sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Cristian Orgonaş: Aplicant pentru un job la Goldman Sachs: voi munci pentru această companie non stop, atât timp cât inima va continua să îmi bată

Multa lume isi cauta acum de lucru, iar daca nu stiti cum sa va concepeti scrisoarea de intentie, gasiti mai jos un model.

Un candidat pentru o pozitie de analist in cadrul bancii Goldman Sachs scrie:

“…probabil ca numele meu nu va spune nimic in acest moment, insa dupa 5 ani nu va veti mai putea imagina viata fara mine. Dorinta mea de a avea succes in industria financiara depaseste orice inchipuire, iar atat timp cat inima va continua sa imi bata in piept, voi munci pentru a imi atinge aceasta tinta….

Goldman Sachs este locul in care vreau sa muncesc, iar pentru mine nu exista alternativa. Oferiti-mi ocazia de a lucra in compania dumneavostra si va promit ca voi deveni cel mai bun angajat pe care l-ati avut vreodata. Voi munci non-stop atat timp cat voi trai pentru a fi sigur ca Goldman Sachs va ramane in top…”

mai jos un fragment din CV si SI, gasiti aici intregul document. Nu stim daca a si obtinut jobul :-)

sursa: brobible.com





Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Daniel Cazangiu: Propaganda ecologistă

Suntem îndemnaţi să selectăm deşeurile pe categorii, există chiar containere speciale pentru colectare, în camerele de hotel sunt o mulţime de bucăţi de hârtie cu mesaje 'verzi' aşezate la vedere, avem acces la o mulţime de site-uri de ecologie, şi totuşi nu ne schimbăm comportamentul.

Pe lîngă toate aceste realităţi mai asistăm şi la o mulţime de campanii de mediatizare, pe diverse canale de comunicare, care transmit mesaje de protejare a mediului şi reciclare a materialelor, desigur plătite tot de contribuabili.

Am identificat două faze ale propagandei ecologiste, al cărei scop final este acela de mărire a fiscalităţii. Voi justifica această concluzie.

Prima fază este aceea a mediatizării intense a 'încălzirii globale' şi a altor sperietori pentru a sensibiliza opinia publică şi a-i crea impresia că avem într-adevăr o problemă. După ce opinia publică se va obişnui cu ideea şi va considera chestiunea posibilei schimbări a climei o problemă, intrăm în faza a doua, în care căutăm soluţii. Iar pentru a le pune în aplicare este nevoie bineînţeles de bani, deci trebuie inventată o nouă taxă. (Discuţiile sunt destul de avansate în privinţa funcţionării şi a planului de implementare a noului sistem de taxare.)

Tema 'încălzirii globale' a fost destul de inspirat aleasă deoarece se adresează întregii lumi, orice altă temă ecologică având implicaţii locale. Cutiile de rezonanţă sunt întâlnirile care au loc la nivel internaţional, la care fac prezenţa personaje publice pentru a transfera puţină credibilitate şi seriozitate ideilor vehiculate.

Etichetez mediatizarea ca fiind propagandă cu scop precis pentru că totul putea fi făcut fără gălăgie mediatică şi mult mai simplu. Cum?

Sunt îndemnat să selectez deşeurile reciclabile pe care le produc, iar dacă o fac primesc o reducere la factura de salubritate pentru că am devenit un mic furnizor de materiale reciclabile. Asemenea motivaţie pot să primesc şi din partea hotelierului în cazul în care stau două zile şi nu doresc schimbarea aşternuturilor sau a prosoapelor, de pildă. Reciclând diferite materiale, costurile de producţie ale materiei prime scad, iar emisiile de elemente poluante se diminuează.

În orice ipostază, dacă am un comportament cât mai 'verde' trebuie să fiu recompensat oarecum faţă de cel care plăteşte aceeaşi bani, dar beneficiază de tot confortul sau timpul său (pierdut cu separarea deşeurilor).

PS: mai mult ca sigur că după ce vom fi impozitaţi 'împotriva încălzirii globale', nu vom vedea nici după ani buni circulând pe străzi maşini electrice, termocentrale închise, Bucureştiul cu staţie de epurare a apelor uzate, şi multe altele care ţin de domeniul SF-ului.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Cristian Orgonaş: Ce se mai aude despre indicele oficial al pieţei imobiliare?

La sfarsitul anului 2008, Institutul National de Statistica ne promitea ca din 2010, vom avea un indice oficial al pietei imobiliare calculat pe baza preturile reale de tranzactionare inregistrate de catre notari, insa cel putin in ultimele sase luni, nu am mai auzit nimic despre acest subiect. Mai mult, pe situl INS nu apare nicio data de lansare, astfel ca este posibil ca proiectul sa fi fost din nou amanat.

Zilele trecute l-am auzit pe dl Ion Marin – vicepresedintele Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania – declarand la The Money Channel ca deocamdata, un astfel de indice este imposibil de realizat pentru ca preturile se stabilesc in functie de interesul de moment al vanzatorilor si cumparatorilor si ca din aceasta cauza, variaza foarte mult chiar si pentru acelasi tip de imobil localizat in aceeasi zona, iar un pret mediu nu ar reflecta corect realitatea din piata.

Mai departe, dl Marin ne-a dat si un exemplu: “biroul meu notarial se afla intr-un bloc, iar daca vreau sa ma extind prin cumpararea unui apartament alaturat, vecinul imi va cere un pret mult mai mare decat daca l-ar vinde altcuiva”. Am ramas mut ascultand o asemenea justificare, si mi-am dat seama ca de fapt unii nu doresc transparenta pietei imobiliare romanesti.

Cu alte cuvinte, inteleg ca din punctul de vedere al notarilor, este mai bine ca preturile sa fie stabilite aleatoriu, fara sa avem un reper oficial, iar asta ma face a ma intreb de ce in tarile civilizate poti afla preturile de tranzactionare din fiecare zona a unei localitati dar in Romania nu? Pentru ca vrem din nou sa fim originali?

Cu cat o piata este mai transparenta, cu cat exista mai multe informatii despre ceea ce se intampla pe piata respectiva, cu atat mai usor pot fi evitate tepele de orice fel.

Totusi, cat de greu poate fi sa culegi datele de la notari, sa le introduci intr-un soft si sa apesi enter?

PS: am trimis ieri un e-mail INS cerand detalii privitoare la momentul lansarii indicelui pietei imobiliare, insa nu am primit inca raspuns.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Cine s-a născut azi? (7) – Arthur Lewis

În data de 23 ianuarie 1915 s-a născut Arthur Lewis, unul dintre căştigătorii premiului Nobel. Deşi a studiat la London School of Economics în vremea când Hayek era profesor, nu a fost influenţat deloc de acesta. Lewis se numără printre fondatorii economiei dezvoltării, adică a credinţei că în ţările sărace ştiinţa economică se aplică altfel decât în ţările bogate (nu am auzit pe nimeni să spună acelaşi lucru în legătură cu fizica, dar în economie viaţa bate filmul)

După Lewis, constrângerea iniţială fundamentală care apasă asupra unei economii înapoiate este lipsa capitalului, adică lipsa unui volum suficient de economisiri care să finanţeze proiectele de investiţii. Ceea ce este corect. Spune el : ”Problema centrală în teoria dezvoltării economice este înţelegerea procesului prin care o comunitate care anterior economisea şi investea 4-5 % din venitul naţional, se transformă într-o economie unde economisirile voluntare ajung la 12-15 % din venitul naţional, sau chiar mai mult”.

Dar de la o idee bună sare imediat la altele complet nefericite. Lewis a susţinut că ceea ce trebuie să facă ţările sărace este să se industrializeze, pentru că în acest sector productivitatea muncii este mai ridicată (ceea ce permite economisirea şi acumularea de capital). Şi deoarece creşterea exporturilor nu e o idee prea bună în cazul unei economii care exportă cacao, bine ar fi ca guvernul să practice o strategie de industrializare pentru substituirea importurilor. Această idee îl pune practic pe Lewis în aceiaşi tabără cu Raul Prebisch şi alţi marxişti celebri din lumea a treia. Lewis a oferit astfel pavăză intelectuală tuturor dictatorilor care vânturau lozinci de genul “tractoare facem şi noi în România”. În anii ’50-’60 mai ales, dar în multe ţări până în anii ’90, s-au încercat cu obstinaţie variaţii pe tema unui neo-mercantilism ce presupunea sprijinirea şi formarea unor industrii de substituire a importurilor, crearea unor capacităţi de producţie în discordanţă evidentă cu principiul liberei specializări în diviziunea internaţională a muncii, la adăpost de concurenţa străină prin intermediul unui protecţionism agresiv

Lewis nu a înţeles că nu există nimic mecanic în procesul dezvoltării. Industrializarea nu este bună în sine (la fel cum nicio afacere nu este bună în sine), ci doar dacă răspunde nevoilor pieţei. Din păcate, viziunile mecaniciste predomină în abordarea politicii economice, în ciuda deceniilor de rezultate nefaste. Susţinătorii lor au permanent o scuză: “nu sistemul a fost prost, ci implementarea lui”. Yeah, right.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP