miercuri, 27 ianuarie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Propunere: să se aplice CAS şi pe dobânda bancară, şi pe câştigurile la bursă, şi pe câştigurile la loterie

Citiţi în Capital.ro ce ne pregătesc guvernanţii: Lovitură sub centură pentru patroni şi PFA-uri: CAS la dividende sau la venitul integral, articol scris de Rodica Bărbuneanu. Pe scurt, CAS va fi plătit şi pentru dividende, în viziunea proiectului de lege privind pensiile.

Având în vedere că dividendele sunt compensaţia pentru capitalul social, ca investiţie de capital, atunci trebuie să se plătească CAS şi pentru dobânzile bancare şi pentru investiţiile pe pieţele de capital. În esenţă, sunt acelaşi lucru. La fel s-ar putea raţiona şi pentru câştigurile de la loterie, ca şi pe vânzarea imobilelor. CAS tinde să devină un nou TVA.

Dincolo de glumă sau de dat idei proate unor guvernanţi incompetenţi, toată această zbatere derivă din dezechilibrul accentuat al bugetului de pensii. Cauza: largheţea populistă a politicienilor, care a permis nenumărate pensionări anticipate, discriminări în plata CAS şi multe altele. Nota de plată este imensă.

Într-un interviu acordat ziariştilor Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă de la Adevărul, Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la Fondul Monetar Internaţional, face o analiză necruţătoare sistemului de pensii actual din România: "Aşa cum arată acum sistemul pensiilor în România, dacă nu se ia nicio măsură şi se continuă aşa, până în 2025 vom avea un deficit de 4,3% din PIB, numai pe acest segment. Sistemul actual nu mai poate să funcţioneze, el creează, an de an, deficite. Numai anul acesta, deficitul sistemului de pensii este de 2 miliarde de euro. Aceşti bani se transferă de la bugetul de stat pentru acoperirea deficitului. E clar că nu se poate susţine pe termen lung. Şi atunci, trebuie să schimbi ceva. Sigur, uneori este mai greu de acceptat, mai greu de aplicat. De aceea, legea pensiilor şi impunerea unei anumite date de adoptare presupun anumite discuţii şi angajamente politice. E un proces complex, care necesită foarte multă muncă şi foarte multă determinare."

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Jeffrey Franks, FMI: Numărul şomerilor ar putea atinge un milion de persoane până la jumătatea anului

"Personal, cred că şomajul va continua să crească probabil până la mijlocul anului (...) Per total, un milion de şomeri este cu siguranţă posibil", a spus Jeffrey Franks, în cursul unei conferinţe de presă ţinute astăzi la BNR.

Tot el a precizat că, pentru diminuarea deficitului bugetar, este necesară reducerea aparatului bugetar şi a cheltuielilor cu salariile din sectorul public. Acest lucru se poate realizat fie prin micşorarea cu 10% a angajaţilor din sistemul public, fie prin reducerea salariilor acestora. "În realitate, o combinaţie dintre cele două este cea mai potrivită. Care va fi mixul exact, rămâne ca Guvernul să decidă", a spus Franks.

În conformitate cu datele frunizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), în decembrie 2009, numărul total al şomerilor a ajuns la 709.383 persoane.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Ministerul Finanţelor Publice, microîntreprinderile, asistenţa contribuabililor şi e-mail-ul

Ziarul financiar publică un amplu articol intitulat Deţinătorii de microîntreprinderi mai au 3 zile să-şi schimbe statutul, semnat de Adelina Mihai. Iată cum începe articolul:


Deţinătorii de microîntreprinderi mai au trei zile la dispoziţie pentru a depune actul prin care să treacă la impozitarea exclusiv a profitului, după renunţarea la regimul privilegiat de taxare pentru microîntreprinderi, de 3% a impozitului pe venit. Totuşi, noile reglementări sunt neclare pentru cei care deţin firme mici, pentru că nu ştiu încă de când se aplică măsura, ce acte trebuie să depună şi unde şi nici care sunt normele de aplicare ale acesteia.

"Microîntreprinderile trebuie să depună la autoritatea fiscală competentă până la 30 ianuarie 2010 Declaraţia 010 - pentru înregistrarea fiscală a persoanelor juridice. Nerespectarea termenului prevăzut anterior pentru depunerea declaraţiei fiscale constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 5.000 de lei", susţine Simona Chirică, senior associate în cadrul firmei austriece de avocatură Schoenherr şi Asociaţii, unul dintre cei mai mari jucători străini de pe piaţa locală.

În esenţă, mai multe declaraţii ale minstrului finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, şi ale altor înalţi reprezentanţi ai MFP afirmă că s-a desfiinţat impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, ele urmând să fie impozitate cu 16% din profit. Codul fiscal, însă, cu modificările la zi, nu are abrogate articolele legate de microîntreprinderi, cuprinse în Titlul IV, Impozitul pe veniturile microintreprinderilor. Nu este mai puţin adevărat că, în art.107, Cota de impozitare, nu se prevede o cotă de impozitare pentru anul 2010, ci numai până în 2009.

Curios să aflu car este poziţia MFP în această privinţă, am scris un e-mail, din pagina special destinată a portalului ANAF. În formularul respectiv, după ce ţi se solicită toate datele firmei, ai la dispoziţie maximum 500 de caractere pentru a-ţi vărsa oful. Am descris pe scurt problema de mai sus. Am primit, în circa două ore, următorul răspuns:

Va informam ca e-mail-ul dvs. a fost receptionat de Directia generala de metodologii fiscale, indrumare si asistenta a contribuabililor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

In cel mai scurt timp vi se va comunica numarul sub care a fost inregistrat e-mail-ul dv. si organul fiscal caruia i-a fost transmis acesta, spre solutionare, in conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) lit. b) sau c), dupa caz, din Procedura privind îndrumarea şi asistenţa contribuabililor de către organele fiscale, aprobata prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1338/2008.

In conformitate cu prevederile legale, termenul de rezolvare a intrebarilor contribuabilior transmise prin e-mail este de 30 de zile de la data inregistrarii. Termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

Va informam de asemenea, ca puteti apela telefonic Serviciul de metodologie
si asistenta a contribuabililor existent in cadrul directiilor generale ale
finantelor publice judetene sau ale administratiilor finantelor publice ale
municipiului Bucuresti, la numerele de telefon pe care le gasiti accesand
adresa de Internet: http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Telefoane_asist_contr2.htm.

Informatii cu caracter general privind legislatia fiscala puteti obtine si
de la Centrul de Asistenta a Contibuabililor, la numarul de telefon:
0314039160 - retea RDS - tarif normal.


Nefiind dispus să aştept 30 + 15 zile pentru a primi un răspuns relativ la o problemă care trebuie rezolvată în 3 zile, pun mâna pe telefon şi sun la respectivul număr. După ce navighez printr-un meniu de genul "pentru persoane fizice, apăsaţi tasta 1, pentru persoane juridice, apăsaţi tasta 2", îmi răspunde un consultant al ministerului. Îi expun pe scurt problema, fac referire la articolul din ZF, ca să primesc un răspuns uluitor: "Da, s-ar putea să aibă dreptate. Dacă nu depuneţi până la sfârşitul lui ianuarie declaraţia 010, nu veţi mai putea depune situaţiile financiare lunare sau trimestriale fără să plătiţi amenda. Mai aşteptaţi dv. până mâine şi vedeţi ce se întâmplă."

Sebastian Vlădescu, Andrei Gheorghe, Dan Bittman, unde sunteţi? Voi aveţi habar ce se întâmplă?

Actualizare: Ziarul financiar publică azi articolul Ceaţă la administraţiile fiscale: Cei care au microîntreprinderi nu ştiu ce să mai creadă, scris de aceeaşi autoare. Citiţi-l şi vă veţi lămuri în legătură cu bulibăşeala care domneşte la Ministerul Finanţelor Publice.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Lucian Davidescu: Hidrocentrale pe Apa Sâmbetei. Cum au dus ele România în recesiune

Energia hidro şi cea eoliană funcţionează într-un tandem aproape perfect (naturally hedged). Însă România nu are, în realitate energie hidro? Ştiaţi asta? La temelia barajelor, uzinează căpuşe. Nu turbine.


Mai întâi, despre efecte: 17.000 de megawaţi putere instalată ajunseseră la începutul anului trecut cererile investitorilor care ar fi vrut să-şi facă parcuri eoliene în România. În termeni de capacitate, asta înseamnă cât 24 de reactoare de talia celui de la Cernavodă. Ca producţie efectivă, cât opt. Ca bani, undeva spre 30 de miliarde de euro. Dacă investiţiile ar fi început la timp şi măcar un sfert se materializau, România putea scăpa în 2009 cu o scădere economică mult mai blândă sau chiar cu stagnare. Însă ultima numărătoare arăta 14 megavaţi funcţionali. Iar ANRE, adică BNR-ul energiei, refuza cererile pe bandă rulantă.

De ce? Lipsesc două lucruri: 1. – capacitatea Transelectrica de-a prelua fizic surplusul, lucru care însă se poate rezolva cu bani – chiar ai clientului – şi 2. capacitatea dispeceratului naţional (tot Transelectrica) de-a găsi surse rapide de energie pentru arbitraj, în momentele în care nu bate vântul iar producţia scade mult sub necesar.

Ei bine, aici iese Hidroelectrica din povestea în care tocmai ar fi trebuit să intre.

Pe lângă că e ieftin de produs odată ce s-a terminat investiţia iniţială, energia hidro are şi un alt mare avantaj: este uşor stocabilă şi disponibilă instant. Astfel, valoarea de piaţă unui kilowatt/oră hidro poate ajunge de câteva ori mai mare decât al kilowattului clasic în cazuri de urgenţă, pe aşa-numita piaţă spot.

Cum merg însă lucrurile în România. Hidroelectrica pare că nu a auzit de noţiuni ca preţ de piaţă, cerere şi ofertă sau disponibilitate a serviciului. La calcului preţurilor foloseşte principiul comunist cost-plus. Deci, dacă crede că are un cost mic, i se pare rezonabil să mai pună un „adaos comercial” minuscul. Aşa se face că dacă un megawatt pe piaţă costă 60 de euro, la hidroelectrica el costă 30.

Beneficiarii sunt cunoscuţi de popor drept „băieţi deştepţi”. Titlu care nici nu e greu de obţinut în atare condiţii. Însă ei sunt chiar mai deştepţi decât se bănuieşte. De ce? Pentru că Hidroelectrica e atât de proastă încât le livrează curent în flux constant (în bandă). Un lucru pe care nici măcar nu-l poate face tot timpul: livrarea în bandă este în mod normal principiul de funcţionare al unei centrale termo. Hidrocentralele acoperă în general doar vârfurile de consum-

Aşa se ajunge la următoarea situaţie absolut hilară. Hidro semnează că dă curent cu 30 de euro, oră de oră. La un moment dat, nu plouă o perioadă mai lungă. Căpuşele se uită lung cum scade apa din lac. Când se termină, trebuie să cumpere ca să-şi onoreze contractul. Termoelectrica bagă cărbuni şi livrează către Hidro, cu 60 de euro.

Hidro îşi onorează contractul cu 30 şi marchează o pierdere de poveste.

Aceeaşi poveste în care erau şi turbinele eoliene. Pentru că în loc să fie furnizor în caz de urgenţă este consumator în caz de urgenţă, Hidroelectrica nu poate acoperi găurile provocate de funcţionarea intermitentă a eolienelor. Care de aceea nu mai primesc autorizaţii, şi nu mai aduc investiţii iar economia României piere x miliarde. Asta, în aval.

Înapoi în amonte, la Hidroelectrica, ajungem la bilanţuri. Un audit sau o anchetă criminalistică profesionistă ar putea arăta exact care sunt problemele acolo. Ce arată însă analiza de business intelligence:

Hidroelectrica are o mediană minusculă a marjei de profit, undeva la 3% pe an. Excepţiile: un an cu pierdere masivă, care arată ce înseamnă să îţi facă planul de afaceri nişte paparude, şi doi cu profit ceva mai mare, care arată că se poate.

Ce înseamnă o marjă de 3% pentru Hidroelectrica? Este IN-AD-MI-SI-BIL!!!

Din două motive:

1. Hidro nu are costuri cu amortizarea. Nu în bilanţ. Investiţia, care este cel mai important cost în cazul energiei hidro a fost achitată de mult.
2. Hidro nu are costuri cu redevenţa pe debitul de apă. De fapt are, dar la un nivel minuscul şi simbolic. În mod normal, metrul cub de apă uzinată ar putea fi taxat la valoarea sa de oportunitate.
1 şi 2 nu se adună în totalitate, dar dau totuşi o sumă care ar trebui să depăşească jumătate din cifra de afaceri. Cu alte cuvinte, fără rate la bancă şi fără redevenţă pe apă o marjă de profitabilitate de 50% este rezonabilă pentru energia hidro. De la 50% până la 3%, totul poate fi considerat pierdere structurală. Adică bani duşi pe apa sâmbetei.

În cazul nefericit, sunt pierduţi din prostie. În cazul fericit, sunt pierduţi din rea intenţie. De ce este al doilea cazul fericit? Evident, pentru că prostia nu se mai vindecă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Ion Radu Zilişteanu: Ce ascunde decorarea lui Mugur Isărescu?

Preşedintele Traian Băsescu l-a decorat ieri pe guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Colan. Această distincţie este destinată, de regulă, şefilor de stat. În afară de Mugur Isărescu, au mai fost decoraţi cu această înaltă distincţie numai doi români: George Emil palade şi patriarhul Teoctist (post-mortem).

Ordinul i-a fost acordat lui Isărescu "în semn de înaltă apreciere pentru rezultatele de excepţie obţinute în activitatea de cercetare şi promovare, la nivel academic, a fenomenelor economice, pentru efortul deosebit pe care l-a depus, în calitate de Guvernator al Băncii Naţionale a României, în vederea elaborării şi implementării cu succes a politicilor monetar-bancare, prin care s-a asigurat stabilitatea financiară a României". Trecând peste formularea neglijentă a textului (nu înţeleg cum a promovat Isărescu fenomenele economice), sunt mult mai importante comentariile celor prezenţi.

Traian Băsescu a declarat, conform Gândul: "Este un semn de recunoştinţă din partea mea şi a românilor, din partea statului român, pentru ceea ce Banca Naţională a României a făcut de mulţi ani încoace, reuşind adesea să facă ceea ce guvernele nu au reuşit să facă." El a adăugat că de multe ori conducerea BNR a substituit măsuri "nesăbuite" ale guvernelor. "Aţi făcut pentru români mai mult decât toată clasa politică în multe momente. Pentru acest lucru, vă mulţumesc", a mai spus Băsescu.

Dacă ar fi să vedem care a fost performanţa BNR în ultimii ani, ar trebui să luăm în considerare obiectivul său central, menţinerea stabilităţii preţurilor, şi calea prin care acesta este atins, ţintirea inflaţiei. Banca centrală a ratat în ultimii ani ţintele de inflaţie pe care şi le-a propus, după cum am scris de multe ori în aceste pagini. Dacă ar fi să urmăm acest raţionament, Mugur Isărescu nu ar fi trebuit decorat şi nicium cu cea mai înaltă distincţie a statului român. Numai că pentru ratarea ţintelor de inflaţie este mai puţin vinovată BNR, cât este vinovată întreaga clasă politică românească. Politica monetară a băncii centrale a evitat derapaje mult mai mari la care ar fi împins incoerenţa politicilor economice practicate de diverse guverne. Este vorba de fiscalitate, mâna largă în cheltuirea banului public, pensionările anticipate, plăţile către clientela politică şi multe altele. Conferirea acestui ordin lui Mugur Isărescu este o palmă dată clasei politice de către un Traian Băsescu aflat la ultimul mandat prezidenţial.

Aştept cu interes momentul în care un ministru al finanţelor publice sau un prim ministru al guvernului României va fi decorat cu o distincţie măcar pe jumătate la fel de importantă pentru meritele deosebite avute în administrarea ţării.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Ce strategii folosesc magazinele pentru a ne stoarce de bani

Gandul.info
foto:Gandul.info
Daca analizam strategiile pe care marile lanturi de magazine le folosesc pentru a isi determina clientii sa cumpere cat mai multe produse, ajungem la concluzia ca nimic nu se face la intamplare: amenajarea magazinului, aranjarea produselor in raft, politica de preturi, ofertele speciale sau campaniile publicitare, totul este pus in practica doar pentru a ne convinge sa lasam cat mai multi bani la casele de marcat.

Sa vedem ce metode folosesc comerciantii pentru a isi maximiza vanzarile, si cum putem iesi totusi din magazine fara sa avem buzunarele goale.

Strategii de crestere a vanzarilor

1. Indiferent de numarul si cantitatea produselor pe care doresti sa le cumperi, nu intri intr-un hipermarket fara carucior. Acesta este insa mult mai mare decat ar fi normal, tocmai pentru a te determina sa cumperi cat mai mult - de cate ori vi s-a intamplat sa puneti in carucior cateva produse, iar acesta sa para totusi gol?

2. Produsele esentiale – paine, carne, lactate – se afla in spatele magazinului, clientul fiind pus in situatia de a traversa tot magazinul pentru a isi cumpara o paine spre exemplu. Astfel, cresc sansele ca el sa cumpere mai multe produse decat si-a propus initial.

3. De ce guma de mestecat si batoanele de ciocolata sunt asezate langa casele de marcat? Pentru ca acest tip de produse sunt cumparate din impuls - de cate ori ati aruncat un pachet de guma in caruciorul de cumparaturi cat timp ati stat la coada?

4. Aranjarea produselor in rafturi nu se face oricum – cele care se vand cel mai bine sunt plasate in mijlocul raftului, in timp ce produsele scumpe sunt plasate la colturi, astfel incat sa treci de doua ori pe langa ele.

Mai mult, produsele scumpe sunt plasate la nivelul ochiului pentru o mai mare vizibilitate, iar cele ieftine se afla in rafturile de jos.

5. Prin modul in care sunt amenajate, magazinele incearca sa te determine sa te opresti de cat mai multe ori. De ce? Pentru ca ori de cate ori te opresti, exista posibilitatea de a cumpara ceva.

6. Unele preturi sunt greu de comparat. Ce costa mai putin: 330 de grame la trei lei, sau 500 de grame la 3.8 lei? Multa lume sa uita la pret cand cumpara ceva, iar magazinele pot alege gramaje neobisnuite pentru produsele proprii, astfel incat sa nu poata fi comparate cu ale concurentei.

7. False “chilipiruri” – uneori, produsele sunt aruncate intr-un cos pentru a da senzatia ca sunt ieftine, desi nu sunt.

8. Produsele scumpe sau care aduc profituri mari (electronice, cosmetice, etc) sunt pozitionate la intrarea in magazin, pentru a iti atrage atentia asupra lor inainte de a fi prea obosit si/sau de a ramane fara bani. Mai mult, acestea beneficiaza de spatii generoase si reclama pe masura, ceea ce nu se intampla in cazul produselor ieftine sau mai putin profitabile.

9. Noi avem cele mai mici preturi! De cate ori ati auzit sloganuri de genul “daca gasiti in alta parte mai ieftin, noi va returnam de X ori diferenta”? OK, incercati sa gasiti acel produs in alta parte…

Sau, chiar daca unii clienti gasesc aceleasi produse in alta parte la un pret mai mic, statistic vorbind, extrem de putini se intorc la magazinul initial pentru a cere diferenta. Iar comerciantii stiu asta.

Ce putem face pentru a contracara aceste strategii

1. Nu luati un carucior decat daca aveti neaparata nevoie. Daca va faceti cumparaturile folosind un cos de mana pe care sa il “carati” prin t0t magazinul, va veti gandi de doua ori inainte de a cumpara ceva.

2. Alcatuiti-va o lista de cumparaturi si nu luati decat ceea ce scrie pe lista. Daca intrati in magazin cu gandul de a cumpara “ce imi lipseste prin casa”, in mod sigur va veti umple caruciorul.

3. Analizati ofertele doar din punctul de vedere al pretului si al gramajului. Restul reprezinta doar marketing si ambalaj.

4. Nu treceti de mai multe ori pe langa acelasi raft pentru ca ezitati sa cumparati un anumit produs. Daca ati plecat de la raft fara sa il cumparati, in momentul in care va intoarceti, exista multe sanse sa il puneti in carucior.

5. Atunci cand cautati cele mai ieftine produse, luati la voi un calculator de buzunar pentru a compara mai usor preturile.

6. Inainte de a ajunge la casa, aruncati o privire in carucior si intrebati-va daca aveti nevoie de tot ce ati pus in el. Altfel, nu va jenati sa cereti persoanei de la casa de marcat sa puna deoparte produsele pe care nu mai doriti sa le cumparati.

sursa: visualeconomics.com

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Răzvan Pascu: Cât te costă şi cât câştigi cu o pensiune turistică?

Am vreo 2 prieteni care imi tot vorbesc destul de des despre o afacere in turism, constienti totusi ca o astfel de afacere nu este una tipic romaneasca de genul “hai sa dam un tun rapid”, ci una de viitor, in care profitul se poate lasa asteptat. Insa ei sunt dispusi sa astepte si sa ofere servicii de calitate. Oare se merita? Hai sa facem cateva calcule, in mare.

Pretul materialelor de constructie a scazut foarte mult, aproape la jumatate fata de maximul atins. Astfel, daca un sac de ciment era prin mai 2008 – 40 RON, acum il gasesti si cu 20 RON. Si exemplele pot continua. Preturile la terenuri au scazut si ele la jumatate. Astfel, cu 30-50 de euro/mp iti poti lua teren intr-o zona turistica precum Bran-Moeciu-Fundata sau in zone marginase, prin statiuni de pe Valea Prahovei. Pretul pe mp la o casa la cheie este in jur de 400 de euro/mp, cu finisaje bune. Astfel, la 150 mp, rezulta un cost de 60.000 euro. Plus terenul – 500 mp cu 40 euro/mp, adica 20.000 euro intr- zona bunicica. Sigur ca acestea sunt preturi brute, dupa aruncarea unei priviri pe site-uri specializate, ele putand fi usor diferite de cele reale.

La un credit de 57.000 euro scriam aici ca rata ajunge la 330 euro pe luna prin Prima Casa. Astfel, daca beneficiezi de un avans ar fi ideal. Daca nu, trebuie sa imprumuti si diferenta, cel mai sigur printr-un credit de nevoi personale pe 10 ani, iar rata totala te va ajunge pe la 500 euro/luna (330 ipotecarul + 170 creditul de nevoi personale pentru avans), vestea buna fiind aceea ca de la 15 februarie Guvernul a promis ca Programul Prima Casa va fi extins si pentru constructia de locuinte, nu doar pentru achizitie. Rezulta asadar o rata anuala de 500×12 luni=6000 euro.

La cei 150 de mp, casa ar trebui sa aiba macar 8 camere. La un pret de inchiriere de 120 RON pe noapte/camera si un grad de ocupare de 50% in primul an, rezulta un venit din inchiriere de 175.200 RON pe an/casa, adica in jur de 41.700 euro (fara sa luam in calcul perioade de genul Paste, Revelion, Craciun, etc. cand preturile sunt simtitor mai mari la inchiriere). Sigur ca o buna parte din acesti bani reprezinta cheltuielile de intretinere si ratele la banca. Insa cred ca sunt suficienti bani ca sa iti ramana si profit, doar din inchiriere. Dar stim cu totii ca unitatile turistice fac bani si din serviciile conexe oferite, cum ar fi restaurant, servicii pentru firme (de genul organizare de evenimente in pensiune, team-building-uri, etc. – care au valoare adaugata mare).

La prima vedere, aceasta afacere suna interesant, desi nu este genul de afacere in care sa iti plasezi banii astazi si sa iti recuperezi investitia a doua zi. Este o afacere care presupune munca multa si oferirea de servicii de calitate, insa cred ca pentru cineva care iubeste muntele, se imbina foarte usor utilul cu placutul.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP