miercuri, 20 ianuarie 2010

Lucian Davidescu: Cine îşi mai plăteşte facturile la timp. Şi până când?

Numărul incidentelor de plată a scăzut după vârfurile istorice din 2008 şi 2009, dar perioada grea pentru companii nu a trecut.

Creditarea nu se va relua nici în 2010, crede asigurătorul de împrumuturi Coface. Oricum, nu la nivelurile aşteptate de companii. Motivul este că în 2010, împrumuturile se vor baza pe bilanţurile din 2009, care arată mult mai rău.

Vestea bună este că nivelul incidentelor de plată a scăzut la un nivel normal după vârfurile istorice din 2008 şi 2009, potrivit Coface. Asta înseamnă că a cincea criză a creditului s-a sfârşit.

Vestea proastă este că România este percepută încă drept o ţară cu un nivel ridicat de risc, motiv pentru care banii vor veni doar în schimbul unor randamente foarte mari. În cazul împrumuturilor bancare, asta înseamnă însă mai multe răspunsuri de “nu” decât de “da” pentru companiile care cer împrumuturi.

Coface menţine ratingul B acordat României, adică cel mai scăzut palier din Uniunea Europeană. Calificativul ia în calcul capacitatea pe termen scurt a companiilor locale de-a-şi onora plăţile la timp. [Citeşte şi 10 strategii pentru a fi mai sigur că îţi încasezi facturile]. Dintre membrii UE, doar Bulgaria şi Letonia mai sunt pe un palier atât de scăzut. Ratinguri şi mai slabe, C sau chiar D, sunt la vecinii non-UE: Moldova, Ucraina sau Serbia. În schimb, doar Suedia şi Elveţia au reuşit să rămână pe cea mai înaltă treaptă, A1, în Europa. [Vezi aici care sunt ratingurile clasice].

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Bogdan Glăvan: Impozitarea averilor. Vlădescu la Marxism

Apostolii guvernării de dreapta au acostat FMI pentru a-l întreba cum să procedeze pentru a jumuli averile mari. Simultan, parlamentarul care a propus impozitarea averilor de peste 500000 de euro încearcă să obţină legiferarea unui referendum care să valideze acest lucru. Asistăm la coacerea celei mai mare greşeli de politică economică de la impozitul forfetar încoace; e adevărat, de la impozitul forfetar nu a trecut mult timp, dar ce să-i faci, trăim în România iar gafele politice se succed mai ceva ca gropile din asfalt.

Nu mă îndoiesc că, dacă propunerea de impozitare a românilor bogaţi va face obiectul unui referendum, poporul se va pronunţa masiv în favoarea ei. Pe modelul „Jos privilegiile!” – căci a fi bogat este un privilegiu, nu ştiaţi? Vom asista la executarea averilor câtorva zeci de mii de români – proces fără judecată, fără probe, dar absolut democratic şi transparent; scopul scuză mijloacele, iar scopul este solidaritatea naţională (idee pe care am criticat-o detaliat). Da, aţi înţeles bine. Această mascaradă telefonată, prin care majoritatea va oprima minoritatea este considerată un mijloc de consolidare a unităţii românilor în faţa crizei.

În faţa acestui asalt socialist împotriva proprietăţii private şi a logicii economice, ne putem întreba retoric: unde sunt liberalii de altădată? S-au pierdut în istorie, odată cu raţionalitatea şi simţul măsurii. Acesta este momentul de triumf al sofismelor economice, al partizanilor ideii că bunăstarea vine din redistribuţie, al celor care cred că „problema economică” s-a rezolvat de mult (creşterea economică e ceva firesc, nici asta nu ştiaţi?) şi că tot ce mai rămâne de făcut este transferul resurselor de la unii la alţii, pentru a bifa şi „justiţia socială”.

Chiar dacă vor reuşi să legifereze supra-impozitarea celor bogaţi, majoritatea nu va putea trece peste legile economice. Tot aşa cum un om bine înarmat poate îşi poate învinge duşmanii, dar nu poate sfida legile fizicii, nu poate trece printr-un zid, de exemplu. Legile economice sunt imbatabile, fie că le cunoşti fie că nu. Din păcate, spre deosebire de legile fizicii, cele economice sunt mai greu de observat, atât de greu încât mulţi trăiesc cu impresia că ele nici nu există, că avem bunăstarea la degetul mic şi trebuie doar să punem ştampila în căsuţa potrivită; că putem obţine imediat tot ce ne dorim, dacă nu în rate cu buletinul, atunci măcar prin referendum.

Însă avuţia nu există pentru a fi distribuită; nu pică din cer precum neaua, numai bună de trimis cu lopata politicii fiscale acolo unde le place unora sau altora. Avuţia se formează, se acumulează de către oameni. Este rezultatul economisirii, cumpătării, muncii şi talentului antreprenorial. Iar privarea oamenilor de rezultatul producţiei lor nu are ca efect decât distrugerea stimulentelor pentru acumulare şi muncă productivă (simultan cu accentuarea stimulentelor pentru efortul neproductiv – rent-seeking – pentru „team-building” în Poiana Braşov, pentru cumpărarea de automobile „pe fundaţie” sau, de ce nu, pentru jocul de şah din Cişmigiu).

Sunt convins că unii dintre cei care susţin această măsură o fac pentru că inegalităţile prilejuite tocmai de aceste activităţi neproductive – în esenţă, privilegii guvernamentale – sunt uneori neverosimile: baronii asfaltului au prea puţin în comun cu asfaltul şi prea mult în comun cu feuda. Este trist, adevărat, dar nerelevant. Pentru că legea nu discriminează şi nu poate discrimina. Ea se va aplica şi în cazul celor care şi-au obţinut averea prin fraudă şi în cazul celor care au muncit din greu; şi în cazul hoţilor neprinşi şi în cazul negustorilor cinstiţi. Ba mai mult, îi va descuraja pe toţi cei care intenţionează să promoveze, să inoveze, în fond să prospere. Impozitarea penalizează acumularea de capital. Dacă lucrurile nu ar sta aşa, atunci probabil că am fi chemaţi să votăm pentru interzicerea averilor de peste 500 000 de euro sau, dacă nici asta nu ar fi suficient, pentru prohibirea celor care depăşesc valoarea cumulată a unui apartament de bloc cu două camere şi a unui Logan.

Dacă majoritatea săracă amendează minoritatea bogată nu face decât să îşi sape drumul spre o mai mare sărăcie. Reducerea acumulării de capital face imposibilă creşterea productivităţii, adoptarea progresului tehnologic, prosperitatea. Contrariul o să fie adevărat tot atunci când creşterea preţului cărnii va încuraja consumul de carne, sau, dacă preferaţi, când o zbura porcul.

Dincolo de ignoranţa crasă a mulţimii pusă să voteze, faptul că atât de mulţi români se bucură de răul altuia demonstrează că nu trăim într-o societate. Trăim laolaltă, asta-i tot. Ceea ce mă face să visez la autonomie (despre care am vorbit aici).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: 4.6 milioane de spectatori în sălile de cinema în 2009

Scriam cu putin timp in urma ca in anii de dupa Revolutie, numarul celor care au intrat in salile de cinema a scazut dramatic: in 2008, s-au vandut doar 3.8 milioane de bilete, cu 97% mai putine decat in 1990, insa fundul sacului pare sa fi fost deja atins in perioada 2005-2007.

Astfel, in 2009, conform datelor centralizate de Agentia Champions si citate de Evenimentul Zilei, numarul spectatorilor a fost de 4.6 milioane, cu 21% mai mare decat cu un an in urma, iar incasarile au crescut cu 48%, de la 53 de milioane la 78.2 milioane lei, din care 1.9% au fost generate de filmele romanesti.

Cum va arata anul 2010? Cel mai probabil, numarul spectatorilor va creste pana la 5.5-6 milioane (doar Avatar va genera 7-800.000 de spectatori), insa nu cred ca se va mai ajunge vreodata la cifrele de la inceputul anilor 90.

Mai jos, evolutia numarului de spectatori in ultimii 20 de ani.


OK, sa numaram acum greselile existente in articolul din Evenimentul Zilei pe care l-am mentionat drept sursa:

- ”Salile de cinema au vândut 4,6 milioane de tichete, cu 40% mai multe fata de cele 3,5 milioane din 2008″ – gresit, cresterea de la 3.5 la 4.6 nu este de 40% ci de 31.4%, iar in 2008 nu s-au vandut 3.5 ci 3.8 milioane de bilete (mai exact 3.797.586 conform Centrului National al Cinematografiei).

2. “incasarile au crescut cu circa 60% si ajung la 78,2 milioane de lei, fata de 46 de milioane in 2008″ – cresterea de la 46 la 78.2 este de “circa” 70%, nu 60%, iar incasarile din 2008 au fost de 53 milioane ron (sursa, acelasi CNC), nu 46 milioane.

Putin mai multa atentie nu strica.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Băncile europene vor fi taxate sau nu, din 2011 sau niciodată

Ministrii de Finante ai statelor membre UE au anuntat marti ca “examineaza serios” instituirea unei taxe asupra bancilor europene, simetrica celei anuntate saptamana trecuta de administratia Obama. Ideea, avansata de Suedia, va fi discutata la reuniunea informala a ministrilor de Finante care a aea loc la Madrid, la jumatatea lunii aprilie si la care va merge cu Maseratti`ul sau si dom` Vladescu Intaiul.
Noua taxa ar putea fi aplicata nu doar asupra tranzactiilor financiare, ci si asupra rezultatelor financiare ale bancilor, potrivit planului ministrului suedez Anders Borg. Tehnic orbind, banii ar urma sa serveasca unui fond european de stabilitate care sa alimenteze atunci cand e necesar, eforturile de consolidare bugetara a diferitelor tari membre UE.

Treaba e ca initiativa are doua taisuri. Bancile, ca orice companie care se respecta, vor incerca sa contribuie cu cat mai putin, „umbland” la bilanturi, daca taxa va fi pe bilant sau dandu-si prime si bonusuri prin diverse operatiuni sofisticate, ca sa nu`i prinza Fiscul si sa le ia banii. In cel mai rau caz, costurile suplimentare vor fi trecute in costurile creditelor, asa incat consumatorul final a fi cel care a plati taxele europene.

In SUA, presedintele Obama a anuntat ca intentioneaza sa recupereze o parte din banii publici cheltuiti pentru sustinerea sectorului bancar, taxa care urmeaza sa fie instituita urmand sa aduca la bugetul SUA 117 miliarde de dolari.
Daca in SUA lucrurile au mers relativ usor, o asemenea initiativa in UE va fi foarte dificil de aplicat, in primul rand din cauza procedurii greoaie prin care se iau deciziile, ca sa nu mai vorbim de legislatiile nationale diferite in materie de fiscalitate.

Mai mult, comisarul european pe probleme de Fiscalitate, Laszlo Kovacs, a declarat usor amuzat ca nu ar paria sume foarte mari pe introducerea degraba a unei asemenea taxe in Europa.
Desigur, asta nu inseamna ca se a renunta la idee, dar un acord final a fi dificil de gasit. Suedia a si pus la punct un mecanism de prelevare fiscala asupra bilanturilor bancilor, mecanism care alimenteaza un fond destinat a face fata unei noi crize financiare.

Belgienii discuta in aceste zile aplicarea unui mecanism similar, incepand din 2010, mizand pe circa 700 de milioane de euro anual din partea sectorului bancar.
Discutiile avanseaza greu la nielul UE , oficialii europeni pledand pentru un model similar taxei Tobin. Anglia a anuntat in decembrie 2009 ca va taxa cu 50% bonusurile bancherilor, fiind urmata doar de Franta pana acum.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Adrian Vasilescu: Putem renunţa la o parte din tranşele FMI şi punem în loc flacăra violet

Aflu din portalul Money.ro că Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, a declarat aseară la emisiunea The Money Show de la Money Channel: "Eu cred că este posibil în 2010 să ajungem şi noi în situaţia ca o tranşă sau două să nu mai fie nevoie să le tragem. Daca nu avem nevoie de o transă, ce punem în loc? Tot vorbim despre flacăra violet. Trebuie să punem în loc o flacără violet. Ce înseamnă asta... FMI să fie ca o flacără violet pentru noi. Să fie FMI din noi."

Este evident că Vasilescu se referă la faptul că Ungaria a renunţat la o parte din tranşele ce i se cuveneau din acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, după cum a declarat pentru Financial Times ministrul finanţe ungar, Péter Oszkó, motivând că eforturile guvernului de a ţine sub control cheltuielile publice dau rezultate, şi la subiectul zilei: flacăra violet.

Chiar dacă România va ajunge în situaţia de renunţa la ajutorul FMI, Adrian Vasilescu spune că guvernanţii trebuie să continue reformele şi să nu mai repete greşelile trecutului. "Atunci s-au stricat tare în 2008. Cu pomenile electorale şi fără raportări stricte la productivitate, eficienţă, perfomanţă", a declarat la The Money Show Vasilescu.

Dincolo de ironia lui Adrian Vasilescu, este evidentă distanţa dintre evoluţiile BNR şi ale diverselor guverne care s-au succedat în România.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Francezii şi britanicii privesc cu neîncredere şi scepticism spre bancile lor

Un sondaj efectuat de Institutul Francez de Opinie Publica la comanda ziarului Le Monde asupra sectorului bancar francez si britanic arata cam ce cred cu adevarat locuitorii celor doua tari despre bancile lor. Foarte pe scurt, 83% dintre francezi si 81% dintre britanici aproba taxarea bonusurilor. Trei din patru francezi si 73% dintre englezi recunosc insa ca masura va fi „driblata” de bancheri, care or gasi resurse paralele pentru a`si acorda stimulente.

Aproape 7 francezi din 10 ca si 7 englezi din 10 spun ca guvernele au aut dreptate sa intervina pentru a sustinerea sectorului bancar prin nationalizarea unor banci, dar 80% dintre locuitorii ambelor tari sunt coninsi ca bancherii nu au inatat nimic din asta si ca vor continua sa riste ca si pana acum.
Neincrederea fata de sistemul bancar este generalizata atat de parte cat si de alta a canalului Manecii. Subiectii au declarat ca bancile nu acorda credite din ratiuni politice. Doar un francez din 3 spun ca bancile sunt solide, cifra care creste in Anglia la 4 englezi din 10.
Partea cea mai proasta e ca 83% dintre francezi cred ca o noua criza este foarte posibila in anii urmatori, lucru confirmat si de 71% dintre britanici.
Acuma, trebuie spus ca actuala criza a lovit cele doua state cu intensitati foarte diferite. In Franta, nu a fost cazul ca Statul sa nationalizeze banci. Banii pe care guernul francez i`a bagat in economie s-a dus in directia mentinerii ofertei de credite bancare, in vreme ce englezii au inregistrat falimente bancare si nationalizari sonore.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Deficitul public al Franţei va depăşi în 2010 PIB-ul României

In raport cu PIB`ul, deficitul bugetar al Frantei va atinge 8,2% din PIB, adica circa 150 miliarde de euro, daca e sa`i credem pe colegii de la Les Echos. Dupa ce in 2009, acelasi deficit era de 7,9 % din PIB, in acest an a creste, in ciuda limitarilor aduse de Tratatul de la Maastricht. E drept, Franta a avut de unde baga lichiditati in economie si nu a apelat la “ajutorul” Fondului. Romania nu a aut de unde, in ciuda cresterilor economice record, asa ca am fost neoiti sa intram in corsetul Fondului. Nu reau sa fac alt comentariu decat acela ca in remuri de criza, poate ca un deficit public mai ridicat, care sa includa investitii serioase, nu era de ocolit.
Da` te pui cu FMI? :)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Pilonul II de pensii

Dupa ani de zile de discutii si tergiversari, in primavara anului 2008 s-a lansat Pilonul II de pensii, acesta fiind privit drept singura solutie prin care se poate evita colapsul actualului sistem public de pensii in anii urmatori. Acum, la mai bine de un an si jumatate de la lansare, a venit momentul sa tragem linie si sa vedem unde suntem

O comparatie cu alte tari

Deloc surprinzator, Romania se afla pe ultimul loc in randul tarilor din Europa de Est in ceea ce priveste activele fondurilor private de pensii, astfel ca nu ne putem compara nici macar cu Croatia, tara in fondurile private de pensii detin active de 3.6 miliarde euro, in timp ce in Romania, activele totale au ajuns la 610 milioane de euro, din care 568 milioane aferente pilonului II, si 48 milioane pilonului III (pensiile facultative).

In 2010, pe fondul majorarii contributiei de la 2% la 2.5% din venit, pilonul II poate ajunge la active de 1 miliard de euro, adica mai putin de 1% din PIB, in timp ce in Bulgaria spre exemplu, in 2008 ponderea activelor in PIB a fost de 3.8%, in Polonia de 11% iar in Ungaria de 10%, datele mai jos, click pe grafic pentru marire (Pentru RO, ponderea in PIB este aferenta anului 2009). Sursa: Eurostat, primm.ro


In SUA si UK, fondurile de pensii detin active ce totalizeaza peste 70% din PIB.

Cum a evoluat numarul participantilor

Intre mai 2008 si decembrie 2009, numarul participantilor la pilonul II de pensii a crescut de la 4.15 milioane la 4.9 milioane, asta in conditiile in care numarul total al salariatilor din Romania este de 4.4 milioane si in plus, cei trecuti de 35 de ani nu erau obligati sa adere. De mentionat ca estimarile initiale erau de 2.5-3 milioane de participanti.

Pe de alta parte insa, criza economica a facut ca numarul participantilor pentru care contributiile nu sunt virate lunar, sa creasca de la 23% din total (961.4 mii) in mai 2008, la 30.7% (1,492 mii) in octombrie 2009, detalii in graficul de mai jos. Sursa: APAPR

In ce investesc banii administratorii de fonduri si care au fost randamentele anuale obtinute

Daca discutam despre randamente, trebuie spus ca s-au dus si inca se mai duc lupte grele intre sindicate, care cer ca randamentul minim sa fie egal cu inflatia, si cei care sustin ca o asemenea masura ar determina un efect de turma in randul administratorilor, in sensul ca toti vor alege aceeasi structura a portofoliului investitional, fiind eliminata astfel competitia.

Cel putin pana in acest moment, randamentele au fost insa rezonabile, astfel ca in 2009, randamentul mediu ponderat pe pilonul II a fost de 17.7%, iar fondurile de pensii facultative au obtinut un randament de 15.8%. In 2008, randamentele anuale au fost de 11.5% respectiv 2.7%, iar pentru a vedea o comparatie intre performantele inregistrate in 2008 de fondurile de pensii din alte tari, click aici.

Unde isi investesc fondurile banii? In noiembrie 2009, structura plasamentelor a fost urmatoarea: 61.8% in titluri de stat, 15.5% in obligatiuni corporative, 8.9% in actiuni listate, 7.2% in conturi bancare, 4.3% in obligatiuni externe, 1.5% in obligatiuni municipale si 0.9% in fonduri mutuale.

In anii urmatori, fondurile de pensii vor avea la dispozitie sume uriase de bani pe care trebuie sa ii investeasca undeva, ramane de vazut ce oportunitati de investitii vor gasi administratorii acestor fonduri in economia romaneasca.

Cote de piata

Doua fonduri de pensii detin 58.7% din piata, ceea ce ar trebui sa dea de gandit autoritatilor, ceilalti 10 administratori impartindu-si restul de 41.7% (in Polonia, primii doi jucatori au 49.5% din piata).


Concluzie

Cel putin pana in acest moment, Pilonul II de pensii a fost un succes atat din punctul de vedere al numarului participantilor, cat si din punctul de vedere al randamentelor pe care administratorii le-au generat, insa cred ca putem face o analiza cu adevarat pertinenta abia dupa cel putin 5 ani de functionare, avand in vedere ca discutam despre investitii pe termen lung si foarte lung.

Avem nevoie de fonduri de pensii administrate privat? Da, in conditiile in care:
In primele 11 luni din 2009, bugetul public de pensii a inregistrat un deficit de 1,53 de miliarde de euro. La nivelul intregului an, vorbim probabil de 1,6-1,7 miliarde de euro. Deficitul reprezinta 21% din veniturile bugetului de pensii. Cu alte cuvinte, pensiile sunt cu 21% mai mari decat poate duce in realitate bugetul, din contributiile colectate. In 2009, din toti banii cheltuiti de bugetul general consolidat (total) al tarii, 26% au mers pe plata pensiilor din sistemul public. Pentru 2010, proiectul de buget de pensii prevede un deficit de 1,7-1,8 miliarde de euro. Sursa: danadobre.wordpress.com

Pe de alta parte, din cauza deficitului inregistrat la bugetul public de pensii, guvernul a intarziat programul de crestere anuala a contributiilor, astfel ca in 2009, in loc ca procentul sa fie de 2.5%, a fost doar de 2%, iar in 2010, in loc de 3% va fi doar de 2.5%, efectul fiind o pensie mai mica pentru actualii participanti la sistem.

Una peste alta, Pilonul II a pornit cu dreptul. Sa vedem cum va continua.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Răzvan Pascu: Util: cum activezi 3D Secure pe cardul tău bancar?

Astazi am decis sa scriu despre un lucru extrem de util pentru majoritatea celor care citesc aceste randuri si mai ales pentru cei care fac tranzactii cu cardul pe internet.

O buna parte dintre romani au cel putin un card bancar in momentul de fata, iar raportarile companiilor specializate arata ca tranzactiile cu cardul cresc in fiecare an, indiferent daca este criza sau nu. Recent citeam un articol in care autorul punea tocmai pe criza economica responsabilitatea cresterii numarului si valorii tranzactiilor online, tocmai pentru faptul ca din cauza crizei o mai mare parte dintre comerciantii traditionali s-au hotarat sa treaca in online.

Pentru posesorii de carduri Visa si MasterCard/Maestro, Romcard (procesatorul tuturor cardurilor din Romania) a lansat un serviciu de protectie a cardurilor de fraude bancare pe internet. Practic, in acest moment, daca iti este furat cardul sau daca cineva are acces la cardul tau, poate lua numarul de card si data expirarii si poate cumpara orice de pe net. Teoretic. Pentru ca practic ar trebui sa fi destul de imbecil sa faci asta, tinand cont ca tranzactiile raman inregistrate si e destul de usor sa afli unde ti-au disparut banii de pe card.

In ce consta 3D Secure? Cei care au carduri la bancile partenere ale programului isi pot inrola cardul in sistemul 3D Secure prin accesarea unui link de pe site-urile bancilor. Ti se cer cateva informatii referitoare la cardul tau, dupa care trebuie sa introduci cateva informatii care vor fi personalizate, dar si o parola pe care o vei seta personal. De fiecare data apoi, cand faci o tranzactie pe internet, iti va aparea o fereastra cu informatiile introduse de tine. Practic, cei familiarizati cu cumparaturile pe net, vor vedea ca, dupa ce si-au activat cardul in sistemul 3D Secure, cand fac o tranzactie online, fereastra noua care apare pe ecran pana la finalizarea tranzactiei de plata cu cardul le va cere sa introduca parola setata initial. In lipsa acelei parole, nimeni nu poate folosi cardul bancar pentru plati pe internet, astfel incat este eliminat riscul ca cineva sa iti fure cardul si sa il foloseasca pentru scopuri personale

Eu mi-am activat 3D Secure de acum vreo luna si bineinteles ca trebuia sa se intampla ceva deosebit. :) Dar am rezolvat. Atunci cand doream sa inregistrez cardul in acest program imi aparea ca deja cardul a fost inregistrat (ori eu nu facusem nimic), iar atunci cand vroiam sa fac tranzactii online imi cerea sa introduc o parola pe care nu o stiam, pentru ca nu o setasem eu. Am sunat la Romcard si am anulat inrolarea, dupa care am reluat pasii de inrolare si totul a fost ok. Daca aveti probleme, datele de contact ale Romcard le gasiti aici.

Serviciul este disponibil la doar o parte din banci: BCR, Raiffeisen, Unicredit, BRD, Alpha Bank, Romexterra, CEC, Banca Transilvania, ATE Bank, RIB si ING Bank.

Pentru a citi informatii suplimentare despre modalitatea de activare 3D Secure si pentru a activa acest serviciu, click pe linkurile de mai jos:

Pentru carduri BCR click aici

Pentru carduri ATE Bank click aici (bannerul este in dreapta)

Pentru carduri Raiffeisen click aici

Pentru carduri Unicredit Tiriac Bank click aici

Pentru carduri BRD click aici (meniul site-ului BRD este cam aiurea facut – cautati 3D Secure)

Pentru carduri Alpha Bank click aici

Pentru carduri Romexterra Bank click aici (meniul din stanga, rubrica "Inregistrare 3D Secure")

Pentru carduri CEC Bank click aici

Pentru carduri RIB click aici (pe prima pagina, sus)

Pentru carduri ING Bank click aici

Pentru cardurile emise de Banca Transilvania, nu am gasit pe site-ul lor nici un fel de informatii referitoare la acest serviciu, desi Banca Transilvania a intrat in acest program.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP