duminică, 31 ianuarie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Şomajul în UE, la cel mai înalt nivel din ultimii 12 ani: 9,6%

Eurostat a anunţat că şomajul din Uniunea Europeană a ajuns la cel mai înalt nivel din august 1998: 9,6%, în ciuda unor semne pozitive în economiile unora dintre statele membre. În statele din zona euro, rata şomajului a ajuns la 10%.

Cele mai mici rate ale şomajului au fost înregistrate în decembrie 2009 în Olanda (4,0%) şi Austria (5,4%), în timp ce ratele cele mai mari au fost raportate de Letonia (22,8%) şi Spania (19,5%).

În comparaţie cu situaţia de la sfârşitul anului 2008, cele mai mici creşteri ale ratei şomajului au fost înregistrate de Germania (7,1% la 7,5%), Luxemburg (5,3% la 6,2%) şi Belgia (7,1% la 8,2%). Cele mai mari rate de creştere au fost înregistrate în Letonia (11,3% la 22,8%), Estonia (6,5% la 15,2% între T3 2008 şi T3 2009) şi Lituania (6,5% la 14,6% între T3 2008 şi T3 2009).

În ceea ce priveşte România, anul 2009 s-a încheiat cu o rată 7,8%, nivel neatins din aprilie 2003. Numărul şomerilor a trecut de 700.000, iar în 2010 mulţi români riscă să îşi piardă locurile de muncă. Au fost anunţate disponibilizări la CFR (11.000 de posturi), în administraţie (17.000 de posturi) şi în învăţământ (15.000 de posturi).

Din păcate, România nu raportează date referitoare la evoluţia lunară a ratei şomajului după standardele Biroului Internaţional al Muncii (BIM), ci doar date trimestriale, ultimele date comunicate fiind din T3 2009, când rata şomajului a fost 7,2%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Să adoptăm euro cu actualii politicieni?

Treaba e simpla. Daca adoptam euro, renuntam la parghia politicii monetare. Isarescu va vorbi in soapta si mai mult va citi ceea ce i se dicteaza de la Frankfurt. Daca Romania se bazeaza acum pe politica monetara (facuta de BNR) si pe cea fiscala (facuta de Guvern), dupa adoptarea euro se va putea baza doar pe Ministerul de Finante. Si daca de pilda, odata adoptat euro, la Finante ajunge- numit politic- Becali? Nici nu vreau sa ma gandesc…

Ce ne-a aratat pana acum istoria? Ca in materie de Finante, vorbaraia e multa si eficacitatea, putina. Colectam greu veniturile si preferam sa bagam taxe si impozite mari pentru ca aia putinii cinstiti care sunt cu darile la zi, sa “marce” banul intr`un buget tot mai ciuruit.

Cum sa te bazezi pe un minister care se decide politic? Cum sa ai garantia ca cel desemnat la carma Finantelor va veni cu o strategie de care se vor tine si cei care vor urma dupa el? Ca va sustine o politica fiscala demna de a “bate pasul” cu Franta, Germania samd?

Tanasescu stie toate aceste probleme. Speranta lui este in viitorul Consiliu Fiscal, care ar avea rolul de “Cap Limpede” al Guvernului, indiferent de culoarea politica a guvernantilor. Tac si mi-e greu sa cred.

Nu abordez acum problemele concrete pe care aderarea le presupune si pe care abia daca suntem in stare sa le rezolvam. Pentru majoritatea economiilor emergente, convergenta reala (atingerea unor niveluri de venit si a unor caracteristici economice similare cu normele din zona euro) este cu mult în urma oricarei tari membre a actualei zone euro, iar pentru unele convergenta nominala (inflatia) sau politica (cea fiscala) este mult mai greu de atins decât în cazurile cele mai dificile pre-UEM.
Chiar daca, asa cum se aude, criteriile de la Maastricht vor fi reaxate pentru ca Romania sa poata adera, tot raman niste intrebari.

E ca si cum ai reusi sa intri pe pile, titular intr-o echipa puternica. Daca reusesti sa te mentii in forma, ramai titular. Daca nu, ai mari probleme. Este Romania sa se mentina in forma intr-un joc pe care il intelege cu greu? Teama mi-e ca nu.

Ce ne trebuie pentru o aderare reusita? (idei compilate din studii ale Bancii Centrale Europene)

1. Deficitele fiscale trebuie sa fie scazute si rigiditatile reduse.
Posibila persistenta a volatilitatii cererii si a cresterii productiei fata de standardele din zona euro înseamna ca nivelurile prudente ale datoriilor (al caror serviciu sa nu induca tensiuni în economie) sa nu depaseasca 40% din PIB.

Pentru sustinerea unor astfel de niveluri moderate ale datoriei având în vedere evolutiile probabile ale ratelor dobânzii si cresterea economica potentiala, este nevoie de un excedent initial. Tarile trebuie, de asemenea, sa prevada deficite fiscale care sa atenueze socul limitei de 3% din PIB, pentru a permite functionarea automata a stabilizatorilor fiscali. În acelasi timp, politica fiscala trebuie sa aiba capacitatea de a raspunde unei restrângeri a cererii în eventualitatea cresterii considerabile a volumului si a cererii de credite.
Vi se pare ca avem un Minister de Finante capabil de asemenea performante?

2. flexibilitatea salariilor si a preturilor
trebuie mentinuta în cazul când se afla la un nivel semnificativ si marita în cazul unui nivel scazut

3. supravegherea pietei financiare trebuie sa fie întarita. Cresterea rapida a volumului creditului bancar catre sectorul privat este aproape inevitabila, indiferent de adoptarea euro, de vreme ce intermedierea se îndreapta spre un nivel de echilibru. Efectele adoptarii euro asupra încrederii si a ratelor dobânzii pot însa grabi procesul.
Prezenta masiva a bancilor straine în tarile din Europa Centrala face necesara coordonarea activitatii de supraveghere cu cea din tarile zonei euro

4. trebuie atins un nivel corespunzator de competitivitate la intrarea în uniunea monetara. Acest nivel corespunzator de competitivitate trebuie sa fie reflectat mai întâi în paritatea centrala cu care se intra în ERM2 si mai târziu în rata de conversie stabilita împreuna cu BCE, Comisia Europeana si celelalte tari membre. Rigiditatile la scadere ale preturilor si salariilor ar îngreuna si ar face costisitoare ajustarea unei paritati supraevaluate sub raportul ocuparii fortei de munca si al cresterii economice.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Evoluţia anualizată a PIB-ului: SUA versus România

Vineri, Biroul de Analiza Economica al SUA a dat publicitatii primele estimari privitoare la evolutia PIB-ului in ultimul trimestru al anului trecut, cifra anuntata fiind de +5.7%. Trebuie spus ca americanii sunt mai “altfel” cand vine vorba despre raportarea acestui indicator, astfel ca in loc sa raporteze evolutia fata de aceeasi perioada a anului anterior – T4.09 vs T4.08 – sau evolutia fata de perioada anterioara – T4.09 vs T3.09 -, acestia anualizeaza diferenta dintre trimestrul pentru care se face raportarea si trimestrul anterior acestuia.

Ce intelegem de fapt printr-o crestere economica anualizata de 5.7%, asa cum a fost raportata de americani? Intelegem ca in trimestrul patru al anului trecut, economia a crescut cu 1.4% fata de trimestrul trei, iar aceasta diferenta de 1.4% inmultita cu 4 trimestre, dau cifra de 5.7%.

De curiozitate, am aplicat aceeasi metoda de calcul si pentru a analiza evolutia PIB-ului Romaniei in ultimii 3 ani, iar datele sunt de-a dreptul socante: in primul trimestru al anului 2009, PIB-ul a scazut cu 4.6% fata de trimestrul patru al anului 2008 (serie ajustata), ceea ce anualizat inseamna -18.4%(!!!). In aceeasi perioada, PIB-ul SUA scadea cu 6.4%.

Ma intreb ce impact psihologic ar fi avut o raportare conform standardelor americane si ce reportaje senzationale am fi vazut la TV si in presa scrisa. Sa nu mai vorbesc de campania electorala…

Pe de alta parte, in primul trimestru din 2008, PIB-ul Romaniei a crescut cu un procent anualizat de 14%, datele mai jos, click pe grafic pentru marire. Sursa Eurostat.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Rezolvarea liberală a crizei din Haiti

Este evident că ajutorul guvernamental pentru Haiti eşuează lamentabil. Nu am învăţat nimic din trecut. Ajutoarele publice pentru… dezvoltare, combaterea sărăciei, depăşirea crizei etc. nu au dus niciodată la efectele scontate, producând în schimb haos, violenţă şi perpetuarea sărăciei. Vedem la televizor că ce s-a întâmplat în Somalia în anii ‘90 se întâmplă acum în Haiti (citiţi ce spune o autoritate în domeniu – William Easterly).

Tyler Cowen a oferit, încă de la început, o soluţie mai bună: acordarea de către SUA a “statutului de protecţie temporară”, prin care toţi haitienii aflaţi în SUA primesc drept de muncă – ceea ce le oferă posibilitatea de a câştiga bani legal, de a-i trimite rudelor aflate acasă sau de a-şi vizita patria.

Însă există o soluţie încă şi mai bună. Ceva ce guvernele, dacă le-ar păsa cu adevărat de soarta haitienilor, ar trebui să facă imediat: anularea obligativităţii vizelor şi acordarea dreptului de muncă pentru toţi haitienii care doresc să părăsească insula. Practic, vorbesc de libera migraţie – un drept fundamental al omului. Fiecare haitian ar trebui să fie liber să circule, să muncească şi să încerce să îşi croiască o nouă viaţă în SUA, Franţa sau România, unde consideră potrivit.

Nu am simţit nevoia să abordez subiectul Haiti, acesta neintrând în categoria problemelor „economice” de care mă ocup cu predilecţie. Până azi, când am aflat că forţele militare americane îi întorc din drum pe cei care vor să părăsească insula pentru a intra în SUA. Ce spirit umanitar! Paraşutarea de mâncare în imensul lagăr de pe insula morţii nu înseamnă însă compasiune, ci condamnare.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Povestea celor 3-4 porcuşori, “citită” de şeful ATE Bank

Articol de Aris Kallipolitis, director ATE Bank.
“Cei trei porcuşori din cunoscuta poveste pentru copii au devenit patru. “Porcuşori” (P.I.G.S.) îi numesc anglosaxonii în dispoziţia lor satirică folosind iniţialele celor patru ţări (Portugalia, Irlanda, Grecia, Spania) care sunt cei mai răi şcolari din zona euro, protagonistă fiind Grecia.
Pe de altă parte, şcolarii bun, prima fiind Germania, refuză orice sprijin colegilor lor indisciplinaţi, pe care îi consideră, printre altele, principalii vinovaţi şi de slăbirea euro.

Paritatea euro faţă de dolar a scăzut de la 1,6, cât era acum un an, la 1,5 acum trei luni, iar azi e 1,43 şi se anticipează să ajungă la 1,3 dacă vor continua aceleaşi tendinţe. Păcatele celor patru indisciplinaţi sunt deficitele mari şi datoria publică mare.
În acelaşi păcat, însă, a căzut şi guvernul central al SUA, având o datorie publică de peste 360% din PIB. Diferenţa e că, pe lângă capacităţile imense ale economiei americane, SUA au cumpărător sigur al datoriei lor pe China, în timp ce Grecia are cea mai arzătoare problemă în acoperirea necesităţilor de împrumut.
Problema datoriei publice a ţărilor dezvoltate constituie ameninţare pentru economia mondială. În 2009, a ajuns la 33.755 miliarde euro, iar în 2010 vor fi emise titluri de stat în valoare de 1000 miliarde euro în zona euro şi de 2000 miliarde euro în SUA. Pe de altă parte, deficitele mari, care sunt rezultatul costurilor evidente ale susţinerii băncilor, susţinerii puterii de cumpărare a cetăţenilor şi întăririi capacităţii de împrumut a companiilor bolnave e creaţia împrumuturilor mari, întrucât cele de mai sus au fost făcute cu bani care nu erau.
Sumele colosale pe care băncile centrale din SUA, UE şi Japonia l-au aruncat direct pe pieţe, cu dobânzi aproape de zero, pentru salvarea sistemului au creat imense depozite de lichidităţi, care, până acum, au fost canalizate la burse, în materii prime şi timid pe piaţa imobiliară.
Astfel se explică şi creşterea burselor şi a preţurilor materiilor prime. În viitorul apropiat e posibil să se dea foc unui fenomen intens de inflaţie. Măsurile excepţionale luate la nivel planetar ar putea deveni bumerang într-o procedură evidentă şi concertată.
Totuşi, o abrogare bruscă a măsurilor ar putea strica fragila relansare economică. Barclays estimează relansarea zonei euro în 2010 la 1,5 la sută, pentru China, 8 la sută, existând un optimism relativ şi în SUA, unde problema miză e şomajul care a sărit în decurs de 15 luni de la 5 la sută, la 10 la sută.
Epoca lui “fiecare pentru sine” a trecut, fie că e vorba de economia mondială, fie că e vorba despre euro-porcuşorul indisciplinat Grecia”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Studiu BCE: De intrat în Euroland intri. De ieşit e mai greu.

Banca Centrală Europeană a realizat un studiu în care sunt prezentate pe hârtie scenarii cu privire la scindarea uniunii monetare. Studiul întocmit de Fivos Athanasiou, consilier juridic al BCE, ajunge la concluzia că retragerea unei ţări-membre a zonei euro – desigur în urma unor negocieri- nu ar fi imposibilă din punct de vedere juridic. Însă retragerea unilaterală este caracterizată drept “contestabilă din punct de vedere juridic”. Cu toate că recent a fost activată în Uniunea Monetară Europeană (EMU) o clauză de ieşire, studiul subliniază că o astfel de evoluţie nu ar fi în concordanţă cu logica unificării europene şi este problematică, în principal sub aspect juridic.
Athanasiou subliniază că ieşirea unei ţări-membre din zona euro nu ar putea fi realizată fără o retragere în acelaşi timp din Uniunea Europeană. Răspunzând scenariilor care vorbesc despre un demers al ţărilor disciplinate din punct de vedere bugetar de a exclude vreunul dintre “recidiviştii obişnuiţi”, studiul subliniază că un astfel de scenariu este aprope imposibil din punct de vedere juridic.

Studiul propriu zis il voi urca mai incolo intrucat sunt in Pucioasa si netul merge zuper greu. Senchiu fo` andastendin`
:)



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP