luni, 4 ianuarie 2010

Bogdan Glăvan: Burj Dubai şi Titanicul

Petrecere serioasă la inaugurarea Burj Dubai. Ar fi bine să salvaţi pozele fiindcă poate vom aborda subiectul. Deocamdată vreau să spun că spectacolul organizat în Dubai este mai tragicomic decât tropăiala din sala de bal a Titanicului cu un moment înaintea izbirii de gheţar. Ba nu, comparaţia mai bună este aşa: ţopăiala unor inşi care au împrumutat o avere pentru a se plimba cu Titanicul după ce vaporul s-a izbit de gheţar şi se duce la fund.

În turn, preţurile apartamentelor au scăzut deja cu 70%, iar gradul de ocupare estimat la 75% s-ar putea dovedi mult mai mic pe măsură ce condiţiile de creditare restrictive îşi produc efectele.

Să remarcăm ignoranţa unor ziarişti români care s-au grăbit să anunţe că preţul unui metru pătrat în turn este mai mic decât preţul construcţiilor din Pipera. Ar trebui să consulte nişte “almanahe” matematice. Preţul raportat de analişti se referă la square foot, care nu este egal cu 1 metru pătrat, ci cu a zecea parte din acesta.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Concurs

Am văzut că în anul care a trecut nu a fost bine să pariem pe euro. Ba chiar am aflat că în ultimii 10 ani era mai bine să pariem pe leu decât pe euro. Şi eu care mi-am ţinut în general economiile în valută!

Chiar îmi pare rău că se termină criza. În 2008, când afacerile înfloreau nu a fost înţelept să pariem pe leu. În 2009, pe timp de criză, a fost bine. Cum în 2010 economia României va renaşte ca Pasărea Phoenix, eu pe cine să pariez?

Aşa că, inspirat de ideea lui Mihai Marcu, vă propun un concurs de nerefuzat. Precizaţi în ce monedă este bine să economisim şi cât va fi cursul leu/euro la sfârşitul lui 2010. Cel care se va apropia cel mai mult de cursul real va fi declarat pe acest blog drept cel mai bun expert financiar; îi voi publica şi poza, pentru ca faima să îi meargă în lung şi în lat. Şi, ţineţi-vă bine, va fi invitatul meu special la unul din cursurile (probabil masterat) pe care le voi preda în ianuarie 2011.

This is a once in a lifetime opportunity. Scrieţi repede că nici nu ştiţi ce pierdeţi.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: Andrei Gheorghe, coordonator de comunicare la MFP

Deşi ştirea se vehiculează de câteva ore pe Twitter, iată că site-ul Corinei Drăgotescu, ImpactNews.ro, dă drept sigură această informaţie:

Jurnalistul Andrei Gheorghe a acceptat oferta de coordonare a departamentului de comunicare al Ministerului de Finanţe, condus de Sebastian Vlădescu. Fostul realizator al Realităţii TV a confirmat pentru Impact News această informaţie.

Deocamdată, Andrei Gheorghe se va ocupa de strategia de comunicare a ministerului, fără să ocupe funcţia de purtător de cuvânt.

Ultimul proiect al lui Gheorghe a fost show-ul de televiziune de la Kanal D, Rătăciţi în Panama. În urmă cu câteva luni, Andrei Gheorghe şi-a lansat şi un site, presa.nu, alături de jurnaliştii Mihnea Măruţă şi Iulian Comănescu.


Mă întreb cum vor arăta viitoarele comunicate de presă ale Ministerului Finanţelor Publice, sub oblăduirea lui Gheorghe. Din limbajul păsăresco-contabilicesc al lui Pogea vom trece la ce?

Primul lucru care îmi trece prin minte este faptul că Emil Boc a căzut în direct la o emisiune a lui Andrei Gheorghe la Antena 1. Poate îl ajută şi de data asta :)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: După 20 de ani de experienţă, ce putem învăţa de la Japonia?

No, you can’t! Oricât de mulţi bani ai pompa în economie, oricât de mult ai reduce rata dobânzii – capitol la care Japonia, mare performeră mondială, a fost ajunsă din urmă abia recent de către SUA (însă viitorul sună bine), în fine, ţara în care guvernele lansează programe de stimulare nu în fiecare mandat, nu în fiecare an, ci în fiecare anotimp de aproape două decenii – producţia se desfăşoară după alte legi. Producţia este condiţionată de profit, iar profitul depinde nu de iluziile monetare răspândite de guvern, ci de relaţia dintre preţul de vânzare şi costul de producţie. Victimă a boom-ului investiţional din anii 1980, când, nu-i aşa „Japonia cumpăra lumea” (pentru că „Japonia spunea nu” economiei de piaţă), ţara de la capătul Orientului suportă încă povara supra-capacităţii de producţie.

Japonia GDP

Drept urmare PIB se află în picaj, iar Japonia (culmea, economia în care bancherii cei lacomi şi speculanţii de investitori nu prea şi-au făcut de cap în ultima vreme!) riscă să fie piatra de moară atârnată de firava revenire globală.

Norocul României este că guvernul nu face nimic. Desigur, e păcat că nu face nimic bun. Însă, cel puţin, este extraordinar că nu face nimic prost. Toată lumea se lamentează că proiectul de buget pe 2010 nu conţine nicio măsură de stimulare economică, de ieşire din criză. Perfect. Asta ne mai lipsea. Vezi Japonia.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Theodor Stolojan, comentând pe acest blog: Consiliul Fiscal va deveni o nouă sursă de cheltuieli bugetare

“Infiintarea Consiliului Fiscal este prevazuta in acordul de imprumut cu FMI si Comisia Europeana.

Nu sustin infiintarea acestui consiliu.

Faptul ca am avut un ministru de finante care intr/un an de crestere economica record, a lasat un buget cu un deficit tot record nu este un argument pentru acest consiliu.

De asemenea, argumentul dvs ca acest consiliu va fi lipsit de eficienta este corect, dar nu suficient.

Politica fiscala si bugetara reprezinta atributul guvernului (cu supunerea legilor in parlament).
Este anapoda, chiar daca se practica in unele tari, sa infiinteti un consiliu care sa dea un “verdict” asupra politicii fiscale si bugetare pe care guvernul o propune. Acest lucru poate fi facut de mediul de afaceri, analisti economici etc.
Un astfel de consiliu va deveni o noua sursa de cheltuieli bugetare deoarece necesita si o logistica adecvata, precum si accesul direct si continuu la informatiile detinute ,in principal,
de catre Ministerul Finantelor si Comisia Nationala de Prognoza.
Prin urmare, guvernul ar trebui sa rediscute oportunitatea acestei masuri cu FMI si Comisia Europeana.
Felicitari pentru ca ati sesizat aceasta problema”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: O altă tâmpenie cât casa: Consiliul Fiscal. Sau despre proști si mâțe

Ati auzit de Consiliul Economic Consultativ? A fost invocat de Boc, pe vremea primei sale numiri ca premier. Din el, urmau sa faca parte ai mai destepti si luminati economisti ai natiei.
Dar de Consiliul Economic si Social ati auzit? Conform propriului statut, Consiliul Economic şi Social analizează situaţia economică şi socială a ţării şi face propuneri Guvernului şi Parlamentului privind restructurarea economiei naţionale; privatizarea, funcţionarea şi creşterea competitivităţii agenţilor economici; relaţiile de muncă şi politica salarială; politicile monetare, financiare, fiscale şi de venituri.


Pe langa astea doua vom avea in curand un Consiliu Fiscal care, inafara numelui pompos, se va ocupa cam cu aceleasi lucruri cu care se ocupa CEC (Consiliul Economic Consultativ) si CES.

Sa ne intelegem: nu e nimic ilegal in a face un Consiliu Fiscal. Da` nu pricep la ce naibii sa mai aduci inca o mâță pe langa casa, cand mai ai alte 4-5 mâțe identice care nu prind soareci. De ce nu o inveti pe una dintre ele sa prinda soareci, nu sa arunci banii pe inca una pe care va trebui sa o hranesti ani multi de acum incolo. Sau arunca naibii mâțele proaste si lenese si tine-o doar pe una, specializata in prinsul soarecilor.

Ca sa priceapa tot romanul. Se da o familie care are 3-4 copii, toti prosti. In loc sa`i dea la scoala ca sa se destepte, familia aia mai face un copil, sperand ca asta ultimu` va fi mai destept. Partea proasta e ca nu are cum fi mai destept din banalul motiv ca parintii sunt prosti amandoi.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Rezerva valutară a BNR: prima scădere din ultimele şase luni

Conform unui comunicat al BNR dat publicitatii astazi, la 31 decembrie 2009, rezervele valutare la Banca Nationala a Romaniei se situau la nivelul de 28.303 milioane euro, fata de 28.737 milioane euro la 30 noiembrie 2009, aceasta fiind prima scadere din ultimele sase luni.

Daca luam in considerare si cele 103.7 tone de aur, valoarea totala a rezervelor a ajuns la 30.859 milioane euro, fata de 31.334 milioane euro la 30 noiembrie 2009.

In anul 2009, rezervele valutare au crescut cu 2.08 miliarde euro, iar gradul de acoperire exprimat in luni de importuri a crescut de la 5.7 in decembrie 2008 la 8.7 in octombrie 2009, click pe graficul de mai jos pentru detalii.


Una peste alta, cred ca BNR s-a tinut bine in 2009, sa vedem cum vor sta lucrurile in 2010, cand cel putin teoretic, presiunile pe leul se vor mai atenua.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: 2010 începe cu aberaţii: pensionarii cu pensii sub 1.000 lei trebuie să-şi plătească singuri asigurările de sănătate

În luna decembrie 2009, guvernul Boc a emis ordonanţa de urgenţă nr.114/2009. Făcând apel la constrângerile impuse de acordul cu Fondul Monetar Internaţional, în preambulul ordonanţei se arată că "se impune adoptarea în regim de urgenţă a unor măsuri cu caracter excepţional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare şi în anul 2010. (...) Neadoptarea acestor măsuri în regim de urgenţă ar duce la pierderea acordurilor cu instituţiile financiare internaţionale, cu consecinţa creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice". Ţintele acestei ordonanţe sunt pensionarii şi salariaţii din sectorul de stat.

Printre prevederile ordonanţei, regăsim: concedieri în sectorul bugetar prin disponibilizarea a 15.000 de persoane angajate în educaţie, interzicerea acordării tichetelor de masă şi tichetelor de vacanţă în instituţiile publice, îngheţarea pensiilor în 2010, desfiinţarea ajutoarelor acordate familiilor de pensionari sub formă de alimente drept compensaţie pentru tichetele gratuite de transport nefolosite, desfiinţarea pensiilor pentru agricultori, înfiinţate în anul electoral 2009.

Cea mai aberantă prevedere a ordonanţei se referă la pensionarii care au pensii mai mici decât limita impozabilă, adică 1.000 lei, astfel încât aceştia să nu mai beneficieze de suportarea de la bugetul de stat a contribuţiei la asigurările de sănătate. Textul ordonanţei spune că aceste contribuţii pentru pensiile aflate sub limita de 1.000 lei vor fi calculate şi plătite de la bugetul de stat de-abia din 1 ianuarie 2011.

Acest lucru înseamnă că pensionarii cu pensii sub 1.000 lei să îşi plătească singuri asigurările de sănătate sau, în caz contrar, vor fi taxaţi la orice prestaţie medicală cu tarifele practicate pentru persoanele neasigurate, care sunt extrem de piperate. Este un nou exemplu al pompierismului cu care lucrează guvernul Boc, pompierism cu care ne-a obişnuit din plin de-a lungul anului 2009, soldat, printre altele, cu declararea drept neconstituţionale a mai multor acte normative emise de guvernul condus de constituţionalistul Boc. În ceea ce priveşte fundamentarea economică, ea lipsesşte cu desăvârşire, ca şi eventualele studii de impact.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Islandezii refuză să plătească datoriile unei bănci private

Săptămâna trecută, Althingi, parlamentul de la Reykjavik, a aprobat, cu o diferenţă de doar 3 voturi, legea care aprobă rambursarea a 3,8 mld.€ către depunătorii păgubiţi în 2008, în momentul prăbuşirii băncii Landsbanki. Păgubiţii erau, în marea lor majoritate, din Marea Britanie şi Olanda. Aceştia depuseseră sume mari de bani prin Icesave, divizia de Internet banking a băncii islandeze, atraşi de condiţiile bune oferite. La presiunea celor două state europene, guvernul islandez a aprobat un acord privind rambursarea banilor către clienţii străini. Banii, care reprezintă 40% din PIB-ul Islandei, vor fi plătiţi gradual, până în 2024. Guvernanţii au avertizat că o întârziere a aplicării acordului ar putea afecta drumul Islandei spre UE, demers care a fost iniţiat printr-un vot în Althingi, în iulie 2009.

Legea adoptată este, însă, respinsă de o petiţie semnată de 60.000 de islandezi, aproape un sfert din populaţie, care cer preşedintelui Olaf Ragnar Grimsson să nu promulge legea adoptată de parlament.

Un sondaj de opinie realizat în vara anului 2009 arăta că 70% dintre islandezi se pronunţă împotriva acordului semnat de guvernul de la Reykjavik. Un calcul elementar arată că fiecare cetăţean din cei 320.000 ai insulei va plăti în jur de 12.000 € pentru a acoperi nota de plată a băncii private. Este tocmai ceea ce nu doresc semnatarii petiţiei înaintate preşedintelui.

În cazul în care şeful statului nu va promulga legea, guvernul islandez are de ales între a renunţa la aceasta sau a o supune unui referendum. Se pare că executivul nu agreează niciuna dintre variante şi că va demisiona în cazul nepromulgării legii.

Să ne gândim ce ar face guvernul Boc în cazul în care 60.000 de români ar înainta o petiţie asemănătoare...

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Ce randamente au generat în ultimii 10 ani investiţiile în imobiliare, bursă, euro şi depozitele bancare în lei?

Cati bani am fi castigat intre 2000 si 2009 daca ne-am fi investit economiile la bursa, in domeniul imobiliar, daca am fi cumparat euro sau ne-am fi pastrat banii in lei la banci? Sa analizam pe rand performantele obtinute de cele patru varinte de investitii, luand ca punct de plecare sfarsitul anului 1999.

Bursa

La sfarsitul anului 1999, indicele BET - care cuprinde cele mai reprezentative actiuni tranzactionate la bursa – avea valoarea de 448.5 puncte. La sfarsitul anului 2009, valoarea BET era de 4690.5 puncte, randamentul obtinut in ultimii 10 ani fiind de 946%.

In acelasi timp, BET-FI (SIF-urile) a crescut de la 1000 de puncte la 23.883 de puncte, randamentul cumulat ajungand la 2288%.

Atentie: aceste randamente semnificative au fost obtinute desi in 2008, cei doi indici au scazut cu 70%, respectiv 84%, insa este foarte important momentul in care intri la bursa – cei care au cumparat pe maxime in vara anului 2007, vor mai avea de asteptat cel putin 4-5 ani pana cand vor ajunge la zero, presupunand ca nu au vandut pe panica la inceputul anului 2009. Acum, indicii se afla departe de maxim…

Calculate in euro, randamentele BET si BET-FI sunt de 353%, respectiv 935%.

Imobiliare

Pentru calculul randamentului generat de investitiile in imobiliare, am folosit datele prezentate de Renderman pe indeximobiliar.blogspot.com, respectiv evolutia preturilor medii la apartamentele cu doua camere situate in Bucuresti.

Desi nu stim exact care a fost evolutia preturilor la nivelul intregii tari, putem spune ca acestea au crescut in euro de ~8 ori intre 2000 si primavara lui 2008, iar scaderea din ultimele 18 luni este de 40-50% din maxime.

Conform datelor prezentate de Renderman, la sfarsitul anului 1999, un apartament cu doua camere in Bucuresti costa in medie 14.350 euro, iar in decembrie 2009, pretul mediu era de 59.000, randamentul calculat in euro fiind de 311%, iar cel in lei de 850%.

Daca in toti acesti 10 ani imobilul ar fi fost inchiriat, iar chiria anuala ar fi reprezentat echivalentul a 6% din valoarea proprietatii, randamentul total calculat in euro creste la 530%, iar cel in lei la 1360%. Nu am luat in considerare randamentul adus de venitul din chirie in cazul in care proprietarul ar fi decis sa investeasca si acesti bani.

Depozite bancare in lei si euro

Depozitele in lei: cumuland dobanda medie oferita de banci la depozitele in lei intre 2000 si 2009, ajungem la un randament total de 284%, iar calculat in euro, de 66%, devalorizarea leului fiind mai mica decat dobanda la depozite. Cu alte cuvinte, cine a depus la banca in 31.12.1999 1000 de lei si si-a reinnoit anual depozitul, are acum 3840 lei.

In acesti 10 ani, inflatia a fost de 277%, ceea ce inseamna ca de fapt, dobanzile medii oferite de banci la depozitele in lei au reusit doar sa pastreze constanta valoarea banilor.

Depozitele in euro: luand in considerare dobanda medie anuala la depozitele noi in euro (pentru 2000-2003 am aproximat dobanda medie la 2.5%, BNR nepublicand date pentru aceasta perioada), randamentul cumulat a fost de 36%.
Spre exemplu, cei care in 31.12.1999 ar fi cumparat 1000 de euro (1833 lei) si i-ar fi depus la banca, acum ar fi avut 1360 de euro(5748 lei), randamentul in lei fiind de 214%.

Ce rezulta de aici? Intre 2000 si 2009, cei care si-au pastrat economiile in lei intreaga perioada, au castigat mai mult decat cei care si-au pastrat economiile in euro.

Click pe graficul din stanga pentru a observa clasamentul complet al randamentelor obtinute intre 2000 si 2009. Sursa: calcule proprii bazate pe date BNR, INSSE si Indeximobiliar.blogspot.com

Randamentele anuale obtinute intre 2000 si 2009

Avand in vedere faptul ca este improbabila pastrarea neschimbata a structurii portofoliului timp de 10 ani, sa analizam randamentele anuale calculate in lei, datele in graficul de mai jos, click pentru marire. De notat ca randamentul generat de investtiile in imobiliare nu cuprinde veniturile obtinute din inchiriere.

Concluzii:

1. Anul 2000 a fost singurul an in care rata inflatiei a fost superioara randamentului mediu generat de toate cele patru variante de investitii, ceea ce inseamna ca populatia a pierdut din puterea de cumparare. In anul urmator, respectiv in 2001, doar bursa a adus un randament peste inflatie.

2. Inflatia a batut dobanzile bancare la lei in 5 ani din 10, iar depozitele in lei au batut depozitele in euro tot in 5 ani din 10, luand in considerare inclusiv deprecierea leului fata de euro.

3. Bursa a batut depozitele bancare in 8 ani din 10. Mai mult, intr-un singur an din 10, bursa a avut randament negativ.

4. Cel mai bun an in domeniul imobiliar a fost 2003, cand preturile apartamentelor aproape ca s-au dublat, iar in 2009, domeniul imobiliar este singurul cu randament negativ.

Ce se va intampla in urmatorii 10 ani?

1. Bursa: in mod sigur, in urmatorii 10 ani vom asista la cel putin o scadere masiva a bursei, insa cine investeste acum, poate obtine randamente semnificative. Repet insa ceea ce spuneam mai sus – nu investiti pe termen lung la bursa atunci cand indicii se afla aproape de maximele istorice, pentru cel mai probabil veti lua teapa.

2. Imobiliare: aici lucrurile trebuie nuantate – pe termen lung, imobilele vechi din cartierele muncitoresti vor reprezenta una dintre cele mai proaste variante de investitii, iar imobilele noi si cele situate in zonele bune vor aduce un randament rezonabil, insa tineti cont ca cel mai probabil, preturile nu au atins inca nivelul minim.

3. Depozitele bancare: daca nu vor exista probleme mari la nivel macroeconomic, in anii urmatori dobanzile bancare la lei abia daca vor acoperi inflatia, iar investitia in euro nu va mai fi o afacere, mai ales in conditiile in care oricum vom adera la zona euro.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Lucian Davidescu: Cine a câştigat din cursul valutar în 2009 şi în ce monedă să investeşti în 2010

Leul a scăzut în 2009 faţă de aproape orice, dar a oferit în schimb dobânzi mari. Ce se va întâmpla anul acesta? 5 lucruri pe care trebuie să le urmăreşti.


6,1% este câştigul celor care au schimbat lei în euro la sfârşitul lui 2008 (3,99 lei/euro) şi înapoi în lei la sfârşitul lui 2009 (4,23 lei/euro). Adică, nimic.

De ce nimic? Pentru că tot 6% a fost diferenţa de dobândă între depozitele în euro (5%) şi cele în lei (11%). De fapt, diferenţa de dobânzi a fost probabil factorul care a împiedicat leul să se deprecieze şi mai mult.

Şi, din acest motiv, dobânda de politică monetară a BNR devine şi mai importantă în 2010. Chiar dacă leul are suficientă energie ca să se întărească, o parte din ea va fi folosită de banca centrală pentru a relaxa costurile creditării.

Tot cu nimic s-au ales şi cei care au investit în franci elveţieni (dacă însă ai credit în franci, citeşte aici). Oricum, cu mai mult decât pierderile aduse de monede ca dolarul sau yenul, care fuseseră vedetele lui 2008.

În schimb, vedetele lui 2009 au fost lira sterlină, care a adus înapoi tot ce irosise în 2008, şi aurul, care a crescut pentru al cincilea an consecutiv – în total, cu 160% (dacă e cazul să mai investeşti în aur sau nu, citeşte aici).

Ce trebuie să urmăreşti în 2010 pentru a decide în ce monede să-ţi ţii economiile:

1. Acordul cu FMI: Dacă dă semne că se rupe, cumpără valută.
2. Şedinţele Consiliului de Administraţie al BNR: Dacă dobânda este ţinută sus, vinde valută şi depune leii la bancă.
3. Rezervele BNR: Dacă scad, înseamnă că leul vrea să se deprecieze. Vinde-l.
4. Cursul euro/dolar: Un dolar mai puternic faţă de euro înseamnă “apetit de risc” scăzut, adică deprecierea monedelor emergente ca leul. Şi invers.
5. Cotaţiile CDS: La fel ca mai sus, însă clar direcţionat pe România. O primă de risc mare provoacă sau acompaniază deprecierea de curs.

O precizare: Există întotdeauna riscul ca reacţia la oricare dintre momentele de mai suss ă fie exagerată (overshooting), caz în care e mai bine să faci exact pe dos. Niciodată nu încerca să estimezi nivelul viitor al cursului şi nici să nu-i crezi pe cei care o fac (citeşte aici de ce).

Însă, şi mai important, reglează-ţi portofoliul valutar în funcţie de nevoi. Dacă ai plăţi certe de făcut în lei, n-are aproape niciun rost să speculezi pe euro. Reciproca e valabilă.
Pe de altă parte, dacă atunci când iei credite e bine să o faci în moneda în care îţi încasezi veniturile, la depozite lucrurile stau invers. Un venit curent în lei şi economii în valută asigură un echilibru relativ bun pentru orice eventualitate (adică hedging). Evident, echilibru înseamnă că nici profiturile nu vor putea fi prea mari, dar nici pierderile.

Dacă vrei să faci un portofoliu din mai multe monede, evită-le pe cele care s-au apreciat deja foarte mult (este posibil să înceapă pendularea înapoi) şi dă-le o pondere mai mică celor cu volatilitate mare (liră, yen). Un coş valutar optim ar putea conţine o treime euro, o treime dolari şi o treime alte valute.

Pentru un portofoliu diversificat, cu acţiuni, obligaţiuni şi depozite, citeşte şi analiza khris.ro

Evoluţia valutelor faţă de leu
2008 2009 2008 şi 2009
Euro +10,4% +6,1% +17,1%
Dolar +15,4% +3,6% +19,5%
Liră GB -16,1% +15,1% -3,5%
Franc CH +22,9% +6,7% +31,1%
Yen JP +44,3% +1,1% +46,0%
Zlot PL -4,6% +7,6% +2,7%
Coroană CZ +10,3% +6,9% +17,9%
Forint HU +5,5% +3,8% +9,5%
Rublă RU -3,8% +1,3% -2,5%
Liră TR -11,6% +5,8% -6,4%

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP