luni, 1 februarie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Rusia, călăul Fannie Mae şi Freddie Mac?

Bloomberg relatează o poveste foarte interesantă legată de ceea ce scrie Henry Paulson (în fotografie, alături de fostul preşedinte, George W. Bush), fostul secretar al Trezoreriei SUA, în cartea sa de memorii, On The Brink (câteva extrase din carte puteţi citi aici). El afirmă că, aflându-se la Beijing cu ocazia Jocurilor Olimpice, i s-a relatat că Moscova a încercat să pună în dificultate cei doi giganţi ipotecari americani, Fannie Mae şi Freddie Mac. Rusia ar fi propus Chinei o acţiune concertată, prin care cele două ţări să-şi vândă o mare aperte a deţinerilor lor la cele două companii, pentru a pune în dificultate autorităţile SUA, care ar fi trebuit să intervină de urgenţă. Autorităţile chineze au negat un astfel de scenariu. Recent, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al premierului Vladimir Putin, citat de agentia Interfax, a declarat "Toate acestea nu sunt decât invenţii. Nu a existat nimic real."

În acel moment, în 2008, relaţiile Rusiei cu SUA erau foarte tensionate, americanii fiind de partea Georgie în conflictul cu Rusia pentru controlul teritoriilor separatiste.

Fannie Mae şi Freddie Mac, aşa numite GSE (Government Sponsored Entities), două companii semipublice care deţineau sau garantau aproape 50% din creditele ipotecare din SUA (5.000 mld.$ din 11.000 mld.$), se confruntau deja cu probleme grave legate de criya financiară izbucnită în iulie 2007 şi au fost preluate de statul american în septembrie 2008, aşa cum relatam în articolul Subprime = tsunami.

În acel moment, Rusia deţinea peste 65,6 mld.$ din datoriile acestor organisme, pe care le-a vândut integral în cursul anului 2008.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: BNR: rezervele valutare au scăzut in ianuarie cu 266 milioane de euro

BNR: la 31 ianuarie 2010, rezervele valutare la Banca Nationala a Romaniei se situau la nivelul de 28.037 milioane euro, fata de 28.303 milioane euro la 31 decembrie 2009, in timp ce rezerva de aur s-a mentinut la 103,7 tone, valoarea acesteia fiind de 2.586 milioane euro, detalii mai jos.



Aceasta evolutie s-a datorat unor intrari de 2.014 milioane euro si unor iesiri de 2.280 milioane, insa BNR nu comunica detalii privitoare la operatiunile pe care le efectueaza.

Stim ca in ianuarie, BNR a platit 107 milioane euro in contul datoriei externe, astfel ca cel putin o parte din scaderea rezervei valutare se justifica, insa daca ne uitam la evolutia cursului valutar, ne-am fi asteptat ca rezervele sa creasca pe fondul cumpararilor de valuta realizate de BNR pentru a impiedica aprecierea leului.

Oricum, cel putin pentru moment, rezerva valutara apare ca fiind supradimensionata daca luam in considerare faptul ca gradul de acoperire exprimat in luni de importuri este de peste 8.5, in timp ce un nivel normal ar fi in jur de 6.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Curs valutar – cel mai puternic leu din ultimele 13 luni

Astazi, BNR a anuntat un curs de schimb de 4.0805 lei pentru un euro, in scadere cu 1% comparativ cu cel inregistrat vineri, respectiv 4.1220. Altfel, leul a ajuns aproape de nivelul din 7 ianuarie 2009, cand un euro se schimba cu 4.072 lei. De la inceputul anului, leul s-a apreciat cu 3.5%, iar in ultimele trei luni cu 5.3%, detalii mai jos.


Euro nu se simte bine nici in comparatie cu dolarul, moneda europeana tranzactionandu-se in acest moment la 1.389 dolari, cel mai scazut nivel din iulie 2009. Aceasta slabire a euro vine atat pe fondul speculatiilor ca UE va fi pana la urma nevoita sa salveze Grecia de la faliment, cat si datorita prognozelor legate de cresterea PIB - economia SUA este de asteptat sa creasca cu 2.7% in 2010, iar economia zonei euro cu doar 1.2%, detalii aici. Click pe graficul de mai jos pentru a observa evolutia cursului EUR/USD in ultimul an. Sursa: ECB


Se pare ca cei care prognozau prabusirea dolarului, mai au de asteptat pana sa isi vada prognozele devenind realitate.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Jurnalul funcţionarului public. Pamflet.

LUNI
9:35
- Am ajuns la serviciu. In fata biroului meu, 50 de ciudati au facut o coada. M-am prefacut ca incep sa-i bag in seama, dupa care am bagat cartonul cu “Revin imediat” si mi-am scos integramele.
10:00
- Cica vor sa ne taie primele si bonusurile. De la 40 de milioane o sa ajungem la 20??? E o crima! O s-o sun pe Nuti sa facem greva. Nenorocitii aia din fata ghiseului sunt inca tot acolo. Par rezistenti.
10:20
- Deschid usor geamul de la ghiseu. Un bou imi intinde o Milka, sa-i pun o stampila. Hahaha…Pentru o Milka poate cel mult sa imi indrept rictusul….
10:50
- Am sunat-o pe Nuti. Maine doar amenintam cu greva. Poate poiimaine sa facem greva, ca sa avem timp sa mergem la Mall. Nu inteleg ce tot ii dau astia inainte cu deficitul bugetar. Ce sa-ti spun, ne-au gasit pe noi vinovati….niste magari.
11:05
- Ziua de luni e cea mai dificila. A trebuit sa-mi limitez pauza de masa intre ora 11 si 13, ca doi tampiti de la coada incepusera sa vocifereze. Primului i-am spus sa revina luna viitoare ca nu gasesc stampila, iar celuilalt i-am spus ca nu ne merge sistemul informatic. Da-i in ma-sa de prosti.
16:20
-“Plata nemeritata acordata la Stat”, din 5 litere. E “spaga” sau”prima”? Sa-l sun pe sef sa intreb.
16:25
- Gata frate, programul. Cat sa stea si un om la serviciu?????? Am impresia ca sunt franta.

MARTI
9:50
- Am intarziat putin din cauza ca m-a lasat BMW-ul. Ce ciudat. BMW e firma privata si uita ca si ei gresesc. De ce atunci sar toti pe bugetari cand se intampla sa gresim si noi??? Am pus in fata ghiseului cartonul de marti. “Programul de azi cu publicul se anuleaza din cauza capsatorului, suspect de gripa porcina”. Am auzit un vaier din fata ghiseului. O fi crapat vreun ghertoi? Asta este, nu suntem highlanderi…
9:55
- O sa ma duc sa ma de-stresez putin, la Cotroceni Mall. Mi-am luat banii pentru munca de teren si vreau sa-mi cumpar un palton si vreu doua costumase, ca sa nu fac greva imbracata ca o toapa.
10:25
- E imposibil sa mai lucrezi cu unii idioti. A venit unul transiprat sa isi plateasca nu stiu ce impozite. I-am spus sa se duca dracului cu srl-ul lui cu tot si sa ma caute cand o sa miroase frumos. Mi se duce dreaq tot Yves Rocher`ul…
11:00
Gina mi-a adus ultimul racnet de telefon mobil. In graba, i-am pus unui imbecil stampila gresita, asa ca l-am trimis acasa sa mai vina cu un formular. Daca ne da prima de stress, imi cumpar si eu un mobil din ala si-i iau si lui fiu-meu. N-o sa saracesc din 1500 de euro, la urma urmei…
11:05
- Pauza de masa
15:00
- Am revenit. Am mancat cam mult, asa ca sunt obligata sa ies putin sa ma plimb, ca sa se aseze mancarea.
16:10
- Am revenit la birou si le-am spus ghertoilor care inca asteptau (hahaha, cat de tampiti sunt…) sa vina miercuri, intrucat oameni suntem si nu ma simt foarte bine. Au inceput vreo doi sa strige ceva, dar nu-i auzeam ca aveam castile de la mp4 player in urechi.
16:12
- Am sunat sa-mi comand gentutza Gucci. A trebuit sa intru pe Internet si am obosit. Ma duc acasa.

MIERCURI
9:30
- Seful a zis ca oamenii rai vor sa ne restructureze si ca ar fi bine sa facem greva, ca sa aratam cat de uniti suntem. Mimi si cu mine vom fi in primele randuri, ca suntem cele mai frumoase din Directie. O sa avem si o panza mare pe care o sa scriem la misto ca avem un salariu de 900 de lei (hahaha, cam cat cheltuim saptamanal prin Malluri) si ca de unde sa ne mai taie din salarii? Pe Fifi au pus-o sa planga in timp ce o sa pichetam Mall-ul sau ce dreaq vor sa pichetam. Fifi e impresionabila tare si plange la comanda.
10:00
- Pregatirile pentru greva intra in liniutza dreapta. Au angajat si 50 de homelesii sau someri cum naibii le spune, care sa vina cu copiii in brate sa urle una-alta. Le da cate-un senvis, un ceau cald si cate 5 lei, ca suntem in criza.
12:15
- Cat de batut in cap sa fii ca sa ti se spuna ca nu lucram azi cu publicul si tu sa nu pricepi si sa urli ca tampitul ????
Un mafiot din ala care are o firma privata, ca cica sa-i eliberez nu stiu ce adeverinta. Siiiiiigur ca da. I-am psus ca-l rezolv, sa ma sune prin septembrie. A dreaq privatii astia…N-ar da Statului profiturile lor, ca sa aiba si amaratii de bugetari o amarata de prima…Numai pentru ei vor totul ! Pai sa mai ajuti niste nenorociti din astia ????
13:05
- Am pus cartonul cu “Pauza de mese” si am plecat la coafor. Sunt curioasa daca au remarcat pluralul si realizeaza cat dureaza sa iei mai multe mese…
16:00
- Am venit. Le-am strigat prin geam sa-mi spune ce vor si incercam sa ghicesc dupa voce cam cati ani are cel care imi vorbeste. Ala care se milogea sa-i incasez impozitul parea tanar. Sa plece dreaq la munca, nu sa stea la mila Statului ca sa isi achite darile!
16:10
-Le-am strigat ca oricum glumeam si ca nu am vreme de ei, fiind ocupati cu lestructuralea. Am plecat acasa, ca inchide la Mall.

JOI
10:30
- Ei, am ajuns mai tarzior azi, dar sunt in toane bune. Pe primii 10 de la coada i-am pus sa imi cante ceva frumos, daca vor sa ii servesc. Din pacate, dupa 10 minute mi s-a stricat cheful si n-am mai vrut sa-i servesc. Cred ca s-au suparat, dar le-am inchis geamul ghiseului si am plecat la contabilitate sa-mi iau primele.
12:55
- Fantastic. Aproape doua ore mi-au trebuit sa ma conving ca e joi. Aveam senzatia ca e sambata si exact cand sa plec acasa, seful mi-a spus sa mai stau cateva minute, ca sa vedem cum facem cu greva. Am stat, dar ne deranjau teribil idiotii aia de dincolo de geamul ghiseului. Regret ca s-a abrogat pedeapsa cu moartea!!!!
14:15
- Fantastic. Pe Mimi au refuzat-o sa isi aduca pe post de experti pe cei 3 copii, pe motiv ca nu au voie sa angajeze persoane care nu au implinit 6 ani. Unde am ajuns !!!???
Ma duc acasa, sa-mi revin

VINERI
12:00
- Azi e zi scurta.
12.05
Azi a fost zi scurta

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Lucian Davidescu: Cum să câştigi ca exportator când leul se întăreşte. 5 trucuri

Este deja un clişeu că aprecierea leului îi avantajează pe importatori şi îi penalizează pe exportatori. Pe cât e de adevărat pentru cei care nu fac nimic să prevină situaţia, pe atât este de fals pentru cine ştie să o gestioneze.



Când euro era 3,1 lei un obiect produs în România cu 10 lei putea fi vândut în profit de la 3,3 euro în sus. La 4,1 lei pentru un euro, produsul s-a ieftinit până la 2,5 euro, deci cu aproape 25%. Suportă clienţii tăi o scumpire acum, până la vechiul nivel? Ce poţi să faci:

1. FUTURES. Este cea mai la îndemână, dar şi cea mai scumpă soluţie: aşa-numitul “hedging”. El presupune să angajezi o tranzacţie viitoare pe o sumă acceptabilă, stabilită acum.
Exemplu:
Cursul este acum la 4,1 lei/euro.
Dacă euro scade sub 3,9 lei, nu-ţi mai acoperi costurile.
Închei un contract la termen că vei lua 4 lei pe euro, indiferent ce se întâmplă cu paritatea.
Dacă se duce la sau sub 4, e ok, îţi iei banii.
Dacă paritatea stă sau creşte, tot 4 lei iei. Diferenţa nu mai intră în buzunarele tale ci acoperă gaura cuiva care a pariat în sens contrar (plus comision de succes pentru dealer)

De fapt, este hedging real doar pentru dealer. Pentru tine este doar una din feţele hedgingului, adică cel mult o asigurare. Uneori, este singura soluţie, dacă structura afacerii, constrângerile băncilor sau momentul nu permit altceva. Însă decizia de externaliza hedgingul trebuie luată întotdeauna ultima. Pentru că, pe termen lung, aproape sigur îţi va eroda din profitabilitate.

2. POLITICĂ DE CREDITARE.Banca îţi va recomanda uneori să te împrumuţi în moneda în care ai încasările. Este uneori corect. Logica este că un credit în lei presupune mai multe riscuri, chiar dacă beneficiile potenţiale sunt mai mari.
Dar dacă leul s-a întărit atât de mult încât din calcule reiese că nivelul curent sau unul şi mai puternic te va scoate din afaceri într-un termen cert, împrumută-te în lei. Nu mai ai nimic de pierdut, dar câştigi mai mult în cazul în care se întoarce deprecierea.

3. CICLU DE INVESTIŢII. Ca în orice buget, nu ai doar încasări ci şi costuri. Iar în cazul costurilor te avantajează exact situaţia opusă – aprecierea. O eventuală întărire a leului este ocazia excelentă pentru a cumpăra tehnologie de import. Sigur, pentru asta trebuie să ai bani.
Tentaţia de a investi e mare când încasările cresc brusc, de pe urma deprecierii leului, şi se duc direct în profit. Reprimă această tentaţie. Economiseşte banii (tot în euro, pentru a fi protejat şi de o depreciere mai mare) şi lasă să se adune dobânzi. La o eventuală apreciere bruscă a leului vei avea nu doar un tampon de bani pe care să poţi dormi liniştit ci şi ocazia de-a investi mai ieftin decât ai fi sperat.

4. DESIGN CONTRACTUAL. Deprecierea poate însemna că poţi ieşi pe piaţă cu un preţ mai mic. Tratează-l exact aşa: ca pe un discount. Spune-le clienţilor tăi lucrurile exact aşa cum stau: “Avem un produs extraordinar şi ne mirăm cum de nu l-aţi testat până acum. Iată, deprecierea monedei locale ne permite să vă acordăm un discount suplimentar de x%, care să vă ajute să testaţi marfa noastră şi să vă convingeţi. Vinde-le discountul sub forma unei opţiuni de-a cumpăra mai ieftin pe termen lung. Este o situaţie asemănătoare cu punctul 1, doar că aici beneficiari sunteţi doar tu şi clientul tău.

5. ARBITRAJ DE PIEŢE. Întotdeauna vei avea destinaţii favorite, cu clienţi care plătesc mai bine. Introdu încă un criteriu în selecţia clienţilor: moneda lor naţională. De exemplu, este înţelept ca pentru fiecare cumpărător din Germania să ai şi unul în Polonia, Cehia sau Ungaria. Chiar dacă ultimului trebuie să-i faci acum discount, el te va feri de consecinţele unei eventuale deprecieri a euro faţă de monedele din România şi din jur.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Bogdan Glăvan: Cine s-a născut azi? (8) – Ludwig Lachmann

În ziua de 1 februarie 1906 s-a născut Ludwig Lachmann. Vă recomand să citiţi Capital and its Structure, e o prezentare mai fascinantă a organizării economiei decât cea reuşită de Hayek. Impresionantă prin maniera în care îţi transmite cât de legaţi („complementari”) suntem unii de alţii în economie, cât de fin este mecanismul pieţei şi cât de uşor îl poţi strica dacă umbli chiar şi la părticele mici. Să explic puţin.

Teoria neoclasică trece fără greaţă peste rolul capitalului în economie, adoptând câteva ipoteze mai mult sau mai puţin explicite:
• Capitalul este complet omogen – o presupunere care îşi trage rădăcinile înapoi în timp până la Frank Knight;
• sau, capitalul nu este omogen, dar structura acestuia rămâne fixă,
• sau, structura capitalului se modifică, dar nu ca rezultat al influenţei monetare, ci numai ca efect al acţiunii factorilor reali (moneda este neutră în raport cu structura producţiei).

În realitate, deciziile oamenilor de afaceri privesc anumite investiţii. Deciziile de investire nu determină doar ”rata investiţiilor”, ci şi caracterul concret al formării capitalului, fie că este vorba de construcţia unei uzine, a unui bloc sau a unei ferme, fie că se referă la fabricarea unui automobil sau a unui vapor. Firmele sunt ghidate în luarea deciziilor de către aşteptările lor în legătură cu disponibilitatea viitoare a bunurilor complementare proiectului analizat şi a preţurilor acestora. Nimeni nu se apucă să construiască o cale ferată ori o hidrocentrală dacă nu crede că, la momentul dării ei în folosinţă, va exista în zona deservită o cerere suficientă de servicii de transport, respectiv de electricitate, care să poată justifica investiţia. Dacă sistemul de preţuri este perturbat şi transmite semnale eronate în legătură cu resursele pentru investiţii, întreprinzătorii vor fi sortiţi să ia decizii greşite şi să aloce în mod ineficient capitalul. Atunci când se spune că ”creşterea economică a atins plafonul” sau că ”a devenit nesustenabilă”, se afirmă de fapt că o nouă hidrocentrală (de exemplu) nu mai poate fi construită în termenul stabilit, ori cu costurile planificate, ori că nu va avea cui să ofere energie prea curând. ”Creşterea nesustenabilă” semnifică, în realitate, lipsa resurselor complementare pentru ducerea la bun sfârşit a proiectelor de investiţii deja iniţiate.

Spune Lachmann: “Semnificaţia economică a eterogeneităţii capitalului constă în faptul că fiecare bun de capital poate fi angajat doar într-un număr limitat de utilizări.” Specificitatea şi eterogeneitatea capitalului face ca bunurile de capital să intre într-un număr limitat de combinaţii – combinaţii care formează structura de capital (producţie). Iar modificarea preferinţelor consumatorilor impune permanent schimbarea acestor combinaţii – schimbări care nu sunt uşor de făcut tocmai din cauza specificităţii şi complementarităţii de care vorbeşte Lachmann.

După ce citeşti Lachmann îţi vine să râzi când auzi de „programe de stimulare economică” şi alte iniţiative de inginerie economică, menite să crească PIB-ul prin „efect de multiplicator”. Căci PIB-ul nu e un sac sau un pui de găină în care să torni subvenţii, ajutoare sau injecţii cu sare şi pe care să îl umfli în acest fel; PIB este doar o poreclă pentru o structură extrem de alambicată care, privită din afară, este de-a dreptul caleidică. Astfel, presupunând că statul ar face rost de resurse din altă parte decât din acelaşi PIB (ceea ce e imposibil, desigur, măcar în ceea ce priveşte impozitarea), efectul injecţiilor guvernamentale nu va fi decât distorsionarea economiei – e adevărat, mutaţiile survenite în reţeaua bunurilor de capital poate da pe alocuri impresia de creştere!

Înainte de a încheia, menţionez că Lachmann a avut un rol important în revigorarea teoriei anticipărilor în economie, într-o epocă în care ipoteza „anticipărilor statice” era la mare modă. De fapt, ar spune Lachmann, anticipările sunt aproape tot – restul e tăcere.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Ce vor alege portughezii pentru a ieşi din criză: creşterea taxelor sau a cheltuielilor bugetare?

Portugalia – unul din statele membre ale PIGS- a avut in 2009 un deficit fiscal de 9,3%, noteaza ziaristii de la I Online In 2010, tinta este de 8,3%, iar pentru 2013 se doreste ajungerea la un ambitios 3%, ceea ce sporeşte considerabil presiunea in favoarea cresterii impozitelor şi diminuarea cheltuielilor sociale (care au trebuit oricum să crească cel mai mult din cauza crizei). La fel ca in Romania, portughezii au promis ca in 2010 nu se vor atinge de nici una dintre ele. Iar daca te uiti peste datele macro, vezi ca nici creşterea economiei nu ar putea oferi mai mult: după recesiunea de 2,6% din 2009, PIB-ul portughez va creşte cu cel mult 0,7% anul acesta. Şomajul se va agrava si el, ajungând la 9,8%.

Toate aceste cifre au fost comunicate in acest week-end, cu prilejul prezentării bugetului de stat pe 2010 de către ministrul portughez de finanţe, Fernando Teixeira dos Santos. Toate au surprins prin aspectul lor negativ, îndeosebi valoarea deficitului. Acum câteva săptămâni, ministrul credea că deficitul public din 2009 va fi de aproximativ 8%, ceea ce ar fi însemnat o reducere medie de 1,25%.

Având în vedere tabloul prezentat şi necesitatea de a da încredere şi de a dovedi rigoare pieţelor şi investitorilor internaţionali, reducerea va trebui să fie şi mai brutală: deficitul va scădea într-un ritm de aproximativ 1,6% pe an. În total, reducerea va reprezenta 6,3% din PIB. În preţurile actuale, înseamnă să se procedeze la o reducere de 10,3 miliarde de euro.

Cum se va face acest lucru? Economistii locali spun că deficitul nu poate fi normalizat numai cu reduceri de cheltuieli. Teixeira dos Santos este adeptul consolidării bugetare prin efectuarea de cheltuieli, metoda considerata de el mai eficienta. Alt argument este acela că relansarea prevăzută pentru partenerii comerciali ai Portugaliei va fi mai fragilă, limitând recurgerea la impozite şi la contribuţii.

Oricum, bugetul de stat pe 2010 arată că guvernul revine treptat pe calea încasărilor. Anul acesta, Portugalia speră să colecteze 54,6 de miliarde de euro prin impozite şi prin decontări pentru asigurările sociale, cu 1,6% mai mult decât în 2009. Creşterea permite colectarea a încă 837 de milioane de euro, după cele aproximativ 7 miliarde care s-au evaporat anul trecut. Drumul este periculos, întrucât cântăreşte mai greu în buzunarul portughezilor decât în portofelul altor contribuabili europeni.

Filipe Charters de Azevedo, economist la PricewaterhouseCoopers, subliniază că “efortul fiscal portughez este al şaselea ca mărime din ţările europene”. “Un efort mai mare în privinţa încasărilor publice înregistrează doar Bulgaria, Ungaria, România, Polonia şi Letonia”, noteaza el. Potrivit lui Azevedo, “există ideea că în Portugalia nivelul de fiscalitate este redus, având în vedere faptul că impozitele şi contribuţiile sociale reprezentau în Portugalia 37,4% din tot ceea ce s-a produs în 2008; în timp ce în ţările nordice exemplele de gestiune publică pozitivă indică niveluri ale fiscalităţii de peste 40%”.

Cu toate acestea, continuă el, “nu trebuie să te uiţi la nivelul fiscalităţii şi să uiţi de dimensiunea bogăţiei. Trebuie să menţionăm că plata a 43% din producţie în Finlanda, unde puterea de cumpărare este mai ridicată, nu înseamnă acelaşi lucru cu plata a 37% în Portugalia”.

În 2010, calculele guvernului arată că sarcina fiscală, în sens net, se va fixa la 32,6% din PIB. Referitor la cheltuieli şi până în anul 2013, reducerile legate de cheltuielile sociale vor continua. Acestea, care au crescut mult din cauza crizei, vor tinde să se reducă, pe măsură ce statul va retrage ajutoarele destinate economiei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Să ne bucurăm de necazurile PIGS?

Cata vreme problemele Greciei ori Spaniei vor continua, Romania are doar de castigat. BCE nu va urca dobanda cheie pentru ca ar fi ca si cum ar trage presul de sub picioare fragilelor economii ale tarilor despre care deliram mai sus.
In acest moment masina numita Euroland alearga simultan cu doua viteze. Una adaptata soselelor economice din Germania si alta adaptata drumurilor satesti din Grecia. Nemtii ar vrea sa ridice dobanzile, ceea ce asa cum spuneam, pe greci i-ar termina.

Daca revenirea economiei germană sau franceze ar avea loc cu asemenea consistenta incat sa forţeze Banca Centrală Europeană să crească dobânzile de referinţă pentru împrumuturi pentru a fi evitată o inflamare a inflaţiei, atunci economia grecească dar nu numai ea vor fi lovite rau tare deoarece dobânzile ridicate sunt cel mai rău lucru care se poate întâmpla unor economii care încearcă să iasă din recesiune.

Această perspectivă economică ciudata complica si face foarte dificil pentru bancherii BCE readucerea la normalitate condiţiile monetare lejere pentru a evita o izbucnire a inflaţiei în zona euro.

Dealtfel, în conferinţa de presă susţinută după prima şedinţă BCE de anul acesta, Trichet şi colegii săi din BCE au transmis mesajul că guvernele, şi în special cel grecesc, trebuie să-şi facă ordine în finanţele proprii. Însă în situaţia actuală nemaiîntâlnită a deficitelor bugetare de coşmar, guvernele ştiu că trebuie să continue să ofere lichiditate, fie şi numai pentru a menţine stabilitatea financiară.

Altfel, există riscul ca o renunţare grăbită la programele de acordare de lichiditate în sistem să arunce în aer, la niveluri încă şi mai înalte, dobânzile de piaţă, sporind, prin urmare, şansele ca zona euro să cadă din nou în recesiune.

Banul ieftin creşte riscul de inflaţie, însă BCE nu-l poate retrage înainte ca băncile să reuşească să stea pe propriile picioare. Vulnerabilitati nu exista doar la nivelul economiilor spaniole sau elene, ci si in economia germana – vezi cazul Landsbank-urilor. Prin urmare, ieşirea din programele de susţinere se va realiza cu paşi înceţi. Iar disponibilităţile lichide către băncile comerciale vor rămâne cu mult peste nivelul normal pe aproape toată durata acestui an.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Acordul cu FMI şi Comisia Europeană, o afacere excelentă pentru statul român

Acordul cu FMI si Comisia Europeana prin care Romania a contract un imprumut de aproape 20 miliarde de euro a fost indelung dezbatut, opozitia si unii dintre analistii economici acuzand Guvernul ca se indatoreaza inutil si la costuri care vor fi greu de suportat de catre contribuabilul roman. Sa vedem cum stau de fapt lucrurile.

In 2009, in tara au intrat 1.5 miliarde euro de la Comisia Europeana si 6.8 miliarde de la FMI, iar in februarie-martie 2010 vor mai intra 3.3 miliarde, astfel ca in primul an de dupa semnarea acestui acord, Romania va primi in total 11.6 miliarde euro, dintre care 4.5 mld s-au dus/se vor duce la guvern, iar 7.1 mld euro la BNR.

Banii virati la buget

Pentru suma de 4.5 miliarde euro virata la buget, platim o dobanda anuala medie de aproximativ 3.3% (~150 mil eur pe an), respectiv mai putin de jumatate fata de cat am fi platit daca ne-am fi imprumutat direct de pe piata externa.

In mod cert, guvernul avea oricum nevoie de acesti bani pentru a plati salariile si pensiile, deci trebuia sa ii ia de undeva – daca ar fi iesit pe piata externa, dobanda ar fi fost de cel putin 7%, adica mai mult decat dubla fata de cea aplicata de FMI (3.5%) si CE (3.1%). Cu alte cuvinte, nu plateam anual dobanzi de 150 de milioane, ci de peste 300 mil. eur.

Ar fi putut statul sa ia 4.5 mld euro de pe piata interna? Da, la o dobanda de minim 5.5-6% si doar cu conditia ca BNR sa reduca Rezervele Minime Obligatorii, insa aceasta miscare ar fi determinat scaderea rezervei valutare si in plus, nici nu aveam garantia pastrarii banilor in tara.

Daca statul s-ar fi imprumutat in lei, probabil ca dobanda ar fi fost de cel putin 10-11%, ceea ce inseamna ca la o suma imprumutata de 19 miliarde de lei (4.5 mld euro), am fi platit 2 miliarde de lei doar dobanda.

Cu alte cuvinte, Guvernul a primit de la FMI si CE bani la jumatate de pret, iar conditiile impuse de aceste institutii nu au fost nici ele foarte drastice.

Banii virati la BNR

La BNR au intrat in 2009 5.9 miliarde euro, iar in martie vor mai intra 1.1 miliarde, toti acesti bani venind de la FMI la o dobanda de ~3.5%.

Ce a facut BNR in schimb? A redus RMO la pasivele in valuta de la 40% la 25%, eliberand astfel bancilor intre 3 si 4 miliarde euro, bani care in mare parte tot la stat s-au intors sub forma imprumuturilor contractate de Ministerul de Finante.

Avand in vedere ca BNR plateste o dobanda de 3.5% catre FMI, dar nu mai plateste dobanda la RMO eliberate catre banci, creditul de la FMI costa de fapt ~2% pe an. Cum statul a luat euro cu imprumut de la banci la o dobanda in jurul a 5%, iar BNR plateste 2% catre FMI, rezulta ca dobanda cumulata platita de stat si BNR, este echivalenta cu cea a unui imprumut contractat la o dobanda de aproximativ 7%.

Din tot acest calcul, intelegem ca circuitul banilor intre FMI-BNR-BANCI-GUVERN, genereaza pentru autoritati un cost relativ egal cu cel pe care contribuabilul roman l-ar fi platit daca statul s-ar fi imprumutat direct de pe piata externa.

Concluzie

Dupa cum spuneam, nu ii inteleg pe cei care inca mai sustin ca statul roman s-a indatorat inutil la FMI si ca vom plati cu varf si indesat acest imprumut – ne suparam ca am luat bani de la CE si FMI la o dobanda de 3.1-3.5%, cand puteam sa nu ne rugam de nimeni, dar sa platim 7-8-9% investitorilor straini care ar fi acceptat sa ne imprumute?

Mai mult, nu poti sa critici acordul cu FMI, dar sa ceri in acelasi timp cresterea punctului de pensie si pastrarea locurilor de munca in domeniul bugetar. De ce? Pentru ca asemenea masuri cresc cheltuielile statului, iar in lipsa unui acord cu FMI, am fi acoperit aceste cheltuieli prin imprumuturi luate la un pret dublu sau chiar triplu.

Cel putin pana in acest moment, acordul cu FMI si CE se dovedeste a fi o afacere foarte buna pentru guvern, insa ar fi fost fi mai buna daca banii s-ar fi dus in investitii, nu in plata salariilor si a pensiilor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP