vineri, 22 ianuarie 2010

Dan Popa: Proverbe de week-end (primite pe mail)

- A gresi e omeneste, dar e impotriva politicii firmei. (Anonim)

- Daca marele Columb ar fi avut o comisie de experti, probabil ca si acum ar fi fost tot in port. (Arthur Goldberg)

- Regula vestimentara a firmei noastre: intotdeauna acopera-ti spatele. (Anonim)

- Daca nu ai o slujba care iti da bataie de cap, atunci nu ai nici o slujba. (Malcom Forbes)

- Cel care poate zambi cand lucrurile merg prost, s-a gandit deja la cineva pe care sa dea vina. (Arthur Bloch)

- Am remarcat ca persoanele care intarzie la munca sunt mult mai joviale decat persoanele care le asteapta. (E.V.Lucas)

- Un memoriu este intotdeauna scris nu pentru a-l informa pe cel care il citeste, ci pentru a-l proteja pe cel care l-a scris. (Dean Acheson)

- Spune-i sefului tot ce crezi despre el si adevarul te va elibera. (Anonim)

- Un conducator nu trebuie niciodata sa se avante prea mult inaintea trupelor sale pentru ca risca sa fie impuscat in fund. (Senatorul american Joseph S.Clark)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: În 1990, CFR a transportat 400.000.000 de pasageri. Cum stau lucrurile acum, după 20 de ani?

In 1990, CFR-ul a transportat un numar de 408 milioane pasageri*, alti 781 de milioane fiind transportati de mijloacele auto de transport in comun care circulau pe rutele interurbane si internationale.

Cum stau lucrurile acum, dupa 20 de ani? In 2009, numarul pasagerilor transportati de CFR si operatorii privati de cale ferata a fost de aproximativ 70 de milioane, cu 82.8% mai putini decat in 1990, iar numarul pasagerilor care au folosit varianta auto a fost de aproximativ 260 de milioane, cu 66.7% mai mic decat in urma cu 20 de ani, detalii in graficul de mai jos, click pentru marire. Sursa: INS


De remarcat faptul ca exceptand anii 1995 si 1996, numarul celor care au utilizat trenul pentru a se deplasa dintr-o localitate in alta a scazut continuu dupa Revolutie, scaderea fiind insa ceva mai putin abrupta in cazul transportului auto.

Ce a determinat o asemenea scadere? Explozia pietei auto! Intre 1990 si 2009, numarul autoturismelor inscrise in circulatie a crescut de la 1.29 milioane la aproximativ 4.3 milioane, astfel ca multi dintre cei care la inceputul anilor 90 erau clientii CFR au acum masina.

Pe de alta parte, in Romania, trenul nu reprezinta o alternativa la deplasarea cu autoturismul propriu la fel ca in cazul tarilor vestice, iar asta se intampla pentru ca cel putin pe rutele scurte, conditiile oferite de CFR sunt sub orice critica. Desi pe rutele lungi conditiile sunt mai bune, trenurile intarzie prea mult si prea des, iar viteza de deplasare este redusa.

Daca la noi numarul de pasageri scade, in majoritatea tarilor europene numarul de pasageri creste: intre 2004 si 2008, numarul pasagerilor a crescut cu 94% in Grecia, cu 12% in Germania si 24% in UK, detalii in graficul de mai jos. Sursa: Eurostat.

Probabil ca la un moment dat, trendul descendent al numarului de calatori va fi stopat, insa pentru ca asta sa se intample, CFR-ul trebuie sa investeasca masiv atat in renovarea garilor (gara din Timisoara arata EXECRABIL), cat si in schimbarea actualelor garnituri de tren cu unele mai noi si mai rapide (in special pe rutele locale). Va mai trece insa mult timp pana cand CFR-ul isi va recastiga clientii pierduti in ultimii ani.

PS: la sfarsitul anului trecut, am facut un drum Timisoara-Bucuresti si retur cu intercity, conditiile fiind absolut decente. La intoarcere insa, trenul a intarziat doua ore desi nu s-a intamplat nimic deosebit pe parcurs.

Citeste si: De ce nu mai vor romanii sa calatoreasca cu trenul?

*Pasagerii transportati reprezinta pasagerii imbarcati catre orice destinatie, indiferent daca plecarea se face de pe teritoriul tarii sau nu, cu conditia ca vehiculul sã apartina unei unitati detransport din tara sau sa fie închiriat de aceasta. La transportulpe calea ferata au fost inclusi pasagerii plecati din statiile de pereteaua nationala de cai ferate, indiferent de destinatie sipasagerii intrati in tara prin statiile de frontiera, care posedabilete, abonamente, legitimatii de calatorie sau alte documente de transport

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Cine s-a născut azi?(6) – Mancur Olson

În 22 ianuarie 1932 s-a născut Mancur Olson, economist pe care îl încadrez în categoria must reading. Citiţi Creşterea şi decăderea naţiunilor tradusă la Humanitas şi veţi înţelege de ce. Mancur Olson s-a dedicat studiului acţiunii colective şi problemei bunurilor publice, iar titlul primei sale cărţi este elocvent: The Logic of Collective Action: Public Goods and the Theory of Groups.

Vă ofer câteva citate foarte interesante (devastatoare chiar):
• “Chiar dacă toţi indivizii aparţinând unui grup mare sunt raţionali, au interese comune şi au şansa de a reuşi dacă acţionează ca grup în vederea atingerii obiectivului comun, ei nu acţionează de bunăvoie în vederea atingerii respectivului interes comun. Ideea potrivit căreia grupurile de indivizi acţionează pentru a-şi atinge interesele comune, departe de a fi consecinţa logică a faptului că indivizii din grup îşi urmăresc în mod raţional interesele personale, intră în contradicţie cu această ipoteză.”
• „Membrii grupurilor mici au o capacitate de organizare disproporţionată în beneficiul acţiunii colective, disproporţie care, în societăţile stabile, se reduce în timp dar nu dispare.”
• „Odată cu trecerea timpului, societăţile stabile tind să acumuleze mai multe coluziuni şi organizaţii având ca scop o acţiune colectivă.”
• „Una peste alta, grupurile de interese speciale reduc eficienţa şi venitul global al societăţilor în care operează.”
• „Înmulţirea coaliţiilor de distribuţie duce la creşterea complexităţii reglementărilor şi a rolului guvernului, modificând direcţia evoluţiei sociale.”

Dacă din cele de mai sus aţi înţeles măcar de ce sindicatul Metrorex a obţinut întotdeauna ce a vrut pe când profesorii s-au ales mai mereu cu praful de pe tobă (la împărţirea pomenilor guvernamentale), atunci este bine. Dacă aţi mai înţeles şi că “integrarea României în structurile euro-atlantice” nu presupune vreo schimbare instituţională mai importantă decât schimbarea blănii lupului, atunci este foarte bine. Iar dacă aţi înţeles că interesele de grup nu pot fi atinse dacă oamenii sunt umanoizi fără valori spirituale, oricît de raţionali ar fi, atunci este de-a dreptul excelent. Dacă nu, atunci trebuie neapărat citite cărţile – ceea ce oricum este un exerciţiu fascinant, după cum am zis.

Ce este cu adevărat superb este că Mancur Olson, fără a fi vreun suporter prea vocal al liberalismului, le-a dat efectiv lecţii unor economişti “de dreapta” celebri, precum James Buchanan, George Stigler şi Gary Becker (toţi premiaţi cu Nobel). A spus explicit că statul nu este altceva decât un bandit – ce-i drept un bandit “staţionar” (nu unul care dă lovitura şi fuge), adică un hoţ cu 5 clase peste şmenarii de rând – care, în loc să omoare găina cu ouăle de aur, preferă să o hrănească pentru a extrage treptat o avuţie mult mai mare. E adevărat că a adăugat că democraţia este un mechanism de aliniere a funcţionării statului la interesele oamenilor. Însă Olson este la ani lumină de Buchanan şi alţii care chiar cred că guvernarea este rodul unui “contract social” sau aşa ceva.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: Mutaţii majore: în 10 ani, economiile G7 vor fi depăşite de cele ale celor mai mari şapte state emergente

Un recent studiu al PricewaterhouseCoopers, citat de Mediafax, arată că, în următorii 20 de ani, Produsul Intern Brut al celor mai mari economii ale lumii (SUA, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Canada), grupate în G7, va fi depăşit de cel al celor mai importante şapte economii emergente: China, India, Brazilia, Rusia, Mexic, Indonezia şi Turcia.

În anul 2000, PIB-ul G7 era dublu faţă de cel al celor şapte ţări emergente. Până în anul 2019, PIB-ul celor şapte economii emergente îl va egala pe cel al ţărilor din G7, ca urmare a unui ritm de creştere de 30% în această perioadă, superior economiilor G7.

Analiştii PricewaterhouseCoopers cred că economia Chinei o va depăşi pe cea a SUA aproximativ în anul 2020, înainte ca procesul de îmbătrânire a populaţiei să afecteze performanţele statului asiatic.

În perspectiva acestor previziuni, nu este de mirare multitudinea demersurilor ţărilor emergente de a schimba regulile jocului. Reamintesc faptul că ţările emergente vor avea o reprezentare mai mare în cadrul Fondului Monetar Internaţional, Rusia şi China fac presiuni ca monedele lor naţionale să devină monede internaţionale de rezervă, iar ţările din Golf intenţionează să înlocuiască dolarul ca monedă de tranzacţionare în tranzacţiile cu petrol cu un coş de valute în care ar intra şi monede ale ţărilor emergente. Dar situaţia rămâne complicată, dat fiind că expunerea Chinei faţă de economia amercicană este enormă.

Clasamentul economic mondial în funcţie de PIB va fi în anul 2030 total diferit faţă de prezent, China fiind urmată de SUA, India, Brazilia, Rusia, Germania, Mexic, Franţa şi Marea Britanie, în opinia specialiştilor de la PricewaterhouseCoopers.

Şi o ştire de ultimă oră: în T4 2009, PIB a crescut cu 10,7% faţă de T4 2008, a anunţat oficiul de statistică de la Beijing.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Aici sunt banii dumneavoastră!

Conform Institutului National de Statistica, intre 2000 si 2006, in infrastructura rutiera au fost investiti 7 miliarde de euro, din care 2 miliarde doar in 2006. Desi nu avem date pentru 2007 si 2008, putem aproxima sumele ca fiind cel putin la nivelul celei din 2006, astfel ca suma totala investita in sosele, strazi si drumuri in perioada 2000-2008, s-a ridicat la aproximativ 11-12 miliarde de euro, posibil chiar mai mult daca luam in considerare si autostrada Bechtel. Sa vedem ce s-a realizat cu acesti bani.

In anul 2000, lungimea totala a drumurilor publice era de 78.479 kilometri, dintre care 14.824 km de drumuri nationale si 63.655 km de drumuri judetene si comunale. Mai departe, 19.418 km reprezentau drumuri modernizate, respectiv 90% din drumurile nationale si 9.5% din drumurile judetene si comunale.

Cum stau lucrurile la sfarsitul anului 2008? Lungimea drumurilor publice a crescut la 81.693 km, dintre care 22.865 km erau modernizati, evolutia in graficul de mai jos, click pentru detalii.



Concluzii

- cu 11 miliarde de euro s-au construit 3200 km de drumuri publice, iar ponderea drumurilor modernizate in total a crescut de la 24.7% la 28%. O parte din acesti bani au fost insa alocati repararii drumurilor construite in aceasta perioada (stim cu totii ca in RO, orice drum se strica dupa un an de la darea in folosinta), iar o alta parte lucrarilor de constructii aflate inca in desfasurare.

- conform statisticilor oficiale, 90% din drumurile nationale sunt considerate ca fiind modernizate, ceea ce ma face sa ma intreb ce intelege Ministerul Transporturilor prin “modernizate”…

- la sfarsitul anului 2008, existau in Romania 36.000 km de drumuri de pamant sau pietruite, iar dintre cei 64.000 de km de drumuri judetene si comunale, peste 90% sunt nemodernizati.

- luand in considerare ceea ce s-a realizat in ultimii 10 ani, cred ca avem nevoie lejer de 100-150 de miliarde de euro si 50 de ani pentru a ajunge din urma tarile vestice din punctul de vedere al infrastructurii rutiere, asta daca nu vom cheltui mai multi bani pe repararea anuala a drumurilor existente, decat pe construirea unora noi.

PS: nu mai are rost sa compar infrastructura rutierea din Romania cu cea a tarilor membre UE pentru ca suntem de departe pe ultimul loc la toate capitolele. Autoritatile au insa planuri mari…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP