joi, 21 ianuarie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Tembelismul economic al politicienilor: Cristian Rădulescu, senator PD-L, despre pensii

În această seară, la emisiunea Ora de foc de la Realitatea TV, subiectul principal al discuţiei a fost legat de pensii. Mai precis, s-a vorbit insistent despre indexarea pensiilor la inflaţie sau respectarea legii 250 din 2007 privind menţinerea punctului de pensie la 45% din salariul brut pe economie. Senatorul PD-L, Cristian Rădulescu, într-o tradiţie de talibanism politic exersată îndelung în cursul anului electoral 2009, susţine că menţinerea în 2010 a valorii nominale a punctului de pensie la valoarea din 2009 este un avantaj pentru pensionari. Explicaţia domniei sale este kafkiană: cândva, în cursul anului 2009, euro a atins valoarea de 4,40 lei, iar acum este în jur de 4,10 lei, ceea ce, evident, este mult mai bine pentru pensionari. Absurdistan!

Aşa înţelege un politician să abordeze temele economice. În viziunea sa, probabil că recesiunea severă pe care o traversează România este benefică dacă îi serveşte scopurilor lui politice.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: CSAT şi campionii lui energetici

CSAT a aprobat reorganizarea industriei energetice în două companii. Am arătat care sunt motivele şi efectele acestei măsuri cu luni în urmă. Practic, activele nerentabile sunt scoase în afara bilanţului bugetar, iar guvernul se poate prezenta în faţa contribuabilului şi a Comisiei Europene zicând că nici subvenţii nu acordă, nici poluare nu face. Realitatea economică nu se schimbă cu absolut nimic prin acest artificiu contabil, deoarece eventuala încetare a subvenţionării termocentralelor va fi compensată prin renunţarea la profitul obţinut de unităţile rentabile din domeniu, în speţă Hidroeletrica. Câtă vreme industria energetică rămâne de stat, ea va continua să funcţioneze pe buzunarul contribuabililor, că doar nu o s-o finanţeze extratereştrii. Cu aşa conglomerate mamut, nu mă îndoiesc că socoteala cheltuielilor va fi ţinută mai bine ca înainte. Să vedeţi de acum încolo… atacuri energetice la buzunarul fiecăruia.

Măsura CSAT denotă doar parţial rea-intenţie; restul este prostie. Căci argumentul creării campionilor naţionali „având ca obiectiv creşterea siguranţei şi a securităţii energetice” este un schelet scos din dulapul cu sofisme mercantiliste. Nici nu ştiu de unde să încep mai întâi cu criticile.

În primul rând, sintagma “campion” este importată fraudulos în vocabularul politicii economice. „Campion” ne trimite cu gândul la supremaţie în concurenţă. Ce fel de campion este o companie care se sprijină pe cârjele oferite de contribuabili? Campionii creaţi în eprubeta CSAT strălucesc doar dacă prin supremaţie înţelegem suprimarea competiţiei. Teoretic mai avem de aşteptat investigaţia deschisă de Consiliul Concurenţei, dar sunt sigur că o mână a statului o va investiga şi spăla pe cealaltă cu foarte mult talent.

În al doilea rând, ce este aşa de important cu securitatea energetică? Vi se pare mai importantă decât securitatea alimentară? Sau decât cea imobiliară? Păi atunci nu ar fi bine să creăm campioni în fiecare domeniu al economiei, de la agricultură până la construcţii (în industria auto avem deja, deci o scoatem din calcul)? Nu ar fi bine să se cartelizeze/monopolizeze fiecare industrie?

Dar să nu le dăm idei politicienilor; la urma-urmei, de la campionii în energie la statul corporatist mussolinian nu e mare distanţă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Links 21.01

1. Cat de scumpa este autostrada Comarnic Brasov? O comparatie cu SUA

2. In 2009, capitalizarea globala a burselor a crescut cu 14.000 de miliarde de dolari

3. Haiti, tara in care copii mananca noroi: “Franta a ocupat in 1697 o parte din insula Hispaniola — teritoriu care astazi se numeste Haiti – unde a inceput sa planteze cafea si zahar, mana de lucru fiind formata din sclavi africani. Conditiile de trai erau insa atat de scazute, incat speranta de viata in randul sclavilor era de 21 de ani. In 1804, dupa 12 ani de razboi, poporul haitian a invins armata lui Napoleon iar Haiti si-a proclamat independenta, dar Franta a cerut 150 milioane de franci aur sub forma de despagubiri.

Pentru Haiti, aceasta datorie nu a semnificat inceputul libertatii, ci sfarsitul sperantei. Chiar si dupa ce datoria a fost redusa la 60 de milioane de franci in 1830, suma era atat de mare incat pana in 1900, 80% din bugetul national a fost cheltuit pentru returnarea datoriei. Haiti a fost singura tara in care ex-sclavii au fost obligati sa plateasca un guvern strain pentru libertatea lor”…

4. McKinsey Global Institute a lansat un raport interesant despre datoriile tarilor dezvoltate

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Participare la emisiunea Business On Air la Radio France International

La invitaţia lui Constantin Rudniţchi, azi am participat la emisiunea Business On Air de la Radio France International şi am discutat pe marginea perspectivelor pieţei imobiliare româneşti în 2010. Puteţi asculta intervenţia mea folosind playerul de mai jos şi puteţi citi relatarea aici.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Aseară, la Realitatea TV, pe teme economice

Aseară am fost invitat la emisiunea Ora de foc de la Realitatea TV (o puteţi urmări aici). Producătoarea care m-a sunat mi-a spus că subiectul urma să fie legat de beneficiile aduse de actuala criză economică. Până la urmă nu a fost să fie aşa, discutându-se vreme de o oră şi jumătate despre cum va arăta anul economic 2010. În afară de amfitrionii Oana Stancu şi Adrian Ursu şi jurnaliştii Ionel Dancă şi Bogdan Chirieac, au mai participat: Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, Mircea Ursache, fost preşedinte al AVAS, Cristian Sima, preşedinte WBS România şi Dan Lazăr, consilier al premierului Emil Boc.

Au fost discutate perspectivele pieţei valutare, bancare şi imobiliare în 2010, măsurile anticriză ale guvernului, construcţia de autostrăzi şi alte subiecte economice.

Emisiunea a început cu evocarea posibilităţii ca România să ajungă în situaţia de a renunţa la o parte din tranşele din acordul stand-by cu Fondul Monetar Internaţional, supoziţie alimentată de afirmaţiile lui Adrian Vasilescu făcute cu o seară înainte, ca să evolueze către lipsa măsurilor anticriză din programul guvernului şi bugetul de stat, ceea ce face cu atât mai necesar ansamblul acordurilor de finanţare încheiate de România cu instituţiile internaţionale.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: De ce sunt profesorii socialişti?

Aceasta este întrebarea la care răspund câţiva cercetători a căror muncă este rezumată de New York Times. Pe scurt, răspunsul este că liberalii (mai precis, conservatorii) nu sunt interesaţi să ajungă să predea în universităţi, ci mai degrabă să presteze în avocatură, medicină sau armată. Adică lucrurile ar sta oarecum asemănător profesiei de baby-sitting, care este mult mai tentantă pentru femei decât pentru bărbaţi. Singura diferenţă este că mediul academic nu presupune diferenţe de sex, ci de orientare politică.

Deşi articolul neagă explicit acest lucru, eu sunt de acord cu Walter Block, care spune că, de fapt, explicaţia numărului redus de profesori de orientare liberală este cenzura. Pur şi simplu cei cu orientare ideologică diferită nu sunt bine văzuţi de mainstream-ul academic. Subliniez că situaţia în universităţile occidentale este substanţial mai rea decât în cele româneşti.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Daniel Cazangiu: Diferenţe între declaraţii şi realitate

- 'Economia naţională va creşte' - ştire menită să genereze un val de optimism, întărită şi de prognoza pe care se bazează bugetul de stat; scopul este stimularea consumului. Consumul fiind motorul economiei româneşti, care în ultima perioadă şi-a erodat substanţial combustibilul, nu întrevăd nici o perspectivă de creştere. În schimb, continuarea finanţării bugetare din bani externi este varianta cea mai probabilă pe tot parcursul acestui an.
- 'Actualul preşedinte a promis în campanie, printre altele, menţinerea fiscalităţii'. Însă nu a ţinut mult şi iată că dinspre finanţe vin o serie de propuneri puţin spus aberante, care vizează tocmai creşterea fiscalităţii, diminuarea consumului şi descurajarea muncii.
- 'Optimismul declaraţiilor din ultima perioadă care ne anunţă prin diferite voci că ne apropiem de ieşirea din criză' este un foc de paie, care este stins de lipsa unui plan de măsuri economice coerent. Cârpeala legislativă, socoteala bugetară bazată pe trecut fără să se ţină cont de condiţiile reale din piaţă şi lipsa unei viziuni pe următorii ani, coroborate cu mediul instituţional destul de corupt, face din Romania o zonă mai puţin interesantă pentru investiţii.
- 'Acordul cu FMI reprezintă calea de urmat şi programul de guvernare'. Parţial adevărat, pentru că totul a mers până în punctul în care politicul ar fi trebuit să adopte măsuri ne-sociale, fapt ce va duce la două posibile variante: fie continuarea finanţării bugetare din banii fondului, fie o renegociere a acordului.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Cristian Orgonaş: Istoria FNI sau cum au luat ţeapă 300.000 de români

Precedentul SAFI

Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri administrat de SAFI a fost infiintat in noiembrie 1993, in decembrie fiind lansat si Certificatul de Investitor de tip A, cu o valoare nominala de 50.000 de lei vechi. In aprilie 1996, valoarea acestui certificat era de 814,368 lei, ceea ce inseamna ca in mai putin de doi ani si jumatate, SAFI a reusit sa multiplice investitia initiala de 16.2 ori.

In acelasi timp, randamentele spectaculoase generate de fond au atras aproximativ 220.000 de investitori, iar activul net a ajuns la 488.5 miliarde lei (168 milioane dolari).

Cum a fost posibila obtinerea unor astfel de randamente? Profitand de lipsa de reglementare a pietei fondurilor mutuale, SAFI a inclus in activul fondului si randamentele viitoare ce urmau a fi obtinute din investitiile curente, ceea ce a dus la umflarea artificiala a valorii unitatii de fond, situatie de care au beneficiat cei care si-au retras banii inainte ca FMOA sa se prabuseasca.

In momentul in care autoritatile au interzis aceasta practica, valoarea Certificatului de investitor de tip A a scazut cu 45.11% iar activul fondului a scazut de la 488.5 la 281.1 mld lei, ceea ce inseamna ca intr-o singura zi, s-au “evaporat” 71 de milioane de dolari. Restul este istorie.

Cum a ajuns FNI la 300.000 de investitori

In perioada in care FMOA-SAFI se prabusea spectaculos, o alta “stea” se pregatea sa rasara – Fondul National de Investitii. Cand discutam despre FNI, trebuie spus de la bun inceput ca aceasta afacere a fost pornita doar pentru a trage in piept cat mai multi investitori, acest lucru rezultand din tot ceea ce managementul acestui fond de investitii a facut timp de aproape 5 ani.

FNI s-a lansat in 19 octombrie 1995, iar prima cotatie a unitatii de fond a fost de 10.000 de lei vechi. In aprilie 2000, respectiv in momentul in care FNI a intrat in colaps, valoarea unitatii de fond era de 99.700 lei, asta dupa ce in septembrie 1999, fiecare unitate de fond a fost splitata in 10, ceea ce inseamna ca in patru ani si jumatate, FNI a reusit sa multiplice de 99.7 ori banii investitorilor. Calculat in dolari, cine a investit $1000 in noiembrie 1995, avea ~$12.500 in aprilie 2000, desi intre timp, leul s-a devalorizat cu 700%.

Click pe graficul alaturat pentru a observa randamentele anuale generate de FNI comparativ dobanzile bancare, inflatia si deprecierea leului fata de dolar.

Sa tinem cont si de faptul ca FNI a obtinut randamentele respective cu toate ca detinea permanent intre 40 si 45% din active sub forma de cash (pana la urma, aceasta informatie s-a dovedit a fi falsa).

Ce efect au avut aceste performante in randul populatiei? Lacomia si lipsa de educatie financiara au determinat cresterea exponentiala a numarului de investitori, astfel ca doar in ultimii doi ani si jumatate de functionare, activele au crescut de 11 ori, iar numarul investitorilor de aproape 8 ori, click pe graficul alaturat pentru detalii.

Pe de alta parte, succesul FNI s-a datorat si celebrei campanii publicitare “Dormi linistit, FNI vegheaza…” iar garantia oferita de CEC i-a adormit si pe cei mai suspiciosi dintre romani.

Pentru a intelege ce au insemnat 300.000 de investitori pentru industria fondurilor mutuale, sa spunem ca la sfarsitul anului trecut, numarul total al investitorilor a fost de 164.000, adica jumatate din cat aduna FNI singur in anul 2000.

Cum s-au “furat” banii de la FNI

Toata lumea se intreaba “unde sunt banii”, insa trebuie spus ca o parte din bani nu au existat niciodata din cauza ca randamentele false anuntate de FNI au determinat o crestere a averii investitorilor doar pe hartie. Daca discutam insa despre banii care au existat, acestia au fost “sifonati” prin doua metode:

1. Prin rascumpararea unitatilor de fond la o valoare care nu avea nicio legatura cu realitatea

Pe toata durata sa de functionare, FNI a raportat randamente false, determinand astfel cresterea artificiala a unitatii de fond. Aceasta crestere artificiala a facut ca valoarea oficiala a activului sa nu mai aiba suport real, astfel ca cei care isi lichidau investitiile la FNI, erau de fapt platiti nu din banii produsi de fond (care nu existau) ci din banii adusi de noii investitori, FNI fiind de fapt un veritabil joc piramidal.

In momentul in care noii veniti nu au mai putut acoperi retragerile realizate de “baietii destepti” care stiau ce va urma, fondul s-a prabusit.

Cum a fost umflat artificial activul fondului?

a. prin raportarea unui numar al unitatilor de fond mai mic decat in realitate – oficial, in momentul prabusirii, existau in circulatie 34 de milioane de unitati de fond insa in realitate, cifra era de 74 de milioane. Ce inseamna asta? Inseamna ca in loc ca activul total sa se imparta la 74 de milioane, s-a impartit doar la 34 de milioane, astfel ca valoarea unitatii de fond comunicata oficial, era dubla fata de cea reala.

b. prin cumpararea de catre FNI la suprapret a unor companii necotate. Mai pe intelesul tuturor: eu detin o companie care valoreaza 1 milion de dolari, dar o vand FNI cu 3 milioane, diferenta reprezentand un castig pentru mine si o pierdere pentru fond. Mai departe, compania intra in activul fondului la valoarea de achizitie, astfel ca activul creste cu 3 milioane de dolari, desi cresterea ar trebui sa fie de doar 1 milion.

Ajungem astfel la a doua modalitate de scoatere a banilor din FNI:

2. Vanzarea catre FNI la suprapret a unor companii

Sorin Ovidiu Vantu a vandut atat personal, cat si prin interpusi, mai multe companii Fondului National de Investitii, pretul acestora fiind mult umflat. In momentul in care FNI s-a prabusit, s-a descoperit ca peste 90% din bani erau investiti in companii necotate, multe dintre acestea prinse in activ la valori ireale.

Cum a putut avea loc o asemenea escrocherie

In mod clar, aceasta escrocherie nu ar fi putut avea loc fara ajutorul institutiilor statului. De ce spun asta:

1. Randamentele anuale comunicate de fond insultau bunul simt, mai ales tinand cont de faptul ca erau realizate desi FNI declara ca are tot timpul 40-45% din active sub forma de cash. S-a sesizat cineva din CNVM? Nici vorba.

2. Ponderea investitiilor in actiuni necotate (comunicata oficial) a fost permanent in jurul a 40% din activ, mult peste limita legala de 10%. CNVM a trimis catre FNI cateva scrisori de genul ”va rugam sa intrati in legalitate”, insa nu s-a intamplat nimic.

3. FNI a comunicat tot timpul date false in ceea ce priveste randamentele, numarul unitatilor de fond aflate in circulatie, ponderea investitiilor in actiuni necotate si multe altele, insa cele cateva controale ale CNVM nu au descoperit nimic ilegal…

Concluzie

Sorin Ovidiu Vantu a avut anul trecut o replica celebra: “intariti-va statul!”. Cu alte cuvinte, un stat roman slab si corupt a permis existenta unei afaceri gen FNI dar si a altora asemanatoare, iar daca discutam despre vinovati, spre cine ar trebui sa indreptam degetul: spre SOV & co, respectiv spre cei care au reusit sa se imbogateasca speculand slabiciunile statului, sau spre autoritati, care nu au reusit sa opreasca aceasta escrocherie?

Cat despre banii de la FNI…sa fie primiti. Nu ii vom mai vedea inapoi niciodata.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP