miercuri, 13 ianuarie 2010

Dan Popa: Lecturi de seară. Ce model să foloseşti în calculul riscului de credit?

Foarte multa lume, in special din zona comunitatii bancare cauta modele cat mai solide de prognozare a riscului de credit. Ele intereseaza nu numai bancherii, ci si pe subalternii d`lui Cinteza, adica din zona supravegherii bancare. Cu cat modelul e mai exact, cu atat gestiunea riscului e mai corecta, iar vulnerabilitatea businessului, mai mica.

Academicieni, profesori de economie si cercetatori de o mie de ori mai destepti decat mine au cautat sa calculeze teoretic cat mai riguros, riscul de credit.
Literatura din domeniul financiar a produs o diversitate de modele. Pe pagina de Internet a Bancii Reglementelor Internationale gasiti lucrari stufoase in acest domeniu. Azi am ales un studiu care analizeaza alte 6 modele de calcul. Practic, oamenii aia cu creier mult au analizat modelele structurale si postuleaza ca incapacitatea de plata se produce când aceste active depasesc o anumita valoare prag.

Modelele pot fi împartite în doua grupe: „incapacitate de plata endogena” (cum ar veni cand se datoreaza din cauza interne ale companiei sau clientului- management tampit sau alte cauze) si „incapacitate de plata exogena” (cand esti scos din piata de forte externe greu controlabile). În cadrul primei grupe de modele, debitorii sunt lasati sa aleaga strategic momentul incapacitatii de plata. A doua grupa de modele impune un sistem ad hoc de declansare a incapacitatii de plata, însa dezvolta structuri stocastice mai ample, care surprind regularitatile empirice ale pietelor de credit.

Una dintre principalele concluzii ale studiului este ca, în general, probabilitatea teoretica de incapacitate de plata urmareste îndeaproape ratele ex post ale incapacitatii de plata, lucru valabil pentru diferite orizonturi de prognoza. Rezultatele cele mai bune le au modelele de „incapacitate de plata endogena”, care prezinta prognoze corecte. Spre deosebire de acestea, modelele de „incapacitate de plata exogene” tind sa subestimeze ratele de incapacitate de plata.

Adoptând ca reper cunoasterea exacta a riscului de credit, se poate estima costul economic al aplicarii modelelor structurale în scop de reglementare. Mesajele rezultatelor sunt mixte.

La o extrema, capitalul minim obligatoriu implicat de modelele de „incapacitate de plata endogena” urmareste îndeaproape nivelul „optim” de capital. În special când sunt filtrate prin abordarea bazata pe clasificarea interna a creditelor, erorile de prognozare ale acestor modele reprezinta o fractiune infima a nivelului mediu si a volatilitatii cerintelor de capital în conditii de cunoastere perfecta a riscului de credit.

La cealalta extrema, modelele de „incapacitate de plata exogena” releva erori de prognozare importante din punct de vedere economic, rezultatele modelelor fiind mult mai slabe decât oricare dintre cele mai simple si standardizate abordari ale Basel II. Nici nu merita sa ne oprim asupra lor.

Rezultatele arata ca probabilitatea teoretica de incapacitate de plata nu reflecta deplin dependenta riscului de credit de ciclurile economice si ale creditelor.

Studiul are urmatoarea structura: Sectiunea 1 – prezinta cele sase modele analizate si evidentiaza ipotezele care pot avea implicatii puternice asupra probabilitatii de incapacitate de plata; Sectiunea 2 – descrie datele, iar Sectiunea 3 – modalitatea în care acestea au fost utilizate în calibrarea modelelor; Sectiunea 4 – prezinta probabilitatile teoretice de incapacitate de plata si explica diferentele dintre ele în functie de ipotezele care stau la baza modelarii; Sectiunea 5 – ia în discutie implicatiile modelelor asupra cerintelor minime de capital ale bancilor; iar Sectiunea 6 – verifica importanta statistica a probabilitatilor de incapacitate de plata ca variabile explicative ale ratelor incapacitatii de plata.

Derivarea probabilitatilor teoretice de incapacitate de plata pentru întreprinderi ar constitui un prim pas important în analiza riscului de portofoliu. Astfel de corelari ale probabilitatilor si estimarilor incapacitatilor de plata în sectorul corporatist ar oferi suficiente date care sa permita utilizarea unor metode combinate care sa indice probabilitatea unui numar de incapacitati de plata dintr-un grup de debitori.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: În 2009, numărul maşinilor noi înmatriculate a scăzut cu 59% faţă de 2008

Conform DRPCIV, in luna decembrie au fost inmatriculate 11,313 masini noi si 18,830 masini second-hand, in crestere cu 37% respectiv 26% comparativ cu luna noiembrie.

La nivelul intregului an 2009, au fost inmatriculate 116,012 masini noi si 211,996 masini vechi, in scadere cu 59.4% respectiv 29.5% fata de anul 2008, click pe graficul de mai jos pentru detalii.


In decembrie, Dacia a avut 24.4% din piata, Ford 9.3%, Skoda 8.8% iar Hyundai 8%.

Se pare ca incet incet, piata auto isi revine dupa scaderea dramatica de la inceputul anului 2009, insa valorile sunt departe de cele inregistrate in 2007 si prima parte a lui 2008. De remarcat ca in 2009, numarul masinilor SH inmatriculate a fost dublu comparativ cu numarul masinilor noi inmatriculate.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: I-am scris lui Schwarzennegger. Pe bune

Acu doua minute. Intrucat pe pagina lui oficiala nu am gasit un mail de contact, m`am dus pe pagina Guvernatorului Californiei. I`am povestit cum neobositul Vladescu i`a gasit pe Andrei Gheorghe si pe Dan Bittman si l`am intrebat pentru ce suma ar accepta sa ii ofere lui Vladescu un feed-back din partea locuitorilor Californiei (m`ar interesa parerea romanilor care traiesc in California, i`am specificat foarte clar asta).
Sa vedem, poate ii fac rost ministrului Vladescu de un adevarat consilier care sa ii poate fi la o adica si bodyguard.

Mai vreau sa`i scriu Ciciolinei in Italia (sa avem un feed back si de acolo) si lui Oreste, care i`ar putea aduce un feed back astral, adica ceva special, ce n`a mai avut niciun ministru roman de Finante.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Am fost şi am discutat cu doi specialişti în insolvenţă

Nu am intrat in insolventa, da` am aflat lucruri foaaarte fainutza. De pilda, care sunt avantajele alora de se cer singuri in insolventa, cum se intra si mai ales cum se iese din insolventa, de ce se enerveaza bancile cand aud despre insolventa firmelor si multe alte chestii.
Interviul va putea poate fi cetit si mai ales ascultat pe HotNews, aici, in max 30 de minute.
Ideea e ca din martie incolo, vin vremuri nashpea.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Lucian Davidescu: 5 lucruri pe care BNR nu ţi le-a zis niciodată

Sau nu a făcut-o într-o manieră directă şi într-un limbaj inteligibil. Află de ce politica monetară este mult mai importantă pentru viaţa ta decât credeai.

Ţinta de inflaţie pe anul trecut a fost ratată, însă acum leul se întăreşte, iar din februarie dobânzile ar putea scădea din nou.



1. Leul se devaloriza mai mult dacă nu ţineam dobânzile sus. Dobânzile mari le plătesc contribuabilii, pentru că banii au ajuns la guvern. Alţi bani intră în profiturile băncilor, pentru că au intermediat plasamentele.

2. Cei care au luat sau vor să ia credite sunt acum carne de tun. Ei acoperă nevoia de finanţare a guvernului şi suportă costuri sporite care nu se văd în inflaţie. Nu ne interesează de soarta lor decât dacă băncile încep să aibă probleme cu restanţele.

3. Nu vrem ca leul să se aprecieze foarte mult, pe termen scurt. Dacă vedem că se duce prea jos, pentru noi înseamnă o oportunitate să alimentăm rezerva cu euro, gratis. Nu ştiţi cum ne-am făcut rezerva de euro? Am tipărit lei.

4. Pe termen lung, ca să trecem la euro, am prefera să o facem cu un leu cât mai tare. Motivul este simplu. Cu cât leul este mai puternic, cu atât PIB în euro va fi mai mare. Despre rostul “exoticului” leu, citeşte aici, iar despre cât nu va fi cursul valutar – aici.

5. Avem o singură ţintă de inflaţie reală: să fie sub 10%. În rest, sunt glume şi nuanţe. Una din nuanţe este că nu poţi ţinti şi inflaţia şi cursul valutar iar noi avem uneori tentaţia să mai ţintim cursul valutar. Altă nuanţă este că uneori e bine să anunţi o ţintă ambiţioasă pentru a atinge una realistă. Dacă anunţi una realistă, nu mai atingi nimic.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Cristian Orgonaş: Industria: prima creştere anuală din septembrie 2008

INS: in luna noiembrie 2009, productia industriala (serie bruta) a scazut fata de luna precedenta cu 4,0% si a crescut ca serie ajustata in functie de numarul de zile lucratoare si de sezonalitate cu 1,7%. Fata de luna corespunzatoare din anul precedent, productia industriala a crescut atat ca serie bruta cat si ca serie ajustata in functie de numarul de zile lucratoare si de sezonalitate cu 5,3%, respectiv 3,0%.

De notat ca luna noiembrie a adus prima crestere anuala din ultimele 14 luni, respectiv din septembrie 2008, datele mai jos, click pe grafic pentru marire.


In perioada 1.I -30.XI.2009 , productia industriala, serie ajustata, a scazut cu 6,8% din cauza scaderilor inregistrate in industria extractiva (-11,5%) si in industria prelucratoare (-8,7%). Productia si furnizarea de energie electrica si termica, gaze, apa calda si aer conditionat a crescut cu 5,1%.

In T4.08, industria a scazut cu 7.7% fata de aceeasi perioada a anului anterior, in T1.09 cu 11.1%, in T2 7.3%, iar in T3 cu 3.5%.

Cel mai probabil, in T4 sectorul industrial va trece pe plus si cum industria genereaza 25% din PIB, este posibil ca pe tot anul 2009, scaderea PIB sa fie mai mica de 7%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Un site util: executatsilit.ro

Site`ul aduna ofertele de vanzare ale bancilor pe segmentul executarilor silite. Cei care au cash pot intra si poate gasesc oferte bune. Pagina respectiva de net mi`a fost sugerata de autorul ei, pe care il felicit pentru idee, desi nu`l cunosc.
E util, oricum.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Băncile din China, somate să înceteze cu creditarea. Uşor pe dos decât la noi

Motto: 下载您喜欢的皮肤,千千皮肤的扩展名一般有三种:文件名 (versuri populare chineze)

Credit in plina expansiune, pericolul unor bule financiare si inflatiei, o supraincalzire a economiei- toate acestea au impins Banca centrala a Chinei sa dea cu banul, intrebandu`se daca sa urce dobanda cheie sau sa procedeze ca`n “Avatar”.

Zic de “Avatar”, pentru ca am auzit ca ar exista banci centrale care se conecteaza la o viata paralela in care discuta cu bastinasii, fac moral suasion, regleaza dezechilibrele, da` cand revin “acasa”, se pun pe plans.

In ciuda crizei economice care nu avea cum sa ocoleasca China, autoritatile locale au mentinut – e drept ca la un pret destul de mare, 400 miliarde de euro, cat a costat planul de relansare- o crestere economica de 8 %, nivelul minim acceptat pentru a infiinta suficiente locuri de munca, la viteza cu care se inmultesc chinezii.

Oameni cu ecusoane guvernamentale pe piept spun ca anul trecut, atunci cand economia globala cadea cu 1,4 %, China crestea cu 9,5 %.
Mai mult, in 2009, China a devenit cel mai mare exportator mondial, detronand ocupantul traditional al podiumului – pe nemtii germani din Germania. Cercetatorii chinezi din cadrul Academiei de stiinte sociale estimeaza ca in 2010 cresterea economiei chineze ar putea atinge 16%, ceea ce ii dorim si noi Romaniei.
Aceasta super-potenta isi are insa si reversul ei: supraincalzirea economiei. Autoritatile Chinei tre` sa gaseasca modul in care se poate mentine o asemenea crestere intr`un context inflationist. Lucru dificil, daca ne uitam ce se intampla in economia lor.
Creditele date de bancile chineze au explodat pur si simplu in prima jumatate a anului trecut, atingand 7.400 miliarde de yuani (740 miliarde euro). Raportat la PIB, asta inseamna circa 30%, ceea ce te face sa iti pui cateva intrebari.
Prima e legata de riscul aparitiei unor bule speculative pe activele bursiere si imobiliare. Contributia creditului in formarea lichiditatii e foarte importanta in orice economie, iar atunci cand discutam de un spatiu economic mai putin dezvoltat, aceste lichiditati se orienteaza in cateva „goluri” evidente: active bursiere si imobiliare. Astfel se formeaza o presiune pe pretul din aceste sectoare, presiune care poate duce la aparitia fenomenului numit „bula”, altul decat personajul bancurilor romanesti.
O alta intrebare care ii roade pe oficialii Chinei este cea legata de inflatie. Dupa 9 luni in care indicele preturilor se balacea in teritoriu negativ, aceasta a urcat la plus 0,6% (anualizat) in noiembrie 2009. Daca el va continua sa creasca, evident ca va „apasa” pe cresterea economica, creând lacrimi si suspine in ochii oficialitatilor.
Guvernul chinez a cerut bancilor sa fie „rezonabil” atunci cand da credite. Degeaba. Numai in prima saptamana din 2010, cand inca noi ne dregeam cu potroace dupa Revelion, bancile chineze dadeau 61 de miliarde de euro prin credit, un nivel echivalent cu creditul cumulat din octombrie si noiembrie sau cam cat produce Romania intr`o jumatate de an. Ca urmare, Banca Centrala a Chinei a marit rezervele minime obligatorii pentru marile banci si dobanda pentru obligatiunile Trezoreriei cu maturitatea de un an. Intentia e mai mult decat clara- reducerea lichiditatii din piata, astfel ca bancile sa nu mai aiba robinetul larg deschis pentru imprumuturi. N`ar fi exclus sa vedem in curand cresterea dobanzii cheie, daca lucrurile continua sa inainteze in aceasta directie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Lui Bernanke i s-a mărit salariul la 200.000 de dolari. Comentează careva?

Banca Centrala a SUA (Federal Reserves) a inregistrat in 2009 un profit-record de 46,1 miliarde de dolari (circa 33 miliarde de euro) in cei 96 de ani de existenta, anunta presa americana.
In 2007 FED a realizat un profit apropiat, de aproape 35 miliarde de dolari, iar in 2008 profitul a fost de 31 miliarde de dolari.
Pentru bunele rezultate (datorate in mare parte imprumuturilor acordate de FED bancilor din SUA), presedintele institutiei, Ben Bernanke s`a ales cu un salariu anual de aproape 200.000 de dolari.
Desi economiile Romaniei si SUA nu se compara, adaugam ca profitul BNR pe 2008 a fost de 900 milioane de euro, iar salariul Guvernatorului Isarescu a fost in 2007 de putin peste 310.000 de lei anual, adica putin peste 127.000 de dolari.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Cum a evoluat cursul valutar în prima lună de după ultimele cinci rânduri de alegeri

Leul trece in acest moment printr-o perioada fasta, astfel ca in loc sa discutam despre un curs de 4.5-4.6 lei/euro asa cum inainte de alegeri ni se spunea ca se va intampla dupa alegeri, discutam acum despre un curs de 4-4.1 lei/euro, evolutie care m-a facut sa ma intreb daca nu cumva acesta este inceputul unui trend de apreciere al monedei nationale. Sa vedem cum a evoluat leul in prima luna si in primul an de dupa fiecare dintre ultimele 5 randuri de alegeri:

Alegerile din 1996 – in primele 25 de zile de tranzactionare de dupa al doilea tur de scrutin, leul s-a devalorizat fata de ECU (euro nu exista atunci) cu 9.12%, iar in urmatoarele 12 luni, cu 100%. Fata de dolar, devalorizarea a fost de 11%, respectiv 123%.

Alegerile din 2000 – leul s-a devalorizat cu 9.4% in prima luna si cu 25% in primul an de dupa alegeri.

Alegerile din 2004 – a fost pentru prima oara cand leul s-a apreciat fata de euro, dupa primele 25 de zile de tranzactionare aprecierea fiind de 1.72%, iar dupa un an, de 6.2%.

Alegerile din 2008 - pentru leu, prima luna a fost cea mai nefasta din toata istoria post-alegeri de dupa 1989, moneda nationala devalorizandu-se cu 11.5% (!!), de la 3.77 in 28.11.2008, la 4.21 lei/euro in 09.01.2009. Dupa un an, leul era cu 13.2% mai slab, ceea ce inseamna ca in prima luna, leul si-a consumat 86.5% din depreciere.

Alegerile din 2009 - in 4 decembrie, un euro valora 4.2062 lei iar ieri, cursul comunicat de BNR a fost de 4.1355, cu 1.68% mai mic decat in urma cu 25 de zile de tranzactionare, click pe graficul de mai jos pentru detalii. Valorile pozitive inseamna devalorizarea leului, valorile negative, aprecierea leului. Surse: BNR, oanda.com (valorile din 1996 sunt cele pentru cursul leu/ECU).


Ce observam? Fara exceptie, intre 1996 si 2009, atunci cand leul s-a devalorizat in prima luna de dupa alegeri, a continuat sa se devalorizeze si in urmatoarele 12 luni, iar cand s-a apreciat, a continuat sa se aprecieze si in anul care a urmat.

Cum va evolua leul anul acesta? Nu cred ca va scadea sub 4 lei/euro pentru ca nu este in interesul BNR si al economiei nationale, la fel cum nu cred ca va mai trece de 4.3-4.35, pentru ca nu il va lasa BNR.

Daca pe fondul intrarilor de capitaluri speculative aflate in cautarea unui diferential bun de dobanda (iar in acest moment, dobanda obtinuta in RO este net mai mare decat cea din Vest) leul va manifesta o tendinta de apreciere, probabil ca BNR va cumpara valuta, ceea ce se va reflecta in evolutia rezervei valutare. Pe de alta parte, intrarea de capitaluri speculative va genera o crestere a datoriei pe termen scurt.

In ceea ce priveste evolutia leului, de notat ca pana si ING, banca traditional mai pesimista, (remember previziunile de 4.7 lei/euro?) si-a ajustat proiectiile pentru 2010 la o medie de 4.1-4.15, iar RBS vede cursul valutar sub 4.2. De aici intelegem ca si pozitiile pe leu s-au schimbat din short in long.

PS: ma intreb unde sunt acum cei care in urma cu doar 2-3 luni prevesteau colapsul leului...

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP