vineri, 12 februarie 2010

Dan Popa: O harababură

UE decide sa imprumute FMI (in 2009) cu pana la 100 miliarde de dolari, ca sa aiba de unde da FMI credite. FMI anunta la randul ei ca e gata sa imprumute, din imprumutul UE. Romania ia banii de la FMI, via UE.
Tarile se imprumuta si ele, intre ele. Finlanda, Suedia, Norvegia si Danemarca dau Islandei, doua miliarde de dolari. Nu vor sa auda de FMI, aceasta Casa de Ajutor Reciproc mondiala. China da zeci de miliarde, Africii. SUA a vandut in 2009 titluri in valoare totala de sute de miliarde de $. China cumpara in draci asemenea obligatiuni. Romania imprumuta bani de la FMI. Grecia e in prag de faliment. Suna FMI. Grecia nu vrea banii FMI . Ii vrea pe ai UE. UE sare in ajutorul Greciei, dar pe banii nemtilor si ai francezilor, care au mari interese in zona. Si care se uita si catre FMI. FMI se uita spre China, care tocmai a mai cumparat niste certificate de Trezorerie ale SUA. China, fara sa clipeasca, mareste rezervele minime ale bancilor.

Mai are cineva, nevoie de bani?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Datoria externă pe termen scurt, la minimul ultimilor doi ani şi jumătate

La sfarsitul anului trecut, datoria externa pe termen scurt totaliza 14.4 miliarde euro, in scadere cu aproape 30% fata de nivelul de 20.6 miliarde euro inregistrat la sfarsitul anului 2008, in timp ce ponderea acestui tip de datorie in total datorie externa a scazut de la 30.8% la 18.4%.

Mai mult, rezervele BNR acopera acum in proportie de 196% datoria externa pe termen scurt, in timp ce procentul aferent lunii decembrie 2008 era de doar 127%.

De ce este important acest indicator? Datoria externa pe termen scurt este formata atat din capitaluri speculative (bani fierbinti), cat si din imprumuturile pe termen scurt – de regula un an – pe care companiile (banci si multinationale in special) le-au primit din strainatate.

In momentul in care situatia economica se inrautateste, capitalurile speculative sunt primele care ies din tara, iar daca mai adaugam si cererea de valuta pentru plata imprumuturilor pe termen scurt contractate de companii (linii de finantare care nu mai sunt reinnoite spre exemplu), rezulta o crestere semnificativa a presiunilor pe moneda nationala. Prin urmare, cu cat nivelul datoriei pe termen scurt este mai mare, cu atat mai vulnerabila este moneda unei tari.

Unde s-au dus cele 6.1 miliarde de euro cat reprezinta diferenta dintre datoria pe TS de la sfarsitul anului 2008 si cea de la sfarsitul anului 2009? O parte (1.7 mld euro) a fost transformata in datorie pe termen mediu si lung (vezi cresterea depozitelor nerezidentilor), iar o parte a parasit tara in cursul anului trecut, BNR fiind nevoita sa vanda valuta pentru a impiedica deprecierea leului. Click pe graficul alaturat pentru a observa evolutia datoriei pe termen scurt in ultimele 13 luni.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Relativismul inflaţioniştilor: ce ne spune Olivier Blanchard

Economistul-şef al FMI, Olivier Blanchard, expune într-un recent interviu în Wall Street Journal una din slăbiciunile fundamentale ale adepţilor politicii monetare: veşnica bâjbâiala după optimizarea producţiei de bani.

Ce aflăm de la Blanchard? Că până să izbucnească criza, experţii guvernamentali considerau drept optimă o rată a inflaţiei de 2%. Pe baza ideii că o inflaţie prea mică e rea pentru economie, iar o inflaţie prea mare aşijderea – teorie frumos exprimată de graficul următor, desenat de profesorul Paul de Grauwe.



Încă înainte de statornicirea acestui inflationist consensus, s-a ridicat următoarea nedumerire legitimă: de ce să fie ţintită o inflaţie de 2% şi nu una de 1% sau de 3%? Nici Paul de Grauwe, nici alt economist nu a putut elucida această problemă, singura explicaţie oferită fiind aceea că “there is an optimum rate of inflation p* greater than zero for which the difference between benefits and costs is at its maximum” (de Grauwe, p. 206). Ceea ce este, desigur, o ofertă de nerefuzat: nu poţi contrazice niciodată politica monopolului care gestionează emisiunea monetară! Un lucru e clar: inflaţia trebuie să fie 2%, fiindcă aşa… iese la regresie (altă rimă n-am găsit).

Ei bine, viaţa e schimbătoare, aşa că economiştii şi-au schimbat poziţia după criză. Spune Blanchard:
“De fapt, nu aveam niciun motiv pentru care să folosim ţinta de 2% în loc de 4% (Vedeţi? Ce vă spuneam?!) 2% nu înseamnă stabilitatea preţurilor. Între 2% şi 4% costul inflaţiei nu este semnificativ… Dacă ar fi să aleg o ţintă de inflaţie astăzi, m-aş pronunţa pentru o ţintă de 4%… Când ajungem la cifre mai mari – 10% şi peste – oamenii resimt incertitudinea.”

Bun, nu cred că există o replică mai bună decât reluarea întrebării de fond: de ce 4% şi nu 6%? De ce 10% şi nu 15%? Viaţa e schimbătoare!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: România rămâne în recesiune

Datele publicate astăzi de Institutul Naţional de Statistică arată că PIB-ul României s-a redus cu 1,5% în T4 2009 faţă de T3 2009 (date ajustate sezonier) şi cu 6,6% faţă de T4 2008. În anul 2009, PIB a fost cu 7,2% mai mic decât în 2008. Reamintesc faptul că PIB-ul României a înregistrat o creştere de 7,1% în 2008 şi o creştere de 6% în 2007. Este de semnalat faptul că ajustarea sezonieră este utilizată pentru eliminarea efectelor sezoniere din cadrul seriei de date pentru a se evidenţia evoluţia economică reală din perioade consecutive.

În ultima vreme, mai mulţi analişti anticipaseră ieşirea României din recesiune, ceea ce nu s-a întâmplat. Deşi nu există o definiţie economică unanim acceptată pentru ieşirea din recesiune, la nivel internaţional se acceptă că o economie a ieşit din recesiune atunci când înregistrează primul trimestru de creştere, după mai multe intervale de scădere. În mod similar, se afirmă că o economie a intrat în recesiune după ce PIB-ul a înregistrat două trimestre consecutive de scădere, comparativ cu trimestrul anterior.

Vin, însă, şi veşti bune. Potrivit altui comunicat al INS, în luna decembrie 2009, producţia industrială (serie brută) a crescut faţă de decembrie 2008 cu 11,6%, creştere datorată producţiei şi furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+17,7%) şi industriei prelucrătoare (+13,1%). Industria extractivă a scăzut cu 14,4%.

În schimb, în termeni anualizaţi, lucrurile stau altfel. În anul 2009, comparativ cu 2008, producţia industrială (serie brută) a fost mai mică cu 5,5%, determinată de scăderile înregistrate în industria extractivă (-12,0%) şi în industria prelucrătoare (-6,5%). Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat a crescut cu 7,0%.

Dacă, însă, analizăm cifrele furnizate de Eurostat, România se numără printre singurele patru state membre UE care au înregistrat în decembrie 2009 creşterea producţiei industriale, faţă de decembrie 2008, şi conduce un top al evoluţiei indicatorului cu un avans de 6,9%, faţă de o scădere de 4,9% la nivelul Uniunii Europene. România este urmată de Polonia (+4,8%), Slovenia (+2,7%) şi Olanda (+1,1%). Cele mai mari descreşteri ale producţiei industriale le-au înregistrat Danmarca (-19,3%), Bulgaria (-12,1%), Estonia (-10,7%) şi Lituania (-8,3%).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: Datoria externă a României – update

La sfârşitul anului 2009 lucrurile stăteau astfel:



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Dragoste cu de-a mila nu se poate…

Totul e comert. Nu e nici mila nici dragoste fata de Grecia.
La ora la care premierul grec se intalnea cu presedintele Frantei, ministrul apararii din Grecia semna contractul de achizitie a 6 fregate de la francezi. Bancile franceze au o expunere pe Grecia de zeci de miliarde de euro. Exporturile Frantei in Grecia reprezinta alte 4 miliarde de euro. Cum sa nu „iubesti” un asemenea partener?
Sa luam Germania. Berlinul isi cauta aliati in vederea impunerii omului lor ca presedinte al BCE, din 2011. Pentru asta, e dispusa sa ofere Greciei postul de viceguvernator. Potrivit Bancii Reglementelor Internationale, creantele bancilor germane din Grecia sunt de zeci de miliarde de euro.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Investiţii străine de un miliard de euro în decembrie

Conform datelor venite astazi de la BNR, in 2009, totalul investitiilor straine in Romania a fost de 4899 milioane euro, in scadere cu 48.4% fata de cele 9.5 miliarde de euro din 2008, deficitul de cont curent fiind finantat in proportie de 96,9 la suta prin investitii directe ale nerezidentilor. Vestea buna este insa ca in decembrie, strainii au investit in Romania peste un miliard de euro, cea mai mare suma din ultimul an si jumatate, detalii alaturat, click pe grafic pentru marire.

In ceea ce priveste transferurile din strainatate - sume ce reprezinta in marea lor majoritate banii trimisi in tara de romanii care lucreaza dincolo -, acestea au totalizat 6.6 miliarde euro anul trecut, in scadere cu “doar” 25% fata de anul 2008, cand au totalizat 8.8 miliarde euro. In luna decembrie, sumele transferate au fost de aproximativ 800 de milioane de euro, detalii alaturat.

Pe de alta parte, datoria externa pe termen mediu si lung a inregistrat la 31 decembrie 2009 nivelul de 64 208 milioane euro (81,6 la sut? din total datorie externa), in crestere cu 24,0 la suta fata de 31 decembrie 2008, iar datoria externa pe termen scurt a ajuns la 14 448 milioane euro (18,4 la suta din total datorie externa), in scadere cu 29,8 la suta fata de 31 decembrie 2008.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Economia a scăzut şi în trim.patru

Am spus-o si aici.. In ciuda analistilor si bancherilor, economia a cazut cu 7,2%.

Am sunat un analist care imi spunea acum doua luni ca am iesit din recesiune in mod sigur si l-am intrebat ce calcule si-a facut. Mi-a spus omul :” Sincer, am vrut sa dau un semnal pozitiv. Stiam ca nu am iesit”. No comment.

Potrivit unor studii ale BCE, in tarile in care criza a fost precedata de intrari mari de capitaluri, recesiunea va fi mai puternica si iesirea mai lenta. Este cazul Romaniei desigur, dar daca scrii asta in media, iti sar toti in cap cum ca in loc sa dai semnale pozitive, doar critici. Daca nu scrii, se cheama ca taci complice.
Oricum procedezi, vorba unui cititor inteligent de pe acest blog, “ramai un bou, domnule Popa” :)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: În trimestrul IV, economia României a scăzut cu un ritm anualizat de 6.1%

Institutul National de Statistica a anuntat astazi ca in ultimul trimestru al anului trecut, economia Romaniei a scazut cu 1.5% fata de trimestrul trei si cu 6.6% fata de trimestrul patru al anului anterior, astfel ca mai avem de asteptat cel putin un trimestru pentru a anunta iesirea din recesiune.

Daca vom raporta cifrele asa cum o fac americanii, scaderea de 1.5% a PIB inseamna de fapt o scadere anualizata de 6.1%, ritmul de scadere fiind semnificativ mai mare fata de cel inregistrat in trimestrele anterioare, cand economia s-a contractat cu 2.4% (T3) respectiv 4.5% (T2). De remarcat ca americanii au anuntat cu putin timp in urma o crestere anualizata de 5.7%.

Comparativ cu intreg anul 2008, in 2009, Produsul Intern Brut a scazut cu 7.2%. Evolutia economiei in ultimii trei ani in graficul de mai jos, click pe grafic pentru marire.



Sunt putin surprins de aceste cifre, mai ales in conditiile in care indicele productiei industrile a crescut fata de trimestrul anterior, iar indicele lucrarilor de constructii pare ca a avut o scadere mai putin abrupta decat cea din T3.

O sa analizez evolutia PIB odata ce INS va publica mai multe detalii, respectiv in 3 martie.

Indicele productiei industriale

INS: In luna decembrie 2009, productia industriala a scazut fata de luna precedenta ca serie bruta cu 12,9%, fiind doar cu 0,5% sub nivelul lunii anterioare ca serie ajustata in functie de numarul de zile lucratoare si de sezonalitate.

Fata de luna corespunzatoare din anul precedent, productia industriala a crescut atât ca seria bruta cât si ca seria ajustata in functie de numarul de zile lucratoare si de sezonalitate cu 11,6%, respectiv 8,3%.

În anul 2009 comparativ cu anul precedent, productia industriala (serie bruta) a fost mai mica cu 5,5%, iar ca serie ajustata in functie de numarul de zile lucratoare si de sezonalitate, a scazut cu 5,7%.



Volumul lucrarilor de constructii

INS: In luna decembrie 2009, volumul lucrarilor de constructii a crescut fata de luna noiembrie 2009 atat ca serie bruta, cat si ca serie ajustata in functie de numarul de zile lucratoare si de sezonalitate cu 13,1%, respectiv 6,9%.

Fata de luna corespunzatoare a anului precedent, volumul lucrarilor de constructii a scazut ca serie bruta cu 6,9% si ca serie ajustata in functie de numarul de zile lucratoare si de sezonalitate cu 13,1%.

In anul 2009, comparativ cu anul 2008, volumul lucrarilor de constructii, serie bruta, a scazut cu 15,1%. Pe elemente de structura s-au inregistrat scaderi la toate componentele astfel: lucrarile de reparatii capitale (-24,1%), lucrarile de constructii noi (-13,8%) si lucrarile de intretinere si reparatii curente (-13,2%), detalii mai jos, click pe grafic pentru marire.

De remarcat faptul ca in decembrie, scaderea a fost semnificativ mai mica fata de ceea ce s-a intamplat in perioada august-noiembrie.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Poveste din România: 2000 de basculante cu sare pe zi?

Chiar mă gândeam că iarna aceasta sarea folosită în mod regulat pentru topirea zăpezii pe drumurile publice a lipsit cu desăvârşire. În Bucureşti, cel puţin, nu am văzut maşini care să arunce „sare şi clorură de sodiu” (vorba unui primar de sector) şi, credeţi-mă, m-am deplasat zilnic cu maşina. Dar ce aflăm? Presa relatează că drumarii angajaţi de CNADR pentru deszăpezirea celor 16000 de km de drumuri naţionale folosesc zilnic 2000 de basculante cu sare, adică 32000 de tone, adică 2 tone/km.

Conform CNADR, până acum s-au aruncat pe şosele 230000 de tone de sare, adică puţin mai mult de 14 tone/km, adică 14 kg la fiecare metru! Ce mai putem spune? Statul şi firmele licenţiate oficial au statisticile lor. Dacă acestea ar fi adevărate, iarna aceasta ar fi trebuit să înotăm în sare.

La cum arată datele raportate, cred că drumarii plătesc pe cineva cu normă întreagă doar pentru a scrie facturi pentru achiziţia de sare. Decontată din banii noştri.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP