duminică, 3 ianuarie 2010

Bogdan Glăvan: Stiglitz şi “erorile majore” din gândirea economică

J. Stiglitz a acuzat iarăşi breasla economiştilor că se face vinovată pentru producerea crizei, deoarece a căzut pradă unor “erori majore”, de care gândirea economică trebuie să se debaraseze pentru ca astfel de evenimente să nu se mai repete. Potrivit lui Stiglitz, ipoteza că piaţa funcţionează eficient deoarece agenţii economici acţionează raţional, pe bază de informaţii complete, este falsă.

Deşi mă opun radical teoriilor de inspiraţie keynesiană pe care le propagă Stiglitz, Krugman şi alţii (la noi Daniel Dăianu, Liviu Voinea), nu sunt în dezacord total cu cele de mai sus. În fond, Stiglitz îşi bazează discursul pe o observaţie corectă: cunoaşterea (informaţia) perfectă este o iluzie, oamenii mai comit şi erori, adică piaţa nu funcţionează impecabil. Stiglitz nu afirmă nimic original. Keynes a spus acelaşi lucru cu multe decenii în urmă, când blama “spiritele animalice” pentru inconsistenţa cu care funcţionează piaţa (care ba cade în recesiune, când intră într-un boom). Toate bune şi frumoase.

Apropos de inconsecvenţă, comportamentul keynesienilor în frunte cu Stiglitz ilustrează la perfecţie cele spuse mai sus. Căci ei nu zic că incertitudinea şi iraţionalitatea sunt general valabile, ci că acestea afectează doar sectorul privat, în vreme ce sectorul public este la adăpost de aceste „imperfecţiuni” şi funcţionează ireproşabil. Cum ar veni, Stiglitz în calitate de investitor sau consumator nu este în stare să facă alegeri raţionale, pe când Stiglitz în calitate de ministru acţionează eficient! Acest mod de gândire stă la baza teoriei „salvaţioniste” a statului („Noroc că ne salvează guvernul din criză!”)

Să fim serioşi, dacă este adevărat că acţiunile indivizilor nu se îmbină întotdeauna într-un mod eficient (ceea ce nu mă îndoiesc), atunci acest lucru este adevărat în toate cazurile: şi pentru firme şi pentru agenţiile de stat; şi pentru investitorii privaţi şi pentru bugetarii „ordonatori de credite”. Ba mai mult, aşa cum Hayek şi alţi gânditori (mult mai consecvenţi) au arătat, incertitudinea şi ignoranţa nu dispar atunci când intră în joc guvernul. Din contră, intervenţiile top-down, investiţiile planificate central şi reglementările sunt nimic mai mult decât un „salt în ceaţă”, măsuri pe care le putem caracteriza ca mai lipsite de raţionalitate decât orice acţiune privată calculată.

Doar pentru a vă pune pe gânduri, încerc să detaliez un pic problema. Să presupunem că guvernul descoperă că actuala alocare a resurselor este nepotrivită (prea mult şomaj, prea puţine autostrăzi, you name it). Înainte de a lua vreo măsură corectivă, experţii guvernamentali ar trebui să se gândească măcar la câteva întrebări:
• De unde ştim că agenţii privaţi nu au luat în calcul această stare de fapt în formularea acţiunilor lor viitoare? Adică, de unde ştie guvernul că anticipările indivizilor sunt eronate? Vă rog să observaţi cât de important este acest lucru, căci intervenţia guvernului nu trebuie să ţintească la modificarea stării actuale, ci la asigurarea echilibrului în perspectivă. Ceea ce ne face să ne întrebăm, mai departe,
• De unde ştie guvernul ce s-ar fi intâmplat daca nu ar fi luat nici o măsură, care ar fi fost situaţia economiei în absenţa intervenţiei? Poate că piaţa şi-ar fi revenit de la sine, ca să zic aşa, fără terapia „stimulării” guvernamentale.
• În fine, de unde ştie guvernul că oamenii nu anticipează intervenţia şi nu o iau în calcul în formularea propriilor anticipări? Pentru că dacă acest lucru se întâmplă, atunci toate efectele politicii anti-criză (fie bune, fie rele) se duc de râpă.

Dacă aceste întrebări v-au pus pe gânduri, atunci este suficient. Înseamnă că nu mai trebuie să vă vorbesc despre dificultăţile cu adevărat majore ale keynesianismului: incongruenţa dintre interesul privat şi interesul public (deh, ce să-i faci, guvernanţii sunt oameni şi ei, mai poftesc!), incapacitatea de a afla preferinţele indivizilor (dacă guvernul dă bonuri de masă înseamnă că oamenii vor mânca mai bine?), imposibilitatea de a calcula economic – cu impact major asupra asumării riscului şi distorsionării economiei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Portofoliu virtual 2009: +40% în lei, +33% în euro

La inceputul anului trecut, am conceput un portofoliu virtual de investitii pentru anul 2009 iar acum a venit momentul sa tragem linie si sa vedem ce randament am obtinut.

Portofoliul respectiv era compus din:

1. Actiuni la bursa: 40% din total portofoliu, din care Sif5 – 25%; Sif2 – 25%; BRD – 20%; TEL – 15% si TGN 15%

2. Depozite la banci: 40%, din care 10% in EUR si 30% in Lei

3. Obligatiuni: 20%

Rezultate:

1. Actiuni la bursa: SIF5 a crescut cu 115%, SIF2 cu 114%, BRD cu 62%, TEL +20% si TGN +37%, procentele includ si dividendele nete incasate in 2009. Randamentul mediu ponderat obtinut la bursa: + 78%

2. Depozite la banci: daca luam in considerare o dobanda medie de 15% la depozitele in lei si 5% la cele in euro (plus devalorizarea de 5% a leului), ajungem la un randament mediu ponderat de 13.7% calculat in lei.

3. In ceea ce priveste randamentul obtinut din obligatiuni, vom lua in considerare randamentul mediu obtinut de fondurile de investitii cu venit fix, care in 2009 a fost de 14%.

Daca vom calcula acum randamentul portofoliului, ajungem la 39.5% in lei si 33% in euro. Este mult, este putin? Voi decideti!

Portofoliu virtual 2010

1. Actiuni: personal, cred ca si in 2010 BVB va duce randamente bune, asa ca voi mentine 40% din portofoliu pe bursa, insa voi reduce numarul companiilor de la 5 in 2009 la 2 in 2010: SIF 5 (60% din suma) si BRD (restul de 40% din suma).

2. Depozite la banci: comparativ cu 2009, in 2010 dobanzile oferite de banci la depozite se vor injumatati, iar presiunile pe leu vor fi mult mai mici – prin urmare, voi aloca doar 20% din portofoliu depozitelor bancare in lei. De ce nu si in euro?

Daca vom lua in considerare o dobanda medie de 7-8% la depozitele in lei si una de 3-3.5% la depozitele in euro, investitia in euro devine rentabila la un curs de peste 4.4-4.45 lei/euro si cum nu cred intr-o depreciere semnificativa a leului in acest an, este mai bine sa ne pastram banii in lei.

3. Fonduri mutuale: 2009 fost anul fondurilor mutuale (detalii aici) si cred ca 2010 va arata la fel. Prin urmare, o sa investesc 40% din portofoliu in fonduri mutuale diversificate, nu voi nominaliza fondurile dar la sfarsitul lui 2010, referinta va fi randamentul mediu obtinut de administratorii celor 17 fonduri diversificate care activeaza pe piata. In 2009, randamentul mediu a fost de aproape 20%.

In principiu, acest portofoliu va ramane nemodificat pe tot parcursul anului 2010, insa daca va fi nevoie, voi opera modificari in functie de evolutia economiei romanesti.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Familia Ionescu şi chiria bancară

Domnul Ionescu detine un spatiu in Sibiu. 320 de metri patrati, numai buni pentru o banca. Spatiul a fost inchiriat in 2007, cu 3300 de euro pe luna. Cu contract beton facut, pe 10 ani. Basca un credit preferential pentru domnul Ionescu, ca pentru clientii VIP ai bancii. Banca urma sa ii achite chiria, mai putin primele doua luni din contract, perioada in care isi amenaja sediul deducandu`si din chirie, cheltuielile. Domnul Ionescu, sibian cinstit, l`a prevenit pe juristul bancii sa nu semneze pe 10 ani, ca poate…Ca nu se stie ce va fi peste o saptamana, darmite peste 10 ani.

Juristul i`a spus ca preturile vor creste si mai tare si ca sa semneze, sa nu mai intrebe ca prostul.
Domnul Ionescu a semnat. 3300 euro lunar nu sunt totusi de aruncat. In 2008, creditul VIP a inceput sa faca fite. Dobanzile i s`au marit, dar domnul Ionescu a zis ca e criza in toata lumea si ca el isi va respecta partea din contract. A sunat o singura data la banca, dar i s-a spus ca dl. Director e intr`o sedinta si nu poate momentan…Asa ca Ionescu a platit ratele marite fara sa comenteze.
In noiembrie 2009, a venit primul telefon. « Domnul Ionescu ? Suntem de la banca…Domnul Director doreste sa vorbeasca cu Dvs », i`a spus Vocea. Domnul Ionescu l`a ascultat pana la capat. Agentia nu mai facea profiturile de altadata.. “Domnule Ionescu, ne gandim sa o inchidem” Foarte bine, a zis dl. Ionescu. Inchideti`o. Dar stiti, cu chiria…nu ar fi normal sa o platim pe 10 ani, daca…. “D`apoi dobanzile mele marite la credit, is normale ?”, a intrebat Ionescu.
Directorul a incercat o negociere. Ionescu I`a adus aminte ca atunci cand lui I s`au marit dobanzile, nimeni nu a vrut sa vorbeasca cu el. Si a inchis.
Banca a cerut in instanta rezilierea contractului. Ionescu a castigat procesul.
Ieri, primesc un mail de la dl. Ionescu. Banca i`a achitat diferenta de contract numai sa o lase sa inchida unitatea.
Dl. Ionescu e multumit. Isi asteapta lunar plicul de la banca sa vada cu cat i`au marit rata la credit.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: De prin presa străină din dimineaţa asta

· Rezervele valutare ale Algeriei au atins 146 miliarde de dolari, echivalentul a 3 ani de importuri, a anuntat aseara ministrul de finante Karim Djoudi. Algeria mizeaza pe o crestere economica in 2009 de 3 %. Presa locala de azi scrie despre greva din sanatate, problemele din telecom, de 5 noi morti ca urmare a gripei porcine, dar si de o initiativa interesanta.: infiintarea Bursei electronice a Inventiilor. In Algeria, ca tot veni vorba, sunt 200 de companii care cu asta se ocupa: inventeaza diverse chestii. Exact ca tabloidele noastre.

· Presa belgiana „deschide” cu moartea unui spectator la Dakar 2010. Locul doi e tinut de articole legate de contributia din 2010 a tarii la bugetul european: peste 5 miliarde de euro. Si o informatie utila: primele 15 state membre ale UE asigura 92% din bugetul comunitar.
· Tot belgienii (circa 1600 dintre ei) au depus o plangere prin care isi cer inapoi banii investiti prin Lehman Bro. Suma solicitata: 1,4 miliarde de euro.
· Afganistan: Parlamentul a respins 17 din cei 24 de ministri prezentati de presedintele Hamid Karzai. Acolo e un fel de conflict cam cum a fost la noi cu cabinetele interimare Boc.Ca sa va faceti o idee, la ministerul Energiei fusese propus un fost general mujahedin, Mohammad Ismail Khan, a carei legatura cu Energia era ca dl. Kahn e prin natura sa foarte energic si impusca oameni cat ai bate din palme.
· In Franta, activitatile portuare se vor desfasura saptamana aceasta infinit mai lent din cauza unor greve, scrie presa franceza.
· Cresterea economica a Chinei in 2010- 9,5 %. Na, poftim de`o intrece!
· Americanii care si`au cumparat Toyota Prius au constatat in timpul mersului ca raman fara frane. Cei ramasi in viata au depus plangeri penale si vor bani multi de la contructorul japonez.
· Franta si`a numarat locuitorii. Sunt circa 65 de milioane, adica de 3 ori cat Romania. Intrucat raportul PIB`urilor este de 15:1 in favoarea Frantei, rugam Guvernul francez sa ne trimita sub forma de imprumut vreo 30 de milioane de francezi ca sa ne redresam. La randul nostru, le trimitem 15 mil de romani care sa mai franeze din cresterea economica si sa`i fereasca de supraincalzire, Doamne fereste…
· Elvetia retine cu cateva titluri din presa. O spargere marunta a unei benzinarii British Petroleum (chestii destul de rare acolo, spargerile ciobanesti). Spatii mai ample i se acorda unui vames care ar fi distrus din greseala singura sculptura realizata de pictorul Gustave Corbet, prin 1875. „Crima!” urla ziare serioase pe aceasta tema.
· Un titlu care mi`a placut „Mickey l`a inghitit pe Spider Man”. E din „Tribune” (Elvetia) si se refera la preluarea Marvel Entertainement.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP