiilor, aceste masuri fiind de multi percepute drept bune, de natura sa afecteze negativ evolutia economica pe termen scurt, dar impactul pe termen mediu si lung ar fi fost unul pozitiv.
Insa, in momentul in care s-a aflat ca guvernul nu poate reduce pensiile, pietele au reactionat violent, ceea ce arata clar ca nimeni nu se astepta la asa ceva. Investitorii au inceput sa se intrebe ce se va intampla cu deficitul bugetar, cu taxele sau cu FMI, astfel ca incertitudinea a generat panica, iar panica a prabusit vineri atat leul cat si bursa.

In week-end am aflat ca TVA va creste de la 19% la 24%, perspectivele de crestere economica s-au inrautat si in plus, problema structurala pe care o avem cu sistemul de pensii a ramas nerezolvata.

In acest context, as dori sa precizez un lucru – indiferent de isteria care ii cuprinde pe unii atunci cand se discuta despre pensii, trebuie sa intelegem ca in acest moment, deficitul bugetului asigurarilor sociale este atat de mare, incat poate genera intrarea Romaniei in colaps. Atat timp cat nu vom rezolva cumva aceasta problema, nu putem discuta despre reducerea semnificativa a deficitului bugetar in anii urmatori, cu toate consecintele de rigoare.

Pe de alta parte, imposibilitatea reducerii pensiilor a pus sub semnul intrebarii continuarea acordului cu FMI si virarea transei 5. Aici trebuie de asemenea facuta o precizare – suma de 850 de milioane de euro cat reprezinta aceasta transa nu este foarte importanta si nu ajuta cu nimic guvernul. Toti acesti bani se vor duce la BNR, iar BNR are deja o rezerva valutara uriasa. Mesajul insa este extrem de important – virarea banilor inseamna ca Romania continua acordul cu FMI, fiind deblocati astfel si banii de la UE si BM.

Ce va urma?
In ultimele zile, am fost bombardati cu tot felul de informatii care de multe ori se bateau cap in cap. Cu alte cuvinte, am avut extrem de putine certitudini, iar aceasta situatie nu putea decat sa puna presiune pe cursul valutar.

Ce se va intampla in zilele urmatoare? In primul rand, vineri vom afla daca FMI mai sustine guvernul, astfel ca unul dintre marile semne de intrebare va fi eliminat. In al doilea rand, tot in zilele urmatoare vom afla daca guvernul are mana libera sa majoreze TVA si sa scada salariile, astfel ca un al doilea mare semn de intrebare va fi eliminat.

Ce ramane? Nu poate fi cuantificat in acest moment impactul majorarii TVA asupra cresterii economice. In plus, in lunile urmatoare, toti ochii vor fi atintiti catre guvern – daca deficitul bugetar va urma un traseu care sa dea macar impresia ca se va incadra in tinta de 6.8-7%, daca lupta impotriva evaziunii fiscale va da rezultate cat de cat palpabile, si daca reforma Administratiei nu va bate pasul pe loc, este foarte probabil sa vedem o revenire a leului si o crestere a cotatiilor la bursa.

Cum va evolua leul? In acest moment nu se pot face prognoze nici macar pe termen mediu, insa daca mesajul FMI de vineri va fi unul pozitiv, leul probabil ca se va aprecia catre 4.3, poate chiar sub acest nivel (Societe Generale are o tinta de 4.2 pe termen scurt).

Un lucru este insa sigur – indiferent de evolutia economiei, BNR nu va lasa leul sa se deprecieze dincolo de un nivel care sa puna in pericol stabilitatea sistemului bancar. Este adevarat ca un leu mai slab favorizeaza exporturile, insa ii defavorizeaza pe cei cu credite in euro, iar restantele au ajuns deja la un nivel destul de mare. Creditele in valuta reprezinta 60% din totalul soldului de credite.

PS: cei care se grabesc acum la casele de schimb sa cumpere euro cu 4.4 lei crezand ca va ajunge la 5 lei, s-ar putea sa ia o teapa de toata frumusetea.
La sfarsitul anului 2009, la oficial, un euro valora 4.23 lei, ceea ce inseamna ca devalorizarea inregistrata in ultimele sase luni este de ~3.5%. In acelasi timp, forintul a pierdut 4.8%, iar zlotul a fost stabil.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Tristeţea indicelui imobiliar oficial

A aparut indicele imobiliar oficial; asa cum banuiam, este o bataie de joc la adresa inteligentei romanului.

Renderman a reusit cu succes sa ajunga la aceeasi concluzie, fara sa fie nevoie de bani publici si doi ani de pregatire.

Indicele are o deficienta majora: este neclar. Formularea este ambigua, de genul "preturile din trimestrul I 2010 fata de anul 2009". Preturile sunt exprimate intotdeauna la o data precisa: exista un pret la 31 martie, un pret la 31 decembrie; exprimarea "preturile au scazut in trimestrul I 2010" nu are niciun sens. Despre ce preturi e vorba: preturii medii, mediane? Mister total.

Daca INS a ajuns la concluzia ca preturile au scazut cu 3.96% inseamna ca a determinat cu exactitate un pret pe mp (mediu sper) in 2009 si un pret pe mp in trimestrul I 2010. Procentul de 3.96% nu a aparut din senin; INS cunoaste foarte bine preturile medii de tranzactie.

Care este motivul pentru care INS tine aceste preturi secrete? Ce s-ar face bietii romani cu informatie reala si transparenta la nivel de tranzactie? Mare noroc ca exista institutii platite din bani publici care ne feresc de astfel de vesti proaste.

Completez cu o observatie excelenta a lui Alex:


Presupun ca INS lucreaza doar in RON, asa ca preturile caselor au fost evaluate tot in RON. Ceea ce poate fi o mare diferenta fata de ceilalti indici care sunt toti exprimati in EUR (ma rog sunt firme private e treaba lor cu ce moneda lucreaza).

Ce e interesant e ca leul s-a APRECIAT fata de euro la cursul mediu din T1 2010 (4.1155) fata de cursul mediu din 2009 (4.2372). Variatia de curs a fost de 2.90%- ceea ce inseamna "grosso modo" ca INS ne spune ca preturile in EURO au ramas stabile (o scadere de 1% in EUR,un pic mai mult in Bucuresti in jur de 3%).

Ce e si mai interesant e ca in T2 cursul mediu al leului va arata o depreciere fata de euro (cursul mediu va reveni undeva peste 4.20), asa ca daca preturile in euro nu au o variatie mare e posibil ca indicele INS sa arate chiar o crestere a preturilor (in RON bineinteles). O sa sara in sus toti analistii ca INS face jocul imobiliarilor :)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: Traderul beat care a mişcat preţul petrolului din mouse. Şi alte minunăţii din presa străină de azi

Un dealer beat care a scumpit pretul mondial al petrolului cu doi dolari “din mouse” a fost amendat de autoritatea de supraveghere din Marea Britanie cu 72.000 de lire si a fost  dat afara de compania pentru care lucra ( PVM Oil) si careia i-a produs o gaura de 6 milioane de lire. Traderul a cumparat 7,13 milioane de barili intr-o singura noapte, dupa ce a baut mai mult decat putea duce.

Spania urca si ea TVA, iar El Pais scrie despre efectele  care vor fi in economie. Merita citit articolul macar pentru calmul cu care e abordata problema. Nimeni nu se isterizeaza, nimeni nu urla ca o sa crape samd. Drept e ca la ei urca cu doua pp, da` parca totusi sunt mai normali.

Merita citit articolul asta

Euro este si va ramane moneda oficiala a Greciei, spune ministrul lor de Finante intr-un interviu care merita si el lecturat.


Astazi sunt asteptate inca o parte a masurilor de austeritate pe care Franta le va pune in practica. Presa scrie despre disponibilizari ale bugetarilor, circa 100.000 de dati afara, din care 16.000 din invatamant.

Presa elvetiana escrie despre averea pe care o lasa in urma fondatorul imperiului Swatch, dar am gasit si un interesant interviu cu un bancher vechi, care vorbeste despre schimbarile din industrie, despre criza samd.

Paradoxurile crizei. Desi are un somaj ridicat, peste 73.000 de locuri de munca din Belgia nu isi gasescu ocupantii. Economistii lor spun ca de vina sunt salariile mari pe care le pretend belgienii, mai précis o inadecvare a ofertei de munca cu cererea, din prisma contraprestatiei financiare. Culmea e ca o buna parte dintre locurile de munca disponibile nu cer pregatire de specialitate. Da` tot degeaba. Reamintesc aici ca in urma cu vreo doua saptamani, Patronatele belgiene au cerut un pact national prin care salariile sa se duca putin in jos, masura care ar permite si infiintarea de noi locuri de munca.

Ca tot veni vorba, ma uitam ieri peste un comunicat dat de Statistical or, unde se arata ca barbatii belgieni sunt mai des amenintati de femei decat invers, sunt mai des injurati, iar in privinta violentelor, raportul e aproape de 1:1. Nu e usor sa fii barbat in ziua de azi, poa` sa zica cine ce-o vrea!

Americanii au renuntat la una din propunerile din legea privind reforma sectorului financiar, mai eact la taxa care ar fi adus 19 miliarde de dolari. Lobbyul puternic al industriei a invins.

In Franta, Carrefour isi reinventeaza conceptual. Va fi ceva total diferit de ceea ce e acum. In Romania…da` mai bine nu zic nimic.


Banca Nationala a Serbiei  functioneaza dupa reguli schimbate. Poate cea mai importanta schimbare e ca Presedintele il va numi pe guvernator, si nu Parlamentul. Vezi cum comenteaza FT asta

Sau citeste  o analiza despre sectorul bancar european in WSJ. Vezi cum si cat  injecteaza Spania in banci, ce fac germanii si care sunt perspectivele.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Lucian Davidescu: Ce înseamnă, concret, solidaritate. Cazul TVA

Sunt rare momentele când, dincolo de vorbe aruncate aiurea, o naţiune chiar trebuie să fie solidară şi când solidaritatea poate într-adevăr să răstoarne o situaţie grea.




Iar asta nu înseamnă sacrificii mari, pe care nimeni n-ar fi dispus să le facă. Dimpotrivă, solidaritatea poate însemna eforturi mici, suportabile, făcute de mulţi oameni conştienţi de un scop comun.

Creşterea TVA este unul dintre aceste cazuri. Reflexul imediat – scumpirea mărfurilor – este păgubos nu doar pentru cumpărători, ci chiar pentru comercianţi. Statul va lua ce şi-a propus să ia, indiferent dacă preţurile stau pe loc sau intră într-o spirală de creştere.

Însă fiecare companie este tentată să încerce să-şi acopere pagubele proprii, indiferent de consecinţe, mai ales dacă simte că poate miza pe dependenţa sau pe comoditatea cumpărătorilor.

De data asta e treaba ta, cumpărător, să faci economiei un bine chiar şi cu forţa. Poţi obţine efecte impresionante cu eforturi mici, uneori chiar triviale.

Cumpără-ţi Logan, chiar dacă îl dispreţuieşti. Patriotismul economic e util, dar fără exagerări. Nu trebuie să cumperi un lucru scump şi prost doar pentru că e românesc, pentru că asta ar face mai mult rău decât bine. Nici să refuzi un lucru ieftin şi bun doar pentru că este de import – şi asta ar face mai mult rău decât bine. Însă în zona judecăţilor fine ale raportului preţ/satisfacţie nu strică o doză substanţială de favoritism faţă de produsele locale. Pentru că o parte din bani s-ar întoarce, indirect, chiar în buzunarul tău.

Strict teoretic, creşterea TVA este un transfer ireversibil de avuţie din economie în buzunarul statului. Însă ţările ca România, care au un deficit comercial substanţial, pot acoperi o parte din pagubă doar prin scăderea importurilor.

Citeşte contiuarea în România Liberă

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

marți, 29 iunie 2010

Dan Popa: În atenţia d-lui Sebastian Vlădescu. De ce să ratăm aceste impozite?

Domnule Vladescu, cu supusenie va aduc la cunostinta faptul ca romanii erau extrem de inventivi in a descoperi taxe si impozite. De ce sa aruncam la gunoi ditamai experienta? Fiti atenti (read my lips, watch me, attention s`il vous plait, figyelem figyelem).

In Dacia salinele şi păşunile erau arendate obişnuit împreună, aceluiaşi conductor. Aceşti conductores erau de obicei oameni bogaţi, unii făcînd parte  din   ordinul  ecvestru şi ocupînd funcţii onorifice dintre cele mai înalte în oraşele Daciei. Ganditi-va la ei ca la un Videanu, Berceanu sau de ce nu?, Dan Diaconescu in direct.

Veniturile rezultate din arendarea acestor domenii imperiale  alimentau fiscul, în sfîrşit o bună parte din pămîntul Daciei a fost lăsat în folosinţă populaţiei autohtone. Ghertzoilor, cum ar veni. Impozitelor acelora li se spunea elegant ager  tributarius, alcătuit din  pămînturile cele mai rele şi mai puţin productive, situate în estul provinciei şi în alte ţinuturi de margine care au atras mai puţin pe romani. In schimbul folosinţei pămîntului ei trebuiau să plătească impozite grele, fiind totodată obligaţi la diferite prestaţii şi corvezi, faţă de trupele din castre, faţă de serviciul public de poştă (cursus) şi   să  lucreze   în   mine   etc.

Inspectorii ANAF ai vremii se numeau banal. Subprocurator aurariarum (adjunctul procu­ratorului), tabularii (contabilii), adiutores tabularii (ajutoarele acestora) dispensatores (casierii), librarii (agenţi ai fiscului), scribae (registratori) ş.a.m.d. Prin aceşti funcţionari mărunţi se încasau impozitele şi cotele de aur datorate statului, se făcea controlul pe teren şi altele. Ca oameni ai împăratului, ei erau puternici şi venali şi constituiau un fel de “corp” numit în inscripţii: liberti et familia aurariarum

Impozitele (vectigalia), ce se plăteau în Dacia, erau aceleaşi ca şi în alte provincii imperiale romane. Ele erau directe şi indirecte. Ca impozite directe amintim asa: pe cel funciar, plătit pentru terenuri şi imobile (capitatio terrena). Acesta atestat într-o tăbliţă cerată- reprezenta  o dare stabilită prin recensămînt (tributa).Erau scutiei (iata si primele nise fiscale), cetăţeni din oraşele care primiseră în Dacia dreptul italic (Sarmizegetusa, Apulum, Napoca, Potaissa). Mai aveam apoi capitaţia (tributum capitis) încasat de la oameni de condiţie liberă, cetăţeni sau necetăţeni.
Dările indirecte erau mult mai variate şi nume­roase. Astfel era birul de 5% plătit pe moşteniri (vicesima hereditatum) sau pentru eliberări de sclavi (vicesima manumissionum). Despre acesta avem menţiuni la Romula şi Doştat, localităţi în care apare sclavul Hylas, mai apoi liberat, cu calitatea de vicesimarius, deci ca strîngător al acestui impozit de 5%. Deşi tăbliţele cerate, conţinînd contracte asupra vînzărilor de robi şi a unor mărfuri obişnuite, nu le menţionează, se plăteau cu acea ocazie, taxe de 4% din valoarea sclavului, iar pentru a doua categorie, 1% din costul mărfii.

Conducerea finanţelor o avea în fiecare din cele trei Dacii, cîte un procurator ajutat de o adevărată armată de funcţionari inferiori, recrutaţi mai toţi din rîndul sclavilor şi al liberţilor de stat. Tot din grupa obligaţiilor fiscale făceau parte şi corvezile la care erau supuşi ţăranii, pentru transporturi, întreţinerea drumu­rilor, găzduirea funcţionarilor împărăteşti şi altele.

Statul practica o adevărată politică de jaf fiscal, încît “ Birurile, dările către stat şi prestaţiile de tot felul aruncau masa populaţiei într-o sărăcie din ce în ce mai mare; împilarea devenise insuportabilă din cauza guvernatorilor, perceptorilor şi soldaţilor, care storceau fără milă populaţia “.

O mare pacoste erau  şi taxele de vamă (portorium). Ele se încasau pentru mărfuri şi călători, la frontierele provinciilor, apoi în interiorul lor, ca taxe de bariere (accizele de azi), la intrarea în oraşe, taxe de circulaţie pe drumurile principale şi de trecere peste poduri. La mărfuri se plăteau 2,50% din valoarea lor, dar erau şi scutiri, de care bene­ficiau tot cei înstăriţi. De la Traian la Marcus Aurelius, statul arendează vămile unor asociaţii de publicării sau oameni de afaceri (conductores), ca mai apoi să se treacă la perceperea directă a lor de către împărat, prin grija unor procuratores.

La Micia s-a găsit o inscripţie pusă de sclavul vamal Felix, lui Iupiter, Pămîntului Daciei, Geniului poporului roman şi al comerţului, drept recunoştinţă pentru avansarea sa (promotus) din staţia Micia, unde funcţiona ca locţiitor de şef de oficiu (vicarius), în post titular, ca şef de vamă la Pons Augusti.

O placă de marmură descoperită la Drobeta vorbeşte despre construcţia din temelii a unui tabularium, prin stră­duinţa a doi sclavi, puşi aci sub ordinele unui procurator al împăratului Septimius Severus. E probabil că unul dintre sclavi avea în grija sa taxele vamale ale portului Drobeta, iar altul pe cele legate de trecerea peste podul lui Traian.

Dintr-o inscripţie, se pare că şi la Sucidava exista aceeaşi dublă situaţie. în staţiunile vamale mai importante, personalul vamal inferior, compus din aceiaşi sclavi, avea diferite atribuţii, cum au fost arcarii (casieri), contrascriptores (verificatori de acte, cunoscuţi la Dierna), dispensatores (socotitori-casieri), tabularii (conta­bili) şi alţii. Din rîndul acestora, cei ce îndepliniseră funcţia ca dispensatores reuşiseră a-şi forma o avere personală, care le permitea să aibă şi ei, la rîndul lor, sclavi personali, sau să ridice temple din bani proprii. Mulţi negustori şi oraşe căutau prietenia funcţionarilor superiori de vamă, pentru a-şi asigura unele scutiri de taxe.

Vezi si care a fost primul forfetar sau ce efecte au avut curbele de sacrificiu.

Sursa folosita in textul de mai sus este Daicoviciu, Istoria Romanilor, plus cateva carti de economie de pe la 1915, pe care le-am cumparat de la un anticariat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Indicele imobiliar oficial a pornit cu stângul

Astăzi, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii primul comunicat privind indicele preţurilor proprietăţilor rezidenţiale. Elaborarea metodologiei de calcul a început în anul 2008 în baza unei colaborări între Institutul Naţional de Statistică, Banca Naţională a României şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România. Colectarea informaţiilor de la birourile notariale a început cu luna ianuarie 2009 şi se realizează de către INS cu sprijinul camerelor teritoriale ale notarilor publici.

În esenţă, comunicatul afirmă că, în T1 2010, faţă de anul de bază 2009, s-a înregistrat o scădere a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale cu 3,9%. Scăderea preţurilor a fost observată şi pe cele două tipuri de imobile: la apartamente preţurile au scăzut cu 3,8% în T1 2010 faţă de anul 2009, în timp ce la case scăderea a fost de 4,3%.

Încă de la început, mă surprinde faptul că se raportează preţurile din T1 2010 faţă de anul de bază 2009. Este neclar dacă raportarea se face la T4 2009, la T1 2009 sau la media întregului an 2009. Este o greşeală gravă, mai ales din partea unei instituţii oficiale a statului. Dacă nu ascunde ceva şi mai grav, respectiv o manipulare a statisticilor, astfel încât să iasă rezultatele dorite.

La apartamente, scăderea a fost de 5,7% în Bucureşti, iar în ţară de 1,6%. La case, scăderea a fost de 4,33% în mediul urban şi 4,26% în mediul rural.

Acestea sunt singurele informaţii cuantificabile din comunicat.

Desigur, asemenea cifre nu spun mare lucru. Am mai abordat subiectul în articolele În fine, vom avea un indice imobiliar şi Dialogul meu cu cititorii imopedia.ro.

Pentru a fi un instrument cu adevărat util, indicele general imobiliar trebuie să fie însoţit de indici sectoriali şi geografici, care să poată oferi actorilor de pe piaţa imobiliară informaţii credibile şi aplicate unui anumit tip de imobil, plasat într-o anumită zonă. De asemenea, trebuie folosită o metodologie transparentă pentru calcularea indicelui general şi a indicilor sectoriali şi geografici. În cadrul metodologiei, trebuie aleşi pentru chestionarul adresat cumpărătorilor paramterii indispensabili pentru o statistică coerentă şi utilă.

În ceea ce priveşte metodologia, indicele este calculat pe baza anchetei desfăşurată cu ajutorul birourilor notariale începand cu anul 2009. Obiectivul cercetării este de a măsura evoluţia trimestrială a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale faţă de anul 2009 (anul de începere al anchetei) şi nu de a calcula preţul mediu pe metru pătrat sau o valoare medie per tranzacţie în funcţie de numărul de camere sau suprafaţa utilă.

Pentru amănunte tehnice privind metoda de calcul, consultaţi comunicatul.

În concluzie, deşi apariţia oricărui indice imobiliar este salutară, mai ales a unuia oficial, carenţele menţionate îl fac, deocamdată, puţin utilizabil.

Notă: Acest articol a fost citat de Wall-street.ro şi Imopedia.ro.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Trei bănci germane au trecut testul de stress cu bine. Nu se ştie însă în ce-a constat stressul

Trei mari banci germane au trecut cu success testul de stress aplicat de autoritatile europene urmand ca rezultatele mai detaliate sa fie publicate luna viitoare, a anuntat Reuters.

Drept e ca nu se stie care au fost  criteriile oficiale, iar bancile au refuzat price comentarii pe aceasta tema, dar maine s-ar putea afla mai multe, dupa intalnirea de analiza a rezultatelor care va avea loc la sediul autoritatii de supraveghere. Succesul testelor depinde in buna masura de severitatea conditiilor, noteaza Reuters si de transparenta rezultatelor.

Asemenea teste s-au desfasurat in mai multe state din UE, dar situatia bancilor germane este mai atent tinuta sub observatie din cauza volumului ridicat de credite neperformante. Volumul acestor credite indoielnice depaseste 213 miliarde de euro.

Dupa cum stiti, si in Romania au loc anual cel putin asemenea teste care insa nu reflecta decat situatia soliditatii bancilor la data si la ora la care testul se desfasoara.

Dealtfel, reamintesc ca in urma cu cativa ani, BCE a facut o simulare a unei crize imobiliare, iar bancile au demonstrat atunci ca fac fata oricarei probleme venite din zona ipotecara. Ceea ce s-a demonstrat ca era un mare bullshit.

Scenariul din 2006 includea prabusirea pietei imobiliare (culmea, nu?), exerciţiul de simulare avand loc la sediul central al BCE în prima săptămână din aprilie, chiar în ajunul reuniunii miniştrilor europeni de finanţe şi a conducătorilor băncilor centrale.

Vulnerabilitatea Europei la o (posibila pe atunci) criză financiară internaţională a fost relevată într-un raport confidenţial elaborat pentru consiliul Ecofin. Autorităţile de reglementare erau îngrijorate acum doi ani, repet, taman de riscurile pentru stabilitatea financiară generate de creşterea volumului tranzacţiilor cu instrumente derivate de credit.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Este oficial – preţul locuinţelor a scăzut în medie cu aproape 4% în primul trimestru

Update: citeste si Indicele imobiliar oficial a pornit cu stangul

Mai jos intregul comunicat al INS:

Institutul Naţional de Statistică publică pentru prima dată informaţii referitoare la evoluţia preţurilor proprietăţilor rezidenţiale.
Elaborarea metodologiei de calcul a început în anul 2008  în baza unei colaborări între Institutul Naţional de Statistică (INS) – Banca Naţională a României (BNR) –Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România (UNNPR). Colectarea informaţiilor de la birourile notariale a început cu luna ianuarie 2009 şi se realizează de către INS cu sprijinul camerelor teritoriale ale notarilor publici.
Rezultate pentru trimestrul I 2010:
Indicele măsoară evoluţia trimestrială a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale faţă de anul 2009 (anul de începere al anchetei).
În trimestrul I 2010, faţă de anul de bază 2009, s-a înregistrat o scădere a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale cu 3.9%.
Scăderea preţurilor a fost observată şi pe cele două tipuri de imobile: la apartamente preţurile au scăzut cu 3.8% în trimestrul I 2010 faţă de anul 2009, în timp ce la case scăderea a fost de 4.3%.

Indicii preţurilor proprietăţilor rezidenţiale în trimestrul I 2010 - date provizorii -

2009=100
Total 96.06
Total apartamente 96.20
- apartamente Bucureşti 94.30
- apartamente restul ţării 98.40
Total clădiri individuale 95.70
- clădiri individuale în mediu urban 95.67
- clădiri individuale în mediu rural 95.74
Precizări metodologice
Scopul indicelui
Indicele este calculat pe baza anchetei desfăşurată cu ajutorul birourilor notariale începand cu anul 2009.
Obiectivul cercetării este de a măsura evoluţia trimestrială a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale faţă de anul 2009 (anul de începere al anchetei) şi nu de a calcula preţul mediu pe metru pătrat sau o valoare medie per tranzacţie în funcţie de numărul de camere sau suprafaţa utilă.
Colectarea datelor
Datele sunt colectate pe baza unui chestionar electronic cu o periodicitate lunară.
Variabila colectată prin ancheta preţurilor proprietăţilor rezidenţiale face referire la valoarea per tranzacţie (contract de vanzare-cumparare) autentificata de catre notarii publici. In vederea stabilirii cat mai exact a caracteristicilor care influenteaza pretul tranzactiei au fost solicitate si informatii cu privire la:
  • Locatia amplasarii imobilului
  • Anul construirii
  • Tipul cladirii
  • Cladire de tip bloc
    • Suprafata utila si construita
    • Nivelul la care se afla locuinta
    • Cladiri individuale
      • Suprafata utila si construita
      • Suprafata teren
      • Garaj
        • Alte caracteristici calitative:
        • Tipul locuintei
        • Gradul de confort al locuinţei
        • Incalzire
        • Tipul de finisaj
        • Starea de intretinere a locuintei
        • Materialele de constructie
        • Amplasarea imobilului
Metoda de calcul
Indicele este un indice agregat de tip Laspeyres, care presupune masurarea evolutiei preturilor in perioada curenta fata de o perioada de baza (2009) pentru cladiri de tip apartament, cladiri individuale si total proprietati rezidentiale.
Pentru calculul indicelui de pret pentru cladirile de tip apartament au fost luate in considerare urmatoarele criterii:
  • suprafata utilă în conformitate cu Legea locuintei nr. 114/96 actualizata si revizuita
  • expertizele privind valoarea de circulatie a bunurilor imobiliare
Pentru calculul indicelui de pret pentru clădirile individuale au fost luate în considerare urmatoarele criterii:
  • suprafata utila în conformitate cu Legea locuintei nr. 114/96 actualizată şi revizuită
  • expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobiliare
  • Suprafaţa terenului adiacent locuinţei să nu fie mai mare de 10.000 metrii pătraţi
Metoda de estimare folosita este metoda ‘hedonica’, care are la baza o functie de regresie prin care se masoara corelatia dintre variabila dependenta (pretul tranzactiei) si caracteristicile reprezentative pentru formarea preturilor proprietatilor rezidentiale.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Scade numărul tranzacţiilor imobiliare. Ce va urma în lunile următoare?

Conform datelor UNNPR publicate de Mediafax si citate de Capital, in primele cinci luni din 2010 s-au incheiat un numar de 133.845 tranzactii imobiliare, cu “doar” 575 mai putine decat in primele 5 luni din 2009, insa anul trecut pe vremea asta nu exista programul Prima Casa. Comparativ cu primele 5 luni din 2008, numarul tranzactiilor a fost cu 75.564 mai mic (-36%).

In luna mai s-au inregistrat 26.954 tranzactii, in scadere cu 6% comparativ cu aceeasi luna a anului trecut, iar in luna aprilie s-au inregistrat 26.926 tranzactii, cu 2% mai putine decat in aprilie 2009.

Programul Prima Casa a devenit functional la mijlocul anului trecut, acest program determinand o crestere a numarului de tranzactii in perioada iulie-decembrie 2009, astfel ca in lunile urmatoare, pe masura ce baza de raportare va creste, este foarte probabil sa vedem o accelerare a ritmului de scadere a numarului de tranzactii.

Personal, ma astept ca in anul 2010, numarul tranzactiilor imobiliare sa fie cu minim 8-10% mai mic decat in 2009, singurele situatii in care numarul tranzactiilor poate creste fiind acelea in care guvernul vinde in masa locuintele ANL, iar bancile vor da drumul la executarile silite.

Evolutia lunara a numarului de tranzactii imobiliare poate fi observata mai jos, click pe imagine pentru detalii.


Astazi au venit si datele privitoare la evolutia numarului de autorizatii de construire eliberate pentru cladiri: in luna mai 2010, s-au eliberat 3971 autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale, în creştere cu 7,7% faţă de luna aprilie 2010 şi în scădere faţă de luna mai 2009 cu 11,3%. In perioada 1.I – 31.V.2010, s-au eliberat 15278 autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale, în scădere cu 20,1% faţă de perioada corespunzătoare a anului precedent, detalii mai jos.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Guvernatorul Bancii Frantei: Cura de austeritate a Franţei ar putea dura “cel puţin 5 sau 6 ani”

Cura de austeritate a Frantei ar putea dura “cel putin 5 sau 6 ani”, crede Guvernatorul Bancii Centrale, Christian Noyer. El a acordat un interviu canalului Europe 1 in care a explicat ca daca masurile de austeritate sunt aplicate in viteza, va fi afectata cresterea economica pe termen mediu si lung. “Aceste masuri trebuie aplicate progresiv, atent, iar acest lucru va lua cel putin 5 sau 6 ani”, a mai spus Noyer.

Guvernatorul francez a mai explicat ca cel mai mare risc vine din zona populatiei, care se teme ca va urma o crestere a taxelor si in loc sa consume, prefera sa economiseasca. “Azi, principalul risc la adresa cresterii economice este reticenta gospodariilor. Dumneavoastra, eu si ceilalti ne temem ca pentru a readuce echilibrul va fi nevoie de cresterea fiscalitatii. Si atunci, asteptandu-se sa ramana in mana cu mai putini bani, lumea incepe sa economiseasca in detrimentul consumului care ar putea readuce cresterea economica”, a mai explicat Noyer.

Acesta a mai precizat ca daca Franta vrea crestere, ar fi bine sa le spune explicit cetatenilor ca nu li se vor mari taxele. “Poate ca in anumite zone fiscale- si ma refer aici la nisele fiscale, impozitele sa creasca. Dar nu in ansamblu si nu pentru toata lumea. Trebuie sa li se lase bani oamenilor pentru a consuma si a investi”, a mai spus Noyer.

“E dificil de spus daca masurile de austeritate sunt suficiente sau daca trebuie mers mai departe, mai in adancime cu ele. Ele sunt insa destinate sa readuca echilibrul bugetar si cred ca isi vor atinge acest scop. Reusita acestui plan de masuri de austeritate se bazeaza pe doua lucruri. Pe determinarea factorului politic si pe increderea pe care eu, dumneavoastra si ascultatorii dumneavoastra o vor acorda acestui program. Este important ca Statul sa faca economii iar rigoarea su austeritatea sa fie cuvintele de ordine”, a conchis guvernatorul francez.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Krugman și a treia depresiune

Articolul lui Paul Krugman din New York Times, The Third Depression, a fost tradus astăzi în română: Începe al treilea val al depresiunii. Iată un paragraf semnificativ:

Este adevărat că investitorii în bonduri s-au îndreptat împotriva guvernelor cu deficite incomode. Dar nu există nicio dovadă că o austeritate fiscală pe termen scurt, pe fondul unei economii în depresiune, restabileşte încrederea investitorilor. Din contra: Grecia a fost de acord să impună o austeritate dură, doar pentru a se trezi că riscul asociat datoriei sale a crescut şi mai mult; Irlanda a impus reduceri drastice în sectorul public, doar pentru a fi tratată de pieţe drept un risc mai mare decat Spania.
Cum comentează un fost coleg de facultate – față de care nu mai am nimic de adăugat:
O încercare patetică de a manipula un argument – sau cel puțin eu așa interpretez fragmentul de mai sus … mai exact, ce mi se pare mie că ar spune e că A nu implică B … și ne dă două exemple în care A se întamplă și B nu apare … singura problemă e că definește B-ul total greșit în cazul celor două țări … ca și cum ar spune că uite, penicilina nu tratează infecția gravă cu stafilococi și ne-ar da două exemple în care doi bolnavi tratați cu penicilină mor când sunt împușcați în cap.
Ba da, mai am ceva de adăugat! Cred că dincolo de o observație inteligentă îi putem replica lui Krugman astfel:
Pai cum, dumneavoastră care spuneți că piața eșuează, vă folosiți acum de piață pentru a demonstra erorile de guvernare?! Păi stimate domnule Krugman, ce ne facem dacă piața eșuează chiar în timp ce vorbim? Dacă reacția nefavorabilă a piețelor în fața politicilor de austeritate este pur și simplu irațională? Poate că politicile sunt briliante, dar investitorii sunt prea orbi ca să vadă…
Penibil.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Ce scrie presa de business străină? Pfuai, multe.

Regele Albert al II-lea al Belgiei a fost invitat la ceremoniile celei de-a 50-a aniversari a independentei Congo (fosta colonie belgiana). Partea proasta a acestei vizite este ca mostenitorii primului lider democrat al Congo (Patrice Lumumba) au depus o plangere penala impotriva familiei regale care ar fi “avalizat” ca sa folosesc un termen din economie, asasinarea carsimaticului Lumumba. Cu alte cuvinte, cu o mana l-au invitat sa petreaca si cu alta l-au pocnit. Democratic.

“Eu nu muncesc. Eu ma amuz zilnic intre 8-14.  Faptul ca sunt miliardar nu m-a schimbat deloc. Inca mai cred in Mos Craciun si  in miracole”. Cuvintele ii apartin lui Nicolas Hayek, seful Swatch Group, care a decedat la birou,  la 83 de ani, in urma unui infarct . “Imparatul ceasornicelor”, cum i se mai spunea, Hayek era un amestec de conservatorism si ingeniozitate. Conservator era in chestiuni familiale, castigandu-si dragostea si respectul intregii familii. Ingenios era in business. Citatul lui preferat: Daca vei absolvi Conservatorul din Salzburg, nu vei deveni Mozart. Invatati la scoli bune, dar fiti creativi si urmati-va intuitia. Presa elvetiana tine prima pagina cu acest trist eveniment.

Presa canadiana are alte treburi. Scrie de pilda despre China, care permite intrarea in tara a purtatorilor de virus HIV. Daca nu stiati (eu recunosc ca habar nu aveam), ei nu aveau pana acum acest drept, dar cu ocazia Expozitiei din Shanghai, legea a fost modificata.

Pentru a-si creste productivitatea, quebecoazii vor investi in cercetare si inovare circa un miliard de dolari. Ca sa inchei cu presa canadiana, mai spun ca sunt tare mandri de pariul castigat al premierului Harper

Franta, la regim. Sarkozy a anuntat o parte dintre masurile de austeritate dedicate functionarilor publici. Se taie salarii, posturi, avantaje, petreceri. Cheltuielile de functionare ale Frantei vor fi reduse cu 10%. Avantajele personale –eliminate. Aici dedicatia e clara.  Secretarul de stat insarcinat cu cooperarea si francofonia Alain Joyandet, folosea un jet privat in deplasarile sale. Christian Blanc, Secretar de stat insarcinat cu dezvoltarea regiunii Capitalei isi lua trabuce din bani publici. Toate astea vor disparea, la fel ca si garden-party-ul din 14 iulie de la Elisee. 10.000 de automobile si 7000 de posturi vor fi desfiintate in urmatorii 3 ani.

Un foarte bun interviu facut de Liberation cu ministrul de Finante grec George Papaconstantinou.  Jurnalistii  francezi noteaza ca biroul ministrului elen nu are nimic din stralucirea omologului sau francez. “Un imobil hidos din anii 1960, cu perdele trase in intregime, cu o intrare minuscula…”. Merita citit.

Fondurile speculative au pariat 2,5 miliarde de euro pe bursa spaniola, scrie El pais. Mai aflam din presa lor ca Spania ar putea opera “mici” ajustari in zona fiscalitatii, dar nu intentioneaza sa modifice nivelul TVA, sau ca bancile germane auo rasta a neperformantelor dubla fata de spanioli.

Banca Nationala a Angliei a pompat circa un trilion de lire sterline in sistemul bancar, scrie The Independent, citand un raport al Bancii Reglementelor. Bine ca au avut de unde.

Ca veni vorba de banci, germanii zic ca taxa pe sistemul lor bancar va fi de până la 0,04% din bilanţul acestora, în afara depozitelor clienţilor, conform unui proiect de lege obţinut luni de AFP.

Valoarea acestei taxe bancare, pe care Germania a susţinut-o sâmbătă şi duminică, fără succes, pe lângă partenerii G20 la summitul din Canada, va fi progresivă. Ea va varia în funcţie de suma impozabilă – adică valoarea bilanţului contabil al băncilor în cauză, minus depozitele clienţilor şi capitalul social.

Pentru o sumă de până la 10 miliarde de euro, taxa va fi de 0,02 %, pentru o sumă cuprinsă între 10 şi 100 miliarde de euro taxa va fi de 0,03%, iar pentru marile instituţii, unde baza de calcul depăşeşte 100 miliarde de euro, taxa va fi de 0,04%, precizează proiectul de lege.

Textul, elaborat de Ministerul de Finanţe, va face obiectul unei consultări pe lângă alte ministere în săptămânile următoare, înainte de a fi examinat în consiliul miniştrilor, la finalul lui august. Legea va intra în vigoare pe 31 decembrie 2010.

Handelsblatt, unul dintre cele mai bune cotidiene europene de business scrie despre Grecia, ale carei probleme continua sa puna presiune pe BCE si pe Trichet. BCE trebuia iar sa sara in ajutorul Greciei, iar daca n-o va face, ar putea urma dezastrul, spun analistii

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

marți, 15 iunie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Sunteţi dispuşi să donaţi bani statului român pentru depăşirea crizei economice?

În Monitorul Oficial nr.395 din 15.06.2010, partea I, a fost publicat Ordinul nr.1810 din 10 iunie 2010 al ministrului finanţelor publice, intitulat Ordin pentru aprobarea Precizărilor privind modul de încasare a fondurilor băneştiprimite sub formă de donaţii pentru diminuarea efectelor crizei economice.

Pot dona persoanele fizice sau juridice prin numerar sau virament bancar. Se poate dona în nume propriu sau prin intermediul angajatorului. Poşi opta să rămâi anonim sau să accepţi să apari pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice ca donator.

Potrivit actului, tabelul persoanelor ce nu aleg să fie anonime se va publica lunar până în data de 10 a lunii următoare pe site-ul MFP. Banii pot fi depuşi în numerar sau prin virament, se mai precizează în act. Sumele donate pentru diminuarea efectelor crizei economice constituie venituri ale bugetului de stat şi vor fi depuse în contul 20.37.01.02 "Venituri ale bugetului de stat - Donaţii pentru diminuarea efectelor crizei economice", deschis la Trezoreria Statului.

Potrivit experţilor fiscali, instituirea acestei modalităţi de donaţie este destinată salariaţilor societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, cum ar fi Eximbank sau CEC Bank sau instituţiilor de genul Băncii Naţionale a României, cărora li se va sugera să doneze 25% din venituri către bugetul statului. Aceste entităţi nu intră sub incidenţa legii care a fost adoptată prin respingerea moţiunii de cenzură înaintate de opoziţie.

Aţi fi dispuşi să ajutaţi statul român să treacă de criza economică prin donaţii în bani?

Notă: Acest articol a fost publicat şi în Ziare.com.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: În medie, fiecare contributor la Pilonul II de pensii are în cont 684 de lei, din care 91 de lei profit

CSSPP: in mai 2010, in sistemul pensiilor administrate privat – pilonul II, erau inregistrate 5.041.116 persoane, o creştere cu 0,3% fata de aprilie 2010. Dintre acestea, doar 4.727.595 persoane au avut cel putin o contributie. Valoarea activelor nete inregistrata de fondurile de pensii a fost de 3.236,3 milioane lei (774 milioane euro), in crestere cu 3% fata de aprilie 2010 si cu 125% mai mult decat in aceeasi luna a anului 2009.

In luna mai, contributiile virate la pilonul II au totalizat 143 milioane lei, in crestere cu 6.5% fata de aprilie si cu 26.5% mai mult decat in mai 2009. Daca raportam activele nete la numarul persoanelor pentru care s-a virat cel putin o contributie ajungem la o suma de 684 lei, din care 91 de lei reprezinta profitul net generat de administratori.

Desi Pilonul II este contestat de catre unii si sustinut de catre altii, daca nu ar fi fost implementat, acum nu am fi putut vorbi nici despre “banii din contul de pensii”, nici despre “profit”. Am fi discutat eventual daca vom mai apuca sau nu pensia.

Mai jos evolutia valorii adaugate nete generate de acest sistem.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Cum stă treaba cu ajutoarele sociale

In orice tara, autoritatile acorda sprijin celor mai saraci dintre locuitori prin diverse scheme de ajutoare sociale bine directionate, menite nu neaparat sa asigure un trai decent, ci sa asigure macar supravietuirea individului.

Lucrurile stau insa cu totul altfel in Romania, unde acordarea de subventii, alocatii sau ajutoare a devenit sport national in ultimii ani. Problema cu aceste ajutoare sociale este urmatoarea: in momentul in care ii oferi omului un ajutor, acestuia i se va parea firesc sa il primeasca toata viata pentru ca, nu-i asa, “mi se cuvine”. Daca ii spui ca lipsa banilor te face sa nu ii mai poti acorda ajutorul respectiv sau ca ajutorul va fi mai mic, o sa aiba impresia ca ii bagi mana in buzunar.

Timp de ani de zile, autoritatile au subventionat gigacaloria in mod pausal si in plus, au acordat ajutoare celor care nu isi permiteau sa plateasc nici macar pretul subventionat. Ce a insemnat asta? Cum in orase traiesc peste 12 milioane de romani, iar marea majoritate a locuintelor sunt racordate la sistemele centrale de incalzire, inseamna ca cel putin 7-8 milioane de locuitori erau subventionati de-a valma de catre primarii, fara a fi luat in considerare niciun criteriu de acordare a subventiei.

Acum, guvernului i-a ajuns funia la gat, astfel ca multe dintre ajutoarele sociale vor disparea sau vor fi reduse. Printre acestea – anularea subventionarii gigacaloriei, ceea ce inseamna ca in multe orase, costul intretinerii se va dubla.

Privind la rece situatia, decizia este una corecta. Va fi insa dificil de stabilit nivelul maxim al venitului de la care nu se va mai acorda subventia, fiind posibil ca unii dintre cei care au venituri mai mari decat pragul maxim sa nu isi mai poata plati intretinerea.

In acest context, trebuie sa intelegem un lucru – nu este obligatoriu sa stai la oras. Cunosc doua familii de pensionari care si-au vandut locuintele si s-au mutat la tara pentru ca nu mai faceau fata cheltuielilor.

Bineinteles, asta nu este o solutie pentru toate lumea, insa trebuie luata in considerare atunci cand ai de ales intre a plati intretinerea sau a iti cumpara de mancare.

In concluzie – orice om care poate gandi dincolo de interesul propriu nu are cum sa nege faptul ca asa nu se mai poate continua: milioanele de ajutoare sociale distribuite anual fara discernamant secatuiesc atat bugetul central cat si bugetele locale, impiedicand guvernul sa ii ajute mai substantial pe cei care au cu adevarat nevoie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Piaţa imobiliară – cum a evoluat raportul preţ/chirii în ultimii trei ani?

Datele imobiliare.ro arata ca in luna septembrie 2008, pretul pe metru patrat al unui apartament cu doua camere era de 1.967 euro, ceea ce inseamna ca proprietarii cereau in medie 108.000 de euro pe o locuinta de 55 mp situata in Bucuresti.

In aceeasi luna, conform statisticilor existente pe situl indeximobiliar.blogspot.com, chiria medie solicitata de proprietari pentru un asemenea apartament era de 600 de euro, chiria mediana fiind de 550 euro. Cu alte cuvinte, un apartament valora echivalentul a 180 de chirii medii lunare.

In mai 2010, pretul aceluiasi apartament a scazut la 71.000 de euro, iar chiria medie a scazut la 347 de euro, de unde rezulta ca in acest moment, un apartament costa echivalentul a 205 chirii lunare medii.

Daca luam in considerare indicele BREI-vechi calculat de Colliers, raportul pret/chirii a crescut de la 153 in septembrie 2008 la 163 in mai 2010, detalii mai jos, click pe grafic pentru marire.


Dupa cum se poate observa, acest raport a ajuns la un minim inainte de Prima Casa, dupa care a urcat semnificativ. Ce inseamna asta? Inseamna ca in ultimul an chiriile au scazut cu cel putin 10%, in timp ce preturile apartamentelor au ramas constante.

Trebuie spus ca in SUA, in ultimii zeci de ani, raportul pret/chirie s-a invartit in jurul a 170, nivel similar cu cel de la noi in perioada de maxim boom imobiliar, numai ca in Romania raportul respectiv s-a obtinut pe fondul raportarii unor preturi uriase la niste chirii uriase.

Acum, se pune urmatoarea intrebare: sunt chiriile prea mici, sau pretul locuintelor este prea mare? In mod evident, chiriile nu pot creste in lunile urmatoare in conditiile in care milioane de oameni vor avea veniturile mai mici, iar pretul locuintelor determinat pe baza preturilor cerute de catre proprietari nu sunt foarte relevante in conditiile in care tranzactiile sunt sporadice.

Revenim astfel la vechea intrebare: cumparam sau stam cu chirie? Cred ca deocamdata, ar fi bine sa stam cu chirie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: O scurtă trecere în revistă a presei internaţionale de azi

Presedintele Frantei si cancelarul Germaniei au luat pana la urma cina impreuna, dupa ce sefii cabinetelor celor doi au armonizat agenda discutiilor. Cea mai interesanta idee pe care am vazut-o este propunerea legata de suspendarea dreptului de vot in UE a statelor considerate “laxiste” in materie bugetara. Dintre celelalte teme discutate: nu se pune problema infiintarii de noi institutii europene, dar o guvernanta economica e musai de facut.

Moody`s a coborat iar nota acordata Greciei si nu cred ca trebuie sa va mai intrebati de ce. Inca din aprilie, oficialii agentiei au lasat sa se inteleaga ca ar putea trece Grecia in categoria “speculativa”, imitandu-i astfel pe Fitch si Standard & Poor’s. In 22 aprilie, Moody`s a trecut Grecia de la  A2 la A3, iar ieri, de la A3 la Ba1.


Puterea de cumparare a francezilor a crescut in 2009, in plina criza, anunta Statistica lor, cu toate ca in materie de consum, cifrele indica o scadere. Explicatia vine de la scaderile preturilor care au conservat puterea de cumparare.

Thomas Piketty, un foarte bun economist ( a predat omul si pe la MIT) scrie un editorial in Liberation, in care indeamna la oi chestie de bun simt. Reganditi rolul bancilor centrale. Un text foarte de bine scris.

Ministrul francez al Muncii a anuntat ca va modifica in curand normele dupa care se pensioneaza parlamentarii. In prezent, acestia cotizeaza pentru pensie dublu fata de un angajat obisnuit (si platesc asadar 16,6% ) in primele 3 mandate, ceea ce le permite pensionarea dupa 25 de ani de munca. Pensia medie a unui deputat poate atinge 1500  de euro net dupa 5 ani, iar daca omul are 4 mandate, va primi o pensie de  6.200 euro net. La senatori, pensia dupa un singur mandat atinge in prezent  1.932 euro, iar dupa 5 mandate-  6.664 euro.

Presa elvetiana
noteaza bucuroasa ca Max Goldi s-a intors in tara. Goldi a fost arestat a doua zi dupa ce elvetienii l-au arestuit la randul lor pe baiatul colonelului Gadhaffi, liderul Libiei. O super poveste cu arestarea o puteti citi tot azi in presa din Elvetia, care scrie despre cum au reusit sa il aresteze, motivele (isi batea angajatii), cum a declarat liderul libian ca arestarea baiatului sau este cea mai mare umilinta a vietii lui s.a.

Nu am scris despre presa belgiana, pentru ca toata e plina numai cu rezultatele alegerilor. Discutii despre cum se vor impaca wallonii cu flandrezii, despre reformele care urmeaza, despre sansele unei Belgii unite, ce spune Regele samd.

China va investi in proiecte grecesti (shipping, logistica si niste aeroporturi), anunta Financial Times. Tot din FT am retinut rezultatele unui sondaj facut de cotidian. Intrebati cum cred ca o sa ii afecteze masurile de austeritate pe care Guvernul le va pune in practica, 4 britanici din 10 au zis ca “intr-o mica masura”. Tare, nu?

Wall Street Jornal scrie despre posibilul colaps al bancilor spaniole.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Lucian Davidescu: 5 lucruri foarte ieftine în România şi cine trăieşte bine de pe urma lor

Cum funcţionează zeciuiala în România: din trei miliarde de euro cuvenţi, statul primeşte doar 300 de milioane. În fiecare an.




1. Petrolul. Până în 2014, Petrom plăteşte o redevenţă de aproximativ 6% din valoarea petrolului extras, adică nu mai mult de 100 de milioane de euro pe an. Dacă ar negocia redevenţa pe piaţă, s-ar putea aştepta la de cinci ori mai mulţi bani. Contractul de privatizare este păgubos, suspect de păgubos, iar statului îi este aproape imposibil – juridic şi etic – să iasă. Schimbarea legii ar echivala cu un abuz al poziţiei de forţă, iar un impozit suplimentar ar pune România pe harta locurilor de ocolit. Înseamnă asta că nu sunt soluţii? Nici vorbă! Există soluţii comerciale.

Deocamdată, statul este sclavul Petrom, dar în curând va fi invers. Şefii de la Petrom au coşmaruri în fiecare noapte când se gândesc la „hold-up problem” şi se liniştesc în fiecare dimineaă în care statul nu le spune nimic. Chiar dacă au un contract care le asigură liniştea deocamdată, din 2014 statul – singurul furnizor de materie primă – are putere nelimitată de negociere. Asta înseamnă inclusiv puterea de-a cesiona oricui altcuiva.

Statul poate să îşi folosească încă de acum puterea de negociere din viitor. Să propună Petrom o redevenţă de 30% acum, iar – în caz că refuză – o redevenţă de 60% din 2014. Este o cifră nerezonabilă pentru ambele părţi, dar un scenariu clasic de teoria jocurilorNumai că statul are de unde porni negocierea în jos, cu alt cumpărător, în timp ce Petrom şi-ar pierde şi sursa de materie primă şi investiţiile făcute acolo. E vreo problemă? Păi câtă vreme e corect contractual, unde-ar fi problema? Şi statul pierde aproape cinci miliarde de euro în cei zece ani, tot corect contractual.
2.Gazele. 12 miliarde de tone pe an, care în mod normal ar valora 3,5-4 miliarde de dolari. Jumătate sunt extrase de Romgaz, jumătate de Petrom. Iar statul încă impune vânzarea lor la jumătate din preţ. Romgaz pierde, astfel, 800 de milioane de euro pe an.

Cine le cumpără? Când e consumul mic, toată lumea. Când e consumul mare, fie se face un coş, fie cine apucă. De fiecare dată a apucat Ioan Niculae, după ce a ameninţat că fără gaz ieftin combinatele lui chimice dau faliment. A fost salvat de fiecare dată, iar anul ăsta – după criză – a reuşit chiar să urce pe podiumul miliardarilor Români, după Patriciu, dar înainte de Ţiriac.

3.Curentul. Mai exact, aşa-numitul „curent ieftin”, produs de Hidroelectrica. Băieţii folosesc faimoasa contabilitate de cizmărie: dacă am moştenit cizmăria de la tata, se cheamă că nu m-a costat nimic. Adică nu includ în bilanţ valoarea mare a investiţiei iniţiale şi nici profitul enorm pe care ea ar fi trebuit să-l aducă după amortizare, pe termen nelimitat. Cât se pierde? Între 500 şi 600 de milioane de euro pe an, în funcţie de cât plouă.

4.Pădurile. Romsilva joacă aceeaşi piesă de prost-gust, a celor câteva milioane de euro profit pe care-l varsă statului în silă. Anul trecut au fost 20. La 4 milioane de hectare, cât administrează, şi la un randament forestier conservator, ar trebui să verse la stat cel puţin un miliard de euro pe an.

5. Resursele minerale. Nisipul costă 36 de bani pe metrul cub. Apa minerală costă 1,5 bani pe litru. Marmura costă 3 euro pe tonă. Anual, statul încasează de aici 20 de milioane de euro, şi pierde cel puţin 100 de milioane.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

luni, 14 iunie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Nenorocirea României: gestionarea economiei de către politicieni

Criza financiară şi, ulterior, criza economică au găsit o Românie politicianistă, în care decizia politică dictează în economie. O mai mare nenorocire nici că se putea. Indiferent cine s-a aflat în ultimii 20 de ani la cârma finanţelor României, personajul respectiv a trebuit să se supună deciziilor politice ale partidului din care făcea parte sau care îl susţinea. Această stare de lucruri a condus la decizii anti-economice, care au dus ţara în situaţia în care se găseşte.

Aşa cum spuneam în 4 mai 2006 într-un interviu că preţurile imobilelor vechi de pe piaţa imobiliară românească aveau să scadă în 2-2,5 ani, tot aşa economiştii se aşteptau că România avea să ajungă într-un punct dificil din cauza deficitului bugetar structural, care a fost acoperit în anii de creştere economică. (Vezi şi articolul meu, Emil Boc a învăţat de la BNR ce înseamnă deficit structural.)

Orice perturbare într-o creştere care nu putea continua la nesfârşit avea să conducă la o situaţie dificilă în economia României. În fond, în anii de creştere, economia românească a fost alimentată de banii românilor plecaţi să muncească în străinătate şi banii investitorilor străini. În acele momente, politicienii de la cârma României nu au ştiut altceva decât să adopte politici pro-ciclice. Adică măriri de salarii peste productivitatea muncii, investiţii nesustenabile şi încurajarea scurgerii banilor către clientela politică.

Niciun politician nu a ascultat legea raţiunii economice. Mugur Isărescu spunea la o conferinţă luna trecută că politicile BNR au fost anti-ciclice. Nu cred că este în mod necesar un motiv de laudă. În general, politicile monetare sunt anti-ciclice. Totuşi, BNR a încercat şi, în bună măsură, a reuşit să compenseze o parte dintre consecinţele nefaste ale deciziilor politicienilor.

Indiferent cum se va vota moţiunea de cenzură de mâine, ne aşteaptă vremuri grele şi sacrificii pe care acum nici măcar nu le gândim, aşa cum scriam în articolul Ce e mai bine pentru economie: să treacă sau să cadă moţiunea de cenzură? Indiferent ce se va întâmpla, măcar în ceasul al treisprezecelea politicienii ar trebui să înţeleagă că decizia politică trebuie fundamentată pe baze economice.

Notă: Acest articol a fost publicat şi în Ziare.com.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Păun: Stilul “dâmboviţean” de luptă cu evaziunea fiscală

După ce au dezechilibrat bugetul de stat cu tot felul de “achiziţii de materiale” sau “proiecte de investiţii” care mai de care mai fanteziste sau mai dedicate, foamea de resurse împinge actualii guvernanţi într-o “luptă deschisă” cu evaziunea fiscală dublată de efortul de convingere a pensionarilor şi a bugetarilor că trebuie să pună pe masă mai puţin în lunile care vor urma (ca alţii să pună mai mult pe masă). Abia după ce au simţit nemulţumirea populară la adresa incapacităţii lor de a guverna corect, au înţeles că este timpul ca, măcar formal şi de ochii lumii, să ne spună că se vor lupta cu evaziunea fiscală.

Iniţial guvernul a început cu micii evazionişti de la colţul străzii: vânzători de ceapă, brânză şi seminţe de floarea soarelui vor trebui încetul cu încetul să îşi fiscalizeze activitatea şi să îşi “legalizeze” cu forţa relaţia lor cu statul.  Atunci când a pornit această luptă statul uită două lucruri esenţiale: (1) nu orice poate fi fiscalizat cu costuri optime (cu siguranţă atunci când a gândit fiscalizarea vânzătorilor de seminţe la colţul străzii guvernanţii au omis din discuţie costul implementării unei astfel de măsuri); (2) în plină criză economică nu loveşti în aceşti mici evazionişti pentru că ei reprezintă, pe de o parte, o sursă de bunăstare pentru cei care văd că veniturile lor scad (pot cumpăra ceapa şi brânza mai ieftină fără a-l mai face părtaş şi pe stat la consumul meu), pe de altă parte, sunt o opţiune importantă pentru şomerii care îşi pierd temporar locul de muncă. Iniţiativa micilor evazionişti poate fi şi un lucru bun pentru mediul antreprenorial din România: unii dintre aceşti mici evazionişti îşi continuă dezvoltarea naturală a afacerii lor transformând-o într-o afacere în toată regula în timp.

O altă ţintă importantă vizată de aceşti adevăraţi protectori care sunt îngrijoraţi şi ne protejează pe noi de evaziunea fiscală a fost problema spinoasă a drepturilor de autor asociate profesiilor liberale. Evident că miza este mult mai mare: cântăreţii de manele care spală cantităţi enorme de bani din economia românească dar şi presa şi televiziunile care critică mult prea aspru, prea prompt orice derapaj al guvernanţilor. Din această vânătoare a micilor evazionişti au apărut şi victime colaterale: copii din ansamblurile de copii care prestează dansuri populare sau orice alt tip de act artistic; actorii de film şi de teatru; ansamblurile de balet; grupurile artistice şcolare. Aceste profesii liberale sunt bazate pe talent, pe calităţi personale ieşite din comun greu de dobândit şi de pus în valoare dar şi greu de apărat pe piaţa liberă, la care statul vrea să fie “implicat” mult mai mult decât este în prezent.

Nu au scăpat de impozitare şi control “veniturile” din dobânzi (care dor parţial pot fi considerate venituri) dar şi “veniturile” de pe piaţa de capital (care este într-un picaj continuu pe fondul lipsei unor oferte diversificate de companii, a unei lichidităţi foarte scăzute şi a unei supra-reglementări din partea celor implicaţi).

În realitate “stilul dâmboviţean” de luptă împotriva evaziunii fiscale se traduce printr-o sumă frumuşică cheltuită de stat pe diferite canale media pentru a promova ideea că “contrabanda cu ţigări şi alcool este infracţiune” şi că fiecare dintre noi trebuie să demascăm astfel de fenomene. Aceşti bani sunt bani aruncaţi pe fereastră: sunt curios dacă vom afla vreodată câţi dintre noi am demascat vreo “infracţiune fiscală” ca rezultat al banerelor cât Casa Radio sau a spoturilor publicitare de la TV. De ce? Din două motive cel puţin: (1) a demasca un contrabandist de ţigări înseamnă a-mi anula opţiunea de a cumpăra mai ieftin de pe piaţă ţigări sau alcool (2) demascarea unui contrabandist poate fi un lucru foarte periculos pentru mine şi familia mea, un pericol nejustificat de evenutala recunoaştere publică a meritelor mele (cu o poliţie care comunică cu infractorii şi le arată declaraţiile făcute de alţii infractorilor, aceştia din urmă pot afla foarte uşor cine “i-a dat în gât” şi se pot răzbuna pentru că miza e foarte mare. Statul prin această “politică inutilă dar costisitoare pentru noi” ne demonstrează cât de incapabil este cu corectarea “eşecurilor pieţei” şi cât de mult ne minte atunci când spune că putem dormi liniştiţi că el veghează asupra respectării regulilor pe care tot el ni le impune cu forţa (mă refer aici la plata impozitelor).

Lupta cu evaziunea fiscală pe plaiurile mioritice se limitează la a închide ochii pentru unii (cei care plătesc bine şi regulat şi închid bine gura acţionând din umbră, sau cei care au prieteni la partid) şi la a-i deschide excesiv de mult la cei fraieri (care refuză să cotizeze la sistem şi nu înţeleg să fie docili şi care, oricum erau puţin evazionişti) şi la cei care nu sunt în gaşca politică de la putere (şi care trebuie controlaţi până dau faliment pentru a nu mai putea furniza fonduri în campanie). Lupta cu evaziunea fiscală (aşa cum este ea înţeleasă în România) este un instrument înşelător care loveşte tot în piaţa liberă şi care, în plină criză, îi va salva tot pe cei prieteni cu statul şi îi va împinge în prăpastie pe cei cu profesii prea liberale pentru a fi lăsate în afara fiscalizării. Cu asemenea luptători falimentul este tot mai aproape.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Păun

Cristian Orgonaş: Încă un faliment în sectorul imobiliar – cine a cumpărat garsoniere la un preţ de 170.000 de euro?

Ziarul Financiar scrie astazi despre falimentul proiectului rezidential Cortina Residence, cel mai important faliment de pe piata rezidentiala din Romania. In conditiile in care economia romaneasca a intrat de mai bine de un an in criza, aceste falimente sunt normale, fiind foarte probabil sa mai urmeze si altele.

As avea insa doua comentarii de facut:

1. In acest proiect s-au investit deja peste 25 mil. euro. Cum din vanzarea activelor nu se va recupera nici macar aceasta suma, cei 114 clienti care au dat deja aproximativ 5 milioane de euro avans, cel mai probabil vor pierde acesti bani;

2. Am gasit aici suprafetele apartamentelor si preturile la care se vindeau aceste apartamente. Astfel, o garsoniera cu o suprafata de 63 de mp construiti (aproximativ 50 mp utili) se vindea la un pret de 169.820 de euro, respectiv 2.700 euro/mp construit si 3.400 euro/mp util.

Un apartament cu doua camere si o suprafata de 78 mp construiti (maxim 63 mp utili) se vindea cu 199.000 de euro. Un loc de parcare costa 20.000 de euro + TVA, click pe imaginea alaturata pentru a vedea toate preturile.

Acum, stau si ma intreb – cum este posibil sa plateasca cineva aproape 170.000 de euro pe o GARSONIERA in Romania, a doua cea mai saraca tara din UE? Veti spune ca inainte de criza au existat oameni cu bani. Ok, dar oricine cumpara asa ceva isi face niste calcule inainte, iar in cazul de fata, chiar nu imi dau seama ce calcule poti face astfel incat sa rezulte oportunitatea unei asemenea achizitii.

Au fost investitori care au cumparat la acest pret sperand sa vanda mai scump peste cativa ani?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: ANAF a încheiat acorduri de cooperare fiscală cu alte ţări încă de anul trecut. Pe când o amnistie fiscală?

Prin iulie 2009 scriam ca ar fi nevoie de o amnistie fiscala in Romania, combinata cu un set de masuri de reducere ale unor taxe si impozite. Invocam atunci curba lui Laffer, care in esenta spune ca la presiune fiscala mai mare tendinta catre evaziune creste iar sumele colectate la buget, scad.

Acum, ANAF vrea sa le ia banii celor care isi dosesc proprietatile in strainatate si nu sunt cu darile la zi. Au fost incheiate acorduri de cooperare cu mai multe tari, fara ca pana acum sa avem date legate de eficacitatea acestora. Probabil ca in lunile care vor urma o sa primim si cateva cifre pe care acum doafr le putem banui. Intentia ANAF de a impozita averile dosite de romani inafara granitelor este foarte buna, insa cred ca inaintea” executarii” evazionistilor e nevoie sa li se ofere posibilitatea amnistiei fiscale. Cu alte cuvinte, cei care au bani sau active in strainatate si care scapa acum Fiscului roman, sa li se ofere posibilitatea “corectarii” acestei situatii. Sa li se dea de pilda un termen de gratie de doua luni pentru a-si “albi” averile, termen in interiorul caruia sa poata achita cu 10% mai putin impozit (cifra de 10% este desigur, aleatoare, cu titlu de exemplu). Cei care n-o fac si sunt prinsi ulterior, sa li se confiste bunurile basca o amenda careia cu greu sa-i reziste.


ANAF a incheiat cateva acorduri de cooperare fiscala in ca din iarna. E drept, urmarirea evazionistilor te costa. Tocmai de aceea cei care “se predau” de bunavoie capata unele facilitati.

  • Ce au facut alte state?
Olanda si-a suplimentat bugetul in doar cateva luni cu 340 de milioane de euro, bani “mutati” in bancile olandeze de prin paradisurile fiscale. Dupa decretarea amnistiei fiscale, la Fisc se declarau zilnic cate 160 de conturi “pirat” din Elvetia, Luxemburg sau Belgia. potrivit lui Marcel Homan, purtatorul de cuvant al Fiscului olandez.

Italia, care a introdus si ea masura amnistiei fiscale, a repurtat un veritabil succes. Potrivit ministerului Economiei, 95 de miliarde de euro au fost repatriati. Este unul din cazurile cele mai de succes.

Franta
a procedat si ea la introducerea amnistiei, presa franceza vorbind despre cateva “miliarde de euro” obtinute la buget, informatiile oficiale nefiind inca disponibile.

Germania a introdus si ea amnistia fiscala, in primele luni inregistrandu-se cate 60 de auto-denunturi pe zi. In primele doua luni din acest an, veniturile suplimentare la buget au fost de circa 100 de milioane de euro numai in landul Baden-Wurtemberg.

Dupa ce s-a plimbat in jurul cozii mai bine de un an, Guvernului i-a venit mezencefalul cel de pe urma si se gandeste sa ia serios in calcul ideea taxarii averilor externe.

Laurian Lungu, seful Macroanalitica spune ca sunt doua mari cai de atragere a banilor la buget: impozite “adecvate” si o amnistie fiscala insotita de politici economice credibile.”Cresterea accizelor la tigari a fost prea mare pentru cat poate suporta economia Romaniei si deja veniturile colectate la ora acutala din aceasta acciza sunt sub nivelul celor care s-ar putea colecta cu un nivel al accizei mai scazut. Pe langa nivelul impozitarii este necasara si o anumita stabilitate a sistemului fiscal, cel putin pe termen mediu”, explica Laurian Lungu.

Aministia fiscala, mai precizeaza el, poate fi intr-adevar o solutie daca politicile economice sunt percepute ca fiind credibile. “Din punct de vedere strict al randamentului economic motivatia aducerii capitalului in tara ar trebui sa existe, cel putin pe termen mediu”, conchide seful Macroanalitica.

Economistii cunosc teoria curbei lui Laffer, desenata de cunoscutul economist pe un servetel in timp ce lua masa. Esenta teoriei lui spune ca, cu cât presiunea fiscală creşte, cu atât veniturile fiscale scad, deoarece o presiune fiscală ridicată va conduce la evaziune fiscală şi, deci, la reducerea încasărilor la buget.

Mai mult, creşterea presiunii fiscale ii face pe unii manageri sa isi mute afacerile in tari cu fiscalitate rezonabila sau chiar sa isi inchida afacerile.

Curba lui Laffer sugereaza ca venitul obtinut creste mai rapid la nivele mai reduse de taxare. Pe masura ce rata creste, venitul creste cu o rata descrescatoare pana atinge nivelul maxim de venit colectat de catre stat, in punctul de echilibru.

Dincolo de aceasta limita orice crestere a ratei impozitului ii determina pe oameni sa munceasca mai putin sau sa gaseasca metode eficiente prin care sa se sustraga de la achitarea obligatiilor catre stat, reducand astfel veniturile colectate globale.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP