duminică, 7 februarie 2010

Cristian Orgonaş: BNR – profit brut de 1.1 miliarde euro în 2009

Conform declaratiilor viceguvernatorului Florin Georgescu citat de Mediafax si Ziarul Financiar, BNR a inregistrat in 2009 un profit brut de 4.6 miliarde lei (1.1 mld euro), din care o suma de 2.8 miliarde a fost alocata acoperirii pierderilor inregistrate in anii anteriori, iar 1.5 miliarde lei au fost virati la bugetul de stat sub forma de impozit pe profit.

De remarcat faptul ca profitul brut al Bancii Nationale a fost de aproape sase ori mai mare decat tot profitul inregistrat de sistemul bancar anul trecut, situatie inversa fata de 2008, cand bancile comerciale au castigat cu 40% mai mult decat BNR.

Pe de alta parte insa, obiectivul BNR nu este acela de a obtine un profit cat mai mare, ci de a mentine stabilitatea preturilor si a sistemului bancar, astfel ca profitabilitatea Bancii Centrale nu trebuie judecata similar cu cea a unei banci comerciale.

Mai jos evolutia profitului brut al BNR in ultimii 10 ani*, precum si o comparatie cu profitul total inregistrat de bancile comerciale.



Nu avem inca detalii privitoare la sursele de profit ale BNR, insa in mod sigur o parte din acest profit vine din vanzarile de pe piata valutara, BNR cumparand in 2006-2007 euro la 3.3-3.5 lei pentru a impiedica moneda nationala sa se aprecieze, si vanzand euro anul trecut cu 4.2-4.3 lei pentru a impiedica deprecierea monedei nationale.

Nota: BNR este scutita de la plata impozitului pe profit, dar, conform Legii nr. 312/2004, vireaza la bugetul statului o cota de 80% din veniturile nete ramase dupa acoperirea cheltuielilor exercitiului financiar si a pierderii exercitiilor precedente ramase neacoperita din alte surse. In acest context, prin profit brut de intelege profitul inainte de aplicarea cotei de 80%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Patru întrebări şi răspunsuri despre deficite

Deficitele publice ale tarilor europene vor fi subiectul fierbinte al acestor an in economie. In 2009, tările cu cele mai mari deficite bugetare au fost Grecia, SUA, Irlanda, Marea Britanie, Japonia şi India, toate cu un deficit de peste 10% din PIB, în timp ce ţările cu cea mai mare datorie publică (peste 100% din PIB) sunt Japonia, Italia, Grecia şi Belgia.
Deficite ridicate înseamnă nevoi ridicate de împrumut.
Concurenţa în 2010 pentru obţinerea de împrumuturi va duce la creşterea costului împrumuturilor pentru “verigile slabe” cum ar fi Grecia, deoarece nu va exista interes pentru “obligaţiunile nesigure” şi vor fi preferate obligaţiunile economiilor mature, considerate mai sigure.

■ Ce e acela un deficit public?

Contabilitatea unei tari are doua coloane; intrarile si iesirile de bani. La intrari, stau veniturile din taxe si impozite (dar nu numai), in vreme ce la iesiri stau toate angajamentele de plata ale Statului. Cand aceste angajamente depasesc intrarile de bani, se cheama ca esti pe deficit. Cand lucrurile stau invers, inseamna ca ai excedent.
Pantru a finanta partea din cheltuieli care nu e acoperita de venituri, Statele se imprumuta. Lanseaza obligatiuni pe care le vand pe pietele financiare si care obligatiuni ajung in mainile fie ale investitorilor particulari, fie ale altor state. China de pilda a investit masiv in obligatiunile emise de americani.

■ Care sunt efectele crizei?

Supraindatorarea Statelor nu e o problema adusa de criza. SUA, Marea Britanie, Spania si chiar si Romania, traiau si se dezvoltau pe credit. Cand le-a lovit criza, ca sa evite o recesiune prelungita, aceste State au investit masiv in relansare. Au investit bani pe care nu ii aveau si pentru care de multe ori s-au imprumutat. Unele au fost obligate sa sprijine financiar companiile a caror prabusire ar fi insemnat un dezastru economic. Cum in vremuri de criza, intrarile la bugete sunt mai reduse decat in perioadele normale, cheltuielile in crestere au dus la ecplozia deficitelor. Unele tari au depasit raportul de 199% din PIB al datoriei, ceea ce inseamna ca timp de un an, tot ceea ce se produce in tara respectiva, e dat altora, in contul imprumuturilor luate.

■ De ce sa ne fie frica?

Cand un Stat se imprumuta masiv, dar acorda salarii de 2-3000 de euro in sectorul public, pensii mari samd, cei care au cumparat obligatiuni se intreaba cat va mai dura dezvoltarea altora pe banii lui sau daca Statele pe care le-au imprumutat au capacitatea de rambursare a imprumuturilor.
O tara nu poate fi scoasa la mezat, dar poate fi ruinata, economic.

■ 2010, anul deficitelor publice masive?

Unele tari continua sa se imprumute, pentru ca pot. E cazul Frantei, care spera sa aiba crestere economica de asa natura incat sa ii permita rambursarea datoriilor.
Altele au marit impozitele sau au renuntat la investitii ca sa aiba bani mai multi cu care sa isi achite datoriile. E drept ca o asemenea cale prelungeste agonia pentru ca franeaza cresterea economica si asa fragila.
Situatia e grava pentru ca nici o economie nu ar rezista unui val doi al crizei, in actuala conjunctura. De aceea e de facut ceva urgent.

Pentru 2010 se prevede ca la nivel mondial să fie emise peste 5 trilioane de titluri de stat (numai SUA vor emite săptămânal asemenea instrumente in valoare de 90 de miliarde de dolari), iar în cadrul unei concurenţe dure pentru găsirea unor noi împrumuturi, alte ţări cu deficite importante (precum SUA sau Marea Britanie) vor continua cedeze în faţa euro pe tabla de şah a competitivităţii internaţionale pentru supremaţia polilor monetari.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Articol despre liberalism şi libertarianism

Doresc să semnalez traducerea de către Centrul pentru Economie şi Libertate a unui articol deosebit scris de J. H. De Soto. Articolul este foarte util şi, cu câteva excepţii/observaţii notabile, dar care nu îi afectează fondul, sunt de acord cu ideile pe care le conţine.

Excepţiile se referă în principal la (1) utilizarea excesivă a argumentului hayekian al informaţiei dispersate pentru critica intervenţionismului şi (2) absenţa consideraţiilor de ordin moral în analiza libertarianismului.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Primele de risc au ajuns la niveluri record în 2010

In aceasta saptamana, bursele din intreaga lume au scazut semnificativ datorita problemelor pe care unele dintre tarile europene le au in ceea ce priveste datoriile si deficitele bugetare, investitorii luand in vizor in principal cele 5 tari reunite sub acronimul PIIGS – Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia si Spania.

Cresterea incertitudinii pe pietele internationale genereaza o majorare a costurilor de asigurare impotriva riscului de neplata, astfel ca pretul CDS-urilor (Credit Default Swap) aferente multor tari a ajuns la un nivel record.

In acest moment, cele mai riscante tari din lume din punctul de vedere al investitiilor sunt Venezuela si Argentina, costul asigurarii aferent acestor doua tari depasind 1050 de puncte. Cu alte cuvinte, daca Hugo Chavez doreste sa contracteze un imprumut extern, trebuie sa plateasca o prima de risc de 10.5%, ceea ce inseamna ca Venezuela nu se poate imprumuta la o dobanda mai mica de 15%, din care 10.5% reprezinta doar prima de risc.

Daca discutam despre tarile care au inregistrat cea mai mare crestere a primei de risc in acest an, pe primul loc se afla Portugalia cu un plus de 145.5%, costul majorandu-se de la 91.7 la 225 de puncte, pe locul doi se afla Franta (!) cu o crestere de 87.7%, iar pe locul trei Islanda cu o crestere de 53%, detalii in tabelul de mai jos, sursa Bespokeinvest.com



De ramarcat cresterea primelor de risc nu atat fata de sfarsitul anului trecut, cat mai ales comparativ cu situatia de la inceputul anului 2008, cand investitorii aveau incredere oarba in unele tari, desi datoria acestora era deja uriasa (vezi Japonia sau Italia).

In 2008, pretul CDS pentru Portugalia a fost de 17.7 puncte, ceea ce inseamna ca investitorii care creditau Portugalia sau companiile portugheze, plateau $1.770 dolari pentru a asigura un imprumut de un milion de dolari. Astazi, platesc $22.500, adica de 12.7 ori mai mult.

De departe, cea mai proasta evolutie in ultimii doi ani a inregistrat-o Grecia, cu o crestere de 19 de ori a pretului de asigurare, de la 22.1 la 410 puncte. Pe de alta parte, cea mai sigura tara din lume este considerata a fi Norvegia, costul acoperirii riscului de neplata fiind de doar 20.3 puncte, respectiv $2030 pentru un credit de $1 milion (Norvegia are surplus bugetar de ani de zile).

Avand in vedere discutiile intense din ultimele zile privitoare la situatia in care se afla Grecia, Portugalia si Spania, am sa public maine o analiza detaliata legata de acest subiect.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Off-topic: Iarnă de cod portocaliu în Bucureşti

Obişnuiţi cu ierni destul de blânde în Bucureşti, în acest an ne-am reamintit că avem un climat temperat-continental uneori excesiv. Totodată, am constatat din nou cât de ineficiente sunt autorităţile locale în gestionarea problemelor despre care pretind că le pregătesc tot anul. În imaginile de mai jos, este prezentată o alee dintr-un cartier bucureştean, pe care, de două luni, de când iarna a început să-şi arate colţii, nu a trecut niciun utilaj de deszăpezire. Nici locatarii nu au binevoit să iasă cu lopeţile pentru a-şi face viaţa mai uşoară, cum o făceau înainte de 1989.



Am avut ocazia să vizitez alte capitale europene în toiul iernii şi lucrurile arată cu totul altfel. Acolo nu se televizează şedinţele comandamentului de iarnă, în care primarul general să urecheze în stânga şi în dreapta. Acolo fiecare ştie ce are de făcut şi chiar face. La noi, privind lucrurile la rece :), lipseşte organizarea sau, zis mai pe româneşte, spiritul gospodăresc. Este consecinţa realităţii noastre, în care politicienii sunt doar nişte lătrători, fără profesionalism şi, de cele mai multe ori, lipsiţi de orice abilităţi manageriale. O capitală, ca şi orice altă localitate, este o afacere. Încasezi taxe şi impozite şi, la rândul tău, asiguri serviciile publice asupra cărora ai competenţă legală. Numai că, la noi, autorităţile locale, ca afacere, sunt falimentare şi la bunul plac al celor care au câştigat alegerile.

Actualizare: Văd că filmuleţul a fost preluat şi de Sf.Sisoe, care vorbeşte pe blogul său despre ziua asta viscolită din Bucureşti.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP