Lucian Davidescu: Cât mai rezistă sistemul de pensii? - Bloguri economice

luni, 14 iunie 2010

Lucian Davidescu: Cât mai rezistă sistemul de pensii?

Răspunsul scurt: deloc. Este compromis de mult. Răspunsul detaliat: va subzista pe termen nelimitat. Sau, altfel spus, va asigura un număr nelimitat de pensii de subzistență.


De fapt, ăsta a fost tot timpul rostul lui. Când erau bani destui, ei au fost folosiți pentru transferul angajaților într-un șomaj mascat. Când banii n-au mai fost sucficienți, guvernul a trecut la mărirea contribuțiilor. Când și asta s-a dovedit contraproductiv, a apărut pensia minimă, care a confirmat scopul real al sistemului de pensii: subzistența. În ritmul de acum, sunt toate șansele să vedem cum pensia medie tot scade în termeni reali și se apropie, asimptotic, de pensia minimă – care probabil va continua să crească.

Lucrurile nu au mari șanse să se schimbe. Aproape nimeni nu vrea să contribuie cu o treime din salariu pentru a susține un sistem iluzoriu. În schimb, aproape toată lumea vrea să beneficieze și, dacă se poate, cât mai repede. Este exemplul perfect de selecție adversă.

Pensiile din România nici măcar nu costă mult. Cele 10 procente din PIB sunt mult sub media europeană de 15-20%. Alte lucruri sunt scumpe și se decontează aici:

1. E prea scump pentru un angajator să plătească un leu la stat pentru fiecare leu de salariu net. Ruinător. Dacă poate să nu o facă, nu o va face. Iar consecințele sunt mai grave decât par. Ca să poată plăti salarii la negru, firma trebuie să nu treacă deloc banii prin contabilitate, deci nu plătește nici TVA, și nici nu mai raportează profit pentru care să plătească impozit. Aici e una dintre sursele structurale ale evaziunii fiscale, iar cota unică n-a fost decât praf în ochi.

2. E prea scump pentru orice regim politic să admită un nivel ridicat al șomajului. De-aici, una dintre cele mai păguboase politici ale ultimilor 20 de ani. Până și cei care la 50-60 de ani ar fi vrut și ar fi putut să mai muncească au fost pensionați cu forța, “ca să lase loc celor tineri”. Ce-a rezolvat asta? Evident, nimic! Două persoane, tânărul și bătrânul, au ajuns să împartă aceeași sursă de venit.

3. Este aproape imposibil pentru cei trecuți de 50 de ani să-și găsească de lucru după ce au fost concediați. De ce? Din cauza politicilor de la punctele 1 și 2. În loc să le reducă din impozite, statul îi obligă pe ei și pe angajatori să suporte contribuția la asigurările sociale în formula sa adevărată: nu ca pe o asigurare, de care vei beneficia cândva, ci ca pe un impozit. De pe urma căruia beneficiezi când și cum vor alții.

Articol publicat în revista Corso

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP