Bogdan Glăvan: Ce făcea statul sectorului imobiliar în secolul al XIX-lea - Bloguri economice

sâmbătă, 12 iunie 2010

Bogdan Glăvan: Ce făcea statul sectorului imobiliar în secolul al XIX-lea

Textul de mai jos reprezintă un fragment din Herbert Spencer, Individul împotriva statului, 1884. Autorul vorbește despre avalanșa de reglementări și consecințele neintenționate ale acestora. În context, se referă la Legea Construcțiilor, care impunea îndeplinirea unor norme tehnice (pereți întăriți prin legături de fier) și care a avut drept consecință descurajarea construirii de locuințe, scumpirea chiriilor și supra-popularea imobilelor vechi existente (populația săracă se înghesuia până la 20 de persoane într-o cameră). În continuare se referă la o propunere de soluționare a problemei.

“Lordul Kinnaird recomandă în ziarul dumneavoastră de ieri construcția de locuințe model, contopind 2 sau 3 case într-una singură.

Dați-mi voie să sugerez domniei sale și prietenului său Lordul Ashley la care se referă, că dacă:
1. Taxa pe ferestre s-ar desființa
2. Dacă s-ar desființa Legea Construcțiilor…
3. Dacă s-ar egaliza sau desfința taxele pe lemnul de construcții și
4. Dacă s-ar aduce o lege care să faciliteze transferul proprietății,
N-ar mai fi nevoie de locuințe model, cum nu-i nicio nevoie de corăbii model, de uzine de bumbac model sau de mașini cu aburi model.

Prima dispoziție limitează locuința săracului la 7 ferestre,
A doua limitează dimensiunea casei săracului la 25/18 picioare (cam de mărimea unei sufragerii convenabile), în care spațiu constructorul trebuie să îngrămădească o scară, o intrare, o odaie de locuit și o bucătărie…

A treia determină pe constructor să ridice casa celui sărac din lemn nepotrivit pentru construcție, deoarece vama pentru materialul bun (Baltic) e de 15 ori mai mare decât vama pentru cel rău sau deteriorat (Canadian)…

Legea care ar ușura transferul proprietății ar avea o influență în bine considerabilă asupra actualei stări mizerabile a locuitorilor săraci. Atunci micile proprietăți funciare libere ar putea fi tot atât de ușor transferabile ca și proprietățile concesionate. Adesea s-a construit prost numai pentru că se clădea pe terenuri închiriate.”

Vedeți deci ce au făcut legislatorii. Prin taxe rău impuse ei au ridicat prețul cărămizii și al lemnului de construcție; și au încurajat, de dragul economiei, întrebuințarea materialului prost. Mai departe, pentru a împiedica construcția de locuințe proaste s-au stabilit dispoziții care, în chip medieval, dictau calitatea locuințelor construite. Nu i-a trecut nimănui prin minte că insistându-se asupra unei calități superioare și deci mărind prețurile, se va limita și cererea și eventual se va reduce și oferta. În timpul din urmă, prin adăugarea de taxe locale, legislația a împiedicat și mai mult construirea de case mici. În sfârșit, după ce prin măsuri succesive s-au produs întâi casele rele și a poi o lipsă a celor mai bune, ei au căutat să remedieze răul supraîncărcării caselor săracilor micșorând capacitatea casei care deja nu-i mai putea cuprinde.

Unde stă deci vina pentru mizeriile din East-End? Împotrva cui trebui să se ridice strigătul amarnic al Londrei dezmoștenite?

Antropologul german Bastian ne spune că dacă un băștinaș bolnav dă de gol fetișul, prin faptul că nu se vindecă, el e sugrumat. Noi putem bănui pe drept cuvânt că la locuitorii din Guineea, oricine ar fi fost destul de îndrăzneț pentru a se îndoi de puterea fetișului ar fi fost pe loc dat morții. În timpul când autoritatea guvernamentală era impusă prin măsuri aspre exista o primejdie de aceeași natură pentru cel care spunea ceva nerespectuos despre fetișul politic. Azi însă, cea mai rea pedeapsă ce se dă omului care pune la îndoială atotputernicia lui e că e ocărât ca un reacționar, care crede numai în ce se numește laissez-faire. Nu ne putem aștepta ca faptele pe care le-ar scoate la iveală să scadă apreciabil credința în fetiș, căci noi vedem zilnic că această credință rămâne în picioare față de orice mărturie împotriva ei…

„Un birou de guvernământ e asemenea inversului unui filtru; pui în el lucruri limpezi și ele ies murdare.” Aceasta era comparația pe care am auzit-o cu mulți ani în urmă de la răposatul Sir Charles Fox, care în timpul vieții lui dobândise o experiență considerabilă a serviciilor administrative. Că părerea lui nu era izolată, știe toată lumea. Scandalurile divulgate de presă și criticile aduse în Parlament nu lasă pe nimeni în neștiință asupra viciilor rutinei oficiale.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP